(Gen 2:1)”Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor”(Gen 2:2)”In ziua a saptea, Elohim Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.”(Gen 2:3)”Elohim a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.
Desi cuvantul Sabat nu apare in traducerea engleza( n.t si nici in romana), el apare in textul original, ebraic de doua ori, acolo unde este tradus”S-a odihnit”.Ideia aceasta de odihna este un concept tarziu, depinzand de conceptia despre Sabat decat orice altceva. Sensul original al cuvantului este de a inceta, ca in Gen 8:22. In context cuvantul este folosit cu sensurile de “a sabatiza” sau “a sarbatori Sabatul”.
La o prima citire a Bibliei in ebraica devine foarte clar ca Sabatul isi are originea la creatiune, acest lucru est clar in toate traducerile pe care le avem. Prima mentionare a Sabatului in KJV este, deasemenea, inainte de darea legii la Muntele Sinai.De aceea, afirmatia ca Sabatul a fost dat, in cadrul legamantului de pe Sinai, evreilor cade in orice caz.
(Exo16:23) ”Si Moise le-a zis:”Yahuwah a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat lui Yahuwah; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!” (Exo 16:24) “Au lasat pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise, si nu s-a stricat si n-a facut viermi”. (Exo 16:25) ”Moise a zis:’Mancati-o azi, caci astazi este ziua Sabatului;azi nu veti gasi mana pe camp”. (Exo 16:26 ) ”Veti strange timp de sase zile, dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi”. (Exo16:27) ”In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit”.
(Exo 16:28) ”Atunci, Yahuwah a zis lui Moise:’Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele?”
(Exo
16:29) ”Vedeti
ca Yahuwah v-a dat Sabatul; de aceea va da in ziua a sasea hrana pentru doua
zile. Fiecare sa ramana la locul lui si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa
din locul in care se gaseste.”
Din acest text putem fi siguri de urmatoarele afirmatii:1) Yahuwah a poruncit pazirea Sabatului; 2)Yahuwah a fixat ziua Sabatului prin ciclul de patru sabate, si prin faptul ca mana pastrata din ziua intai pana in a cincea se strica;3)unii au ignorant Sabatul si au fost blamati pentru aceasta; 4)poporului nu I se permitea sa iasa in Sabat si sa adune mana.
Putem trage urmatoarele concluzii. Faptul ca mana cadea in portie dubla in a sasea zi iar in ziua saptea deloc, ca mana pastrata in alte zile se strica si nu sestrica in a saptea zi, demonstreaza ca Sabatul este o zi aparte a saptamanii si nu una din sapte aleasa de un individ sau o “biserica”2) Yahuwah cerea ascultare deplina in ceea ce priveste pazirea Sabatului.Nu era optional.
Exista patru argumente proieminente impotriva observarii Sabatului, bazat pe Scriptura evreiasca. Ca 1) se refera la o zi din sapte, ca 2)este optional, 3)ca este o legislatie ceremoniala temporara si 4) ca a fost doar pentru evrei.
(Exo 20:8) Adu-ti aminte de ziua de Sabat, s-o sfintesti. (Exo 20:9) Six days shalt thou labour, and do all thy work:Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau.
(Exo 20:10) Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata lui Yahuwah, Elohimul tau; sa nu faci nici o lucrare in ea , nici tu , nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.: (Exo 20:11) Caci in sase zile a facut Yahuwah cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvantat Yahuwah ziua de odihna si a sfintit-o.
Cuvintele acestea fac parte din Decalogul despre care se spune ca a fost rostit direct si public de Yahuwah, Insusi, catre intregul popor, ce numara milioane, scos din Egipt. Putem fi siguri de urmatoarele afirmatii din acest pasaj: 1)Porunca se refera la intregul ciclu saptamanal, si nu doar la o zi din ea; 2) porunca specifica sase zile de lucru iar Sabatul este marcat prin lipsa manei ca fiind zi nelucratoare;3) porunca interzice superiorilor sa puna vreo povara asupra celor inferiori in Sabat;4)inferiorii sunt definiti a fi copiii,angajatii, strainii si animalele domestic, toti au drepturi ne-negociabile de a fi liberi de orice obligatie in Sabat;5)Sabatul trebuie amintit de-a lungul celor sase zile precedente, astfel aceasta munca trebuie organizata si planificata in timpul saptamanii pentru a preveni evenimente neprevazute in Sabat; 6)detinatorul proprietatii este responsabil cu supravegherea tuturor celor ce se afla in proprietatea lui sa pazeasca Sabatul;7)dreptul divin al institutiei Sabatului se bazeaza pe suzeranitatea divina implicata in creatiune, si a fost pusa deoparte, a fost binecuvantata si sfintita de la creatiune.
Din acest text putem determina concluzia ca 1) obligatiile si binecuvantarile Sabatului se extind dincolo de circumstantele darii manei;2) deasemenea contractele sociale ale familiilor, angajatilor, relatiilor cu strainii si munca cu animalele domestice raman valide ;3)ca Sabatul nu este doar pentru Israel, ci se aplica si strainilor si animalelor;4)ca Sabatul este in legatura cu procesul intretinerii vietii;5)ca Sabatul limiteaza autoritatea superiorilor asupra inferiorilor.
Acest text demoleaza cele doua argumentele finale impotriva Sabatului bazate pe Scriptura evreiasca. Este in mod clar mai de graba o institutie sociala si morala decat una ceremonial, deoarece sunt afirmate drepturile subordonatilor si limitele puterilor celor puternici.
Se extinde dincolo de drepturile evreilor catre drepturile oamenilor in general.Se garanteaza nu numai drepturile oamenilor ci si ale animalelor. Acordand acest lucru unei fiinte, el nu va fi limitat doar la un trib sau un popor, ci este o necesitate universala , a nega aceste drepturi ne-negociabile implementate Sabatului celor ce nu sunt evrei este o prejudecata incredibila.
In timp ce natura Sabatului este, evident, universala, acelasi lucru se poate spune si despre extinderea lui in timp. Sabatul nu poate fi in mod logic abrogat atata timp cat umanitatea este constransa sa-si obtina hrana. Multi considera ca Sabatul a incetat la Rastignirea lui Hristos. De vreme ce, Crucificarea lui Hristos nu a eliberat omenirea de obligatia de a-si obtine hrana, ea nu poate elibera omenirea de necesitatea naturala de a se odihni de lucrul ei, la fel de bine.
(Exo 31:13) Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le:Sa nu care cumva sa nu paziti Sabatele mele ; caci el va fi un semn intre Mine si voi, din generatie in generatie;ca sa stiti ca Eu sunt Yahuwah care va sfinteste. (Exo 31:14)Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ca ceva sfant; oricine il va calca va fi pedepsit cu moartea; cine va lucra in ziua aceea va fi nimicit din poporul lui. (Exo 31:15) Sa lucrezi sase zile dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna inchinata lui Yahuwah. Cine va face vreo lucrare in Sabat va fi pedepsit cu moartea (Exo 31:16) Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat.
Sabatul fusese deja stabilit de scrierile timpurii care il datau in timpul creatiunii, ca fiind o zi specifica a saptamanii , o obligatie necesara, o institutie mai de graba sociala decat ceremoniala pentru intreaga omenire in toate timpurile. Acest pasaj ofera Sabatului o cu totul alta noua dimensiune. Noile afirmatii descoperite in acest pasaj sunt:1)Sabatul este un semn intre Yahuwah si Israel;2)Sabatul il face pe Israel sa cunoasca ca Yahuwah ii sfinteste sau ii pune deoparte ;3)pedeapsa cu moartea urmeaza sa fie data pentru calcarea Sabatului; 4)Sabatul este un legamant perpetuu cu Israel; 5)noile detalii oferite aici cu privire la Sabat sunt legate specific de Israel. Strainii si animalele nu sunt incluse si mentionate in Decalog.
Pe
baza acestor informatii, putem concluziona ca exista aspecte universale ale
Sabatului, asa cum sunt mentionate in Decalog, si aspecte ale Sabatului care se
aplica in mod particular doar lui Israel. Particularul este notat ca fiind
perpetuu, ceea ce implica ca si generalul trebuie sa fie, deasemenea, vesnic.
Faptul ca exista aspecte universale si permanente ale Sabatului si aspect
particulare si posibil temporare ale Sabatului a contribuit la crearea
confunziei. Crestinii au fost adesea condusi pe negandite sa se dispenseze de
ceea ce era universal si permanent pe baza a ceea ce era particular si
temporar.
Decalogul este parafrazat in predica lui Moise din Deuteronom 5, dar in acest caz este aplicata in mod specific Israelului. Acel aspect al Sabatului este mult mai clar dezvoltat in urmatorul verset.
(Exo 35:2) Sase zile sa-ti faci tot lucru tau, dar in ziua a saptea sa fie pentru tine o zi sfanta, un Sabat de odihna pentru Yahuwah: oricine va lucra sa fie pedepsit cu moartea.(Exo 35:3) Sa nu aprindeti focul in locuintele voastre in ziua Sabatului.
Informatia noua din acest pasaj reprezinta interzicerea aprinderii focului in case in ziua de Sabat. Nu este clar daca acest aspect este general sau particular in ce priveste Sabatul. Asocierea cu sentinta de moarte, de altfel, si includerea in acelasi context cu cel mentionat mai inainte, sugereaza aplicarea lui in mod specific Israelului.
(Lev 19:3) Sa–si cinsteasca fiecare mama si tatal sau si sa pazeasca Sabatele Mele: Eu sunt Yahuwah, Elohimul vostru.
Aici avem reiterarea poruncilor din Decalog in forma pozitiva.Toate celelalte sunt exprimate la negativ.Aspectele universal valabile si permanente ale Sabatului sunt afirmate aici. (Lev 19:30)
Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfant, Eu sunt Yahuwah.
Acest text este ambiguu. Nu se stie clar daca se refera la sarbatorile anuale, la Sabatele saptamanale sau la ambele cazuri. Dar chiar si astfel poate fi considerat ca afirmatia se refera la Sabatul saptamanal.
(Lev 23:3)Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta. Sa nu faceti nicio lucrare in timpul ei: este Sabatul lui Yahuwah in toate locuintele voastre.
Aspectul nou prezentat aici este adunarea sfanta. Orice altceva mentionat aici plaseaza acest text in aceiasi categorie a aspectelor universale si permanente ale Decalogului. Pe de alta parte, adunarea pare a tine de ceremonial. Daca aceasta se aplica doar legamantului mosaic sau tuturor oamenilor din toate timpurile nu este prea clar.Dar sigur a te aduna in ziua de Sabat nu este doar propriu spiritului zilei, ci este facilitat de faptul clar de a nu lucra in acea zi. Suntem eliberati pentru a ne inchina.
Obligatiile ceremoniale in legatura cu Sabatul si cu celelalte sarbatori anuale ale legamantului mosaic sunt mentionate in Levitic 23 si Numeri 28:9,10. Acestea includ sacrificii animale, daruri de hrana si bautura. Este important sa reamintim ca astfel de obligatii ceremoniale sunt descrise in contextul Sabatului, deoarece acestea au devenit un punct de disputa in biserica primara. Sarbatorile anuale sunt considerate Sabate aici, asa cum este ziua ispasirii in Levitic 16, dar acestea sunt distincte fata de Sabatul saptamanal.Un alt aspect ceremonial al Sabatului era legat de painile prezentei de pe masa din sactuar.
(Lev 24:8)In fiecare zi de Sabat, sa se puna aceste paini inaintea lui Yahuwah, neincetat: acesta este un legamant vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel.
Impartirea Tarii Fagaduite cuprindea si odihna de Sabat a tarii in anul al saptelea asa cum este descris in Levitic 25. Aceasta nu are implicatii in pazirea Sabatului saptamanal. Acelasi subiect continua in capitolul urmator la fel de bine, dar Sabatul saptamanal este reafirmat in versetul doi.
(Lev26:2)Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfant:Eu sunt Yahuwah.
Textul final in cartea lui Moise este o poveste tragica. (Num 15:32) Si in timp ce copiii lui Israel erau in pustie, ei au gasit un om adunand lemne in ziua Sabatului.
Sentinta cu moartea pentru calcarea Sabatului a fost confirmata prin revelatie divina si a fost efectuata in acest caz. Yahuwah a vorbit serios cu privire la Sabat asa cum se descoperise in cartea lui Moise.
In rezumat, putem spune despre cartile lui Moise ca descopera Sabatul, o zi specifica ne-schimbabila a saptamanii biblice, cea de a saptea, asezata sub obligatia de a fi pazita inca de la creatiune, de a fi un aparator al drepturilor oamenilor si animalelor, de a fi universal si permanent, de a cere ca activitatile zilnice sa fie date la o parte si de a pregati un timp regulat in care oamenii sunt liberi sa se inchine. In plus, aspectele ei universale si permanente, au , deasemenea, o aplicatie particulara si temporara pentru Israel, pentru care pedeapsa cu moartea pentru calcarea Sabatului a fost legiferata in plus fata de aspectele ceremoniale, in plus fata de sacrificiile animale, de darurile de mancare si bautura si de schimbarea painilor prezentei in Sanctuar.
In
cartile istorice Sabatul este mentionat in trecere. O astfel de ocazie se afla
in povestea femeiei sunamite.
(2Regi 4:23) Si el a zis:”Pentru ce vrei sa te duci astazi la el ?Doar nu este nici luna noua, nici Sabat.” Ea a raspuns:”Fii pe pace!”
2Regi 11 reprezinta istoria incoronarii lui Iosia. Adam Clark in Comentariul sau asupra Bibliei noteaza urmatoarele in legatura cu Sabatul in acest capitol.”Se pare ca Iehoiada a ales ziua de Sabat ca sa proclame tanarul rege, deoarece fiind o zi cu concurs public, adunarea impreuna a oamenilor implicati in acest secret nu putea fi observata.”Povestire este repetata in 2 Cronici 23.
Ultima mentiune a Sabatului in cartea Regilor este (2 Regi16:18) De hatarul imparatului Asiriei, a schimbat in Casa lui Yahuwah, pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum si intrarea de afara a imparatului Asiriei.
Cartile Cronicilor comenteaza mult asupra legislatiei din cartile lui Moise. Prima referinta este legata de painile prezentei din Sabat(1 Cr 9:32). Si alti frati ai lor,fiii Kohatitilor, aveau insarcinarea sa pregateasca painea prezentei in fiecare Sabat.
Darurile speciale pentru Sabat sunt mentionate, deasemenea.(1Cr 23:31) Si sa aduca neincetat inaintea lui Yahuwah toate arderile-de-tot ale lui Yahuwah, in zilele de Sabat, luna noua si de sarbatori, dupa numarul si obiceiurile randuite.(2Cr 2:4)Iata, eu inalt o casa numelului lui Yahuwah, Elohimul meu,ca sa I-o inchin Lui, sa ard tamaie mirositoare, sa aduc necurmat in ea painile pentru punerea inainte si sa aduc arderile-de-tot de dimineata si de seara, in zilele de Sabat , de luna noua si de sarbatoare ale lui Yahuwah, Elohimul nostru, dupa o lege vesnica pentru Israel. (2Cr 8:13)Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat,pentru zilele de luna noua si pentru sarbatori, de trei ori pe an, la Sarbatoarea Azimilor, la Sarbatoarea Saptamanilor si la Sarbatoarea Corturilor.(2 Cr 31:3)Imparatul a dat o parte din averile lui pentru arderile-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineata si de seara si pentru arderile –de-tot din zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, cum este scris in Legea lui Yahuwah.
Cronicile detin doar o aluzie cu privire la solia morala atasata Sabatului care urmeaza sa fie vazuta la profeti, mai tarziu.(2 Cr 36:21)”Ca sa se implineasca cuvantul lui Yahuwah rostit prin gura lui Ieremia, pana ce tara si-a tinut Sabatele ei si s-a odihnit tot timpul a fost pustiita, pana la implinirea celor saptezeci de ani.
Ideia neglijarii Sabatului si a statutelor sabatice cu privire la tara a fost motivul captivitatii babiloniene, ce nuanteaza fiecare mentiune despre Sabat in cartea lui Neemia, in special la finalul capitolului 13.A existat o teama imperativa de a nu se produce o asemenea sau mai rea catastrofa prin neglijarea Sabatului. Neemia recunoaste ca Sabatul este mai de graba o revelatie directa a lui Yahuwah de cat o aplicatie mozaica.(Neemia 9:14)Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfant si le-ai dat prin robul Tau Moise porunci, invataturi si o Lege. Dar Neemia nu ignora aspectele ceremoniale ale Sabatului.(Neemia 10:33)Pentru painile pentru punerea inaintea lui Yahuwah, pentru darul de mancare necurmat, pentru arderea-de-tot necurmata din zilele de Sabat, din zilele de luna noua si din zilele de sarbatori, pentru lucrurile inchinate lui Yahuwah, pentru jertfele de ispasire pentru Israel si pentru tot ce se face in Casa lui Yahuwah.
Sabatul in cartile lui Moise este legat in primul rand de activitatile pentru obtinerea hranei. Acest aspect universal al Sabatului, opus aspectelor sale ceremoniale, este recunoscut de Neemia. El noteaza ca nu doar recoltarea, adunarea si prepararea hranei in Sabat este interzisa dar si cumpararea ei, deasemenea.(Neemia 10:31) Sa nu cumparam nimic in ziua Sabatului si in zilele de sarbatoare de la popoarele tarii care ar aduce de vanzare in ziua Sabatului marfuri sau altceva de cumparat si sa lasam nelucrat pamantul in anul al saptelea si sa nu cerem plata niciunei datorii.
Exista o problema psihologica implicata in incetarea obtinerii alimentelor in Sabat.Este evident atat in raportul creatiunii cat si al manei dar Neemia o face in propriul mod.Scopul primordial al Sabatului a fost sa contra-atace inclinatia naturala a poporului de a considera ca se sustin prin propria lor munca.Oprirea pentru re-evaluare in Sabat era pentru a intarii ideia ca poporul este dependent de Creator pentru subzistenta.
Acest
aspect al relatiei dintre Sabat si obtinerea hranei este scos in evidenta cu
putere in capitolul 13.(Neemia 13:15)Pe
vremea aceea, am vazut in Iuda niste oameni calcand la teasc in ziua Sabatului,
aducand snopi, incarcand magarii cu vin, struguri si smochine si cu tot felul
de lucruri si aducandu-le la Ierusalim in ziua Sabatului. Si i-am mustrat chiar
in ziua cand isi vindeau marfurile.(Neemia
13:16) Mai erau si niste tirieni asezati in Ierusalim care aduceau
peste si tot felul de marfuri si le vindeau fiilor lui Iuda in ziua Sabatului
si in Ierusalim.(Neemia 13:17) Am
mustrat pe mai marii lui Iuda si le-am zis:”Ce inseamna aceasta fapta rea pe
care o faceti pangarind ziua Sabatului?(Neemia
13:18) Oare n-au lucrat asa parintii vostri si nu din pricina
aceasta a trimis Elohimul nostru toate aceste nenorociri peste noi si peste
cetatea aceasta?Si voi aduceti din nou mania Lui impotriva lui Israel,
pangarind Sabatul!(Neemia 13:19)
Apoi am poruncit sa se inchida portile Ierusalimului inainte de Sabat, de
indata ce le va ajunge umbra, si sa nu se deschida decat dupa Sabat. Si am pus
cativa din slujitorii mei la porti, sa opreasca intrarea sarcinilor de marfuri
in ziua Sabatului.(Neemia 13:20) Si
asa negustorii si vanzatorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o data
si de doua ori afara din Ierusalim.(Neemia
13:21) I-am mustrat si le-am zis:” Pentru
ce stati noaptea inaintea zidului?Daca veti mai face o data lucrul acesta voi
pune man ape voi.”Si din clipa aceea, n-au mai venit in timpul Sabatului.(Neemia 13:22) Am poruncit si
levitilor sa se curateasca si sa vina sa pazeasca portile, ca sa fie sfintita
ziua Sabatului. Adu-ti aminte de mine, Elohimule, si pentru aceste lucruri si
ocroteste-ma dupa marea Ta indurare!
Aspectul practic al evitarii lucrului pentru obtinerea mijloacelelor de trai in Sabat nu este detaliat in amanuntime in cartea lui Moise. Exista povestirea cu mana si detaliile de a nu aprinde focul pentru gatit, dar in afara de acestea sunt putine detalii. Acest pasaj din Neemia scoate in evidenta faptul ca transportarea, cumpararea si vanzarea hranei este de asemenea interzisa.
In rezumat, cartile istorice adauga putina cunostinta asupra aspectelor ceremoniale ale Sabatului. Dar ele extind intelegerea noastra asupra activitatilor zilnice ce trebuiesc anulate in aceasta zi. In primul rand, transportarea, cumpararea si vanzarea hranei sunt interzise, in detaliu, ceea ce aduce o clarificare a cartilor lui Moise. Atasarea Sabatului la procesul de obtinere al hranei este facut mult mai précis, astfel ca intelegem cat de important este Sabatul pe o cale practica care ne arata ca suntem dependenti, nu atat de munca noastra pentru subzistenta cat de binecuvantarea si providenta divina care le produce.
Este in mod précis relatia dintre eforturile de obtinerea subzistentei in cele sase zile de lucru si pauza de a reflecta la realitatea constantei dependente de Yahuwah pentru viata si hrana pe care Sabatul o descopera practic. Esecul crestinismului de a realiza ca Sabatul reprezinta o revelatie practica a dependentei noastre de Yahuwah pentru viata sta la baza esecului de a intelege procesul harului in oferirea mantuirii si a vietii vesnice ,totodata.
Desi Psalmii sunt carti de rugaciune pentru cel de al doilea templu, folositi in ceremonia de inchinare din Sabat si zilele sfinte din iudaism, Sabatul nu este mentionat mai deloc. Este mentionat doar in inceputul unui singur psalm. (Psalm 92:1)O cantare pentru ziua Sabatului. Frumos este sa laudam pe Yahuwah, si sa marim Numele Tau, Preainalte.
Exista probabilitatea compilari intregii carti a patra a Psalmilor, sectiune ce contine Psalmul 92, pentru inchinarea in Sabat.
Profetii, destul de previzibil, se concentreaza pe problemele morale in relatie cu Sabatul, la fel ca si in relatie cu alte aspecte ale Legii. Vedem asta chiar de la inceputul cartii lui Isaia.
(Isaia 1:13)Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea!
Aici, Yahuwah deplange prin Isaia ipocrizia
mentinerii formelor religioase ca paravan pentru nedreptate. Aceasta este tema
centrala celor mai multi dintre profeti, chiar cand alte temeri sunt evidente. Acest
text din Isaia este in legatura cu aspectele ceremonial ale observarii
Sabatului.
Dar Isaia recunoaste aspectul moral al Sabatului deasemenea.Aici Isaia recunoaste rolul Sabatului in promovarea dreptatii, si eficienta sa in pazirea poporului de a face raul.(Isaia 56:2)Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el, pazind Sabatul ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana, ca sa nu faca rau!
Isaia recunoaste ca Neamurile care se convertesc la inchinarea adevaratului Elohim, Yahuwah, sunt responsabile de mentinerea Sabatului. El nu face distinctie intre el insusi si Israel.(Isaia 56:3) Strainul care se alipeste de Yahuwah sa nu zica :Yahuwah ma va desparti de poporul Sau !Si famenul sa nu zica :’Iata eu sunt un copac uscat!’”
Evreii si intreaga cultura din Orientul Mijlociu considera samanta o parte importanta a vietii. Isaia foloseste importanta de a avea urmasi in Orientul Mijlociu pentru a accentua importanta Sabatului. El arata ca observarea Sabatului strange o comoara mai importanta decat aceea de avea urmasi. (Isaia 56:4) Caci asa vorbeste Domnul:”Famenilor care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut si vor allege ce-Mi este placut si vor starui in legamantul Meu,(Isaia 56:5)le voi da in Casa Mea si inauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bun decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge.(Isaia 56:6)Si pe strainii care se vor lipi de Yahuwah ca sa-l slujeasca si sa iubeasca Numele lui Yahuwah si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca si vor starui in legamantul Meu,
Aceia care ar sustine ca Sabatul este in general abrogat considera Sabatele o datorie legala si ceremoniala. Ei niciodata nu se axeaza pe rolul sau real si anume pentru a afirma dependenta in mainile lui Yahuwah ce protejeaza drepturile nenegociabile ale subordonatilor.In aceeasi masura, ei nu discuta faptul ca Sabatul nu este doar un aparator al drepturilor oamenilor si animalelor, dar si o placere. Fiecare pazitor adevarat al Sabatului experimenteaza o astfel de incantare.Isaia noteaza deasemenea acest aspect al observarii Sabatului. (Isaia 58:13)Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta ca sa sfintesti pe Yahuwah, slavindu-l si daca Il vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii…
In final Isaia subliniaza observarea Sabatului in viitor. In functie de profetia lui, Sabatul urmeaza sa fie punctul central al bucuriei de la captivitate din partea Evreilor sau pe noul pamant restaurat ce va veni.(Iasia 66:23)In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea , zice Yahuwah.
Ieremia mentioneaza Sabatul intr-un context mult mai limitat decat Isaia.El doar reafirma principiile observari Sabatului, mentionate in Neemia. Ieremia de fapt a scris inainte de Neemia, si fara indoiala ca el a influentat actiunile si scrierile lui Neemia.(Ieremia 17:21)Asa vorbeste Yahuwah:’Luati seama in sufletele voastre , sa nu purtati nicio povara in ziua Sabatului si sa n-o aduceti iauntru pe portile Ierusalimului;(Ieremia 17:22) Sa nu scoateti din casele voastre nicio povara in ziua Sabatului si sa nu faceti nicio lucrare, ci sfintiti ziua Sabatului, cum am poruncit parintilor vostri.(Ieremia 17:24)”Daca Ma veti asculta in adevar, zice Yahuwah, si nu veti aduce nicio sarcina inauntru, pe portile cetatii, in ziua Sabatului, ci veti sfinti ziua Sabatului si nu veti face nicio lucrare in ziua aceasta…(Ieremia 17:27) Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului, sa nu duceti nicio povara si sa n-o aduceti pe portile Ierusalimului, atunci voi aprinde un foc la portile cetatii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se vas tinge.”
Tot din scrierile lui Ieremia a realizat, Neemia, rolul pe care l-a avut neglijarea Sabatului in declansarea captivitatii babiloniene.(Plangeri 1:7)In zilele necazului si ticalosiei lui, Ierusalimul isi aduce aminte de toate bunatatile de care a avut parte din zilele strabune;
cand a cazut poporul lui in mana asupritorului, nimeni nu i-a venit in ajutor, iar vrajmasii se uitau la el si radeau de Sabatele lui.(Plangeri 2:6)I-a pustiit cortul sfant ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii sale; Yahuwah a facut sa se uite in Sion sarbatorile si Sabatul si in mania Lui napraznica, a lepadat pe imparat si pe preot.
Ezechiel a scos la iveala un aspect
total diferit. El isi bazeaza remarcile
cu privire la Sabat pe Exod 31:13-16. El evidentiaza Sabatul ca semn intreYahuwah
si Israel(Ezechiel 20:12)Le-am
dat si Sabatele Mele sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca
Eu sunt Yahuwah care-i sfintesc(Ezechiel
20:13)Dar casa lui Israel s-a razvratit impotriva Mea in pustie. N-au
urmat legile Mele, ci au lepadat poruncile Mele pe care trebuie sa le
implineasca omul ca sa traiasca prin ele si Mi-au pangarit peste masura de mult
Sabatele Mele.Atunci am avut de gand sa-Mi vars mania peste ei in pustie, ca
sa-I nimicesc.(Ezechiel 20:16)si
aceasta pentru ca au lepadat poruncile Mele si n-au urmat legile si pentru ca
au pangarit Sabatele Mele, caci inima nu li s-a departat de la idolii lor.(Ezechiel 20:20)Sfintiti Sabatele Mele,
caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt
Yahuwah,Elohimul vostru!
In timp ce accentuiaza Sabatul ca semn al legamantului special dintre Yahuwah si Israel, el recunoaste alte cateva aspecte cu privire la Sabat. El atrage atentia in mod special asupra idolatriei si faptului ca Sabatul descopera pe Yahuwah. Deja, am aratat cum Sabatul face cunoscut pe Yahuwah intr-un mod practic, prin a arata ca intreaga omenire este in continua dependent de Yahuwah pentru viata si hrana, si pentru a arata puterile limitate ale superiorilor fata de subordonatii lor. Ezechiel noteaza ca o astfel de cunoastere este esentiala pentru a evita idolatria. Idolatria Israelului a fost asociata cu neglijarea observarii Sabatului. Exista o proportie directa intre dezvoltarea neglijarii Sabatului din primul secol crestin si aparitia teoriilor false cu privire la Yahuwah si Trinitate. Acestea merg mana in mana, acoperind aceeasi perioada de timp.
Ezechiel nu evita sa descrie rezultatele calcarii idolatre a Sabatului in Israel, cu implicatiile consecvente aceluias fenomen manifestat mai tarziu printre crestini.(Ezechiel 20:21)Dar fiii s-au razvratit si ei impotriva Mea. N-au umblat dupa randuielile Mele, n-au pazit si n-au implinit poruncile Mele pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele si au pangarit Sabatele Mele. Atunci am avut de gand sa-Mi vars urgia peste ei, sa-Mi sting mania impotriva lor in pustie. Idolatria calcarii Sabatului , in cartea lui Ezechiel este, deasemenea asociata cu cu neglijarea dreptatii in decoperirea judecatilor divine in cazurile de disputa.(Ezechiel 20:24)Pentru ca n-au implinit poruncile Mele si au lepadat invataturile Mele, au pangarit Sabatele Mele si si-au intors ochii spre idolii parintilor lor.
Doua capitole mai tarziu, detaliaza cum calcarea Sabatului afecteaza preceptiile omenesti,astfel incat persoana devine incapabila sa distinga intre sfant si profan, curat si necurat. Calcarea Sabatului merge mana in mana cu ideia ca necuratia si crestinismul sunt compatibile. Idolatria, calcarea Sabatului si mancarea fara remuscare a unor lucruri dezgustatoare sunt vazute peste tot, astazi, ele nu sunt decat repetitia a ceea ce Ezechiel a vazut pe timpul sau.(Ezechiel 22:8)Tu Imi nesocotesti locasurile Mele cele sfinte, Imi spurci Sabatele…(Ezechiel 22:26)Preotii lui calca Legea Mea si Imi pangaresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire intre ce este sfant si ce nu este sfant, si nu invata pe oameni sa faca deosebire intre ce este necurat si ce este curat, isi intorc ochii de la Sabatele Mele si sunt pangarit in mijlocul lor.(Ezechiel 23:38)Afara de aceasta, iata ce au mai facut; Mi-au spurcat Locasul cel Sfant in aceeasi zi si Mi-au pangarit Sabatele.
Ezechiel reia subiectul justitiei sociale si al Sabatului schitat in capitolul 20. In aceasta profetie finala a veniri judecatii, el mentioneaza restaurarea observari Sabatului odata cu dreptatea in fata legii.(Ezechiel 44:24)Vor judeca in neintelegeri si vor hotari dupa legile Mele. Vor pazi, de asemenea, legile si poruncile Mele, la toate sarbatorile Mele si vor sfinti Sabatele Mele.
Profetia lui Ezechiel despre al doilea temple nu a fost niciodata implinita in detaliu. Dar restaurarea aspectelor ceremoniale ale Sabatului intr-o oarecare masura erau reflectate in serviciul lui.(Ezechiel 45:17)Domnitorul va fi dator sa dea arderile-de-tot, darurile de mancare si jertfele de bautura la sarbatori, la lunile noi,la Sabate, la toate adunarile de sarbatoare ale casei lui Israel.El va ingriji de jertfa ispasitoare, de darul de mancare, de arderea-de-tot si de jertfa de multumire, ca sa se faca ispasire pentru casa lui Israel.”(Ezechiel 46:1)Asa vorbeste Yahuwah,Elohim:”Poarta curtii dinauntru, dinspre rasarit, va ramanea inchisa in cele sase zile de lucru, dar se va deschide in ziua Sabatului si va fi deschisa si in ziua lunii noi.(Ezechiel 46:3)Poporul tarii se va inchina si el inaintea lui Yahuwah la intrarea acestei porti, in zilele de Sabat si la lunile noi.(Ezechiel 46:4)Arderea-de-tot pe care o va aduce lui Yahuwah, domnitorul, in ziua Sabatului, va fi de sase miei fara cusur si un berbec fara cusur.(Ezechiel 46:12)Daca insa domnitorul aduce lui Yahuwah o ardere-de-tot de bunavoie sau o jertfa de multumire de bunavoie, ii vor deschide poarta dinspre rasarit si el isi va aduce arderea-de-tot si jerfa de multumire asa cum le aduce in ziua Sabatului; apoi va iesi afara si, dupa ce va iesi , vor inchide iarasi poarta.
Astfel Ezechiel face o atenta distinctie intre aspectele morale si sociale ale Sabatului pe de-o parte, si aspectele ceremoniale si simbolice pe de alta parte.
Doi dintre profetii mici isi unesc vocile in mesajul Sabatului. Osea vorbeste despre incetarea tipurilor ceremoniale. (Osea 2:11)Voi face sa inceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei si toate praznicele ei.
Mesajul lui Osea completeaza pe cel al lui Isaia 1:13.Deoarece ceremoniile credintei au fost folosite pentru a acoperi nedreptatea morala si sociala, ele urmau sa le fie luate ca pedeapsa, si Israelul urma sa fie lasat gol, vulnerabil si cu necredinta data pe fata. Sabatul este subiectul central in aceasta problema, deoarece el contine ambele aspecte: moral-social si cel ceremonial. Aici exista din nou o frapanta paralela cu ce se intampla astazi. Asa cum Israelul antic nu a tinut cont de dreptatea sociala implicate in pazirea Sabatului, in timp ce implinea sacrificiile si ceremoniile, in acelasi fel pazitorii Sabatului de astazi sunt tari in a sustine o zi specifica si Sabatul ca semn al ascultarii, dar in general nu recunosc Sabatul ca un martor al dependentei continue a omenirii de Yahuwah pentru viata si hrana si
ca un aparator al drepturilor oamenilor si animalelor, prin limitarea puterilor celor superiori.
Acest aspect moral si social al Sabatului, atat de neglijat de pazitorii Sabatului, este mentionat si de Amos. (Amos 8:5) Voi care ziceti:”Cand va trece luna noua ca sa vindem graul si Sabatul ca sa deschidem granarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strambam cumpana ca sa inselam?
Profetul ne mareste mult intelegerea cu privire la Sabat. Primul subiect pe care profetul il abordeaza este obervarea ceremoniala a Sabatul devenita o forma a ipocriziei printre aceia care practica nedreptatea sociala. Isaia, Osea si Amos subliniaza acest aspect. Ieremia se focalizeaza pe Sabat ca semn al legamantului lui Israel cu Yahuwah. Ieremia ofera multe detalii cu privire la observarea Sabatului si arata cum neglijarea lor a determinat Captivitaea Babiloniana. Ezechiel accentueaza rolul Sabatului ca semn special al legamantuli dintre Israel si Yahuwah. Totodata el arata cum neglijarea Sabatului a cauzat idolatrie, pierderea capacitatii de a distinge intre curat si necurat, sfant si profane si nedreptate inaintea legii. El a profetizat restaurarea spectului ceremonial al Sabatului in cel de al doilea templu.
Isaia continua aratand ca binecuvantarile Sabatului apartin si Neamurilor convertite la fel de bine ca si Israelului, si cum Pazitorii Sabatului sunt o comoara mai mare chiar decat cea mai mare comoara a Orientului Mijlociu-samanta de urmasi. Isaia subliniaza ca Sabatul nu este o povara ci o incantare si profetizeaza reconstituirea lui dupa Captivitate si, in viziunea multora, pe noul pamant.
Sabatul este mentionat mai des in Evanghelii decat in cartile lui Moise. Daca Yahushua ar fi intentionat sa desfiiteze Sabatul, ar fi putut s-o spuna, in loc sa se angajeze in atat de multe discutii cu privire la corecta observare a Sabatului. Dar scopul Evangheliilor, in ceea ce priveste Sabatul, nu este sa-l abroge ci sa ne invete cum sa-l pazim mai bine.
Expresia Legea si Evanghelia este dintre cele mai vechi expresii auzite si folosita adesea. Ea exprima mai de graba intentia de a fi pastrate impreuna ca un intreg decat intentia de a le separa si a le pune in contrast. Daca, dupa cum multi crestin par sa fie de acord, Evanghelia e superioara si inlatura legea, atunci asa-zisul Vechiul Testament nu ar fi trebuit sa fie pastat de loc in Biblie. Dar realitatea este ca Yahuwah a pastrat Biblia intreaga, ambele testament, printre crestini. Acest fapt trebuie sa ne avertizeze cu privire la greseala separarii Legii de Evanghelie. Se bazeaza una pe cealalta, iar cea de a doua da stralucire primeia. Hristos a spus intr-adevar:”Sa nu ganditi ca am venit sa stric legea si profetii.”(Matei 5:17)
Sabatul este mentionat prima data in Evanghelia dupa Matei in capitolul 12.(Matei 12:1)In vremea aceea, intr-o zi de Sabat, Yahushua trecea prin lanurile de grau.Ucenicii Lui erau flamanzi si au inceput sa smulga spice de frau sis a le manance .(Matei 21:2)Dar Fariseii, cand au vazut aceasta, I-au zis:”Iata, ucenicii Tai fac ce nu este permis sa se faca in ziua Sabatului.(Matei 12:3) Dar El le-a raspuns:”N-ati citit ce a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?(Matei 12:4)Cum au intrat in Casa lui Yahuwah si au mancat painile pentru punerea inaintea lui Yahuwah, care nu le era permis nici lor si nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor?(Matei 12:5)Sau n-ati citit in Lege ca, in zilele de Sabat, preotii incalca Sabatul in temple si totusi sunt nevinovati? (Matei 12:6)Dar Eu va spun ca aici este Unul mai mare decat templul(Matei 12:7)Daca ati fi stiut insa ce inseamna : Mila doresc si nu jertfa, n-ati fi condamnat pe niste nevinovati.(Matei 12:8)Caci Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.
Aceasta povestire este repetata in Marcu 2:23-28 si Luca 6:1-5. Anumite aspecte trebuie notate. In primul rand, printr-o interpretare a legii, atata timp cat graul nu era luat de pe camp, nu era nici o calcare a Sabatului daca se culegea si se manca din el. Astfel chiar prin propriile metode rabinice, acuzatia de calcare al Sabatului cade ca nefondata. In al doilea rand, lipsa ospitalitatii manifestate de cei ce au adus acuzatia, era o calcare a legii. Ucenicii erau fortati sa adune hrana ca sa nu calce Sabatul postind. Cei ce criticau s-au pus ei insisi in situatia de a fi suspectati de character ostil.
Interesant ca Yahushua nu acuza pe cei ce critica, dar ofera un antecedent scripturistic pentru purtarea lor din Sabat, exemplu lui David. Prin interpretarea acestei Scripturi astfel Yahushua se foloseste de avantajul oportunitatii ca sa-si afirme autoritatea Sa mesianica ca fiu al lui David, si rolul Sau divin, desemnat in interpretarea si punerea in practica a Scripturii. El neaga astfel metoda rabinica inlocuind-o cu autoritatea mesianica. Interpretarea Lui in mod specific nu este in conformitate cu regurile rabinice de interpretare. In schimb, este autoritara.
Aceasta afirmare a autoritatii mesianice din partea lui Yahushua vine sa accentuieze versetul final. Acest pasaj in realitate vorbeste prea putin despre observarea Sabatului ca atare. Subiectul acestui episod este autoritatea mesianica. Declaratia din Marcu 2:28 mai ofera o intrerupere.(Marcu 2:27)Si El le-a zis:Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru Sabat;asa ca Fiul omului este Domn si al Sabatului.
In timp ce primele propozitii condamna implicatia gandului fariseic, ca Sabatul are o valoare in sine si trebuie slujit prin actiunea omeneasca, o alta ideie se ridica din inceputul frazei. Sabatul a fost facut pentru om . Este acesta:Sabatul nu a fost facut pentru evrei ci pentru toti oamenii. Mai mult, Sabatul este o creatie divina, un dar al harului, pentru omenire. Felul cum relationeaza cineva la acest dar descopera care este gandul lui fata de Datator.
A doua povestire apare in Matei 12:9-14.(Matei 12:9)Cand a plecat Yahushua de acolo, a intrat in sinagoga lor.(Matei 12:10)Si, iata acolo era un om care avea o mana uscata. Si ei, ca sa-L poata invinui, L-au intrebat, zicand:Este permis a vindeca in Sabat?(Matei 12:12)Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie!De aceea, este permis a face bine in zilele de Sabat.(Matei 12:13)Atunci a zis acelui om :Intindeti mana! El a intins-o si ea sa facut sanatoasa ca si cealalta.(Matei 12:14)Fariseii au iesit afara si s-au sfatuit cum sa-L poata omori.
Povestirea este repetata in Marcu 3:1-6 si Luca 6:6-11. Are un character complet diferit fata de precedenta. Aici Yahushua afirma ca vindecarea este legala facand referinta la un verdict rabinic. Exista o specificare asupra faptului cand un animal cadea intr-o groapa, el putea fi scos fara ca sa fie considerat a fi calcare de Sabat. Unii rabini afirma ca este legal. Raspunsul lui Yahushua era in conformitate cu contextul rabinic.Ceea ce este implicit in povestire este acceptarea validitati legii Sabatului de catre Yahushua. In timp ce cei ce au abrogat Sabatul in general cred ca abrogarea s-a facut dupa rastignire si in functie de moartea lui Hristos, ei inca apeleaza adesea la textele Evangheliei ca suport al abrogarii, texte ce apartin periodei dinaintea rastignirii. Aceasta este clar o eroare exegetica. Daca in fapt, Sabatul poate fi aratat ca fiind abrogat inainte de crucificare, atunci argumentul crestin cu privire la abrogarea lui ca umbra a lucrurilor ce vin trebuie sa cada deasemenea.
Pentru pazitorii Sabatului aceasta istorie este importanta deoarece afirma ca a face actiuni caritabile este in spiritul Sabatului.
Urmatorul text ce apare este(Matei 24:20)Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.
Pazitorii Sabatului se refera la acest text ca o dovada ca intentia lui Hristoa este de a sustine pazirea Sabatului dupa invierea Sa, intr-un timp cand crestinii reclama faptul ca Sabatul a fost abrogat ca umbra a lucrurilor viitoare, care au fost implinite la cruce. Raspunsul la acest argument este ca porunca confirma situatia evreilor din Palestina dominata, dinaintea distrugerii Ierusalimului in 70A.D. Pazitorii Sabatului dintre evrei i-ar impiedica pe urmasii lui Hristos care nu pazesc Sabatul sa fuga. Exista cateva probleme in ceea ce priveste acest argument, cea mai evidenta dintre ele este aceea ca nu exista dovezi ca erau Non-Sabaterieni printre urmasii lui Hristos la acel timp. Chiar si dupa inaltarea Duminicii la inceputul secolului doi, in conformitate cu Mozna si Bacchiochi, Sabatul era inca observat de toti crestinii(Samuele Bacchiocchi, De la Sabat la Duminica: O Investigatie Istorica a Aparitiei Observarii Duminicii la Crestinii Timpurii, Perspective Biblice, 1977). De aceea, profetia se refera la comunitatea pazitoare a Sabatului. Daca Yahushua ar fi abrogat, prin moartea Sa, pazirea Sabatului, El nu ar fi pierdut oportunitatea de a le spune urmasilor Sai sa nu mai pazeasca Sabatul, daca acesta le-ar fi usurat fuga din Ierusalim. Din contra, El le sustine observarea Sabatului.
Chiar daca porunca este sau nu este relevanta generatiilor de mai tarziu, sustinerea observarii Sabatului de catre urmasii Sai in preajma anului 70 C.E. reduce argumentul abrogarii Sabatului dupa moartea Sa la o eroare exegetica, un esec in a armoniza toate dovezile textuale.
Matei 24:20 este dovada pozitiva ca Yahushua nu a acceptat ideia ca observarea Sabatului s-a sfarsit la cruce. S-a stabilit un precedent care ne solicita sa descoperim o exegeza care sa se armonizeze cu Coloseni 2:16-17, fara a nega canonicitatea epistolei catre Coloseni.
Este mult mai preferabil sa acceptam observarea Sabatului si sa interpretam Colosenii in armonie cu Matei daca este posibil in toate.
Ultima referinta despre Sabat, in prima Evanghelie este (Matei 28:1)La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepeau a se ivi zorile zilei dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie, au venit sa vada mormantul. In timp ce unii cititori fac uz de textele grecesti si de alte texte asemanatoare, textul traducerii KJV este in esenta corect.
Cuvantul pentru saptamana chiar inseamna saptamana in context iar cuvantul zori, de altfel este interpretat, nu afecteaza faptul ca Sabatul este mentionat in treacat si confirmat.Dat fiind ca ucenicii nu stiau inca de inviere, argumentul sabatarian ca aceasta nu sustine Sabatul dupa rastignire este slab.
Un pasaj similar se afla in Marcu.(Marcu 16:1)Si dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si Salome au cumparat miresme ca sa vina sa-L unga.
Marcu contine anumite pasaje despre Sabat care nu sunt reflectate in Matei. Primul este(Marcu 1:21)Si ei s-au dus la Capernaum. Si in ziua Sabatului, El a intrat in sinagoga si-I invata.(Marcu 1:22)Si ei erau uimiti de invatatura Lui, caci El ii invata ca Unul care avea autoritate, nu cum ii invatau carturarii.(Marcu 1:23)Si in sinagoga era un om cu un duh necurat. Si el a inceput sa strige, zicand:(Marcu 1:24)Ha, ce avem noi aface cu Tine, Yahushua din Nazaret? Ai venit sa ne nimicesti? Te stiu cine esti:Sfantul lui Yahuwah.(Marcu 1:25)Si Yahushua l-a certat, zicand:Taci si iesi afara din el.(Marcu 1:26)Si duhul necurat, scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare, a iesit din el.(Marcu 1:27) Si toti erau inmarmuriti, asa ca se intrebau intre ei, zicand:Ce este aceasta? Ce invatatura noua e aceasta? Caci El porunceste cu autoritate chiar si duhurilor necurate si ele Il asculta!
Sabatul este mantionat in trecere in acest pasaj. Accentul din acest pasaj este pus pe autoritatea mesianica a lui Yahushua, in acelasi fel ca in primul pasaj despre Sabat din Matei. Reforma Sabatului pe care o Yahushua o inainteaza este vazuta de amandoi, de Matei si de Marcu, intim legata de rolul si statutul Sau ca Mesia. Implicatia face ca respingand Sabatul, Mesia Insusi este respins. In fapt, vedem ca, practic, non-sabatarienii crestini neaga adesea pe Yahushua, cel putin facandu-l a doua persoana a trinitatii mai degraba decat singurul-nascut din Yahuwah sau Mesia. Aceeasi istorie este reflectata si in Luca 4:31-37.
Marcu 6:1-5 remarca vizita lui Yahushua in satul Sau natal in Sabat. Chiar mai mult decat Matei, Marcu se focalizeaza asupra autoritatii mesianice a lui Yahushua in conexiune cu Sabatul. In acest pasaj Yahushua isi arata puterea autoritatii Sale. ( Marcu 6:2)Si cand a venit ziua Sabatului, a inceput sa invete pe popor in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are omul acesta aceste lucruri?Si ce fel de intelepciune este aceasta, care I-a fost data si se fac astfel de minuni prin mainile Lui?
Dar El este intampinat cu necredinta datorata originii nasterii Sale. Din acest motiv El nu poate face multe minuni acolo, si totodata evita confruntarea despre vindecarea in Sabat. Aceasta povestire se refera, probabil la aceeasi ocazie prezentata in (Luca 4:16)Si El a venit in Nazaret unde fusese crescut; si dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului, a intrat in sinagoga. Si S-a sculat sa citeasca.
Interpretarea lui Yahushua asupra pasajului citit ca fiind o profetie ce se refera la propria Sa misiune a fost calculata sa aduca reactia pe care a adus-o.
Sabatul mai este mentionat doar o singura data in Marcu, cand Iosif din Arimateea cere lui Pilat trupul lui Yahushua.(Marcu 15:42)Si cand s-a inserat, fiindca era ziua pregatirii, adica ziua dinaintea Sabatului.
Aceeasi seara este mentionata in Luca(Luca 23:54)Si era ziua pregatirii, si se apropia Sabatul.(Luca 23:56)Si dup ace s-au intors, au pregatit arome si uleiuri.Si in ziua Sabatului s-au odihnit potrivit poruncii.
Desi nu este o surpriza ca Sabatul trebuie observat, este semnificativ faptul ca el este mentionat ca un dat si nu ca ceva ciudat. Expresiile din Ioan in unele locuri merge mult mai departe.
In timp ce Matei pune in discutie intrepretarea evreiasca cu privire la pazirea Sabatului, si Marcu vede Sabatul ca un indicator al autoritatii mesianice a lui Yahushua, Luca are un stil diferit. Doar in Luca gasim ca toate minunile de vindecare initiate de Yahushua, fara sa-I fie cerute, sunt facute in Sabat. Astfel, Sabatul este asociat cu faptele pline de mila ale lui Yahushua. Aceste diferente intre Evangheliile sinoptice reflecta in general diferentele dintre cele trei. Matei este cea mai evreiasca dintre Evanghelii, Marcu se concentreaza pe putere si autoritate si Luca asupra milei si problemelor sociale. Este de asteptat ca aceste diferente de perceptie sa se reflecte si in ceea ce priveste Sabatul.
Unele din aceste vindecari initiate de Yahushua in Sabat sunt mentionate doar de Luca.
Prima este in(Luca 13:10)Si in ziua Sabatului El invata intr-o sinagoga.(Luca 13:11)Si iata, acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinta; era garbova si nu putea nicidecum sa se indrepte de spate(Luca 13:12)Cand a vazut-o Yahushua, a chemat-o si i-a zis:Femeie esti dezlegata de neputinta ta.(Luca13:13)Si el a intins mainile peste ea; si indata ea s-a indreptat, si slave ape Yahuwah.(Luca13:14)Dar conducatorul sinagogii, maniat pentru ca Yahushua vindecase in Sabat, a zis multimii: Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati, si nu in ziua Sabatului!(Luca 13:15)Atunci Domnul i-a raspuns si a zis: Prefacutilor, oare in ziua Sabatului nu isi dezleaga fiecare dintre voi boul sau magarul de la iesl, si-l duce sa-l adape?(Luca 13:16)Dar femeia aceasta care este o fiica a lui Avraam, si pe care, iata, Satana a legat-o de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata in ziua Sabatului? (Luca 13:17)Si pe cand vorbea El astfel toti potrivnicii au ramas rusinati; si toata multimea se bucura de toate lucrurile slavite pe care le facea El.
Aici Yahushua se intoarce la argumentul boului in groapa, reflectat in cuvantul Talmudic Mishna, cartea 4, Qama Bava 3:10. Acesta pare a fi cel mai important argument rabinic si singurul pe care Yahushua il foloseste pentru a justifica vindecarea in Sabat. Ce este notabil este ca El se angajeaza in astfel de discutii privind felul cum ar trebui sa fie observat Sabatul ca sa sustina, astfel, obligativitatea Sabatului. De notat ca El isi intalneste criticii pe propriul lor teren si cu propriile lor metode.
Acelasi argument este folosit in urmatorul capitol, in legatura cu o alta vindecare initiata de Yahushua si care face din Sabat un simbol al milei.(Luca 14:1)Si intr-o zi de Sabat, cand Yehushua a intrat in casa unui conducator al Fariseilor, ca sa manance paine , ei il pandeau.(Luca 14:2)Si iata, inaintea Lui era un om bolnav de dropica.(Luca 14:3)Si Yahusha, raspunzand, a vorbit invatatorilor Legii si Fariseilor, zicand: Oare este voie a vindeca in ziua Sabatului?(Luca 14:4) Dar ei taceau. Si El l-a luat, l-a vindecat si i-a dat drumul.(Luca 14:5)Apoi El le-a raspuns, zicand:Cine dintre voi, daca-I cade magarul sau boul in fantana, nu-l scoate indata afara in ziua Sabatului?(Luca 14: 6)Si n-au putut sa-I raspunda la aceste vorbe.
Tema Sabatului in Ioan difera de felul prezentat in evangheliile sinoptice in acelasi fel cum folosirea termenului fiului lui Yahuwah difera. In evangheliile sinoptice termenul Fiul lui Yahuwah este folosit doar ca un echivalent pentru termenul Hristos sau Mesia. In evanghelia dupa Ioan, acest concept este largit scotand in evidenta pe Yahushua datatorul-vietii. Acuzatiile ca se crede dumnezeu gasite in Ioan sunt associate cu acuzatiile de calcare de Sabat. In raspuns, conceptul Yahushua datatorul-vietii este asociat cu vindecarile in Sabat.
Aceasta asociere de idei este deja aparuta in primul eveniment din Ioan(Ioan 5:9)Si indata omul Acela s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla; si ziua aceea era o zi de Sabat.(Ioan 5:10) De aceea iudeii ziceau celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului si nu-ti este ingaduit sa-ti ridici patul…(Ioan 5:16) Si din cauza aceasta iudeii au inceput sa urmareasca pe Yahushua si cautau sa-L omoare, pentru ca facuse aceste lucruri in ziua Sabatului…(Ioan 5:18) De aceea iudeii cautau si mai mult sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega ziua Sabatului, ci si pentru ca zicea ca Yahuwah este Tatal Sau, facandu-Se astfel egal cu Yahuwah.
Textul afirma direct cele doua acuzatii, pretentia dumnezeirii si calcarea Sabatului. Ciudat, in loc sa se concentreze pe lucrarea si mesajul lui Yahushua, care prezinta scopul Sau de Hristos, de a aduce viata si biruinta asupra mortii in Sabat, cei mai multi comentatori crestini accepta acuzatiile impotriva lui Yahushua ca fiind adevarate si il prezinta ca pe un calcator al Sabatului si Il declara Yahuwah cel Atotputernic. Unii cu greu pot intelege aceasta ca si ceilalti care defaimeaza si blasfemiaza, nu pot patrunde mesajul lui Yahushua asa cum este exprimat de Ioan.De ce acuzatiile martorilor ostili trebuie acceptate in exegeza acestui text, dar in altele nu, este un mister.
In conformitate cu Ioan, Yahushua a folosit un argument diferit pentru a justifica vindecarile harului din Sabat.(Ioan 7:22)Moise v-a dat circumcizia- nu ca ea este de la Moise, ci de la patriarhi- si voi circumcideti pe om in ziua Sabatului.(Ioan 7:23)Daca un om primeste circumcizia in ziua Sabatului, ca sa nu calce Legea lui Moise, sunteti maniati pe Mine pentru ca am facut pe deplin sanatos un om in ziua Sabatului?
In locul argumentului discutiei rabinice, boul-in-groapa, El apeleaza direct la aplicatia legii Torei. Acesta era un argument impotriva Saducheilor care negau legea orala. Astfel Evangheliile portretizeaza pe Yahushua aparandu-si actiunile Sale din Sabat folosind ambele argumente fariseic-rabinic si torah-saducheian.
Dar Ioan surprinde cu abilitate un alt tip de actiune din partea lui Yahushua(Ioan 9:14)Si era o zi de Sabat cand Yahushua facuse noroi si-I deschisese ochii…(Ioan 9:16) De aceea unii dintre Farisei ziceau:Omul Acesta nu este de la Yahuwah, pentru ca nu tine Sabatul. Altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea semen? Si era dezbinare intre ei.
Multe povestiri adin Evanghelii arata cum criticii lui Yahushua cauta sa intinda curse prin sofisticarii. Yahushua intotdeauna rastoarna situatia printr-un raspuns abil. Ioan 9 Yahushua foloseste Sabatul pentru a cauza desbinare intre criticii Sai. Din nou, cititorul superficial este tentat sa ia acuzatiile ostile lui Yahushua la valoare nominala. Astfel el pierde miza conflictului dintre Yahushua si criticii Sai, si de cat de intelept Yahushua relationeaza cu ei.
Ultima mentiunea despre Sabat in Evanghelia lui Ioan este remarcata la rastignire. (Ioan 19:31)De aceea iudeii, pentru ca era ziua Pregatirii, sic a trupurile sa nu ramana pe cruce in ziua Sabatului-caci Sabatul Acela era o zi mare- au rugat pe Pilat sa li se zdrobeasca picioarele celor crucificati, ca sa poata fi luati de pe cruce.
In rezumat Evangheliile descopera pe Yahushua interactionand in problema Sabatului. El nu a abrogat niciodata Sabatul. El intra in discutii detaliate cu criticii Sai despre cum trebuie sa fie observat Sabatul. El isi justifica practicarea milei Sale in Sabat folosindu-se de ambele metode rabinice si saducheiene, rasturnand situatia impotriva acuzatorilor Sai. El stabileste autoritatea Sa mesianica prin actiunea Sa din Sabat atat prin predicare cat si prin vindecare, si in final afirma rolul Sau mesianic de datator al vietii prin refoma Sabatului Sau.
In contrast cu Evangheliile, cartea Faptelor mentioneaza Sabatul doar in trecere, fara a intra in teologia si practica problemei Sabatului. Sabatul este doar subinteles in cartea Faptelor. Oferind doar structura complexa a Sabatului asa cum este prezentat in Scriptura evreiasca si in Evanghelii, in locul discutiilor complexe necesare pentru a-l desfiinta. Este atat de bine incorporat in subiectul central al Evangheliilor incat pentru a-l abandona este necesara inventia unui nou sistem evanghelic. Ceea ce, in fapt, crestinii non-sabatarieni fac.
Prima mentiune este in (Fapte 1:12) Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele numit al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului.
A doua mentiune este (Fapte 13:14) Dar cand au plecat din Perga, au venit la Antiohia din Pisidia; si in ziua Sabatului au intrat in sinagoga si au stat jos.
Acest text este ambiguu, si nu trebuie sa fie folosit ca suport sau ca negatie in pazirea Sabatului de catre apostolii din aceasta perioada. Versetul cinci ar putea sugera prin expresia “sinagoga iudeilor”ca mentionarea obisnuita a cuvantului sinagoga nu implica o institutie evreiasca in opozitie cu locurile de adunare ale urmasilor lui Hristos. De altfel , urmatoarele versete o identifica ca pe un loc evreiesc de adunare si arata ca Pavel si colaboratorii sai au venit acolo nu atat sa asculte citirea legii, ci cu scopul de aduce mesajul lui Hristos catre evreii din acel loc. Acest lucru nici nu confirma dar nici nu infirma observarea Sabatului.
Pavel
include o referinta la Sabat in discursul sau cu aceasta ocazie, si in timp ce
tonul mentiunii este pozitiv, este in context cu practicile specifice evreiesti si nu poate fi
luata ca marturie pentru sau impotriva observarii Sabatului de catre
comunitatea apostolica.(Fapte 13;27) Caci
locuitorii din Ierusalim si mai-marii lor, pentru ca nu L-au cunoscut nici pe
El, nici cuvintele profetilor care se citesc in fiecare Sabat, le-au implinit
prin faptul ca L-au condamnat.
Tonul in respectarea Sabatului ca practica a Neamurilor apare mai tarziu in capitol. Din acest text se vede clar ca nu se faceau adunari Duminica la acel timp pentru credinciosii dintre Neamuri. Ei inca se inchinau in Sabat. (Fapte 13:42)Si cand au iesit iudeii din sinagoga, Neamurile i-au rugat sa le predice despre aceste lucruri si in Sabatul urmator…(Fapte 13:44)In Sabatul urmator, aproape toata cetatea s-a adunat sa asculte Cuvantul lui Yahuwah.
Presupunerea ca cei ce sunt credinciosi dintre Neamuri ar fi prezenti in Sabat pentru a asculta citirea legii apare in Fapte 15 ca un argument sa nu li se impuna mai mult decat sa se fereasca de lucrurile oferite idolilor, de desfranare, de animale sugrumate si sange. Implicarea clara a cuvantului “caci” la inceputul versetului 21 arata ca daca ei nu ar asculta citirea legii, atunci ar trebui sa li se impuna mai multe. Mai mult, cuvantul sinagoga aici se refera clar la institutiile evreiesti din “timpurile vechi”, dar este ambiguu in ceea ce priveste timpul cand se vorbeste. Poate include locul adunarii pentru urmasii lui Hristos, in care caz trebuie sa presupunem ca liturghia in acea perioada includea lectii din Torah, citite, probabil in greaca sau in stilul palestinian, in ebraica cu traducere sau “targum” al fiecarui verset. (Fapte 15:21) Caci de-a lungul generatiilor, Moise are in fiecare cetate oameni care-l predica, fiind citit in sinagogi in fiecare Sabat.
Sabatarienii uneori se refera la versetul urmator ca dovada ca Sabatul a fost tinut si in afara institutiilor evreiesti. Acest lucru se bazeaza pe premiza falsa ca denumirea sinagoga trebuie sa se refere intotdeauna la o institutie evreiasca. Aici nu este cazul .
In al doilea rand se bazeaza pe presupunerea falsa ca evreii care nu cunosc pe Hristos au intotdeauna cladiri in care se aduna in Sabat. Inca o data aici nu este cazul. Acest verset se poate referi si la un loc obijnuit de adunare pentru evrei obijnuiti.
Nu sustine dar nici nu neaga observarea Sabatului printre Neamuri.(Fapte 16:13)Si in ziua Sabatului am iesit in afara cetatii langa un rau, unde se tinea de obicei rugaciune. Si am stat jos si am vorbit femeilor care erau adunate laolalta.
Urmatorul verset poate deasemenea fi considerat doar dovada obiceiului lui Pavel de a se uni cu evreii in Sabat pentru a le predica pe Hristos.( Fapte 17:2) Si Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat la ei si in trei zile de Sabat la rand a vorbit cu ei din Scripturi, de astfel urmatorul verset include Neamurile in locul adunarii si in Sabat. (Fapte 18:4) Si Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat si convingea pe iudei si pe greci. Cea mai mare parte a cartii Faptelor asuma Sabatul in contextual evreiesc. Doar cateva pasaje sugereaza observarea Sabatului de catre Neamuri.
Epistolele
mentioneaza cuvantul Sabat intr-un singur text.(Coloseni
2:16)Nimeni deci sa nu va judece cu privire la mancare sau la
bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, sau luna noua sau zile de Sabat,(Coloseni 2:17) care sunt o umbra a
lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Multi au facut din acest text motivul abrogarii Sabatului saptamanal, care este presupus, in pasajul precedent, a fi “batut in cuie pe cruce”.Aceasta interpretare neglijeaza principiul exegetic cu privire la scrierile noi-testamentale de a examina pasajele ebraice la care face referire subiectul. Noul Testament este in mare parte o carte de comentarii asupra Scripturii ebraice. Cea mai slaba exegeza reprezinta rezultatul calcarii acestui principiu vital. Cele cinci subiecte mentionate in versetul 16 sunt toate adunate intr-un singur loc: Levitic 23. Acolo jertfele animale, darurile de mancare si bautura specifice Sabatului saptamanal, primei zile a lunii, sarbatorilor anuale sunt prezente.
Multa grija este necesara atunci cand se interpreteaza epistolele Pauline. Petru care a trait in acel timp si cunostea circumstantele, totusi le gaseste dificil de inteles. Chiar si cei mai capabili si eruditi dintre noi, astazi trebuie sa realizeze ca putem usor sa ajungem la o concluzie gresita cand vorbim de Pavel. Trebuie sa avem grija sa nu devenim dogmatici in intelegerea noastra cu privire la Pavel.
Epistolele Pauline sunt, in general, adresate unei anumite bisericii in vederea unei anumite probleme care nu este descrisa in detaliu, ci doar insinuata.Noua ne lipseste cadrul informatiilor esentiale. Luand referintele Scripturii ebraice ca o aluzie la problema la care se refera aici, vom putea incerca urmatoarea presupunere. Exista un conflict in biserica cu privire la darurile de mancare si bautura in cele trei categorii de zile mentionate. Raspunsul lui Pavel este sa lase subiectul contiintei individuale, unde si cum sa ofere aceste sacrificii, de vreme ce in orice caz ele sunt doar umbre ale lucrurilor viitoare, care au fost deja implinite. Aceasta este extinderea invataturii, a merge dincolo de a citi partinirile cuiva cu privire la text.
Textul implica faptul ca sacrificiile animale, nu sunt cauza disputei. Ele puteau fi oferite doar la temple in Ierusalim. Fara indoiala ca unii spuneau acelasi lucru despre darurile de mancare si bautura, iar altii nu erau de acord. Textul implica deasemenea faptul ca poporul acestei bisericii era angajat in observarea sarbatorilor mentionate, incluzand, dar nu in esclusivitate, Sabatul. Pavel, prin remarca sa nu ne ofera indicatii daca o astfel de observare este corecta, abolita, gresita sau necesara. El nu se refera la aceste subiecte deloc. El se refera doar la darurile de mancare si bautura din acele zile. El crede ca ele nu trebuie sa fie motiv de conflict.
Cuvantul Sabat nu se afla altundeva in epistole, desi unele referinte la zile pot fi relevante. Ziua a saptea, ca referinta pentru Sabat, este denumita in Evrei 4 ca un simbol al odihnei care ramane pentru Israel in Hristos. Ca pasajul nu relationeaza cu actuala observare a Sabatului deloc, nici pozitiv nici negativ.
In rezumat, Faptele si epistolele ofera putine informatii noi cu privire la Sabat. Chiar daca ele nu ofera nicio discutie care sa justifice schimbarea. Mai mult, daca ele au invatat ca Sabatul a fost abrogat si dat la o parte, ce ar dovedi aceasta? Aceasta ar dovedi ca epistolele sunt in conflict cu Legea si Evanghelia. In acest caz, am fi constransi sa le respingem ca ne-canonice si false, ca ne fiind deloc revelatie divina. Asa cum stau, de altfel, ele pot fi armonizate cu Evanghelia, care ofera o intelegere vitala, spirituala a Legii in ceea ce priveste Sabatul.
Printr-o intorsatura ilogica, cei ce se opun observarii Sabatului adesea acuza de legalism. Totusi ei insisi recunosc toate celelalte principii morale ale legii ca legand pe toti si cere celorlalti sa evite desfranarea, uciderea, hotia si altele asemenea. De ce legalismul este atasat doar unei singure practici morale si nu alteia nu poate fi explicat rational. Se bazeaza doar pe prejudecata sau neintelegerea ca tot ceea ce este in legatura cu Sabatul este ceremonial si o umbra a lucrurilor viitoare, doar fiindca anumite lucruri apartin de aceasta. Pentru ei Sabatul trebuie sa includa sacrificii animale, daruri de mancare si bautura, sentinta de moarte si reinoirea painilor prezentei, sau nimic.Astfel de oameni nici nu recunosc aspectele morale si sociale ale Sabatului prezente in Decalog, nici ca Sabatul este vehicolul milei divine asa cum este prezentat in Evanghelii. De fapt ei sunt legalisti in ceea ce priveste Sabatul.
Observarea Sabatului nu slabeste importanta discursul lui Pavel despre legea in Galateni mai mult decat o face evitarea desfranarii si uciderilor. Aceiasi viziune asupra Legii si credintei poate fi mentinute prin observarea Sabatului cat si prin monogamie si non-violenta. Sabatul asa cum este vazut in Biblie sustine conceptul si experienta salvarii prin credinta prin har.
Exista patru argumente majore impotriva observarii Sabatului propuse de crestini la baza Sabatului. 1) Exista porunci directe in Noul Testament pentru toate celelalte porunci ale Decalogului, dar nu si pentru Sabat ; 2) Yahushua a calcat Sabatul si astfel arata ca urma sa fie abrogat; 3) Sabatul contine in intregime obligatii ceremoniale care reprezinta umbra lucrurilor viitoare si “au fost batute in cuie la cruce”;4) Textul Noului Testament nu dovedeste ca Sabatul a fost pazit de biserica primara. Acestor argumente si celor bazate pe Vechiul Testament li s-a raspuns in mod adecvat si in cateva detalii in acest articol.
In rezumat, o armonizare biblica a pasajelor cu referire la Sabat nu este nici dificila nici in conflict cu Evanghelia. Mai degraba, ea contribuie la o mai buna intelegere si implementare chiar a Evangheliei. Acesta aduce recunoasterea suveranitatii divine, descopera pe Yahuwah: Creatorul si Furnizorul, limiteaza puterea celor puternici si doar el, dintre poruncile morale, transforma societatea omeneasca aflata sub legea jungle intr-o societate a dreptatii si ordinii. Sabatul devine vehicolul prin care Evanghelia patrunde in viata si aduce har lumii. Neglijarea lui reprezinta unul din factorii majori care au limitat influenta Evangheliei lui Hristos in lumea de azi.