|
Un studiu atent, verset cu verset, din Daniel 11:36-40 descoperă că Împăratul ”Fac ce Vreau”reprezintă Franța! |
“Și împăratul va face ce va voi;se va înălța pe sine și se va mării mai presus de toți dumnezeii, și va rosti lucruri ne mai pomenite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până când mânia se va umple și ce este hotărât se va împlini.”
“Nu va ține cont nici de dumnezeul părinților lui, nici de dorința femeilor: pentru că se va preamări pe sine mai presus de toți. ”
“ În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată.
“La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el[Împăratul fac ce Vreau, descris în versetul precedent]. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el[Împăratul Fac ce Vreau], cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii;[Împăratul de la Nord] va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. (Daniel 11:36-40)’’
Daniel 11 descrie în detaliu atagonismul de lungă durată dintre cineva sau ceva numit Împăratul de la Nord și o altă entitate, numită Împăratul de la Sud. Mulți cercetători ai Bibliei au afirmat că nu există decât două fracțiuni beligerante în acest capitol.
Un studiu atent al întregului capitol, totuși, descoperă un al treilea personaj. Pentru a-l deosebi de ceilalți îl vom numi Împăratul ”Fac ce Vreau.” Caracteristicile înșirate de Daniel indentifică Împaratul”Fac ce Vreau” ca fiind Franța Revoluționară înainte și în timpul domniei lui Napoleon Bonaparte.
DANIEL 11:36
“Și împăratul va face ce va voi;se va înălța pe sine și se va mării mai presus de toți dumnezeii, și va rosti lucruri ne mai pomenite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până când mânia se va umple și ce este hotărât se va împlini.”
FACE CE VREA
Fraza care afirmă că împăratul va ”face ce vrea” este folosită de trei ori în Daniel 11. Prima dată în versetul 3 : ”Și un împărat puternic se va ridica, care va domni peste cea mai mare parte din țară și va face ce va voi.” Aceasta se referă la Alexandru cel Mare. A doua oară este folosită în versetul 16 cu referire la Iulius Cezar:”Dar cel ce vine împotriva lui va face ce va voi, și nimeni nu va sta înaintea lui: se va așeza în țara cea minunată care va cădea în mâinile lui.”
Ambii, atât Alexandru cel Mare cât și Iulius Cezar au reprezentat puteri politice cuceritoare. Ambele au exercitat dominație asupra puterilor politice ce se opuneau. Pentru a fi consecvenți, atunci când Împăratul ”Fac ce Vreau” acționează ”conform voinței sale”, el trebuie, asemenea celorlalte, să fie o putere dominatoare care a schimbat cadrul politic. Exact acest lucru a făcut Franța.
S-A ÎNĂLȚAT ȘI S-A PREAMĂRIT MAI PRESUS DE TOȚI DUMNEZEII
Franța și-a executat regii și și-a desființat propria monarhie, care își persecutase timp îndelungat cetățenii, influențată fiind de papalitate. Noul guvern, Republica franceză, chiar s-a înălțat și s-a preamărit mai presus de toți dumnezeii. Pentru prima dată, ateismul a devenit o influență dominantă printre toate clasele sociale iar învățații au condus această revoltă social-religioasă ce a urmat Revoluției Franceze.
Revoluția Franceză (1789-94) a transformat dramatic relația puternică dintre credință și necredință în Europa: deoarece mai înainte ateismul ”înflăcărase mințile” în discuțiile din cafenelele si saloanele Parisului, de acum începând el pătrundea în rândul claselor de jos. Îndrăzneala necredinței a devenit un factor real în viața publică, după cum a demonstrat perioada anticlericală de ”decreștinare” ce a urmat revolutiei.Impactul Revoluției Franceze a inspirat poporul să pună în practică ideile antireligioase ale Iluminismului care se vor extinde în afara Franței la alte țări Europene și chiar la coloniile americane ...1
Revoluția Franceză a adus ateismul popoarelor. Efectele cu bătaie lungă ale ateismului în lumea de astăzi își au începutul în momentul când Franța, Impăratul ”Fac ce Vreau” s-a înălțat și s-a pus mai presus de orice alt dumnezeu, vorbind împotriva lui Yahuwah si negându-i existența Sa.
DANIEL 11:37
“Nu va ține cont nici de dumnezeul părinților lui, nici de dorința femeilor: pentru că se va preamări pe sine mai presus de toți. ”
NU ȚINE CONT DE DUMNEZEUL PĂRINȚILOR SĂI
La începutul Revoluției Franceze din 1789 Catolicismul Roman reprezenta religia de stat. Împăratul ”Fac ce Vreau”, de altfel nu a arătat considerație față de „Dumnezeul părinților săi.”
În Octobrie 1793, închinarea publică a fost înterzisă și în următoarele luni semnele vizibile ale creștinismului au fost îndepărtate, o politică urmărită cu etuziasm particular de armatele revoluționare dornice să se răzbune asupra instituției care adăpostit atât de mulți contra-revoluționari. Clopotele bisericilor erau date jos și topite, pentru a ajuta eforturile de război, crucile erau adunate din biserici și cimitire și statuiele, relicvele și lucrările de artă erau confiscate și uneori distruse....Pe 23 Noiembrie 1793, bisericile au fost închise pentru a fi transformate în depozite, ateliere și chiar grajduri. Străzile și alte clădiri publice ce purtau nume de sfinți au primit alte nume noi, adesea nume tematice republicane, și chiar timpul însuși a fost recalculat cu scopul de a repudia trecutul creștin al Franței.2
MAI PRESUS DE ORICE DUMNEZEU
Biserica Romano-Catolica a declarat întotdeauna că semnul autorității ei este reprezentat de actul schimbării zilei de închinare de la Sabat aceasta și a mers până acolo încât a creat un întreg calendar nou pentru a se distanța de creștinism. Calendarul Republicii Franceze avea 10 zile pe săptămână, astfel că ”Duminica” nici nu mai exista în noua metodă de calculare a timpului a Împăratului ”Fac ce Vreau.” Mareșalul Pierre Sylvain, primul care a sugerat schimbarea calendarului, a declarat: ”calendarul Republicii Franceze ... nu trebuie să respecte în niciun fel anuarul oficial al Bisericii Romano-Catolice.”3
“Reforma calendarul francez a fost o încercare de decreștinare a calendarului, pentru a împlini obiectivul statutat de Revoluție de a promova Rațiunea în opoziție cu Religia.”4
Îndepărtarea totală a moștenirii creștine de către Franța, dovedește că, într-adevăr, Împăratul ”Fac ce Vreau” nu a ținut cont de Dumnezeul părinților lui.
Franța este singurul popor din lume care conform cu raportul istoric autentic dăinuiește ca națiunea care a ridicat mâna în mod deschis, împotriva Autorului universului. Mulți blasfemiatori, mulți necredincioși au existat și continuă să existe în Anglia, Germania, Spania și în alte țări; dar Franța stă aparte în istoria lumii ca singurul stat care prin decretul Adunării sale Legislative a declarat că nu există Dumnezeu, iar întreaga populație din capitală și vasta majoritate din țară, bărbați și femei la un loc, au dansat și cântat cu bucurie la acceptarea anunțului.5
NU VA ȚINE CONT DE DORINȚA FEMEILOR
Respingerea creștinismului a condus la un alt
act care indentifică, deasemenea, pe Împăratul ”Fac ce Vreau” ca fiind acela
care nu a ținut cont de ”dorința femeilor.”
Unii cercetători ai Bibliei au sugerat că fraza se referă la celibatul proților catolici. Știrile Principale doar din anii recenți dezaprobă orice pretenție de puritate preoțească. Mai mult, în fiecare an, știrile de senzație repetă poveștile unor călugărițe din mănăstiri care au născut, dând crezare multor rumori cu privire la schelete de bebeluși care au fost gasite îngropate în apropierea mănăstirilor precum și alte cazuri documentate a sute de scheleți gasiți în preajma caminelor de nefamiliști îngrijiți de călugăritele catolice. Desigur, preoții catolici nu dețin monopol asupra castității doar pentru că au depus voturi de celibat. De aceea, ”dorința femeilor ” nu s-ar putea referi la Biserica Romano-Catolică.
Un indiciu de cum trebuie interpretată această frază îl găsim în Romani :”Tot astfel oameni, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, aprizându-se în pofte unul după altul, săvârșind bărbat cu bărbat ceea ce este rușinos și și-au primit în ei pedeapsa faptelor lor.” (Romani 1:27)
Și aici, din nou, Franța își întâlnește caracteristica de indetificare.
Înainte de Revoluția Franceză sodomia era considerată crimă capitală, sub legislația regală. Pedeapsa era arderea pe rug... Adunarea Națională Constituțională a abolit legea împotriva sodomiei când s-a făcut revizuirea codului penal în 1791 când au fost înlăturate o varietate de ofense inspirate de religie, incluzând și blasfemia; ... ” Perioada revoluționară și napoleonică a fost un timp de relativă libertate” și a deschis era modernă a toleranței legale pentru homosexualitate în Europa. Cuceririle napoleoniene au impus principiile Codului Penal al lui Napoleon (incluzând discriminarea homosexualilor )în multe alte părți ale Europei...6
Franța a devenit renumită pentru trivialitatea sa. Pentru prima dată într-o națiune creștină, homosexualitatea era legalizată.
Nu este surprinzător că această revoluție democratică liberală a inițiat destabilizarea ortodoxiei sexuale, permițând mai mari libertăți individuale și extragerea statului de la reglementarea homosexualității. Odată cu sosirea Codului Legic al lui Napoleon, sodomia a fost ștearsă din cadru legilor criminale,și pe măsură ce Napoleon mătura Europa dezrădăcinând principiile pe care se baza vechea ordine, lăsa în urmă constructori de națiune care au fondat sisteme legice în care nu exista categoria sodomiei.7
Cu adevărat, Franța ca Împărat ”Fac ce Vreau”nu a ținut cont de dorința femeilor.
Daniel 11:38
“În schimb, va cinsti pe dumnezeul forței; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.”
EL VA CINSTI PE DUMNEZEUL FORȚEI
Numele lui Napoleon este alăturat sinonimic în istorie cu Alexandru cel Mare, Hitler și alți cuceritori înfometați după putere. De fapt, chiar numele său a fost folosit pentru a desemna conflictele militare în care el a implicat Franța.“Războaiele Napoleoniene au reprezentat o serie de conflicte dintre Franța, aflată sub conducerea lui Napoleon Bonaparte și un număr de națiuni europene între anii 1799 și 1815.”8
Când un martor ocular a comentat: ”Vom birui căci Dumnezeu este de partea noastră,” Napoleon a replicat faimos și arogant:”Dumnezeu este de partea marilor batalioane.” Franța, după cum se profetizase, a cinstit ”Dumnezeul forței.”
UN DUMNEZEU PE CARE NU-L CUNOȘTEAU PĂRINȚII LUI
Franța, deasemenea, a devenit faimoasă prin cinstirea “ unui dumnezeu pe care nu-l cunoșteau părinții lui.” Istoricii au dovedit că sfinții din Biserica Romano-Catolică sunt de fapt idoli greci și romani, redenumiți cu nume creștine. ”De vreme ce convertiților dintre păgâni le era greu să renunțe la „dumnezeii” lor,-- cu excepția cazului în care ar putea găsi o contrapartidă satisfăcătoare în creștinism—zeii și zeițele au fost redenumite și transformate în ”sfinți.”9 ”Titlurile” folosite de păgâni au fost, deasemenea, transferate creștinismului. ”Regina Cerului” apelativ larg răspândit, aplicat Mariei a fost la început folosit cu secole mai înainte pentru regina păgână, Semiramida, precum și altor zeițe păgâne.
Când Franța a respins catolicismul roman, ea respins nu doar pe Yahuwah, ci și pleiada de sfinți/zei catolici cunoscuți de generații. “Lumea pentru prima dată a auzit cum o adunare de oameni, născuți și educați în civilizație, care-și asumau guvernarea uneia dintre cele mai fine națiuni ale Europei, și-au ridicat vocea la unison pentru a nega cel mai solemn adevăr pe care sufletul uman l-a primit și să renunțe unanim la credință și la închinarea înaintea Dumnezeirii.”10
În schimb, Franța a înălțat o zeiță. O actriță, Demoiselle Candeille, a fost purtată în procesiune până la Catedrala Notre-Dame care a fost redenumită ”Templul Zeiței Rațiuni”11 Acest verset se potrivește în fiecare detaliu și arată cum Franța împlinește descrierea Împăratul ”Fac ce Vreau.”
ONORAT CU AUR, ARGINT ȘI LUCRURI SCUMPE
Napoleon, asemenea fiecărei puteri cuceritoare de mai înainte și după, a îmbogățit Franța pe socoteala națiunilor pe care le-a învins. Muzeul Louvre din Paris este cunoscut peste tot în lume datorită colecțiilor de artă și artefactele culturale pe care le deține. După Revoluția Franceză, guvernul a naționalizat Louvrul, un palat vechi, ca loc în care să ” adune monumentele de artă și știință.” Doi ani mai târziu, guvernul a deschis Muzeul Central de Arte. Dar sub domnia lui Napoleon, Louvrul a devenit loc al colecțiilor de aur,argint,pietre prețioase și lucruri plăcute.
1798-1815: Viitorul Împărat Napoleon I”îmbogățește” colecțiile de la Louvre din prăzile de război din cuceririle lui de peste hotare, în particular din Italia. Muzeul este redenumit Musée Napoleon în 1803 și un bust al împăratului a fost amplasat la intrare. În 1806, arhitecții Împăratului, Percier și Fontaine au construit un mic ”Arc de triumf” în pavilionul central Tuileries, pentru celebrarea cuceririlor militare ale Franței. Arcul original includea patru cai de bronz antici ce au fost luați din Bazilica Sf Marcu din Italia; care în 1815, după căderea Primului Imperiu, sunt retrocedați Italiei. În această perioadă, Louvrul a fost extins semnificativ pentru a include multe din aripile care sunt și azi, incluzând Cour Carré și Grande Galerie.12
Revoluția Franceză a falimentat efectiv Franța. Totuși, ”Adunarea Națională a decretat că Louvrul trebuie să fie folosit ca muzeu pentru a expune capodoperele națiunii. ”13 Semnificația acestui lucru se află în faptul că factorul primordiar al Revoluției Franceze a fost resentimentul față de Biserica Romano- Catolică și față de bogăției ei, care ”forma o vizibilă aducere aminte a dominației bisericii în societatea franceză”14
Opoziția față de Biserica Romano-Catolică se află printre cauzele Revoluției Franceze iar acestă politică anti-clericală a solidificat guvernul în 1792 după ce Prima Republică Franceză a fost declarată. Cel mai mult descreștinarea Franței a fost motivată politic și pe fondul îngrijorărilor economice,dar alternativele psihologice pentru Biserică s-au dezvoltat gradual la fel de bine. 15
Pe măsură ce
revoluționarii au câștigat putere, ei au naționalizat întreaga proprietatea a
Bisericii.
Pe 2 Noiembrie 1789, noua Adunare Națională a Franței, cunoscută ca Adunare Constituantă, a votat un decret prin care plasa proprietatea Bisericii ”la dispoziția națiunii.” Talleyrand, cardinalul din Autun și unul dintre cei câțiva clericii care au susținut măsura, a argumentat că întreaga proprietate a Bisericii aparține de drept națiunii și că returnarea ei, în sprijinul unei societăți mai bune, ar trebui privit ca un ”act religios”.16
A fost un pendul legănat departe de creștinism care a început ”de-creștinarea Franței” Acestă revoltă a culminat, așa cum se profetizase, prin suprimarea creștinismului și încoronarea Zeiței Rațiunii. Mai mult, un ”Cult al Rațiunii” a fost stabilit pe loc. ”Scopului lui reprezenta perfecțiunea omenirii prin dobândirea Adevărului și Libertății, iar principiul lui conducător era exercitarea facultății umane, Rațiunea.17
Când a fost deschis Luvrul pentru prima dată, au fost prezentate obiectele de artă confiscate de la Biserica Catolică și de la familia regală sau furate de la familiile aristrocate ce fugiseră din Franța. Cuceririle lui Napoleon au îmbogățit cuferele când el a jefuit continentul european de comorile lui. Muzeul și principiile Franței au avut o relație simbiotică, fiecare beneficiind unul de altul. Bogăția opresorilor de mai înainte era acum expusă public în fața celor cărora le ”aparținea” în mod colectiv, sublinia credința arogantă a Franței în superioritatea ei datorată domniei Rațiunii, comparativ cu sărăcia suferită de mase pe timpul monarhilor catolici.
 |
|
Louvre. By King of Hearts - Own work, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10714459 |
Astfel, ”aur, argint, pietre prețioase și lucruri plăcute” au fost folosite ca să promoveze și să promulge concepțiile revoluționare ale umanismului și ateismului. Era o campanie de propagandă pentru a convinge populația că Rațiunea era superioară Dumnezeului creștin.
DANIEL 11:39
“Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată.”
ÎMPĂRȚIND MOȘII CA RĂSPLATĂ
Acest verset rezumă faptele Împăratului”Fac ce Vreau”. Dar continuă să mai adauge o altă caracteristică de identificare : Împăratul”Fac ce Vreau” va ”împărți moșii ca răsplată” Exact acest lucru s-a întâmplat cu Franța. Franța Revoluționară a avut un impact devastator asupra economiei. Inflația a urcat vertiginos. Argintăria era topită ca să se facă monede Un număr de măsuri au fost încercate pentru a stabiliza economia cu diferite grade de succes. Acest verset profetizează vânzarea moșiilor confiscate:
Adunarea țintea politicile sale economice pentru a da libertate intreprinderilor capitaliste. A asigurat plata deținătorilor de acțiuni guvernamentale a celor din clasa mijlocie finanțând această politică prin vânzarea moșiilor confiscate de la biserică și de la nobilii fugiți din țară. Ea a vândut speculanților din clasa mijlocie o mare parte a acestei moșii publice: foarte puțin au fost dintre țărani.18
Chiar acest amănunt profetic dovedește că Franța este Împăratul ”Fac ce Vreau”
DANIEL 11:40
“La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el[Împăratul Fac ce Vreau, descris în versetul precedent]. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el[Împăratul Fac ce Vreau], cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii;[Împăratul de la Nord] va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. (Daniel 11:36-40)’’
SE ÎMPUNGE CU ÎMPĂRATUL ”FAC CE VREAU”
Versetul 40 decoperă pe ambii regi, Regele de la Nord și Regele de la Sud încolțind un al treile personaj: Împăratul ”Fac ce Vreau”, descris în versetele precedente . Aceasta confirmă indentitatea Franței ca Împăratul ”Fac ce Vreau”. Regele de la Sud(Egiptul) ” se împunge cu” Franța când partida conducătoare întrerupe comerțul egiptean cu Franța. Istoricii punctează asupra asupra acestui litigiu comercial ca prim motiv din spatele răspunsului militar al Franței. ”Unul dintre motivele declanșatoare ale invaziei franceze în Egipt a fost distrugerea de fapt a comerțului dintre Franța și Egipt din anii de după 1790 .”19 Exact la timpul profetizat, în 1798, Napoleon invadează Egiptul.
REGELE DE LA NORD VA RĂSPUNDE CA O FURTUNĂ
Raspunsul forței folosit de Franța contra ”împunsăturii “egiptene a avut consecințe pe termen lung, neintenționate. Egiptul în acel timp era guvernat de Mameluci care se răzvrătiseră împotriva Imperiului Otoman. Franța a considerat că Imperiul Otoman va tolera prezența franceză într-un spațiu ce devenise un spin în coasta imperiului. .
În mod tradițional, Franța era aliată Imperiului Otoman, și, cel puțin, la acel moment nu exista intenția ruperii acestei relații. Planul francez atârna greu de rămânerea otomanilor în neutralitate, cel puțin, având în vedere ostilitățile lor cu Mamelucii... subestimând mânia lor asupra invaziei franceze într-o zona care era incă, în mod oficial o provincie otomană. 20
Această acțiune militară desfășurată de Împăratul”Fac ce Vreau”/Franța, în schimb, la determinat pe Regele de la Nord (Imperiul Otoman) să străbată țările întocmai cum profetizase Daniel cu 2000 de ani mai înainte. În ultimă instanță, într-un complicat lanț al evenimentelor, a devenit responsabil de Genocidul Armean21 (1915-1918). Puține lucruri se cunoaște despre aceste atrocități, acum, dar variate surse afirmă că între 275000 și 750000 de creștini asirieni și-au pierdut viețile datorită ”curățărilor etnice” făcute de către Imperiul Otoman. Nu a fost acesta singurul genocid făcut de Împăratul de la Nord. Invazia Împăratului ”Fac ce Vreau” din Egipt poate fi socotită punctul de început al tensiunilor care au culminat cu Genocidul Armean22 (1915-1918) și Genocidul Grec23 (1914-1923). Peste 3 milioane de creștini și-au pierdut viețile în aceste două îngrozitoare crime împotriva umanității. (Pentru citirea explicațiilor cu privire la acțiunile Regelui de la Nord, faceți clic here.)
FRANȚA REPREZINTĂ ÎMPĂRATUL ”FAC CE VREAU”!
Nu există nici cea mai îndoială că Franța se potrivește fiecărui detaliu oferit de profeție pentru a identifica Împăratul”Fac ce Vreau”. Previziunea divină a oferit informații prin Daniel care au fost înregistrate și păstrate până la generația finală.
Această înțelegere este de o semnificație zguduitoare pentru oricine trăiește astăzi, fiindcă versetele finale din Daniel 11, înțelese corect, descoperă că încheierea timpului de probă este foarte, foarte aproape. Posibil, doar câteva luni pentru cei aleși care au primit multă lumină.
Articole la subiect:
2 http://www.historytoday.com/ gemma-betros/french-revolution-and-catholic-church , emphasis supplied.
3 George B. Andrews, “Making the Revolutionary Calendar,” American Historical Review, 36, (1931), p. 525.
4 http://4angelspublications.com/articles/French_Calendar_ Reform.pdf
5 Blackwood’s Magazine, November 1870, emphasis supplied.
6 https://en.wikipedia.org/wiki/ Jean_Jacques_R%C3%A9gis_de_Cambac%C3%A9r%C3%A8s, emphasis supplied.
7 http://law.jrank.org/pages/1336/Homosexuality-Crime-Modernity.html, emphasis supplied.
8 http://www.historyofwar.org/ articles/wars_napoleonic.html
9 Ralph Edward Woodrow, Babylon Mystery Religion: Ancient & Modern.
10 Sir Walter Scott, Life of Napoleon, Vol. 1, p. 124.
11 http://www.napoleon.org/en/magazine/places/cathedral-of-notre-dame-in-paris/
12 http://goparis.about.com/od/parismuseums/a/louvre-museum-history.htm, emphasis supplied.
13 https://en.wikipedia.org/wiki/Louvre
14 http://www.historytoday.com/ gemma-betros/french-revolution-and-catholic-church
15 https://en.wikipedia.org/wiki/Cult_of_Reason, emphasis supplied.
16 Ibid.
17 Ibid.
18 http://history-world.org/french_revolution1.htm
19 http://www.historyofwar.org/ articles/wars_french_egypt.html
20 http://www.historyofwar.org/ articles/wars_french_egypt. html
21 http://i-cias.com/e.o/ assyrian_gc.htm
22 http://study.com/academy/lesson/the-1915-armenian- genocide-history-causes.html