Atunci când editorul
publicației Advent Review și Sabbath Herald a pus această frază pe prima pagină a
editorialului din august 1854 ca fiind primul principiu al doctrinei acestei
reviste, cu siguranță el nu a realizat cât de populară va deveni Biblia 150 de
ani mai târziu. Astăzi nicio carte nu o egalează ca și volum al vânzărilor.
Acesta este tradusă în 438 de limbi (Noul Testament în incredibilul număr de
1168 de limbi) și aceste date sunt deja depășite astăzi. Lucrarea de traducere și
distribuire a Bibliei este una dintre cele mai mari eforturi concertate ale
omenirii din toate timpurile.
Specializarea profesională în studierea și propagarea Bibliei este cea mai mare și cea mai esențială profesie culturală din toate timpurile. Chiar şi în acest veac al scepticismului, se află încă pe primul loc. Nici un alt domeniu de pregătire profesională nu poate concura cu studiile legate de Biblie; iar bisericile se înmulțesc în fiecare oraș din lume.
Biblia este singura carte clasică religioasă, care este și a fost mult timp accesibilă aproape întreagii populații a globului. Doar și numai acest fapt este un argument puternic în favoarea sa. Dacă există un Eloah care a dezvăluit voința Sa omenirii printr-o carte, atunci este evident motivul pentru care această carte ar fi disponibilă pe scară largă. Nici o altă carte nici chiar religioasă, nu poate să concureze cu Biblia în ceea ce privește accesibilitatea.
În timp ce alte cărți religioase au o influență de lungă durată, acestea nu sunt atât de accesibile. Clasicele chinezești sunt în mare parte cunoscute numai în China. Același lucru poate fi spus și despre literatura vedică, care este în cea mai mare parte cunoscută doar castei preoțeşti a Indiei. În plus, astfel de cărți, în special Vede, sunt practic imposibil de tradus, deoarece ele depind foarte mult de calambururi și jocuri de cuvinte. Chiar Coranul pierde cea mai mare parte a farmecului său și o mare parte din sensul său prin traducere. Doar Biblia este susceptibilă să facă clară și eficientă traducere în alte limbi, ceea ce o face să fie accesibilă tuturor.
Criticismul istoric al textului biblic a produs o serie de detalii de cercetare care au oferit muniție celor care doresc să atace Biblia și să susțină că aceasta este coruptă. Dar de fapt aceste detalii ale cercetării demonstreaza un singur lucru. Nicio altă carte din antichitate nu a fost atât de bine păstrată precum Biblia, care există în mii de manuscrise și fragmente de manuscrise antice. Cei care critică detaliile nu reușesc să vadă pădurea din cauza copacilor, miracolul conservării Bibliei. Acesta este unic în istorie.
Pot fi aduse un număr
mare de argumente în favoarea validității Bibliei. Arheologia a dovedit din nou
corecta datare a faptelor. Tăblițele Ebla, Nuzi, și Mari i-au redus la tăcere
pe criticii Bibliei în ceea ce privesc datarea evenimentelor din perioada
patriarhală. Creșterea cunoaștințelor istorice arată în mod constant că Biblia este
corectă. Regele asirian Sargon a fost, cu excepția relatării Biblice, necunoscut,
până la descoperirea sa în palatul său din Khorsabad, Irak, care a confirmat
chiar cucerirea lui de către Ashdod, cucerire raportată în Isaia 20. Împlinirea profețiilor biblice se adaugă ca argument pentru asigurarea credincioșilor.
Profeția pe care se întemeiază cele mai multe alte profeții vizează întoarcerea
din robia babiloniană, la sfârșitul celor șaptezeci de ani amintiți în Ieremia
29: 9-12. Cartea lui Daniel se bazează pe această profeție și este remarcabilă în
modul de a prezice cursul evenimentelor de la acel moment și chiar până în zile
noastre.
Dar arheologia, istoria și profeția nu sunt nici unice pentru Biblie, și nu constituie nici mesajul central al acesteia. Ceea ce este cel mai important este faptul că Biblia conține revelația voinței lui Yahuwah cu privire la omenire. Ea ne spune ce trebuie să știm pentru a trăi după voia lui Yahuwah.
Biserica Catolică, ortodoxă și cea creștin orientală pun Biblia, împreună cu tradiția, ca fiind sursa doctrinelor și a practicilor. Ei susțin că Biblia poate fi interpretată doar de biserică, și oamenii trebuie să se conformeze interpretării date de biserică Bibliei. Punctul de vedere istoric, s-a bazat foarte mult pe lecturi alegorice, care, desigur, nimeni nu le-ar putea înțelege cu excepția cazului în care ar fi ghidat de către biserică. Dar oricine a citit Biblia poate vedea că este o carte de sine stătătoare, care poate fi înțeleasă în cea mai mare parte de către oricine, cu o educație școalară.
Un principiu central al protestantismului a fost respingerea tradiției și acceptarea Bibliei ca unică sursă de doctrină și practică. Dar protestantismul s-a oprit la reformarea doar a câtorva dintre cele mai evidente excese ale creștinismului. Încă deține multe învățături non-biblice, bazate pe tradiții omenești, cum ar fi închinarea în ziua duminicii și sărbătorile anuale ale bisericii, credința în Sfânta Treime, și credința în ispășirea terminată la cruce. Toate aceste credințe au paralele remarcabile în păgânismul antic și poate fi argumentat cu Biblia doar prin forțarea textelor. Eșecul protestant de a utiliza doar Biblia, și să respingă elementele păgâne din biserica, a dus la confuzia în care este astăzi creștinismul.
Mulți oameni s-au dezamăgit
de orice lucru care le-a dat un sentiment de confuzie. Dar confuzia poate fi
înlăturată printr-o citire sistematică și atentă a Bibliei. Prin utilizarea
rațională, literalistă, și folosind regulile sistematice ale interpretării, problemele centrale
ale mesajului Bibliei devin clare. Cu toate acestea, aceasta nu este ceva care
poate fi realizată de o singură persoană. Un sistem simplu, logic și sistematic
de doctrine biblice a fost realizat de către un grup de cercetători ai Bibliei
în 1848 și în anii următori prin aplicarea unei liste specială de reguli de
interpretare corelată cu rugăciune fierbinte și post, și confirmată de mărturia
lui Ellen White, a căror viziuni a ghidat și mângâiat credincioșii după Marea
dezamăgire din 1844. Cele paisprezece regulile de interpretare folosite de William
Miller și aplicate în cadrul conferințelor de Sabat de mai târziu. Aceste
principii pentru citirea Bibliei sunt atât de valoroase astăzi ca niciodată
până acum. Sunt rezonabile și ușor de înțeles. Cei care sunt de acord să le
aplice vor găsi că toate dezacordurile semnificative din Biblie și ce înseamnătatea
ei vor dispărea.
Dar caracteristica unică a Bibliei constă în susținerea faptului că Yahuwah a vorbit omenirii audibil, direct, și public. În timp ce Biblia este plină de apariții ale îngerilor, vise și viziuni, de asemenea profeții și liderii pretind să vorbească în numele lui Yahuwah, nu trebuie să luăm aceste lucruri pe încredere. Nicio altă carte clasic religioasă nu pretinde a conține chiar cuvintele rostite direct și public de Yahuwah milioanelor de oameni, astfel încât fiecare să poată auzi și cunoaște mesajul pentru el însuși. Yahushua este proclamat a fi Fiul preaiubit, în care Yahuwah Își găsește plăcerea, în cel puțin trei ori. Dar au fost puțini martori ai acestor evenimente. Nimic nu se compară cu darea celor zece porunci pe Muntele Sinai, când în acea zi, milioane de oameni din centrul major al civilizației Egiptul, au auzit și înțeles glasul lui Yahuwah în mod direct.
Având în vedere că Biblia conține cele zece porunci, este o carte unică. Nici o altă carte clasică de religie nu face vreodată astfel de cereri, pretinzând o revelație publică și făcută în mod direct. Deci, nu există concurenți. Pe baza celor mai obiective criterii, este rezonabil de a lua Biblia în considerare în ceea ce privește credința și practica noastră.