Când vorbim de mântuire, mulți dintre noi ne ducem cu gândul, mai întâi, la epistola lui Pavel către Romani, deoarece aceasta este cea mai deplină explicație a neprihănirii în Hristos. Dacă există vreun loc în Biblie unde am putea afla despre ascultare, în legătură cu mântuirea, acesta este locul unde ar trebui să ne uităm. Dar, de fapt, nu este ceea ce eu am făcut. Am făcut o cercetare asupra cuvantului ascultare, în KJV, si am constatat că, acest cuvânt: ascultare, apare în cartea Romani mai des decât în orice altă carte din Biblie: în total, de cinci ori. Pavel dezvoltă simplu, această temă minunată, astfel încât să poată fi memorată, numărând cele cinci degete de la o mână.
Tema ascultării se potrivește acestei epistole către Romani într-o iubitoare strângere de mână, de la primele cuvinte până la final. "Pavel, rob al lui Yahushua, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească evanghelia lui Yahuwah, (pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi) Cu privire la Fiul Său Yahushua Învățătorul nostru, care a fost născut din sămânța lui David după trup, și a declarat că este Fiul lui Yahuwah cu putere, în conformitate cu spiritul sfințeniei, prin învierea din morți: prin care am primit har și apostolia, ca să aducem la ascultarea față de credință toate națiunile, pentru numele Lui: între care sunteți și voi, cei chemați de Yahushua ". Romani 1: 1-6.
Pavel începe cu ascultarea față de credință. Acesta este primul pas, este lucrul, în care, mulți merg prost, chiar de la început. Ei separă ascultarea și credința, ca și cum ar fi separate, sau chiar se exclud reciproc. Evanghelia după Pavel nu va avea nimic din aceasta. El nu învață ascultarea, pe de o parte, și credința pe de altă parte. El ne învață ascultarea de credință. Dar aceasta este o credință deșartă, căci este credință. Credința pe care Pavel o cunoaște este ascultarea de credință.
Ce
este ascultarea de credință despre care, Pavel vorbește?
El nu o
definește în mod direct, dar el ne dă un indiciu puternic.
Ascultarea
de credință printre toate neamurile pentru numele lui Hristos a
fost actul și dorința lui ca apostol, ca să transmită chemarea
lui Hristos. Degetul
cel mare, primul punct al mântuirii, nu este ceva ce trebuie făcut
sau crezut. Este ceva de făcut pentru noi și prin noi.
Este
chemarea pe care care o primim de la Hristos.
Ascultarea
de credință reprezintă, în primul rând, chemarea lui Hristos.
Încă de la începutul lucrării Sale, așa cum este descris în Evanghelii, Îl găsim pe Hristos făcând acest prim pas al mântuirii. El cheamă ucenicii, unul după altul. Ascultarea credinței nu este faptul că noi ținem poruncile sau că cercetăm or încercăm să gasim mântuirea. Chemarea lui Hristos este auzită.
"Căci,
după cum, prin neascultarea unui singur om, mulți au fost făcuți
păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, mulți vor fi
făcuți neprihăniți." Romani 5:19.
Predicatorii cât și bisericile tind să se concentreze asupra a ceea ce ființele umane trebuie să facă. Deoarece își dau seama că păzirea legii nu poate salva, de multe ori nu reușesc să recunoască faptul că neprihănirea vine prin ascultare. Toți aceia care sunt indreptăţiţi cu Yahuwah, sunt făcuţi drepţi prin ascultare și nimic altceva. Ei sunt îndreptăţiţi prin ascultarea lui Hristos, care este perfectă și completă. Acesta este cel de al doilea pas în planul de salvare, în cei cinci paşi ai ascultării, prezentaţi de Pavel.
Ellen White clarifică, după cum urmează. "În momentul în care un păcătos crede în Hristos, el stă în fața lui [Yahuwah] neosândit, căci neprihănirea lui Hristos este a lui: ... ascultarea desăvârșită a lui Hristos este atribuită lui." Principiile fundamentale ale educației creștine, pagina 429.
Deși, există toate motivele pentru a respinge conceptul stricăciunii complete și păcatului originar, Pavel exprimă un echilibru logic aici. Păcatul și moartea au intrat în lume prin actul unei singure persoane. Nu contează cât de bine păstrăm noi, astăzi, legea, ne confruntăm în continuare cu factorul morții, nu din vina noastră. Prin urmare, este foarte corect ca remediul să vină în același mod ca și problema: prin acțiunea unui singur om, în numele tuturor celorlalți. Există o temelie logică cu privire la ascultarea necesară pentru mântuirea noastră din păcat și moarte: să nu fie ascultarea noastră,proprie, ci a altuia.
"Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează dar, să păcătuim, pentru că noi nu suntem sub Lege, ci sub har? Yahuwah, interzice. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia pe care-l ascultați? Fie că este vorba de păcat care duce la moarte, sau de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri fie aduse lui Yahuwah, pentru că după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Fiind apoi eliberați de păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. " Romani 6: 14-18.
Viziunea
muritorilor, înviind, urcând, mijlocind și Hristos cel ispășitor
transformă caracterul
uman. Dragostea
trezește dorința de a fi slujitorul credincios al ascultării,
acolo unde odată era practicat doar păcatul.
Ellen White descrie cu claritate această experiență. "Evanghelia Noului Testament nu este standardul Vechiului Testament coborât ca să satisfacă pe păcătos și să-l salveze în păcatele lui. [Yahuwah]... cere tuturor robilor Lui ascultare, ascultare completă de toate poruncile Lui. El cere acum ca neprihănirea desăvârșită să fie singurul titlu către cer. Hristos este speranța și refugiul nostru. Neprihănirea Lui este atribuită numai celor ascultători. Să o acceptăm prin credință, ca Tatăl să nu mai găsească nici un păcat, în noi. Dar cei care au călcat în picioare legea sfântă nu vor avea nici un drept să pretindă această neprihănire. O, dacă am putea vedea imensitatea planului de mântuire ca niște copii ascultători de toate cerințele lui . . . [Yahuwah], considerând că avem pace cu. . . [Yahuwah] prin intermediul. . . lui [Yahushua], jertfa noastră ispășitoare! "Review and Herald, 21 septembrie 1886.
Nimeni nu trebuie să fie descurajat de nivelul înalt al standardului. Măsura sacrificiului este garanția puterii lui Yahuwah pentru a salva pe deplin. Cel pocăit primește binecuvântarea neprihănirii lui Hristos, care dă roade prin ascultarea față de porunci. Satana este cel care spune că poruncile sunt imposibil de păzit. Ellen White, subliniază că "toți cei care încalcă poruncile lui... [Yahuwah], susțin pretenția lui Satana că legea este nedreaptă, și nu poate fi ascultată. Astfel, ei urmează înșelăciunile marelui adversar, și aruncă dezonoare asupra lui... [Yahuwah]." Destul de mulți predicatori propovăduiesc, chiar pretind aceasta săptămână de săptămână!
În trecut exista un mesaj ascultat frecvent, de la amvon, că "dragostea lui Hristos ne constrânge. Noi ascultăm de porunci din dragostea pentru Yahuwah și Hristosul Său, care ne oferă o mântuire atât de mare." Acum mesajul transmis atât de des pare a fi; pentru că Yahuwah ne iubește și ne salvează, oricum, noi putem să nu-L ascultăm cât de mult dorim.
Dar conceptul lui Pavel de justificare este unul diferit. Adevărata justificare aduce roade prin ascultarea față de porunci.
"Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei, căci astfel de oameni nu servesc Stăpânului nostrum, Yahushua, ci pântecelui lor, și prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători. ...Ascultarea voastră este cunoscută de toți. Mă bucur dar, de voi, și doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul şi Yahuwah al păcii, va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Stăpânului nostru Yahushua să fie cu voi. Amin." Romani 16: 17-20.
Al patrulea pas în studiul lui Pavel despre ascultare este unitatea în învățătură. Acest lucru poate veni ca o surpriză, dar este, de fapt, foarte logic. Nu diferențele de perspectivă, gândirea logică, sau temperamentul sunt cele care creează, cu adevărat, separări, chiar separările de doctrină. Acestea sunt create, de fapt, prin simpla neascultare, dorința de revoltă împotriva cuvântului clar al lui Yahuwah. Spiritul ascultării aduce, de fapt, unitate doctrinală.
În ciuda tuturor argumentelor pe care oamenii le oferă pentru nerespectarea poruncii Sabatului totul se rezumă la un singur lucru, dacă există sau nu există spiritul de ascultare. Toate trimiterile la umbrele, poruncile pironite pe cruce, pretențiile de libertate în Hristos, că Yahushua este Odihna noastră, sunt motivate de simpla dorință de a nu păstra Sabatul. Dacă cei care au făcut aceste afirmații, au abordat problema cu dorința de a se supune, ei ar fi citit textele cu o altă intenție. Ei ar fi citit în speranța găsirii unei justificări pentru respectarea Sabatului, mai degrabă, decât o scuză ca să nu se supună. La fel este cu fiecare chestiune de diferență doctrinală. Unele dintre ele, care sunt lipsite de importanță, sunt aduse în atenție, doar pentru a distrage mintea de la datoria noastră față de Yahuwah și semenii noștri.
"Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Yahushua, potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, prin porunca veșnicului Eloah, a fost adusă la cunoștiință tuturor națiunilor de ascultarea de credință: a lui Yahuwah singurul înțelept, să fie slava, prin Yahushua, în vecii vecilor! Amin." Romani 16: 25-27.
Pavel închide cartea Romani, așa cum a deschis-o, cu cuvinte aproape identice. El se întoarce la tema ascultării de credință. Dar, de data aceasta, ascultarea de credință nu este chemarea lui Hristos. În locul apelului de la început, vom găsi , în final, obiectivul. Ascultarea de credință este acum, la a cincea etapă, "puterea de a vă întări." Finalul, asemenea începutului, nu reprezintă o realizare umană, ci doar lucrarea lui Yahuwah. De la început până la sfârșit, ascultarea de credință este acțiunea lui Yahuwah în viețile omenești.
Ascultarea
care apare în viața individuală a credinciosului, în faptele
făcute în conformitate cu poruncile, este înconjurată, acoperită
și protejată, de la început și până la ultimii pași, de
acțiunea harului divin. Brațele duble ale iubirii divine,
înconjoară actul uman de ascultare. Hristos
este nevăzut în spatele copilului atunci când scrie, punând
ambele brațe în jurul lui și ghidându-l cu propria lui mână
stângace ce strînge stiloul. Rezultatul
este un răspuns la Decalog, acea scrisoare de dragoste dulce, plină
cu promisiuni din partea lui Yahuwah. Rezultatul
este o viață, care, este ca o scrisoare de dragoste pentru Yahuwah.
Chemarea lui Hristos conduce la ascultarea lui Hristos, acordată credinciosului prin har. Realizarea darului iubirii, îl constrânge pe credincios la ascultare față de Legea lui Yahuwah prin puterea harului. Astfel de ascultare, conduce la unitatea doctrinală și lipsa separării între credincioși. Finalul tuturor lucrurilor este că, puterea lui Yahuwah ne întărește în Evanghelie. Și aceasta este, importanța ascultarii față de mântuire de la început până la sfârșit.
Articole pe aceeași temă :