|
Toți creștinii recunosc că mântuirea este un dar al harului. Și totuși, în ciuda acestei asigurări, marea majoritate a creștinilor, fără să realizeze, alunecă într-o mentalitate a mântuirii prin fapte, care contrazice ceea ce cred.
|
Hudson Taylor,misionarul pentru China din secolul 19:
Fiecărui păcătos obosit și împovărat, [Yahushua] îi zice: “Veniți la Mine și odihniți-vă.” Dar există și mulți crestini obosiți și împovărați. Și pentru ei există aceeași invitație. Luați seama bine la cuvintele lui Yahushua, dacă sunteți împovărați în slujba voastră… și n-o să greșiți. El nu spune ”Mergi și lucrează”, așa cum ți-ai imagina. Ci din contră, cuvântul ESTE ”Oprește-te, întoarce-te, vino la Mine și odihnește-te.”Niciodată, niciodată Hristos nu a trimis un om împovărat; flămând; îngrijorat; bolnav sau în suferință să lucreze. Pentru astfel de circumstanțe, Biblia spune doar:”Vino, vino vino!”
Creștinilor le-a fost făcută mereu asigurarea că mântuirea este gratuită. Și cu toate acestea, există concepția că există o parte pe care credinciosul trebuie s-o facă pentru a-și menține statutul harului. Salvarea este gratuită și fiecare credincios este de acord cu asta, dar de datoria lui ca să facă o predare zilnică, să mănânce sănătos, să se lepede de sine, să obțină Victoria asupra păcatului etc, etc… Și dacă nu face așa, se presupune că mântuirea îi este luată.
Predarea zilnică, victorie asupre păcatelor nutrite,și o viață evlavioasă sunt toate fructe ale salvării.
|
Acest raționament a fost respins de marele reformator protestant, Martin Luther, care întreba:”Nu este o veste minunată să crezi că mântuirea vine din afara noastră?”
Predarea zilnică, victoria asupra păcatelor favorite, o viață evlavioasă sunt toate fructe ale mântuirii. Ele nu sunt și nu vor fi niciodată, fapte neprihănite cerute pentru ca darul salvării să fie păstrat.
Mântuirea întotdeauna este primită; niciodată obținută.
Căci şi noi eram odată nesăbuiţi, neascultători, rătăciţi, sclavi ai poftelor şi ai diferitelor plăceri, trăind în răutate şi invidie, fiind urâţi de alţii şi urându-ne unii pe alţii.
Dar când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe Care L-a turnat peste noi din belşug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, pentru ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, să putem deveni moştenitori, având nădejdea vieţii veşnice. (Tit 3:3-7)
Pavel este neclintit : salvarea nu este prin faptele neprihănite pe care oricine le-ar face.Ci se datorează mai de grabă, doar milei și dragostei Tatălui. Mai mult, credincioșii nu au responsabilitate curățirii lor proprii. Din contra, agentul de reînoire și de ”curățire și regenerare” reprezintă un dar: duhul lui Yah Însuși, turnat peste toți cei ce cred și recunosc meritele sângelui lui Yahushua.
Mântuirea este întotdeauna ,un dar.
Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Yah, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii, şi anume dreptatea oferită de Yahuwah prin credinţa în Yahushua Hristos, pentru toţi cei ce cred.
Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Yahuwah. Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Yahushua Hristos, pe Care Yahuwah L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, în vremea îngăduinţei lui Yahuwah, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Yahushua.
Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii.(Romani 3:21-28)
Îndreptățirea este un cuvânt important care înseamnă, simplu, a fi declarat neprihănit. Când o persoană este îndreptățită, Yahuwah oferă meritele vieții fără de păcat și moartea jerfitoare a lui Yahushua în contul celui credincios. Îmbrăcat cu neprihănirea lui Hristos, el poate sta înaintea lui Yah ca și cum n-ar fi păcătuit niciodată.
Este un dar, care este oferit continuu. Nu este o tranzacție odată pentru totdeauna. Nu sunteți îndreptățiți la începutul urmării cu Hristos, doar ca să ți se ceară să menții această îndreptățire printr-o viață de lepădare de sine, de vreme ce victoria este și ea un dar.
Dar Dumnezeu, Care este bogat în îndurare, datorită dragostei Lui mari cu care ne-a iubit, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, cu toate că eram morţi în păcatele noastre: prin har aţi fost mântuiţi. El ne-a înviat împreună cu Cristos şi ne-a aşezat împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus, pentru ca, în veacurile care vin, să-Şi arate nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi în Cristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.(Efeseni 2:4-10)
Mântuirea prin credință devine mântuire prin fapte în momentul în care îți muți atenția de la meritele lui Hristos la propriile acțiuni. Poate fi o auto satifacție subtilă atunci când refuzi să mănânci ciocolata pe care chiar, ți-o dorești foarte mult deoarece conține cofeină, iar cofeina îți face rău. Poate apare o superioritate nu tot atât de subtilă atunci când vezi alți creștini făcând ceea ce în mod secret ți-ai fi dorit și tu , pentru că ”un creștin adevărat nu ar bea/mânca/privi asta”,tu practice autocontrolul și abstinența.
Autosuperioritatea spirituală reprezintă întotdeauna un simptom al mântuirii prin fapte. Din contră, Pavel declară că Yah este cel ce ”ne dă viață împreună cu Hristos.”Partea noastră este să ne încredem în eficiența darului oferit:”Dacă mărturisești cu gura ta pe Domnul Yahushua și crezi în inima ta că Yah l-a înviat din morți, vei fi salvat.(Romani 10.9)
Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi! Toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat mesajul împăcării: anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării.(2 Corinteni 5:17-19)
Scopul planului de salvare merge mai departe decât dorința de salvare a păcătoșilor din moarte veșnică. Scopul final este să-i aducă într-o relație intimă cu Făcătorul lor. Aceasta este o lucrare care poate fi făcută doar de Creator Însuși. El ne re-crează în imaginea Sa, restaurând în inima omenească puritatea pe care a pierdut-o Adam.
Odată sfințit, credinciosul devine ”una” cu Tatăl. Acum, în loc să agonizeze în autoreproșuri, credinciosul, în timp ce face voia lui Yahuwah, își dezvăluie cele mai adânci dorinți ale sale.
|
Este un dar neprețuit! Odată ce este sfințit, credinciosul devine ”una” cu Tatăl. Acum, în loc să agonizeze în autoreproș, credinciosul , în timp ce face voia Tatălui își dezvăluie cele mai adânci dorinți ale sale. De aceea, nici chiar ascultarea nu te poate salva de ceea ce vine din tine însuși. Doar ascultarea care vine dintr-o motivație sfințită, este acceptată de Yah, iar acest nivel de puritate îl putem avea doar ca dar.
Și Duhul și mireasa spun :Vino! Și cei care aud să vină. Si cei însetați să vină. Si cel ce vrea să vină să bea apa vieții fără plată.(Apocalipsa 22:17)
Augustin din Hippo, un teolog creștin timpuriu, spune odată: “Cel ne creat fără ajutorul nostrum nu ne va salva fără vrerea noastră.”Mântuirea, în primul și ultimul rând este un dar. Dar depinde de tine dacă dorești sau nu să-l accepți. Pentru a-l parafraza pe Augustin: El ne creat fără ajutorul nostrum și fără vrerea noastră, ne recrează fără ajutorul nostrum, evident.
Salvarea este a voastră, chiar în acest moment. Nu există nimic prin care să poți câștiga acest prețios dar, nici o faptă de ascultare nu trebuie să fie făcută pentru a o reține. Mântuirea însăși oferă tot ce ai nevoie pentru a se restaura imaginea divină și a face să curgă ascultare din curăția inimii.
Niciodată nu poți dobândi mântuire. Tu o poți, totuși, accepta. ”Rămâne astfel o odihnă pentru poporul lui Yah. Pentru cel ce intră în odihna Lui, se odihnește și el de faptele lui, așa cum și Yahuwah s-a odihnit de faptele Sale.” (Evrei 4:9-10)
Alege azi!Primește mântuirea lui Yah și vei intra și tu în odihna Sa.
|
”Oricine este născut din Yahuwah biruie lumea. Și cee ace biruie lumea este—credința noastră.”
|
