Strategia Iezuită: Ascunde Sabatul Lunar şi Pământul Plat!

Ordinul iezuit a fost creierul din spatele unora dintre cele mai mari amăgiri de-a lungul istorie. Coincidenţe de date, obiectivele și planuri leagă ordinul iezuit de înșelăciunea unui pământ sferic răspândită în întreaga lume modernă. Cercetare atentă a Scripturii, a arheologie și istoriei, îi leagă de asemenea,pe iezuiţi, cu cele mai recente mușamalizări a unei minciuni ce se propagă de aproape 1700 ani: convingerea larg răspândită comform căreia Sâmbăta este Sabatul zilei a şaptea din Biblie. Alte minciuni ramifică din aceste două amăgiri diabolice: 1. Un pământ-glob, ce se învârte prin tărâmuri nemărginite ale spaţiului, desparte sufletul de Creator, diminuând încrederea de a fi prețuit și protejat de Creator. 2. Calendarul Gregorian perpetuează minciuna comform căreia ciclu săptămânal continuu s-a derulat fără întrerupere de la Creațiune. Această înșelăciune este fundamentală pentru presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic și Duminica- prima zi a săptămânii sau ziua învierii Mântuitorului. Acestă minciună are un impact direct asupra zilei de închinare și, prin urmare, este un factor major ce contribuie la impunerea Semnului Fiarei.

Cunoaștere ocultă.

Înțelepciune ezoterică.

Ei folosesc cuvinte care îi fac pe creștini să se plece înainte lor. Ei fac apel la artele întunecate. Soptesc cunoștințe interzise. Cunoștințe dobândite din Pomul Cunoștinței Binelui și al Răului.

O expresie comună în artele ezoterice / oculte este "precum deasupra, aşa şi dedesupt." Și totuși, această frază dezvăluie un secret ascuns, un secret ascuns la vedere, pe care toată lumea ar trebui să-l cunoască.

Sintagma și imaginea dezvăluie modul de operare al răului. Ele descoperă faptul că pomul cunoștinței binelui și răului este viu și înfloritor înșelând miliarde de oameni. Oriunde minciunile șarpelui s-au răspândit, acolo, sunt rădăcinile Pomului Cunoașterii.

Planul lui Satana a fost întotdeauna să-L detroneze pe Tatăl Yahuwah. De milenii, el şi-a antrenat întreaga sa minte pentru obținerea acestui obiectiv. Scriptura înregistrează aspirațiile sale laudative:

Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, cel care slăbeai națiunile!

Căci ai spus în inima ta, mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Yah: voi ședea pe muntele adunării, în locurile din nord:

Mă voi sui pe înălțimile norilor; Voi fi ca Cel Prea Înalt. (Isaia 14: 12-14)

Un copac nu creşte și nici nu se dezvoltă fără rădăcini, iar rădăcinile Pomul Cunoașterii se întind în Eden. Ele sunt puternice și profund stabilite. Din aceste rădăcini a crescut maşinăria imensă, complicată a răului, care este responsabilă pentru înșelarea întregului pământ, în încercarea lui Satana de a îî face pe toţi să se piardă Cerul.

Satan nu este un copil, încercând să se strecoare să ia un biscuite înainte de cină. El este prea inteligent pentru a lăsa la vedere o dâră de firimituri, care să ducă la adevăr. Minciunile sale sunt acoperite cu multe alte minciuni: un întreg sistem de fabule și înșelăciuni. Neadevărul este întrețesut şi susținut de alte minciuni. Complexitatea acestor minciuni le conferă o aură de credibilitate.

O capcană camuflată cu verdeaţă atrage ochiul și distrage mintea de la sistemul complicat al cursei ce se ascunde în spatele acesteia. Pentru a sprijini și ascunde minciuna originală, sunt necesare, întotdeauna, multe alte minciuni.

Pentru a găsi adevărul, este necesar a ne întoarce privirea de la ceea ce se vede, la ceea ce nu se vede. Pomul Cunoașterii este bine acoperit cu frunze verzi ce ne distrag atenția. Trebuie să eliminăm camuflajul format din frunzele minciunilor și să trasăm înapoi crenguţele, ramurelele şi uriaşele braţe ce protejează secretul înşelăciunii colosale, care reprezintă Pomul Cunoașterii.

Iezuitii, creierul din spatele conspirație vechi de 500 de ani conform căreia pământul este glob, sunt experți în ascunderea adevărului sub mai multe straturi de minciuni. De la apariţia lor, iezuiții au instituționalizat înșelăciunea. Ei sunt sursa pentru un număr copleșitor de conspirații variate ale răului de-a lungul generațiilor .

Pe măsură ce cunoașterea a crescut, un nor de expansiune de martori și-a ridicat vocea în apărarea adevărului. Unii au dezvăluit minciuna unui pământ sferic. Alții avertizează asupra pericolelor marilor leacuri şi nano-particule încorporate în medicamentele moderne şi în produsele alimentare gata-preparate, modificate genetic. Iar alții îndepărtează vălul ce ascunde faptele întunericului efectuate de către puterile politice care conduc lumea.

De cele mai multe ori , cineva care stă într-o parte a Pomului cunoașterii şi este înzestrat cu discernământ divin de a percepe că mănunchiurile de frunze -minciuni - ascund o înșelăciune, adesea nu poate înțelege că şi minciunile descoperite de către o altă persoană fac parte din același copac, din acelaşi plan de înșelătorii comise de către același grup.

De aproape 500 de ani, iezuiții au colaborat cu inteligențe supranaturale într-o conspirație vastă. Acest teren este mult mai mare decât orice au realizat vreodată anterior. Iezuiții au fost direct implicați în pregătirea minciunii că pământul este glob. Deşi, adevărul despre pământ plat, închis sub firmament este cel mai recent adevăr descoperit, mai există o altă minciună iezuită, care are de asemenea o influență directă asupra generației finale. Ea este ascunsă la vedere. Este ceva careia i se acordă un credit atât de mare încât nimeni nu o pune sub semnul întrebării. Cu toate acestea, destinul veșnic al mulțimilor atârnă de adevărurile îngropate sub aceasta fraudă enormă: calendarul Gregorian.

Asemenea iezuiților și preoți-astronomi iezuiţi au jucat un rol important în perpetuarea unei concepții false asupra pământului (și, în consecință asupra universului), astfel că ei au stau la baza înșelăciunii care ascunde adevăratul Sabat al Creatorului și deturnează închinarea de la Tatăl Yahuwah. Ordinul iezuit este direct responsabil de faptul că astăzi este contrafăcut Sabatul zilei a șaptea, urmat de frauda învierii- "Duminica".

Lumea de astăzi este unită în utilizarea calendarul gregorian pentru calcularea timpului vieţii sociale. Cu toate acestea, întrucât viețile oamenilor sunt reglementate prin calendarele lor de munca și școală, zilele lor de închinare, sunt de asemenea în mod implicit, reglementate de calendarul Gregorian.

"Adevărata bătălie în Israel este bătălia asupra calendarului: întrucât, cel care controleaza calendarul, controlează sărbătorile spirituale ale tuturor sufletelor vii." (Https://www.templeinstitute.org/archive/month_adar.htm)

Ideea conform căreia calendarul a fost conceput de către agricultori astfel încât ei să știe când să semene și când să culeagă a fost prea mult timp acceptată ca de la sine înţeles; aceasta însă nu trece nici testul logicii și nici al faptelor. Agricultorii nu au nevoie de un calendar oficial ca să cunoască anotimpurile, iar societățile primitive au reușit să se hrănească de-a lungul generațiilor fără un calendar.

Adevărul istoric este că acesta (calendarul) a fost conceput pentru a prestabili momentul exact al festivalurilor în cinstea zeilor. Cu alte cuvinte, calendar era un instrument religios.¹

Încă este. Un vechi proverb afirmă: "Cel care controlează calendarul, controlează lumea." Ordinul iezuit, ca arhitect al calendarului gregorian, într-un mod foarte real, controlează lumea zilelor de închinare. Ei controlează și reglează timpii de închinare ai tuturor celor care calculează zilele de închinare utilizând acest calendar. In mod ironic, sunt cuprinse toate cele trei religii avraamice:

1. Evreii se închină Sâmbătă, a șaptea zi a săptămânii moderne;
2. Catolici, ortodocși și cei mai mulți protestanți se închină Duminica în cinstea zilei învierii lui Hristos, în timp ce câţiva protestanți se închină Sâmbătă ca fiind Sabatul zilei a șaptea;
3. Musulmanii participa la moschee pentru rugăciunile de Vineri, care de fapt la origine era a șaptea zi a săptămânii planetare. (Mai multe despre acest lucru mai târziu.)

Închinarea este definită ca fiind: "actul de a aduce onoruri divine Ființei Supreme; sau reverență și omagiul adus acesteia prin exerciții religioase."² De aceea, orice persoană care controlează calendarul, controlează (sau exercită o influență autoritară sau domină ³) închinarea.

Romano-catolicii spun deschis că acest control universal al închinării este semnul sau marca autorității lor:

• "Duminica ... este pur și simplu o creație a Bisericii Catolice." American Catholic Quarterly Review, Ianuarie 1883.
• "Duminica ... este doar legea Bisericii Catolice ..." American Sentinel (Catholic), Iunie 1893.
• "Duminica este o instituție catolică și cerinţa sa de a fi respectată poate fi apărată doar pe baza principiilor catolice ... De la începutul până la sfârșitul Scripturii nu există niciun singur pasaj care să justifice transferul închinării publice de la ultima zi la prima zi a săptămânii. " Catholic Press, Sydney, Australia, August 1900

Aceasta este o înșelăciune, care se ascunde în văzul lumii, deoarece se presupune că Sâmbătă este Sabatul zilei a șaptea al Scripturii și că Duminica este ziua învierii lui Hristos.

• "Desigur Biserica Catolică pretinde că schimbarea (Sabatului din Sâmbătă în Duminică) a fost acţiunea sa ... Și aceasta este un semn al autorității sale ecleziastice în lucrurile religioase". H. F. Thomas, Cancelarul Cardinalului Gibbons.)
• "Duminica se fondează, nu pe Scriptura, ci pe tradiție, și este în mod clar o instituție catolică. Întrucât nu există nici o bază scripturistică pentru transferul zilei de odihnă de la ultima la prima zi a săptămânii, protestanții ar trebui să păstreze Sabatul lor, Sâmbătă și, astfel să îi lase pe catolici ca singuri păstrători ai Duminici. " Catholic Record, Septembrie 17, 1893.

Aceasta este o minciună ascunsă în văzul lumii.

O minciună ascunsă la vedere este de obicei cea mai eficientă. Aceasta nu este pusă la îndoială sau analizată critic. Veridicitatea sa este luată pur și simplu, de la sine. Calendarul modern, este o astfel de fraudă ce realizează chiar acest lucru.

Presupunerea că întrucât timpul este continuu,duce la o altă presupunere că şi ciclul săptămânal a fost întotdeauna continuu. Prin extensie, se presupune că săptămâna modernă care începe Duminică și se termină Sâmbătă a fost pur și simplu dintotdeauna.

Este nevoie de doar puține săpături pentru a descoperi că faptele contrazic această ipoteză. Ultima țară care a adoptat calendarul gregorian a fost Turcia, în 1927, urmând exempulul Greciei, care l-au adoptat în 1923. Dar a devenit universal abia când, după al doilea război mondial, comunismul a preluat China.⁴

Nicolaus Copernic, savantul catolic ale cărui teorii ce promovează un glob pământesc au fost folosite de iezuiți pentru a promova agenda lor din timpul sfârșitului, a fost abordat de o comisie papală, încă de la începutul secolului al XVI-lea. Ei îi cereau părerea cu privire la reforma calendarului. Iniţial, el nu a dorit să răspundă.

În 1514, comisia papală i-a cerut lui Copernic să îşi prezinte punctul de vedere cu privire la reforma calendarului, iar el a afirmat că mișcările soarelui și lunii nu erau încă suficient de cunoscute pentru a încerca o reformă a calendarului. Comisia a făcut diferite propuneri concrete în a zecea sesiune a conciliului. Cu toate că acest lucru a fost amânat din 1514 până în 1515, nu s-a ajuns la nici o concluzie. După Conciliul de la Lateran s-au înregistrat progrese considerabile. Copernic a promis să-și continue observațiile soarelui și ale lunii și a făcut acest lucru pentru mai bine de zece ani. Rezultatele studiului sunt înregistrate în lucrarea sa nemuritoare "De Revolutionibus Orbium Cœlestium" (1543) şi i-a permis lui Erasmus Reinhold să calculeze Tabelele Prutenic (Wittenberg, 1554), ce au stat ulterior la baza reformei Gregoriene.⁵

În conformitate cu Enciclopedia Catolică, Aloisius Lilius a fost "arhitectul-șef" al calendarului Gregorian. Lilius, de religie romano-catolic, era un fizician şi profesor de medicină. Manuscrisul său cu privire la reforma calendarului a fost prezentat Curiei Romane în 1576, de către fratele său, Antonius. Ideile sale au fost folosite de către un preot astronom- iezuit Christopher Clavius, pentru noul calendar. Calendarul în sine este numit după Papa Grigorie al XIII-lea. Este o instituţie papală, prin ea şi pentru ea.

Cu toate că lumea de astăzi este unită în utilizarea calendarului Gregorian, când a fost introdus pentru prima dată, a fost respins pe scară largă de către țările protestante ca fiind o instituție catolică. O bulă papală, Inter Gravissimas, emisă în 24 februarie 1582, a ordonat clerul catolic să-l accepte și i-a îndemnat pe monarhii catolici să facă același lucru. La acea vreme, singurele țări care l-au acceptat erau țările catolice Italia, Spania, Portugalia, Polonia și majoritatea regiunilor franceze. A fost nevoie să treacă aproape 350 de ani mai înainte ca toate țările să adopte calendarul papei.

Să fim bine înțeleşi : calendarul papei utilizat, azi, în întreaga lume, este un instrument pentru a controla viaţa religioasă.

Catolicii înșiși recunosc: "Reforma calendarului a fost încă de la început legată de conciliile generale, și anume. cel de la Niceea (325), din Constanța (1414-1418), de la Basel (1431), al V-lea Lateran (1512-1517), și din Trent (1545-1563)."⁶

Oamenii nu conectează, de obicei, respectarea religiei cu astronomia, dar există o strânsă legătură. De la bun început, iezuiții au dominat domeniul astronomiei și în alte domenii științifice strâns legate. Chiar și teoria Big Bang-ului a fost inventată de un preot iezuit instruit, părintele Georges Lemaître. Cunoașterea astronomiei a fost un aspect important pentru iezuiții; căci întrucât măsurarea timpul este întotdeauna dependentă de mișcarea corpurilor cerești fără cunoaşterea astronomiei ei nu ar fi putut reforma calendarul.

Calendarul Gregorian, la fel ca orice altă ramură a Pomului Cunoașterii, a fost conceput cu un singur scop: să ascundă adevărul și să perpetueze minciuna. El a oferit mai multe disimulări, camuflări "frunze", astfel încât căutătorii de adevăr să fie deturnaţi în încercarea lor de a descoperi adevărul.

Tranziția de la calendarul Iulian la cel Gregorian este adesea oferită ca dovadă incontestabilă că Sâmbăta este Sabatul Biblic. Argumentul este o simplă înşelăciune. Atunci când s-a trecut de la calendarul Iulian la calendarul Gregorian nu s-a pierdut nicio zi din săptămână. Ziua de Joi 4 octombrie a fost urmată de Vineri, 15 octombrie. Doar numerotarea a fost modificată astfel încât 10 zile au fost retrase din calendar. Asta e tot.

Acesta este un fapt. Și, din acest fapt, se creionează o presupunere incorectă: că în momentul când a fost introdus calendarul gregorian nu a existat nicio perturbare a zilelor săptămânii, ciclul săptămânal modern a rămas neschimbat de la Creațiune. Această extrapolare nu este corectă, dar creează o diversiune care ascunde adevărul: Sabatul, după cum au arătat patriarhi, apostoli, și Yahushua, a fost calculat printr-un calendar diferit, cu un alt ciclu săptămânal, care nu se aliniază cu Sâmbătă sub numele de a șaptea zi a săptămânii.

Această schimbare a calendarului a avut loc acum peste 430 de ani. Însăşi greutatea minciunilor oferă o măsură superficială de autoritate. Acest lucru pare să demonstreze presupunerea că un ciclu săptămânal continuu s-a derulat neîntrerupt încă de la creațiune. Căutătorii de adevăr arată către tranziția lină de la calendarul Julian la cel Gregorian și nu investighează mai adânc.

Cu toate acestea, calendarul Gregorian a fost doar un alt strat de înșelăciune. Îndepărtează acest strat și se descoperă altul... calendarul Iulian post-Nicean: un calendar cu un ciclu săptămânal continuu iar cercetătorii sunt convinși că au descoperit adevărul!

Pentru a afla adevărul cu privire la ziua în care Creatorul cere închinare, este necesar să se treacă de camuflajul frunzelor frumoase, de rămurele erorii la care sunt ataşate aceste frunze, și să se sape mai adânc. Calendarul Gregorian papal a fost bazat pe calendarul Iulian păgân. Astronomul Iezuit Christopher Clavius ​​ a recunoscut, el însuși, acest lucru.

Clavius ​​... a confirmat despre Calendarul Iulian că își are originea în păgânismul pur, și nu are nici cea mai mică legătură cu calendarul biblic ... În cartea sa, Romani Calendarii A Gregorio XIII P.M. Restituti Explicato, Clavius ​​relevă faptul că, atunci când, la Sinodul de la Niceea, Calendarul Iulian a fost adoptat ca fiind calendarul religios al Bisericii, aceasta (biserica) a respins în mod deliberat calendarul biblic și a adoptat, în schimb calendarul păgân.⁷

Mai mult decât atât, săptămâna modernă de Duminică până Sâmbătă, poate fi urmărită înapoi, trecând de tranziția calendarului din 1582, până la Consiliul de la Niceea. Săptămâna, așa cum este cunoscută în prezent, a fost standardizată la acea dată.

Numele păgâne ale săptămânii planetare au fost perpetuate în calendarul utilizat între așa-numitele țări creștine. De fiecare dată când ne uităm la calendar avem în fața noastră o amintire constantă a sincretismului dintre păgânism și creștinism, ce a avut loc ca urmare a marii apostazii religioase ... .⁸

Inainte de Consiliul de la Nicea, au existat diferențe regionale în modul în care s-a utilizat calendarul iulian de-a lungul Imperiul Roman. Săptămâna planetară nu a provenit, așa cum au presupus creștinii, de la evrei ca săptămâna creaţiunii. Ci, a venit, mai degrabă, din religiile misterelor persane.

Fără îndoială faptul că difuzarea misterelor iraniene [persane] a avut o parte considerabilă în adoptarea generală, de către pagani, a săptămânii cu Duminica ca zi sfântă. Numele pe care le folosim, fără să știm, pentru celelalte șase zile, au intrat în folosință în același timp, când Mitraismul câștigase adepții săi în provinciile din Occident, şi nu est nici o grabă în stabilirea unei relații de coincidență între triumful său și fenomenul concomitent.⁹

Rețineți, chiar și săptămâna modernă poate fi urmărită într-o religie păgână.

Se pare că unii lideri spirituali care dețineau controlul asupra lumii păgâne au ordonat lucrurile în aşa fel încât săptămână planetară păgâna să trebuiască doar să fie introdusă la momentul potrivit, astfel încât cel mai răspândit cult al soarelui din toate timpurile să vină în faţă și ziua Soarelui să fie înălțată ca fiind mai presus și mai sacră decât toate celelalte. Cu siguranță acest lucru nu s-a realizat accidental.¹⁰

La momentul în care a fost integrată în calendarul Iulian, ea începea cu ziua de Sâmbătă (dies Saturnior "ziua lui Saturn") și se încheia vinerea (dies Veneris sau "ziua lui Venus")! Acest lucru a fost schimbat mai târziu odată ce mitraismul a câștigat mai mulți adepți și au influențat creștinismul timpuriu. "Pre-eminența alocată lui dies Solis [ziua soarelui], de asemenea, a contribuit cu siguranță la recunoașterea generală a Duminicii ca sărbătoare. Acest lucru este legat de un fapt mult mai important, și anume, adoptarea săptămânii de către toate națiunile europene "¹¹. Nu se afirmă astfel că primii europeni nu aveau o săptămână, însă că săptămâna folosită de ei era diferită.

Mitraiştii vroiau să înceapă săptămâna Duminica, în onoarea zeului-soare Mitra. Mulți creștini timpurii, părăsind a șaptea zi - Sabatul lunar calculat pe Calendarul Creatorului, au început să se închine de asemenea Duminica. Acest lucru a fost făcut în mod ostentativ în onoarea învierii lui Yahushua în prima zi a săptămânii. Tertulian, un apologet creștin din secolul al doilea, a încercat să explice această acceptare creștină a unei zile de închinare păgână, afirmând:

Aceste fragmente de piatră arată rămășițele unui Fasti Julian timpuriu. Saptamana originală de opt zile se poate vedea clar ca indicând zilele săptămânii desemnate prin litere de la A la H.

Alții, cu siguranță, mai cultivați, cred că Soarele este dumnezeul creștinilor, deoarece se știe că ne rugăm spre est și că celebrăm ziua Soarelui. Nu este aşa? Nu este aşa că majoritatea dintre voi, în afectivitatea de a vă închina corpurilor cerești, uneori vă întoarceţi buzele spre răsăritul soarelui. Sunteţi cu siguranță dintre cei care, de asemenea, au primit Soarele în registrul celor șapte zile, și dintre toate zilele o preferaţi pe aceasta. . . .¹²

Dacă calendarul este proiectat din nou, dacă ramurile Pomul Cunoașterii sunt urmărite înapoi, dovezi arheologice relevă, fără îndoială că săptămâna modernă provine din religiile păgâne ale misterelor. Calendarul iulian, vezi Istoria Calendarului Iulian, nu a provenit de la săptămâna biblică. Calendarul iulian timpuriu a avut opt zile într-o săptămână, nu șapte. Este un lucru rezonabil că săptămâna inițială a calendarului iulian a avut o săptămână de opt zile. Săptămâna privind calendarul Republicii Romane a avut, de asemenea, o săptămână în opt zile, și asta era ceea ce romanii erau obișnuiți să folosească.

 

Evreii din ziua lui Yahushua nu au folosit săptămâna iuliană de opt zile ca fiind calendarul lor. Ei foloseau încă calendarul lui Moise, același calendar Luni-solar care a fost transmis de la Creațiune. Apostolii și primii creștini s-au închinat cu toții în Sabatul zilei a șaptea a calendarului biblic, cu toate că începând cu cel de-al doilea secol, unii creștini au fost influențați îndeajuns de mult de mitraism încât au început să se închine în zilele păgâne de Sâmbăta sau Duminica ale săptămânii planetare.

Această diversitate de zile de cult, cu unii închinându-se în a șaptea zi a Sabatului lunar al calendarului biblic, alții Sâmbăta, şi alţii Duminica a continuat până la Conciliul de la Niceea. La acea vreme, vechiul calendar a fost îndepărtat pentru scopuri religioase. Conciliul a decretat că începând din acel moment calendarul păgân iulian trebuia să fie folosit pentru toate ritualurile religioase. Această declarație unilaterală a putut fi aplicată, deoarece Consiliul a fost susținut de puterea imperială a lui Constantin cel Mare.

Oamenii de știință evrei recunosc impactul pe care conciliul de la Nicea l-a avut asupra vechiului calendar, biblic. Societatea evreiască de Publicare din America a publicat opera monumentală a lui Heinrich Graetz, Istoria evreilor. După părerea sa Graetz a declarat despre Conciliul de la Niceea:

"Luna Noua este încă, iar Sabatul a fost inițial, dependent de ciclul lunar. . . Inițial Luna Noua a fost celebrată în același mod ca și în Sabat; treptat a devenit mai puțin importantă, în timp ce Sabatul a devenit tot mai mult o zi a religiei și a umanității, o zi a meditație și a instruirii religioase, o zi de pace și încântare a sufletului. " (Universal Jewish Encyclopedia, p. 410)

La Conciliul de la Niceea a fost rupt ultimului fir care lega creștinismul de portaltoi. Sărbătoarea Paștelui ce până la aceea dată fusese ţinută de către cea mai mare parte, în același timp, cu Paștele evreiesc, și într-adevăr, în zilele calculate și fixate de Synhedrion [Sanhedrin] din IUDEEA; a fost respectată după aceea cu totul independent de calendarul evreiesc.¹³

Acest lucru este mult mai important decât își dau seama majoritatea oamenilor de astăzi, inclusiv laicii evrei. Calendarul stabilit de către Tatăl Yahwuah la Creațiune a avut într-adevăr, o săptămână de șapte zile. Cu toate acestea, modul în care se derulau săptămânile era complet diferit.

Calendarul Creatorului, la fel ca toate calendarele vechi care au fost transmise dinainte de potop, este un calendar luni-solar. Acest lucru înseamnă luna calendaristică începe odată cu apariţia luni noi. De fapt, chiar cuvântul "lună" face o trimitere directă la astrul ceresc. În prima zi a fiecărei luni era o zi de închinare. Prima săptămâna de lucru începea în a doua zi a fiecărei luni. Cea mai mare diferență între calendarul de la Creațiune și cel iulian sau cel gregorian este faptul că acestea din urmă au un ciclu săptămânal continuu. Pe calendarul biblic, ciclul săptămânal reporneşte în fiecare lună.

 

Radacina acestei complexităţi imense a răului, desigur, este "balaurul, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana." (Apocalipsa 20: 2) La fel cum un copac are multe ramuri, ce se despart din trunchi, tot așa, şi rădăcina unui copac este ramificată. De fapt, sistemul rădăcinii poate fi foarte adânc, foarte complex, și răspândit pe un teritoriu larg, întrucât susține întregul pom de deasupra solului, care este vizibil.

Ramificaţiile rădăcinii, diavolului, sunt toate puteri demonice care lucrează cu el. Ramificațiile acestea sunt formate dintr-o anumită clasă de oameni, inspiraţi de demoni, care lucrează pentru a avansa obiectivele Șarpelui. Biblia se referă la ei în Geneza 6: 4 numindu-i: "oameni cu renume." " Erau uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea , când fiii lui Elohim au intrat la ficele oamenilor şi ele le-au născut copii, aceştia au fost războinicii, care au fost în vechime oameni de renume."

Copacul vizibil este întotdeauna susținut de un sistem invizibil al rădăcinii.

Aceşti "Oameni de renume" nu erau servitorii umili ai Celui Prea Înalt. Versetul următor, menționează: "Și Yahuwah a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare imaginație a gândurilor inimii sale era numai spre rău."

Aceşti "Oameni de Renume" nu sunt acum, și nici nu au fost vreodată, oameni evlavioși. În întreaga istorie a Pământului, oamenii nu devin oameni de renume, cu excepția cazului în care cooperează cu puterile răului. Bărbații de renume sunt promovaţi și avansaţi de Satana pentru a le permite să continue planurile sale.

De-a lungul istoriei, ei au existat agenţi agitatori; bărbații care trag sforile în spatele scenei. Ei sunt cunoscuţi sub mai multe denumiri. Au fost numiţi pontifi; francmasonii; illuminaţi; Bilderberg; Clubul de la Roma. Au fost denumiţi "elita" și, din lipsa unui termen mai bun, "puterea" Unul dintre cele mai puternice și influente dintre aceste grupuri de oameni de renume este Societatea lui Isus, sau Iezuiții.

De aproape 500 de ani, iezuiții au lucrat pentru a avansa agenda Șarpelui. Încă de la început, ei au fost sub îndrumarea directă a inteligentelor demonice prin "Exercițiile spirituale" ale fondatorului lor, Ignatious Loyola.

A. Ei au creat și răspândit minciuna unui glob pământesc ce se învârte într-un univers vast pentru a pregăti scena mondială pentru înşelăciunea de la timpul sfârșitului;

B. Ei au inventat calendarul gregorian pentru a adăuga încă un alt strat de înșelăciune, în scopul de a ascunde adevărul despre calendarul biblic și Sabatul lunar original de la Creaţiune. Intenția lor era să-l îngroape atât de adânc încât acest adevăr să nu fie descoperit și restaurat, şi să-i pregătească pe toţi să primească Semnul Fiarei.

Bărbații de Renume cunoşteau din surse oculte timpul când ştiinţa urma să avaseze. Ei doreau ca aceste cunoștințe să fie rezervate doar pentru ei. În scopul de a ascunde adevărul de mase, au început o campanie de "prostire" a populației generale. Această campanie a început cu formarea ordinului iezuit în același timp când adevărurile divine erau restaurate prin Reforma protestantă. Iezuiții sunt cunoscuţi la nivel mondial pentru trei lucruri: 1) zelul lor misionar nemilos; 2) prezența lor în domeniul astronomiei; 3) sistemul lor de învățământ.

Planurile iezuiţilor atât din spatele globului pământesc cât și a calendarului fals pot fi observate de către oricine dorește să studieze dovezile:

Pământul-Glob: Credința într-un pământ sferic a pus bazele înşelăciunii finale: Falsificare celei de a Doua Veniri, a intenționat să înșele întregul pământ chiar înainte de adevărata a Doua Venire a lui Yahushua.

Calendarul Gregorian: Crearea calendarului gregorian în cadrul aceluiași secol în care Biserica Catolică a conceput ordinul iezuit și a promulgat teoria unui pământ sferic, a format un strat mai mare de înșelăciune. Ea și-a consolidat ipoteza că ciclu săptămânal modern, a existat dintotdeauna. Astfel, orice dovadă care să demonstreze că Sâmbăta nu este Sabatul Bibliei ar fi respinsă imediat ca fiind imposibilă.

Ambele erori sunt atât de bine stabilite în ştiinţa acceptată de comun acord că au devenit "cunoaștere arhetipală." Cu alte cuvinte, ele sunt acceptate fără îndoială ca niște fapte auto-evidente. Pune sub semnul întrebării fie forma pământului fie presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic şi imediat vei fi batjocorit, ridiculizat și respins. Această batjocură produce o presiune foarte mare asupra oricui ar îndrăzni să gândească independent. Şi are ca efect îndepărtarea maselor de a beneficia de creșterea cunoștințelor pe care Cerul le-o pune la dispoziție.

 

Iezuitii, prin misionarii lor, şi prin prezența lor influentă în lumea științifică, precum și prin școlile și universitățile lor, au avut un rol activ în modelarea gândirii generațiilor. Dacă se compară rezultatele la citire, scriere și matematică ale absolvenţilor clasei a 8-a din America secolului al 20-lea, cu cele ale absolvenţilor din America de astăzi, este clar că planul elitei de prostire a populației a avut un foarte mare succes. Atenția oamenilor scade la fel şi capacitatea lor de a se concentra, de a raționa de la cauză la efect, de a aplica conceptele învățate în viața lor. Aceştia pot fi ușor controlaţi de puterile întunericului.

Majoritatea persoanelor nu mai au capacitatea de a sta jos, și a se concentra pe un subiect suficient de mult timp încât să-l cerceteze temeinic. Ei devin repede plictisiţi. Subiectul va fi pus deoparte înainte de a fi vreodată rezolvat. Puțini au capacitatea de a trage o concluzie bazată pe Greutatea Dovezilor . Şi încă şi mai puțini reușesc, în vreun fel, să utilizeze noile informații, în mod practic, în viața lor de zi cu zi. Gândirea critică a fost pierdută și, de asemenea, aceasta face parte din strategia de înşelare iezuită.

Fără abilități de gândire critică, oamenii privesc către autoritățile din afară. În loc de a avea încredere în propria lor capacitate de a ajunge la o concluzie logică, ei apelează la oamenii de știință respectaţi, la pastorii sau la preoții lor, chiar și la mass-media ce este controlată de stat, ca să le spună ce este adevăr și ce trebuie să creadă. Astfel, aceste puteri controlează comportamentul publicului, întrucât acestea controlează gândirea lor prin fluxul de informații permis să ajungă la populaţie.

Este timpul de a dezlega adevărul de eroare. Este timpul să știi ce crezi și, mai mult decât atât, de ce crezi asta. Este foarte important să studiezi orice subiect nou cu o minte deschisă. Nu cădea pradă părtinirii informaților! Un cleric și filosof creștin, englez, William Paley a afirmat în mod corect: "Există un principiu care este o bară a judecăţii împotriva întregii informații doveditoare, împotriva tuturor argumentelor și care nu pot eşua să păstreze un om în ignoranță veșnică. Acest principiu este de sfidarea înainte de anchetă. "

William Paley, (1743-1805), a declarat: "infidelitatea lumii păgâne ... este rezolvată printr-un principiu care, în opinia mea, va ține cont de ineficacitatea oricărui argument, sau a oricui fel de dovadă, și anume sfidarea înainte de examinare. . " (A View of the Evidences of Christianity: In Three Parts)

A vă păstra o minte deschisă înseamnă a fi dispus să acceptaţi orice concluzie pe care Duhul Sfânt vă va descoperi-o a fi adevărată, indiferent ce ar fi aceasta. Este imposibil să se ajungă la adevăr dacă se începe studiul prin încercarea de a dovedi noua idee greșită. Ar putea fi greșită. Pe de altă parte, ar putea fi corectă! Nu îţi împietri mintea și nu schimba brusc direcţia cercetări tale prin încercarea de a dovedi ceva greșit înainte de a ști ce dezvăluie toate dovezile.

Nu-ți fie teamă să pui la îndoială. Tatal Yahuwah a creat creierul uman pentru a fi logic. El invită: "Veniți acum să ne judecăm împreună." (Isaia 1:18) Poate fi înfricoşător a deschide mintea cuiva să accepte posibilitatea că ceea ce a crezut a fi adevăr este, de fapt, eroare. Cu toate acestea, Tatăl Yahuwah s-a angajat să păstreze în siguranță ceea ce a fost încredințat în grija Sa. Cuvintele apostolului Pavel pot fi mărturia tuturor celor care încredințează sufletul lor Tatălui: "Știu în Cine am crezut și sunt convins că El este capabil să păstreze ceea ce l-am încredințat pînă în ziua aceea . "(2 Timotei 1:12)

Deoarece testul final vizează închinarea, este vital să se cunoască adevărata zi de închinare. Pentru a calcula corect ziua de închinare, este necesar să se utilizeze adevăratul calendarul. Dacă vă schimbați doar autoritățile, (să zicem, de la un preot ortodox la un pastor protestant) acestea pot să vă conducă din nou pe căi greșite. Liderii spirituali, ale căror salarii sunt extrase dintr-o organizație religioasă care ne învață închinarea de Sâmbătă sau de Duminică utilizând calendarul gregorian, au un interes legitim în păstrarea teologiei tradiționale.

Doar schimbarea autorităților nu este suficientă. Trebuie sa mergi la sursa întregii înțelepciuni, la Creator, pentru a avea o convingere proprie. Încrede-te în El să te învețe ce este adevărul căci vânturile adevărului și ale erorii suflă furtunos asupra sufletului tău.

Iezuitii sunt Oamenii de Renume moderni. Cu inteligenţă supranaturală, ei au conceput doua dintre cele mai mari înşelăciuni venite vreodată asupra omenirii: o credință într-un glob pământesc; şi presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic iar Duminica este ziua învierii lui Yahushua. Ambele credințe sunt erori periculoase, întrucât pregăteşte lumea să accepte înşelăciunea lui Satana din timpul sfârșitului și să primească Semnul Fiarei.

 

Printre ultimele cuvinte rostite profetului Daniel, a fost o promisiune: "Dar tu, Daniele, închide cuvintele și pecetluiește cartea, până la vremea sfârșitului: mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va creşte ". (Daniel 12: 4) creştinii interpretează invariabil acest text pentru a fi o referință la tehnologia avansată. Și, cu siguranță, tehnologia a avansat exponențial în ultimii 120 de ani.

Cu toate acestea, creșterea cunoștinței date generației finale este de importanță mult mai mare decât simpla tehnologie. Aceste cunoștințe care vor creşte se referă la dezminţirea tuturor minciunilor care au fost predate ca adevăr.

Al treilea capitol al lui Ioel se referă la aceast rezultat al creșterii cunoștinței: înainte de judecata finală fiecare suflet de pe pământ are de luat o decizie.

Adunați-vă, și veniți, voi toți păgânii, strângeți-vă împreună de jur împrejur; acolo coboară-i pe războinicii tăi, O Yahuwah.

Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat, căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de jur împrejur.

Puneţi secera, pentru că recolta este coaptă: veniţi, coborâţi; pentru că presa este plină, teascurile se revarsă; pentru că mare este răutatea lor.

Mulțimi, mulțimi în valea judecății, căci ziua lui Yahuwah este aproape în valea judecății. (Ioel 3: 11-14, KJV)

Astăzi gloatele sunt în valea judecății. Știința și religia organizată ambele au fost construite pe mai multe straturi de minciuni. Ziua cea mare a lui Yahuwah este aproape și fiecare suflet viu astăzi se confruntă cu o decizie: "Voi urma adevărul incomod? Sau mă voi agața de o minciună convenabilă?" Amintiți-vă: Cunoaşterea adevărului, nu schimbă realitatea a ceea ce este adevăr.

Pentr a urma adevărul, indiferent de cost este nevoie de sacrificiu. Este nevoie de angajament. A accepta un adevăr nepopular înseamnă a fi dispus să primeşti batjocora celor care se agață de minciună. Acesta poate avea, de asemenea, un impact la locul de muncă și chiar în familia cuiva. Este o decizie cu care se confruntă fiecare individ pe pământ: Adevărul? Sau minciuna?

Minciuna pare confortabilă. Plauzibilă. Convenabilă. Este înțelegerea fundamentală pe care au fost construite alte credințe. Dar acum, când adevărul este restaurat, când cunoștința a crescut, este de o importanță vitală pentru destinul tău veșnic să înlături minciuna și să accepţi adevărul, indiferent cât de ridiculizat este acesta, sau cât de incomod este impactul său asupra vieții tale.

Acceptă adevărul, indiferent de cost! O eternitate plină de fericire îi așteaptă pe toți cei care predau ideile preconcepute și ÎL lasă pe Tatăl Yahuwah să îi conducă la adevărul Său.

---