Cea de a doua Doctrină majoră din cele cinci afirmate de Review and Herald în 1854 a fost "Legea...lui [Yahuwah], aşa cum a fost prezentată în Vechiul și Noul Testament, este de neschimbat." În timp ce ne-am putea imagina că alte legi legate de morală, sociale, și de sănătate sunt, de asemenea, importante, așa cum apar în Biblie, cea mai deosebită reprezentare a legilor lui Yahuwah, care sunt predate în Vechiul și Noul Testament, sunt cele Zece Porunci. Ele sunt declarate a fi de neschimbat. Acesta este şi scopul acestui articol, să identifice ce reprezintă cele zece porunci, o incursiune asupra importanței lor istorice, care să arate că ele sunt conţinute în Vechiul și Noul Testament, și în final să arate că sunt de neschimbat.
Care sunt cele zece porunci?
Textul cunoscut al celor Zece Porunci se găsește în Exod 20: 1-17, dar acolo, ele nu poartă această denumire. Expresia” Zece Porunci” este folosită doar de trei ori în Biblie. (Exod 34:28)” Și el a fost acolo cu Yahuwah patruzeci de zile și patruzeci de nopți; el nu a mâncat nici pâine, nici nu a băut apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.” (Deut. 4:13)” Și El Şi-a vestit legământul Său, pe care va poruncit să-l păziți, chiar cele zece porunci; și el le-a scris pe două table de piatră. “(Deuteronomul 10: 4)” Și a scris pe table, conform cu prima scriere, cele zece porunci, despre care Yahuwah a vorbit cu voi pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și pe care Yahuwah vi le-a dat prin mine.”
Din aceste texte în Deuteronom, putem vedea că cele zece porunci sunt poruncile găsite în Exod 20, și nu așa cum unii ar susţine, cele găsite în Exodul 34. Ele nu sunt poruncile referitoare la sacrificii, sărbători anuale, precum și practica de fierbere a unui ied în laptele mamei lui. Acestea sunt poruncile declarate public "din mijlocul focului, în ziua adunării," adică, poruncile din Exodul 20.
Care a fost rolul celor Zece Porunci în istorie?
Este uimitor că cele zece porunci au primit atât de multă
atenție în ultimii ani, și totuși chiar cei care au ridicat problema nu iau în
serios ceea ce spun poruncile. Cele zece porunci, așa cum sunt înregistrate în
Exod 20, păstrează unicitatea absolută a lui Yahuwah. Cei mai mulți dintre cei
care doresc să aibă poruncile afișate pe clădirile publice, prin contrast, cred
în Trinitate, o doctrină complet străină pentru cele zece
porunci și cu tradiții asociate. În plus, aproximativ o treime din textul celor
zece porunci se referă la Sabatul zilei a șaptea. Cei mai mulți dintre cei care
susțin o mai mare vizibilitate a poruncilor sunt păzitori de duminică. În cele
din urmă, una dintre cele zece porunci este Să nu ucizi. Atât pedeapsa cu
moartea cât și războiul preventiv prin agresiune, par a fi probleme mai populare
printre unii dintre aceşti oameni care favorizează volubil Decalogul.
Este totuşi rezonabil, că această incoerență trebuie să fie așa. Cele zece porunci sunt răspândite şi utilizate de aproape toate "bisericile" creștine, ca să nu mai vorbim de evrei. Chiar Islamul recunoaște că ele au fost date lui Moise ca și criteriul dintre bine și rău. În mod evident, cele mai multe dintre aceste lăcaşuri de cult, în ciuda slujirii lor cu buze, nu respecta cele zece porunci. De fapt, toate tradițiile religioase ale lumii mențin cel puțin jumătate din porunci. Cu toate acestea, nici o tradiție sau credință nu le păstrează pe toate zece într-un mod literal. Cele zece porunci apar în aproape fiecare catehism creștin scris vreodată, dar unele dintre ele sunt explicate contrar sensului clar și evident al textului. Pentru Martin Luther în Catehismul Shorter, porunca Sabatului înseamnă să meargă la biserică și să respecte ceea ce spune predicatorul! Chiar porunca, care stabilește autoritatea lui Yahuwah este uzurpată pentru a consolida autoritatea omului. Chiar Biserica Romano-Catolică oferă celor zece porunci, într-o formă prescurtată și modificată, un loc în catehismul ei. Cele zece porunci sunt unice, în toată literatura clasică religioasă a lumii, se pare că nu există niciun alt text care să pretindă că a fost revelat în mod direct de către Yahuwah la o mare mulțime de oameni. Toate celelalte texte vin printr-o persoană, de multe ori prin intermediul viziunii, viselor, sau intuiției individuale. Îngerii și profeții sunt proeminenţi, dar vorbesc rareori direct cu Yahuwah.
Exodul 20 raportează că Yahuwah a vorbit direct și public pe
muntele Sinai, la scurt timp după ieşirea lui Israel din Egipt. Există indicii și trimiteri la o astfel de
revelație divină în jurul lumii în tradițiile orale ale celor mai îndepărtate
popoare. Triburi din Africa,
America de Nord și de Sud, și în alte părți ale lumii au păstrat povestea lui
Yahuwah dând un mesaj pentru omenire pe un munte. Uneori detaliile acestor
povestiri sunt izbitor de asemănătoare cu Biblia. Povestea, aşa cum a fost spusă printre
indienii americani, a inclus distrugerea urmăritorilor dușmani îngropaţi și
sufocaţi, izvoarele miraculoase ale apei, legământul, tunetul pe munte,
vorbirea Creatorului de pe munte, și dăruirea unei aduceri aminte a
evenimentului în piatră .
În timp ce, textul celor zece porunci nu apare în alte cărți sfinte, majoritatea lor se referă, în mod direct, la cele mai multe dintre porunci. Nici o religie nu susține uciderea, furtul, adulterul, sau dezonorarea părinţilor. Cărțile lor sfinte se referă la aceste principii în termeni care seamănă foarte mult cu cele zece porunci. În Coran se face referire la fiecare dintre porunci, inclusiv la Sabat în mai multe pasaje. Cele mai multe tradiții religioase susţin ca şi creștinismul, principiile Celor Zece Porunci din cărțile lor sfinte, dar nu reușesc să le păzească pe unele dintre ele. Termenii Coranului sunt maimuțe-călcătoare de Sabat, dar asta nu-i împiedică, în general, pe musulmani să ignore Sabatul, la fel ca şi ceilalți creștini credincioși.
Importanța celor zece porunci în tradiția iudaică antică este inestimabilă. Unii oameni le-au apreciat atât de mult, încât au considerat că nu există nimic altceva la fel de important. Într-un timp când cărțile erau rare și costisitoare, exista tentația de a considera că doar revelația celor zece porunci a fost minunată. Rabinii au eliminat, în cele din urmă, ideea din iudaism, dar cu un cost foarte mare. Numai după interzicerea rostirii celor zece porunci, ca parte a rugăciunilor zilnice, ei au fost în măsură să educe populația evreiască, să aprecieze şi alte îndatoriri ale Torei cu aceeași valoare. Istoria menționează în detaliu, în “Liturghia evreiască și Dezvoltarea acesteia,” A.Z. Idelsohn, pagini 91, 92. "În Serviciul de laTemplu, Cele Zece Porunci erau citite înainte de Șema. Acest obicei, însă, nu a fost adoptat în afara templului, din cauza sectanților, care au spus că doar aceste porunci au fost revelaţie divină (b.Ber.12a). În Papirusul lui Nash- în secolul I e.n. cu aproximaţie, găsite în Egipt, cele zece porunci sunt date inainte de Șema.
"Cele Zece Porunci au continuat să fie rostite în sinagoga Palestiniană, în Egipt până în secolul al XIII-lea. "Un motiv clar este prezentat în Ieremia Ber 1, 3c, -… motivul fiind acela că" ei (nici măcar), nu spun că doar acestea (cele zece porunci) au fost date lui Moise pe Muntele Sinai. "Kohler adaugă: "Numai pentru că primii iudeo-creștini au susținut revelația divină exclusiv pentru cele Zece Porunci, îndepărtând celelalte legi mozaice ca şi acte normative temporare, rostirea Decalogului se făcea în liturghia de dimineață, zi de zi a fost abolită." Există o mare afirmaţie și implicit aici, dar poate cel mai relevant pentru acest articol este faptul că cele zece porunci au ocupat un loc central atât în iudaism cât și în creștinism, mai mult decât astăzi. Singura concluzie care trebuie trasă este prezenţa unei apostazii generale. Câțiva oameni susțin în continuare că, la începutul credintei "iudeo-creștine", cele Zece Porunci constituiau revelația divină centrală și determinantă pentru toate timpurile și pretutindeni. Cei care vin din Babilon și care formează biserica de acasă ca să se închine în curăție, ar face bine să ia în considerare faptul că cele zece porunci ar trebui să fie rostite în fiecare adunare de închinare.
Ce spune Biblia despre cele Zece Porunci?
Am văzut deja trei texte care definesc cele
zece porunci ca fiind acele cuvinte rostite în mod public "din mijlocul
focului" de către Yahuwah înaintea a milioane de oameni, și scrise cu
degetul lui Yahuwah. Acest lucru este reafirmat, de asemenea, de mai multe
texte.
(Exodul 24:12) Și Yahuwah a zis lui Moise, Suie-te la Mine pe munte, și acolo: și îți voi da table de piatră, și o lege, și poruncile pe care le-am scris; ca să-i înveți. (Exodul 31:18) Și el a dat lui Moise, când El a sfârșit de vorbit îndeaproape cu el pe muntele Sinai, cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Elohim. (Exodul 32:15) Moise s-a întors și a coborât de pe munte, și cele două table ale mărturiei erau în mâna sa: tablele erau scrise pe amândouă părțile; pe o parte și pe cealaltă parte au fost scrise.
Este deosebit de interesant faptul că poruncile au fost scrise pe toate laturile pietrelor. Nu știm cât de mari sau în ce formă erau pietrele , dar atunci când comparăm vechile tablete de lut găsite într-un număr de locuri din Orientul Mijlociu cu pietrele antice găsite printre hitiți, acestea erau, mai mult alungite decât cubice, şi aveau șase feţe pe care se afla scrisul. Uneori era convenabil ca textele vechi să fie puse în două texte identice pe fiecare dintre cele două pietre, drept copii din tratat pentru ambele părți. Dar în acest caz, nu erau în conformitate astfel, atât cu tradiția iudaică cât și cea creștină, care divizează poruncile între cele două pietre. Acest lucru este afirmat, de asemenea, de către Ellen White, "Porunca a cincea este sacră, dar dacă ar trebui să călcați oricare dintre primele patru precepte ale Decalogului, care descoperă datoria omului față de Creatorul său, nu ați fi într-o poziție favorabilă faţă de respectarea sfinţeniei ultimelor șase porunci care precizează obligațiile omului faţă de semenii săi. A desfiinţa oricare dintre poruncile care precizează datoria omului faţă de . . . [Yahuwah] înseamnă încălcarea principiilor întreagii legi. Pana inspirației consemnează că cel care încalcă un singur punct este vinovat de infracțiune în toate. Astfel, dacă ar trebui ca Sabatul poruncii a patra să fie ignorat, și omul dovedit laș la pretențiile lui. . . [Yahuwah] asupra sa, îl va ajuta această nesupunere să îndeplinească cerințele legii care prevede datoria faţă de părinții săi pământești? Va fi pregătită inima lui prin călcarea unui principiu clar al lui Iehova pe prima tablă de piatră, ca să păzească prima porunca pe a doua tablă. Ni se cere, de către această poruncă, să-i onorăm pe părinții noștri, iar noi suntem copii nefirești dacă nu ascultăm de această poruncă. Dar dacă datorăm dragoste și respect părinţilor nostri pământești cu cât mai mult datorăm evlavie și dragoste Părintelui nostru ceresc. "{ST, 28 februarie 1878 alin. 5}
Cel mai important este faptul că Yahuwah însuși a scris mesajul de pe tablele de piatră și le-a dat lui Moise spre păstrare ca și cuvinte ale legământului pentru oameni. (Exod 32:16) Și tablele erau lucrarea lui Yahuwah, iar scrisul era scrisul lui Yahuwah, săpat pe table.
Toată lumea cunoaște soarta primului set de porunci și cum a fost necesar să se facă un nou set. Teoria că al doilea set de tabele conține un set diferit de porunci nu poate fi susţinută, deoarece intră în conflict cu istoria din Biblie. (Exod 32:19) Și s-a întâmplat, imediat ce el s-a apropiat de tabără, când a văzut vițelul și dansul: și mânia lui Moise s-a aprins și a aruncat tablele din mâinile sale, și le-a fărâmat la poalele muntelui. (Exo 34: 1) Și Yahuwah a zis lui Moise, "Taie două table de piatră ca cele dintâi, și Eu voi scrie pe aceste table cuvintele care erau pe primele table, pe care le-ai spart." (Exo 34: 4)
Și el a tăiat două table de piatră ca cele dintâi; și Moise s-a
sculat dimineaţă devreme, și s-a suit pe muntele Sinai, cum îi poruncise
Yahuwah, și a luat în mână cele două table de piatră. (Exod 34:28)
(Exodul 34:29) Și s-a întâmplat, când Moise a coborât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână sa, când el a coborât de pe munte, Moise nu știa că pielea feței lui strălucea în timp ce a vorbit cu el.
Cele zece porunci așa cum au fost proclamate și scrise de Yahuwah sunt afirmate de Moise în "rezumatul predicat copiilor lui Israel, înainte de intrarea lor în Țara Promisă. (Deut. 5:22) Aceste cuvinte spuse de Yahuwah întregii voastre adunări pe munte, din mijlocul focului, din nor, și din negură deasă, cu o voce puternică: și el nu a adăugat mai mult. Iar El le-a scris pe două table de piatră, și mi le-a dat mie.
Povestea distrugerii și reînnoirii pietrelor se repetă în Deuteronom nouă și zece. Aşezarea poruncilor în chivot este descrisă amănunţit.
La acea vreme Yahuwah mi-a zis, Taie două table de piatră ca cele dintâi, și suie-te la Mine pe munte, și fă-ți un chivot de lemn. (Deuteronomul 10: 2) Și Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe primele table pe care le-ai spart, iar tu să le pui în chivot. (Deuteronomul 10: 3) Și am făcut un chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi, și am urcat pe munte, cu cele două table în mâna mea. (Deuteronomul 10: 4) Iar el a scris pe table, conform cu prima scriere, cele zece porunci, pe care Yahuwah vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Yahuwah mi le-a dat mie. (Deuteronomul 10: 5) Și m-am întors și am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care l-am făcut; și ele au rămas acolo, așa cum îmi poruncise Yahuwah.
Tablele cu porunci au rămas în Chivot pentru multe generații. (1Reg 8: 9) Nu era nimic în Chivot, în afară de cele două table de piatră, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când Yahuwah a făcut un legământ cu copiii lui Israel, când au ieșit din țara Egiptului. (De asemenea, 2 Cronici 5:10).
Noul Testament nu folosește expresia "zece porunci." Dar menționează Legea lui Yahuwah, tablele de piatră, legământul, și fiecare dintre porunci în mod individual de multe ori. Prima apariție a expresiei "table de piatră" apare în (2 Cor 3: 3) Fiindcă ați declarat în mod vădit în epistola lui Hristos ca slujitor al nostru, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul viului Eloah ; nu pe table de piatră, ci pe niște table ale inimii de carne .
Aceasta este o referință la Noul Legământ prorocit de Ieremia. Noul Testament nu spune foarte multe despre tablele de piatră în ansamblu. (Ier 31:31) Iată, vin zile, zice Yahuwah, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel, și cu casa lui Iuda: (Ier 31:32) Nu ca legămîntul, pe care L-am făcut cu părinții lor, în ziua în care i-am luat de mână să-i scot din țara Egiptului; legământul Meu pe care l-au încălcat, deși am avut drept de soț pentru ei, zice Yahuwah: (Ier 31:33) Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și voi fi Eloah-ul lor, și ei vor fi poporul Meu. (Ieremia 31:34) Și nu vor mai învăța pe aproapele lor și fiecare pe fratele lor, zicând: Cunoaște pe Yahuwah: căci toţi Mă vor cunoaște, de la cel mai mic dintre ei la cel mai mare, spune Yahuwah: Căci Eu voi ierta nelegiuirea, și nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
Mare parte din Noul Legământeste este fabricat de către cei care doresc să spună că cele zece porunci, prin care se înțelege Sabatul zilei a șaptea, nu mai sunt obligatorii. Dar ce spune textul? Spune că Yahuwah va pune legea Sa înlăuntrul lor, o va scrie în inima lor. Nu spune că Yahuwah va da o nouă lege, una diferită de cea dată pe Sinai. Cea pe care El a dat-o pe Sinai a căzut, numai pentru că oamenii nu au păstrat-o, nu pentru că era ceva în neregulă cu poruncile. Același Eloah care a scris cu propriul Său deget pe tablele de piatră, promite să scrie aceeași lege cu propriul Său deget în inimile noastre. Cele zece porunci scrise pe inimă, în loc de table de piatră, reprezintă Noul Legământ.
Noul Testament nu spune foarte multe despre tablele de piatră, în ansamblu. Dar ceea ce spune este clar și important. Primul și cel mai important lucru este, ca cele zece porunci, sub Noul Legământ să fie scrise pe inimă. Există doar o singură referire la mai multe table de piatră, și care este: (Evrei 9: 4) Care avea cădelnița de aur, și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur, acolo unde era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise, și tablele legământului.
Tablele legii au fost
puse în chivot în cort. Acolo au fost păstrate
ca o amintire a legământului dintre Yahuwah și Israel. Dar asta nu era legea inițială. Mulți cred că cele zece porunci au fost date
la Sinai numai iudeilor. În primul rând, asta
nu poate fi adevărat, deoarece iudeii sunt doar o seminţie a celor doisprezece
care au stat la Muntele Sinai. În
al doilea rând, a existat, o mare mulțime de oameni amestecaţi acolo. Ei
proveneau din centrul cel mai cosmopolit al lumii de atunci, din Egipt. Aceștia au reprezentat toți oamenii de pe
pământ, fiecare trib și limbă și popor.
Dar chiar și așa, tablele din piatră de la Sinai nu erau originalul. Expresia originală a celor zece porunci este în ceruri, acolo unde aceasta rămâne veșnic legea lui Yahuwah. Și de aceea Noul Testament ne oferă o imagine a Celor Zece Porunci într-o licărire de rai. (Apocalipsa 11:19) Și Templul lui Yahuwah a fost deschis în cer, și în templul său s-a văzut chivotul legământului Său: și au fost fulgere, glasuri, tunete, și un cutremur de pământ, și o grindină mare.
Cele zece porunci sunt ascunse în chivotul mărturiei în ceruri. De cum îi permitem legii lui Yahuwah să fie scrisă în inimile noastre, noi devenim templul lui Yahuwah, o reflectare a slavei cerului. Cele zece porunci sunt de neschimbat în cer. Yahuwah poate, și le va face de neschimbat în templul inimii umane.