|
Acesta este un articol non-WLC. Când folosim resurse de la alți autori, noi publicăm doar acel conținut care este 100% în armonie cu Biblia și cu cele mai recente crezuri biblice la WLC. Astfel de articole pot fi tratate ca venind direct de la WLC. Noi suntem binecuvântați prin lucrarea multor slujitori ai lui Yahuwah. Dar nu sfătuim să se exploreze alte lucrări ale acestor scriitori. Astfel de lucrări, le-am respins de la publicare deoarece conțin erori. Din păcate nu există nicio lucrare de slujire liberă de eroare. Dacă suntem șocați de unele subiecte non-WLC publicate, [articole/episoade], păstrați în minte Proverbe 4:18. Înțelegerea noastră asupra adevărului Său este în dezvoltare, și tot mai multă lumină vine pe cărarea noastră. Iubim adevărul mai mult decât viața, și îl vom căuta coste cât ar costa. |
În ultimele decenii ani un număr semnificativ de teologi au demonstrate că Ioan 1:1 vorbește doar de o singură Persoană, și anume, de Tatăl, iar “Cuvântul” nu reprezintă o altă Persoană, nu este Yahushua Hristos, ci este, de fapt, cuvântul lui Yahuwah care a lucrat la creațiune în Geneza după cum spune Psalmul 33:6: “Prin cuvântul lui Yahweh au fost făcute cerurile.” Paralela dintre Geneza 1 și Ioan 1 este evidentă. Yahuwah a vorbit și a adus la existență creațiunea prin cuvântul Său. Noua creațiune a fost inițiată în Yahushua, Fiul lui Yahuwah.
Termenul evreiesc pentru “cuvânt,” davar, termenul aramaic memra și cel grecesc, logos semnifică mai mult decât un simplu “cuvânt.”Ele vorbesc despre descoperirea de sine a lui Yahuwah, despre expresia de sine a Sa. Multe lexicoane dau semnificația logos-ului ca fiind : îndeplinire, poruncă, decret, plan, expresie a minții, gând creativ, scop, făgăduință, mesaj, înțelepciune, sau motiv. “Cuvânt” reprezintă o traducere inadecvată a logos-ului deoarece logos cuprinde “gând,” “vorbă,” și “acțiune.” Așa că frazele: “Gândurile creative ale lui Yahuwah esprimate prin activitate,” “scopul sau planul exprimat/decretat al lui Yahuwah,” “scopul poruncii lui Yahuwah” sau multe altele similar reflect mai adecvat sensul cuvântului logos. Astfel Ioan, în stilul evreiesc tipic, vorbeste despre Marele Plan Arhitectural — scopul Său și mintea Sa, programul Său veșnic.
Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții—pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era în Tatăl și care ne-a fost arătată—deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatl și cu Fiul Său Yahushua Hristos.
|
Un mare ajutor în înțelegerea noastră este descoperit de prolog lui Ioan de la prima scrisoare a sa, care ne oferă un comentariu partial la prologul Evangheliei sale. Din 1 Ioan 1:1-3 aflăm că “cuvântul” este scopul decretului lui Yahuwah sau promisiunea de a da oamenilor viață veșnică sau“viață în veacul ce va veni.” Astfel că făgăduința impersonală, scopul declarat sau activitatea expresiv planificată este “ceea ce a fost de la început, ce am auzit, ce am văzut ...cu privire la cuvântul vieții...și viața a fost manifestată,” devenind “vizibilă” așa ca ucenicii s-o poată vedea și atinge atunci când “hotărârea decretată de a aduce viața în veacul ce va veni, a devenit trup..” Aceasta este o paralelă cu acțiunile prin care Yahuwah s-a exprimat pe Sine la originea creatiunii.
Ioan în prima sa epistolă spune: “Viața Veacului ce va să vină era cu Yahuwah” (1 Ioan 1:2). Cu acestă explicație el ne arată că ea era făgăduința vieții, cea care a fost de la început cu Yahuwah, și nu Fiul lui Yahuwah. Fiul a început să existe de la nașterea din Maria.
Prologul nu descrie nici o conversație între Yahuwah și “cuvântul.” După ce Yahushua a fost născut, Ioan înregistrează o mulțime de comunicări dintre Yahuwah și Yahushua. Acest lucru demonstrează mai mult că acest “cuvântul,”gândul personal, când a venit de la Yahuwah, nu a fost o Persoană separată de Yahuwah până când s-a născut Yahushua.
Înțelegerea noastră a prologului este de mare ajutor atunci când examinăm detaliile lui interne. Ele ne oferă indiciu cum să pricepem diferitele părți ale sale. De exemplu, referința lui Ioan “care au fost născuți ai luiYahuwah” (1:12, 13) arată că scopul declarat al lui Yahwuah de a face o Nouă Creație, așa cum se descoperă în celelalte părți ale NT. Și versetul 18 arată că “Nimeni nu la văzut [cunoscut] pe Yahuwah” și de aceea “planul salvării lui Yahuwah” este trimis în forma unui om (v. 14) ca să-L “explice,” să-L descopere sau să-L declare (v. 18). Conform cu versetul 17 o astfel de revelație a fost împlinită doar partial de către Lege, dar harul și adevărul și o cunoaștere mai bună a lui Yahuwah s-a realizat prin Yahushua Hristos.
Interesant că prologul face paralele cu Proverbe 8:22-30 unde Înțelepciunea este personificată, dar niciodată hipostaziată,niciodată o persoanală reală. Există deasemenea, o similaritate certă între Ioan 1:1 și introducerea la epistola către evrei.
Noua Biblică Americană separă paragrafele poetice și cele în proză conținute de prologul lui Ioan. O mică diferențiere a formei poetice a prologului o face teologul catholic astfel: prima strofă de la versetul la versetul 2, vesetele 3 la 5 a doua strofă, versetele 10 la 12b a treia strofă, versetele 14, 16 a patra strofă.
Deoarece acest factor poetic nu a fost recunoscut în timpurile de la început, prologul a fost luat literal. Acest lucru a avut ca rezultat ipostatizierea cuvântului în versetele 1-5 (ceea ce a transformat cuvântul într-o Persoană separate de Yahuwah). Aceasta a condus la o înțelegere greșită a intenției lui Ioan. Atunci când o opera literară este într- o formă poetică, ea va conține un limbaj metaphoric, care în acest caz se realizează prin folosirea unei figure de stil, personificarea.
Roger Haight, savant iezuit, explică: “Ipostazierea înseamnă să transformi o ideie sau un concept într-un lucru real…simbolurile: Înțelepciune, Cuvânt și Spirit, pe care le găsim în scriptura evreiască și se referă la Yahuwah nu sunt ipostazieri ci personificări… Atunci când o personificare se tranformă în ipostază se produce o dezvoltare majoră..”1
Acea dezvoltare majoră a condus la răstălmăcirea intenției lui Ioan și crearea celei de a Doua Persoană a Dumnezeirii. Monoteismul a fost desființat. Yahuwah a fost făcut să pară două Persoane și astfel a început dezastrul.
Personificarea din prologul lui Ioan se potrivește deoarece sursele provin din literature ebraică/aramaică unde această figură de stil era folosită frecvent. De exemplu, termenul evreiesc dabar tradus “cuvânt” este adesea personificat în Scripturile evreiești (“Cu repeziciune aleargă cuvântul său,” Ps. 147:15). “Cuvântul”este tratat ca și cum ar fi o persoană, dar în mod concret nu este.
Așa că un logos person ificat nu era o ideie nouă pentru Ioan și cititorii săi. Faptul că din punct de vedere grammatical logos este, în greacă, la genul masculine nu înseamnă că este de sex masculine când este tradus în engleză. De exemplu, în franceză, masa este de genul feminine dar se va folosi pronumele “ea” în engleză! Ci pronumele pentru obiecte “it.” “Toate lucrurile au fost făcute prin el/ it” (cuvântul, v. 3).nt: limba română nu are formă pronomială diferită.
”Să citești Ioan 1:1 ca și cum ar însemna că ‘La început era Fiul’este profund greșit” -Dr. Colin Brown
|
Cuvântul grec logos apare în Septuaginta LXX (versiunea greacă a VT ) de 1500 de ori. Nu descrie în mod literal o persoană. Apare deasemenea, de peste 300 de ori în Scripturile creștine și este capitalizat (greșit) cu literă mare o singură data ca persoană în Ioan 1. Capitalizarea reprezintă o adăugare editorial a traducătorilor. (“Cuvânt”este capitalizat legitim în Apoc. 19:13, unde Cuvântul reprezintă Persoana Yahushua care se întoarce.) Așa cum comenta Dr. Colin Brown de la Fuller Seminary: “Să citim Ioan 1:1 ca însemnând ‘La început era Fiul’ este total greșit.”
Profesorul de Theologie la Heidelberg H.H. Wendt spune: “Nu trebuie să argumentăm folosind sensul dat de Filo ‘cuvântului’ ca fiind ... personalitate pre-existentă.” În alte cuvinte, nu trebuie să ne folosim de filozoful evreu Filo și să ne gândim la cuvânt ca la o personalitate distinctă.
Teologul James Dunn spune, “În primele versete ale poemului [Ioan 1] avem de a face cu Înțelepcinea ...nu ca o ființă personală, dar ca o reprezentare înțeleaptă a personificării lui Yahuwah.”
Și din nou, Roger Haight spune: “Un lucru este cert, Prologul lui Ioan nu reprezintă cunoașterea descritiv directă a entității sau ființei divine numită Cuvânt, care a coborât și a devenit ființă umană. A citi o metaforă ca vorbire literală duce la interpretare greșită.”
Înțelegerea noastră a fost împărtășită și de unii dintre părinții timpuri ai bisericii. Comentariul lui Origene asupra lui Ioan spune: “logos — doar în sensul de exprimare al Tatălui care a coborît în Fiul atunci când Yahushua a fost conceput.” Tertullian (155-230) traduce logos ca “vorbire” și afirmă: “Este simplu mod a spune al poporului nostru [despre Ioan 1] că înYahuwah era cuvântul revelației.” Această vedere a supraviețuit în Spania și sudul Galiei până în secolul 7.
Cu privire la traducerile dinainte de KJV, 1611, șapte traduceri majore au folosit litera mică “c” pentru cuvânt și există numeroase traduceri din 1611 care reflectă faptul că nu există o a doua Persoană despre care să se vorbească în Ioan 1:1 (e.g. Concordant, Diaglott, 1985 trandus de istoricul evreu Hugh J. Schonfield și traducerea din 1993 a lui Robert W. Funk).
Exemple de traduceri engleze modern:
“La început Yahuwah s-a exprimat pe Sine. Acea expresie personală, acel cuvânt, era cu Yahwah și era Yahuwah” (J.B. Philips).
“La început era scopul, scopul era în mintea lui Yahuwah, scopul era în propria ființă a lui Yahuwah... acest scop a luat formă umană în Yahushua” (G.B. Caird, New Testament Theology).
“La început a existat cuvântul și înțelpciunea divină. Cuvântul și înțelepciunea divină erau cu Yahuwah. El (neutru) era cu Yahuwah de la început. Orice lucru a apărut prin intermediul lui.” (Robert Funk).
Din cele de mai sus putem concluziona că sensul versetului 1 ar putea fi: “La început era scopul decretat și scopul era cu Yahuwah.”
Inportant este de știut faptul că poemul are o structură numit ”parallelismul treptelor” , în care ultimul cuvânt dintr-o frază devine primul din următoarea, ajungând în cele din urmă la punctul culminant.
Mai jos sunt expuse mai multe comentarii la traducerea versetului 1.
Versetul 1b: “și scopul decretat era characteristic lui Yahuwah”
Gramatical acesta poate fi tradus “cuvântul era Yahuwah” sau “cuvântul era asemenea lui Yahuwah” (adevărata natură și caracterul lui Yahuwah sau “divinul”). “Lipsa articolului hotîrât semnifică mai degrabă predicție decât identificare” (NAB notes). Aceasta înseamnă că acel cuvânt deținea qualitatea lui Yahuwah. Nu era identic cu Yahuwah.
Articolul lui Philip Harner intitulat “Qualitative Anarthrous Predicate Nouns” (Substantivele Predicative Anatros de Calitate) afirmă că “substantivele predicative anatros precedând verbul [cum este în cea de a doua apariție a cuvântului theos în Ioan 1:1 de examplu] poate funcționa în primul rând ca espresie a naturii sau characterului subiectului...Forța calitativă a predicatului este atât proeminentă încât substantivul nu poate fi privit ca definit.” Dana and Manty’s Manual Grammar of the Greek New Testament face aceeași remarcă, la fel și UBS Handbook Series care spune: “Devreme ce ‘Yahuwah’ nu este precedat, ‘Yahuwah’ este clar predicatul nominal și ‘Cuvântul’ este subiectul. Cee ace înseamnă că ‘Yahuwah’aici are valoare echivalentă adjectivului, ceea ce justifică aici interpretarea ‘Cuvântul era asemenea cu Yahuwah.’” Următoarea traducere reflect acest punct de vedere grammatical:
“Cuvântul era cu Yahuwah și împărtășea natura sa” (The Translator’s Translation).
“Și ce era Yahuwah, era Cuvântul” (Revised English Bible).
“Natura Cuvântului era asemenea naturii lui Yahuwah” (Barclay).
“Cuvântul era divin” (Moffatt, also Smith and Goodspeed).
Nu există nicio justificare pentru a capitaliza “cuvântul” în fraza “Cuvântul era Yahuwah” ca și cum “cuvântul” ar însemna o a doua persoană. O identificare unu la unu cu Yahuwah nu este corectă deoarece distruge unitatea monoteismului (Yahuwah este o Persoană) Scripturii. “Pentru noi există un singur Yahuwah, Tatăl” (1 Cor. 8:6. Deasenenea Iohan 17:1, 3 și I Tim. 2:5).
Deasemenea, tranducerea “un dumnezeu” (traducerea Martorilor lui Jehovah) este incorectă din punct de vedere grammatical și nu reușește să scoată în evidență aspectul calitativ al frazei. “O astfel de abordare este o traducere infiorător de grașită.” (Bruce Metzger). Este greșit și din punct de vedere teologic deoarece Deuteronom 32:39 spune: “nu există niciun dumnezeu împreună cu mine.” Dacă Ioan dorea să spună “divin”ar fi putut folosi cuvântul grec theios. Totuși “divin” exprimă sensul, deși într-un mod slab.
Ioan a scris prologul pentru a arăta că Yahuwah a avut scopul său de la început. Ioan apoi a arătat cum acest scop a lucrat până când și-a ajuns punctul culminant în întrupare (Iohan 1:14). Scopul a devenit omul Yahushua.
Ioan scrie prologul său ca să arate scopul pe care l-a avut Yahuwah de la început. Apoi, Ioan ne-a descoperit evoluția acestui scop până în punctul culminant când scopul este întrupat(Ioan1:14). Scopul a devenit omul Yahushua.
|
“Prologul are intrisec o mișcare dinamică și determină punctul său central. Începe într-un mod universal și sfârșește într-un mod concret.” (Kuschel).
Această înaintare pare să împingă către versetul 14, care reprezintă punctul culminant al prologului. Astfel “cuvântul” este portretizat la începuturi întrând în joc ca o simplă personificare.
Personificarea capătă putere în versetele 10-12 până când poemul ne face descoperit apariția lui Yahushua ca persoană actualp în versetul 14. Își restânge constant focalizarea de la scenele universale “La început” (v. 1, 2, 3a) limitându-se la “rasa umană ...care nu l-a cunoscut” (v. 3b-5, 10), apoi reducând la “poporul său care nu l-a acceptat” (v. 11), restrângând la “cei care l-au acceptat” (v. 12, 13)În final restângerea se centrază “cuvântul devenit trup” (v. 14a). Versetele 14b, 16 și 17 descoperă superioritatea poziției finale a planului Yahuwah profetizat prin existența unicul Său Fiu născut. Această poziție este superioară celei din timpul lui Moise (Tora). Versetul 18 arată că doar prin unicul Său Fiu, Yahuwah este descoperit pe deplin. Având acest cadru putem demostra înțelegerea noastră cu privire la Evanghelia lui Ioan.
Cuvântul Impersonal este Personificat în versetele 1și 2: Prima Strofă a Poemului
“La început era scopul decretat, și scopul era cu Yahuwah, și scopul era caracteristic lui Yahuwah. Acesta era la început cu Yahuwah.”
“La început” nu se referă direct la creațiunea din Geneza, ci la un timp dinainte de acea creațiune când Yahuwah a formulat scopul de a produce oameni ca potențiali candidați pentru imortalitate. “La început” dă, deasemene, tonul salvării în Noua Creație (v. 13).
Fraza “era cu Yahuwah” înseamnă că acesta (cuvântul) își are originea cu El ca în Iov 27:11: “Această [cunoștiință] care este cu Atotputernicul, n-o voi ascunde.”
Versetele 3-5: a doua Strofă
“Toate lucrurile [universul] s-au făcut prin el (neutru), și fără el (neutru) nimic nu a fost făcut. Și în el (it) era viața [veacului ce vine, nemurirea] și viața era lumina oamenilor. Lumina [adevărul scopului lui Yahuwah] strălucește în întuneric [minciunile lui Satan incepând din Eden], și întunericul n-a biruit-o [Gen 3:15 în continuare].”
Înainte de 1611 KJV2 și, deasemenea, în unele traduceri moderne dia autou în versetele 3, 4 este tradus “prin el/it( neutru),”nu“prin el/him(masculin).” Folosirea pronumelui neutru el/it pentru “cuvântul” este correct deoarece poemul continua să întărească și mai mult personificarea. În final cuvântul devine Yahushua în persoană. În prima și a doua strofă “cuvântul non-personal” este sinonim cu “lumina” care, deasemenea, este obiect neutru și se folsește it.(n.t. in romană este de genul feminin)
Notă: Raymond Brown comentază, “Cuvântul grec zoe (viață) nu înseamnă niciodată viață naturală în scrierile lui Ioan” și “Prologul vorbește despre viața veșnică.” Aceasta este “viața veacului ce vine,” viața din viitoarea Împărăție care poate fi astăzi gustată prin duhul.
Prima Secțiune în Proză
Se poate ca versetele 6-9, 12c, 13 și 15, 17 și 18 care sunt în proză, în original inserate într-o structură poetică.
Versetul 6: “A venit un om trimis de Yahuwah al cărui nume era Ioan”
Versetul 8: “Nu el era Lumina, ci el a venit să mărturisească despre Lumină.”
Versetul 9: “Era lumina adevărată [descoperirea de sine a lui Yahuwah prin Yahushua] care luminează pe orice om venit pe lume” (o expresie comună folosită de evrei Word Biblical Commentary).
Personificarea Cuvântului Devine mai Puternică în Strofa 3
Versetul 10: “El [cuvântul, scopul personificat al lui Yahuwah] era în lume [oamenilor, kosmos], și lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.”
Versetul 11: “El [scopul personificat al lui Yahuwah, dar acum apare ‘scopul’întrupat ] a venit [prin Lege] la ai săi [Israel], dar propriul său popor nu l-a acceptat.”
Poemul trece la un alt nivel către acest punct culminant prin o continua fortificarea personificării prin descoperirea scopului lui Yahuwah în forma Torei care a fost respinsă mai înainte de Israel. Totuși, datorită introducerii sale a “ adevăratei lumini” din versetul 9 putem vedea intenția lui Ioan de a arăta că Yahushua, ca scop întrupat al lui Yhuwah, a venit la Israel și nu a fost acceptat. Ioan ne pregătește astfel pentru anunțul culminant din versetul 14.
Versetul12 a, b: “Dar celor [oamenii iluminați], care l-au acceptat [prin păzirea Torei care este îndrumătorul lor către Hristos] el [scopul personificat al lui Yahuwah] le-a dat putere [celor care îl acceptă pe Mesia] să devină copiii lui Yahuwah.”
A Doua Secțiune în Proză
Versetul 12c: “celorce cred în numele lui” (însemnând să crezi în el, “scopul” întrupat)
Versetul 13: “care au fost născuți nu din generare naturală, nici din voia omului, nici prin alegerea lui ci a lui Yahuwah” (“născuți de sus,” NAB).
“Doar începând cu versetul 14 putem vorbi de Logosul personal . Înainte de versetul 14 ne aflăm în domeniul al limbajului pre-creștin despre Înțelepciune și Logos...folosind mai de grabă personificarea decât persoana, personificând acțiunile lui Yahuwah mai mult decât existența unei ființe divine individuale.”3
Kuschel este de acord: “Doar din versetul 10 ar putea cineva să vorbească de Logosul ensarkos [i.e. ființă omenească, Yahushua]. Dar în versetul 14 afirmă clar și fără tăgadă în termini ‘creștini’ cum ‘cuvântul a devenit trup’ și astfel indentifică Logosul asarkos cu o anumită persoană.”
Afirmația Culminantă despre Cuvântul Întrupat în Strofa 4 Finală
Versetul 14: “ Și scopul decretat a lui Yahuwah a devenit om muritor și a întins cortul [ca un nou mod a lui Yahuwah de a-și face prezența în mijlocul poporului Său] printre noi, noi am văzut slava [scopului lui Yahuwah , acum întrupat]lui, slava singurului născut din tatăl, plin de har și adevăr.”
Versetul 16: “Prin împlinirea lui noi toți am primit har [versetul 17 arată că aceasta este adevărat prin conducerea lui Yahushua la un Nou Legământ] în loc de harul [pe care Legea îl dă dacă este împlinită]” (or NIV has “o binecuvântare după alta” or NJB has “un dar înlocuit pe altul”).
Secțiunea Finală în Proză
Versetele 17, 18: “deoarece legea a fost data prin Moise, harul și adevărul a venit prin Yahushua Christ. Nimeni nu l-a văzut [descoperit] pe Yahuwah. Singurul Fiu, care este aproape de inima Tatălui [NJB și NRSV] L-a făcut cunoscut.”
Poate cel mai de ajutor punct în înțelegerea termenului “cuvânt” este să cunoști sensul cuvântului logos și să accepți că o mare parte a prologului este poezie, ceea ce ne indică folosirea unor sensuri metaforice ale “cuvântului,”ca în pasajele paralele din Proverbe 8 (“înțelepciune”). Deasemenea, așa cum spune Kuschel, “Prologul prezintă, intrisec, o mișcare dinamică care duce către propriul punct central. Începe la modul universal și sfârșește într-un mod concret…” Acest fapt face dificil trecerea înapoi la primele momente ale prologului. Înaitarea aceasta în poem ne indică cu putere că Yahushua este ce a devenit cuvântul doar după versetul 14 și, în opinia noastră, nu mai devreme de versetul 11 — făcând astfel, imposibilă o Persoană pre-existentă în Ioan 1:1. O a doua Persoană, care este Yahushua, ar veni în contradicție cu întreaga Scriptură și l-ar contrazice chiar pe Yahushua conform versetului din Ioan 17:3 “Tu, Tată, ești singurul Yahuwah adevărat.”
Distinsul profesor de NT, T.W. Manson dă frumusețe punctului nostru de vedere: “Am mari îndoieli dacă Ioan s-a gândit la Logos ca la o personalitate. Singura personalitate ce apare în scenă este Yahushua fiul lui Iosif din Nazaret. Această personalitate a întrupat Logosul atât de deplin încât Yahushua a devenit revelația perfecta a lui Yahushua Dar în ce sens folosim cuvântul‘întrupează’?...Pentru Ioan fiecare cuvânt al lui Yahushua este cuvântul Domnului.”4
1 Isus: Simbolul lui Dumnezeu, p. 257.
2 O excepție este traducerea lui Wycliffe, care era din latină și nu din greacă.
3 James Dunn, Cristologie în Omenesc, p. 243.
4 Din Pavel și Ioan, p. 156.
Acest articol non-WLC este scris Ray Faircloth (Focus on the Kingdom, August, 2006).
Am scos din original toate numele păgâne și titlurile Tatălui și Fiului, și le-am înlocuit cu numele originale date. Mai mult, am restaurat în citatele Scripturii numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise în original de către autorii inspirați ai Bibliei. -WLC Team
