Sabatul zilei a șaptea, ca parte a legii divine, este obligatoriu pentru toate popoarele de-a lungul tuturor timpurilor. Dintre toate poruncile, nici o altă poruncă nu este atât de frecvent și cu atâta îndrăzneală călcată, cum este porunca a patra.
Creștinii care niciodată nu s-ar închina la idoli, nu ar înjura, nu ar minții,nu ar fura, ucide sau comite adulter, nu ezită să nesocoteacă porunca Sabatului. Satana i-a înșelat pe mulți să creadă că Sabatul a fost "doar pentru evrei" și că a fost într-un fel "pironit pe cruce." Înlăturând Sabatul zilei a șaptea, cea mai mare parte a creștinătății păzește duminica "onorând ziua în care Isus a fost înviat din morți”. Un astfel de raționament contrazice Scriptura care ne învață că Elohim "este același, ieri, azi și în veci ".. (Evrei 13: 8) dătătorul Legii divine declară: Eu sunt Yahuwah, Eu nu mă schimb. (Vezi Maleahi 3: 6). În plus, Scriptura ne învață că indiferent cât de atent ar păzi o persoană legea, dacă încalcă chiar și o singură poruncă a ei, se face vinovat de încălcareaîntregiilegi!
"Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci El care a spus: "Să nu preacurvești," a mai spus: "nu ucide." Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, ai devenit un călcător al Legii. "(Iacov 2:10, 11)
Persoanele care țin toată legea, dar profanează Sabatul, rămân călcători ai legi
Yahuwah îi invită
pe toți să păstreze Legea Sa, nu doar pe evrei. Sabatul a fost
parte a legii eterne cu peste 2.000 de ani înainte de a exista o
națiune israelită ! Sabatul a fost instituit la creațiune, și nu
la ieșirea din Egipt. Este un memorial al creațiunii, pentru că
înființarea sa pe pământ a fost legată de încheierea săptămânii
creațiunii.
"Astfel cerurile și pământul, și toată oștirea lor, s-au terminat. Și în ziua a șaptea Elohim a terminat lucrarea Lui pe care o făcuse, și S-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Apoi Elohim a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care a creat-o și a făcut-o "(Geneza 2: 1-3).
După ce a fost stabilit la Creațiune, Sabatul nu putea fi "pironit pe cruce" și nici nu ar putea fi "proprietatea" exclusivă, a evreilor. Imediat după potop, lumea s-a scufundat din nou în apostazie și idolatrie. Doar câțiva au rămas fideli principiilor Cerului. Yahuwah l-a ales pe Avram pentru a fi strămoșul națiunii din care se va naște Mesia.
"Acum, Yahuwah l-a zis lui Avraam:. . . Te voi face un neam mare; Te voi binecuvânta și te voi face un nume mare; și vei fi o binecuvântare. . . . . Și în tine toate familiile pământului vor fi binecuvântate "(Geneza 12: 1-3)
Națiunea israelită, ca urmașă a lui Avraam, a fost onorată mai presus de toate celelalte națiuni de pe pământ, care s-au răzvrătit împotriva Cerului. Lor le-a fost încredințată legea divină ca singuri deținători. Pe parcursul lungilor ani de robie din Egipt, israeliții au pierdut în mare măsură Sabatul. Moise i-a învățat pe copiii lui Israel că păstrarea legii divine a fost o condiție prealabilă pentru eliberarea lor. Acesta a fost motivul pentru care Faraon i-a acuzat pe Moise și pe Aaron de a îi influența pe sclavii săi să înceteze lucrul.
"Și împăratul Egiptului le-a zis: Moise și Aaron,de ce eliberați poporul de la muncile lor? . . . Și Faraon a spus: Iată poporul țării, acum ei sunt mulți și voi îi faceți să se odihnească de poverile lor "(Exodul 5: 4, 5, KJV).
Cuvântul "odihnă" (Shavath, # 7673) are rădăcini etimologice strâns legate cu "Sabat" (Shabbat, # 7676). Sabatul nu a fost prezentat în Exod ca o nouă cerință. Acesta a fost reinstituit ca o cerință a legii divine obligatorie din totdeauna.
"Și Yahuwah a vorbit lui Moise, și i-a zis," Vorbește de asemenea copiilor lui Israel, spunând: "Să nu cumva să nu păziți Sabatele Mele, pentru că ele sunt un semn între Mine și voi, și urmașii voștri, prin care se va cunoaște că Eu sunt Yahuwah care vă sfințește. De aceea trebuie să păstrați Sabatul, pentru că el este sfânt pentru tine. . . . Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul odihnei închinat lui Yahuwah. . . . Prin urmare, copiii lui Israel trebuia să păstreze Sabatul, de-a lungul generațiilor lor, ca un legământ veșnic. El este un semn între Mine și copiii lui Israel pe vecie; Căci în șase zile a făcut Yahuwah cerurile și pământul, și în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat " (Exodul 31: 12-17).
Yahuwah a așezat
națiunea iudaică într-o locație geografică importantă, astfel
încât aceștia să-i poată învăța pe oamenii din alte popoare,
cerințele obligatorii ale legii divine. Din păcate, din gelozie, ei
nu i-au învățat pe alții adevărul despre legea divină. Ideea,
că legea lui Yahuwah este proprietatea exclusivă a evreilor, le
aparține la origine israeliților. Până în ziua de azi, evreii se
mândresc cu faptul că ei sunt "copii ai lui Avraam" și
"moștenitori ai făgăduinței." Pavel a respins astfel de
raționament. El a declarat răspicat:
”Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel, nici nu sunt copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; cei ce sunt copiii cărnii, nu sunt copiii lui Yahuwah, ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță. ... Căci nu este diferență între iudeu și grec, fiindcă același Elohim al tuturor este bogat pentru toți care Îl cheamă. Fiindcă oricine va chema numele lui Yahuwah va fi salvat.” (Vezi Romani 9: 6-8, 10: 12-13.)
Iudeii care nu păzesc legea vor fi pierduți la fel ca toți ceilalți oameni care resping legea divină. Toți cei care păzesc Legea, sunt considerați copii ai lui Avraam și moștenitori ai făgăduinței vieții veșnice.
Căci toți sunteți fii ai lui Yahuwah prin credința în Yahushua Unsul. . . . Nu mai este nici iudeu, nici grec, nu mai este nici rob, nici slobod, nu mai este nici bărbat, nici femeie; pentru că toți sunteți una în Yahushua Unsul. Și dacă sunteți în Yahushua, atunci sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. (Vezi Galateni 3:26, 28-29.)
Sabatul zilei a șaptea, la fel ca întreaga lege divină, este mereu obligatorie pentru oameni. Acesta va fi ziua de închinare din întreaga veșnicie.
" Și se va întâmpla că, de la o lună nouă la alta, și de la un Sabat la altul, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea,” zice Yahuwah. (Isaia 66:23)
Referirea la Lunile Noi indică calendarul ce va fi folosit pentru a socoti Sabatul zilei a șaptea: calendarul luni-solar stabilit la Creațiune. Generația finală Îl va onora pe Yahuwah închinându-se în Sabat Lui, în timp ce restul lumii își va alege și vor impune o altă zi de închinare. Apocalipsa arată că bătălia finală de la sfârșitul lumii va implica un sistem de închinare contrafăcut, care are o zi falsă de închinare, impusă de puterea statului.
"Așa că ei s-au închinat balaurului care a dat putere fiarei; și s-au închinat fiarei. . . [și o altă fiară] lucra cu toată puterea fiarei dintâi, și făcea ca pământul și cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei dintâi. . . Și amăgea pe cei care locuiesc pe pământ. . . Ea avea putere de a. . . provoca moartea tuturor celor care nu se vor închina icoanei fiarei"(Apocalipsa 13: 4, 12, 14-15).
În ciuda
pericolelor, credincioșii din generație finală vor rămâne fermi
pentru legea lui Yahuwah, și se vor închina în
adevăratul Sabat.
" Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit dregător de spărturi, cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Yahuwah, slăvindu-L... "(Isaia 58: 12, 13)
Cei care se întorc la închinarea adusă Creatorului în Sabatul Său cel sfânt, restabilind folosirea calendarului luni-solar al Creatorului, în timp ce restul lumii declară că Sabatul a fost desființat, vor fi foarte onorați în Împărăția Cerului. Scriptura declară:
Aici este răbdarea sfinților; care păzesc poruncile lui Yahuwah și credința lui Yahushua. (Vezi Apocalipsa 14:12.)
Sabatul va fi păstrat de-a lungul veșniciei, de către toți credincioșii lui Yahuwah. Acesta va rămâne pentru totdeauna semnul loialității lor față de Creatorul și Răscumpărătorul lor. Alegeți astăzi cui vreți să slujiți și închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ea.