Profetii din timpul sfarsitului Archives

Transumanismul este scopul final al lui Satana: oameni după propria sa imagine.

Isaia 14 conține o abordare fascinantă – și, sincer, îngrozitoare – asupra minții și motivațiilor lui Satana.

Cum ai căzut din ceruri,
Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
Tu, asupritorul neamurilor!
Tu ai zis în inima ta:
“Mă voi înălţa la cer;
Îmi voi ridica tronul
Mai presus de stelele lui Yahuwah!
Voi şedea pe muntele adunării,
Pe înălţimile din nord!
Mă voi înălţa deasupra norilor,
Şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!”

Aroganța unei astfel de mândrii este uluitoare. Dar te-ai gândit vreodată la modul în care Satana intenționează să „fie precum cel Preaînalt”? Aceasta nu este doar o vorbă deșartă. Pentru a înțelege cum intenționează Satana să fie precum Yahuwah, este necesar să analizăm ceea ce îl deosebește pe Yahuwah de orice altă entitate din univers.

Motivul de închinare

Există o mulțime de motive emoționale pe care credincioșii le pot da cu privire la motivul pentru care Yahuwah este vrednic de închinare: Ne iubește; Și-a sacrificat fiul pentru a ne salva; ne iartă etc, însă într-un sens juridic și etern, există doar unul: Yahuwah ne-a creat. Simplu,asta-i tot.

In viziunea sa, Ioan a văzut douăzeci și patru de bătrâni care se închinau lui Yahuwah în fața tronului sau. Și i-a auzit spunând:

Tu ești vrednic, o, [Yahuwah],
Pentru a primi glorie, onoare și putere;
Căci Tu ai creat toate lucrurile,
Și prin voia ta ele există și au fost create.

Yahuwah este vrednic de închinare pentru că El a creat toate lucrurile. Pentru a fi ca Yahuwah, atunci, Satana la rândul lui trebuie și el să creeze. Aceasta este agenda ascunsă a lui în lupta asta pentru transumanism.

Făcuți după înfățișarea Creatorului

Scriptura ne dezvăluie “Yahuwah l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Elohim l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.”(Geneza 1:27) Este prerogativul lui Yahuwah, Creatorul, să dăruiască celor pe care i-a ales, nemurirea. Lucifer a vrut ca Adam și Eva să păcătuiască și apoi mâncând din pomul vieții să devină păcătoși nemuritori. Yahuwah a prevenit acest lucru prin faptul că i-a alungat pe cei doi din Grădina Edenului și a postat herubimi ca să ”păzească pomul vieții”(Geneza 3:24)

Acum, diavolul încearcă să fie ca cel Preaînalt uzurpând dreptul divin de a fi venerat, încercând să creeze omul după chipul său. Metoda lui? Transumanismul.

Următorul stagiu de “evolutie”

Transumanismul

Trans-umanismul

Substantiv

Credința că oamenii ar trebui să se străduiască să depășească limitările fizice ale minții și corpului prin mijloace tehnologice.
O filozofie care favorizează utilizarea științei și tehnologiei, în special a neurotehnologiei, biotehnologiei și nanotehnologiei,
pentru a depăși limitările umane și pentru a îmbunătăți condiția umană.

( Dicționarul American Heritage al Limbii Engleze.)

Îmbinarea tehnologiei cu biologia poate și a adus beneficii umanității. Stimulatoarele cardiace și protezele sunt doar două exemple ale modului în care tehnologia ajută biologia. Problema este că transumanismul este inseparabil legat de postumanism, care este ideea că umanitatea însăși va aduce o versiune mai avansată, mai evoluată a ei însăși. Nu vom mai avea o natură umană, ci post-umană. O specie complet nouă și diferită.

Augmentare umană

Și în mod logic, are sens. Daca crezi că umanitatea a evoluat dintr-o formă mai slabă de viață ca mai apoi să folosească tehnologia pentru a “avansa” și mai mult spre o umanitate mult mai înaltă, atunci toate acestea au sens. Cu toate acestea, problema este mult mai complicată decât credințele personale cu privire la originea speciei noastre. Există mari pericole intrinseci agendei transumaniste.

Bazându-se pe o viziune neo-darwiniană asupra lumii, se susține că oamenii ar trebui să ia evoluția în propriile mâini și să întreprindă încercări pe scară largă de a încorpora tehnologiile în propriile lor vieți. Aceste proiecte vizează o creștere radicală a funcțiilor corporale (de exemplu, sănătatea, longevitatea), a capacităților cognitive și emoționale (de exemplu, intelectul, memoria), a trăsăturilor fizice (puterea, frumusețea) și a comportamentului (de exemplu moralitatea)¹.

Deși toate acestea sună bine, întreabă-te: “Cine v-a defini moralitatea?” Pentru cei credincioși, Biblia definește moralitatea. Pericolul crește exponențial cu capacitatea tehnologiei de a influența și nu doar atât ci de a controla gândurile, credințele și acțiunile unui individ.

Perspectiva Șarpelui

În 2021, Ministerul Apărării al Regatului Unit a elaborat un raport de proiect în parteneriat cu Oficiul Bundeswehr pentru planificarea Apărării din Germania. Raportul a fost intitulat „augmentarea umană – începutul unei noi paradigme, un proiect de implicații strategice”. Acesta a declarat: „Augmentarea umană va deveni din ce în ce mai relevantă, în parte pentru că poate spori în mod direct capacitatea și comportamentul uman și în parte pentru că este agentul de legătură între oameni și tehnologie sau roboți.”

Pericolul este mai mult decât speculația științifico-fantastice. La sfârșitul anului 2022, o companie numită Synchron deținea peste 100 de brevete în încercarea lor de a contopi tehnologia cu biologia. Ei au creat ceea ce ei numesc o „interfață de computer endovasculară a creierului”. Introdus într-un vas de sânge la baza gâtului, acest senzor Stentropă migrează către creier unde influențează cortexul motor. Începând cu luna iulie 2022, compania a introdus deja dispozitivul în patru pacienți din Australia și unul din statele unite. Această tehnologie, și altele asemenea ei, deschid ușa forțelor exterioare care pot controla mintea și comportamentul altora. Scopul este de a împlini promisiunea lui Satan către Eva: „Veți fi ca niște dumnezei”. (Geneza 3:5)

Yuval Harari este profesor și autor de best-seller. Descrierea cărții sale, Homo Deus: Scurtă Istorie despre Mâine, este astfel:

Yuval Noah Harari … Îsi întoarce privirea asupra viitorului omenirii și asupra căutării noastre de a transforma oamenii în zei.

… Ca zei autoproclamați ai planetei Pământ, ce destine ne vom stabili și ce misiuni vom întreprinde? Cartea Homo Deus explorează proiectele, visele și coșmarurile care vor modela secolul XXI – de la depășirea mortalității până la crearea vieții artificiale. In scriere putem găsii întrebările fundamentale: Unde mergem de aici? Și cum vom proteja această lume fragilă de propriile noastre puteri distructive? Aceasta este următoarea etapă a evoluției. Acesta este Homo Deus.

Exact asta este scopul final al Satanei. Transumanismul este tentativa lui de a se face pe el “precum cel Preaînalt.” Folosind tehnologia pentru a crea omenirea în imaginea sa, el încearcă să obțină închinarea oamenilor.

Toți ce care se vor împotrivi for fi forțați sub amenințarea morții. In contrast, doar Yahuwah garantează libertatea noastră de alegere și doar El merită închinarea noastră. Aceasta este porunca Sa pentru generația finală:”Temeți-vă de [Yah]și dați-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerurile și pământul, marea și izvoarele apelor”(Apocalipsa 14:7)

¹ Post- and Transhumanism: An Introduction. Editors, Stefan Sorgner and Robert Ranisch.

Creștinii au crezut mult timp că Enoh și Ilie au fost “transferați” în Ceruri. Acest crez se bazează, totuși pe o presupunere greșită. Află ce spune Biblia că s-a întâmplat în realitate după ce i-a luat. Nu este ceea ce ți s-a spus!

Ați crezut ceva ca fiind adevărat până ați descoperit mai târziu că ați fost greșiți în tot acest timp. . . și toate datorită unui crez bazat pe o presupunere incorectă? Eu, da. Și întotdeauna sunt surprins de adevăr deoarece faptele au existat acolo în tot acest timp dar nu le-am luat în seamă deoarece nu se potriveau cu presupunerile mele.

Este ceea ce s-a petrecut cu istoriile lui Enoh și Ilie. Noi presupunem că atunci când Yah i-a “luat”, El i-a luat la Ceruri. Dar acesta nu este cazul și o pot demonstra cu Biblia!

Enoh

Tot ce știm despre Enoh se găsește în patru versete scurte din Geneza cinci:

Enoh a trăit șaizeci și cinci de ani, și l-a născut pe Metusala. După ce l-a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Yahuwah trei sute de ani, și a avut fii și fiice. Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute șaizeci și cinci de ani. Și Enoh a umblat cu Yah; și nu a mai fost pentru că Yah l-a luat. (Geneza 5:21-24)

Este interesant de notat că Moise nu spune despre Enoh că, încă, mai umblă cu Yah. Cu siguranță că ar fi făcut-o, în cuvinte. Dar nu a făcut-o. Ci mai de grabă frazele sale arată că Enoh a făcut( la trecut ) ceva. Mai mult Moise afirmă: “Toate zilele lui Enoh a fost de trei sute șaizeci șio cinci de ani.” Dacă Enoch a fost ridicat la Ceruri așa cum presupunem, numărul zilelor sale ar fi continuat să creascăhad been carried to Heaven as we’ve assumed, the number of his days would be continuing to increase. But that is not what Moses said.

Motivul este simplu: Enoh a murit. Este foarte posibil în acele timpuri violente, antediluviene, ca acest predicator al dreptății să fi fost de fapt ucis. Înregistrarea sacră este tăcută în ceea ce privește detaliile. Cu toate acestea, un fapt pe care îl putem ști fără echivoc este că Enoh a murit. Milenii mai târziu, Ioan preaiubitul, sub inspirație, avea să scrie: „Nimeni nu s-a înălțat la cer decât cel care a coborât din cer, adică Fiul Omului care este în ceruri”. (Ioan 3:13) Aceasta este ceea ce se numește o afirmație „totală”. Este inclusiv pentru toată lumea: „Nimeni nu s-a înălțat la cer”

Confuzia a apărut asupra cuvântului „transferat”. Evrei 11: 5 afirmă: „Prin credință, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Yahuwah îl transferase ”. Observați că nu ne spune că Enoh a fost dus în Rai când a fost transferat. Se afirmă că nu a fost găsit.

Cuvântul „tradus” provine din cuvântul grecesc, metatithemi. Definiția principală a acestui cuvânt este „a transfera în alt loc. . . [to] transfer. ”1 Acesta este exact același cuvânt grecesc care, în Faptele Apostolilor 7:16, este tradus„ transportat ”atunci când se explică faptul că după moartea lui Iacov, corpul său a fost transferat / transportat / metatitemi la Șehem unde a fost îngropat cu părinții săi în peștera Machpelah. Cu alte cuvinte, Yahuwah a făcut pentru Enoh ceea ce va face mai târziu pentru Moise: „Deci Moise, slujitorul lui Yahuwah, a murit acolo în țara Moabului, conform cuvântului lui Yahuwah. Și El [Yahuwah] l-a îngropat [pe Moise] într-o vale din țara Moabului, vizavi de Bethpeor; dar nimeni nu știe de mormântul său până în ziua de azi ”. (Deuteronom 34: 5-6, KJV)

În ceea ce privește expresia că Enoh a fost transferat astfel încât „să nu vadă moartea”, amintiți-vă că Scriptura învață că există două morți: există moartea trupului care este rezultatul păcatului și există moartea (distrugerea finală) a sufletului. Această soartă îi așteaptă pe toți cei care refuză să se întoarcă la Yah în pocăință. Este cea de-a doua moarte la care se referea autorul Evrei 11 pentru că mai târziu, în același capitol, afirmă fără echivoc: „Și cu toate acestea, după ce au obținut o mărturie bună prin credință, nu au primit făgăduința”. (Evrei 11:39) Toți cei enumerați în Evrei 11 – și asta include și Enoh – au murit în moarte fizică, dar prin credință nu vor „vedea” a doua moarte a anihilării.

Ilie

Povestea lui Ilie este deosebit de interesantă, deoarece nu numai că Yahuwah l-a „transferat” într-un alt loc printr-un car de foc, dar Scriptura arată că a trăit de fapt pe pământ cel puțin patru până la cinci ani după aceea!²

2 Împărați 2:11 afirmă că „Ilie s-a urcat într-un un vârtej în cer”. Cuvântul „cer” din Scriptură se referă de fapt la mai multe niveluri diferite. Există Raiul – al treilea cer – care este casa Creatorului, desigur. Există, de asemenea, al doilea cer în care sunt planetele, soarele, luna și stelele. Cerul la care se face referire în 2 Regi 2:11 este primul cer: atmosfera. Evident, pentru a exista un vârtej, ar trebui să se afle în primul nivel al „cerului”. După cum o înțelegem, vârtejurile nu există dincolo de firmamemtul care închide atmosfera de deasupra pământului.

Mai interesant este încă ceea ce i s-a întâmplat lui Ilie după aceea. Scriptura nu spune unde, exact, a fost dus Ilie, dar faptul că mantia conducerii i-a trecut lui Elisei în timp ce Ilie a continuat să trăiască, devine clar odată ce ați aflat istoria regilor lui Iuda și Israel. Chiar înainte de a fi luat Ilie, un nou rege a venit pe tronul lui Israel. Confuz pentru cititorii moderni, noul rege al Israelului avea același nume ca regele lui Iuda. Amândoi se numeau Ioram! (Vezi 2 Împărați 1:17.) Ioram al lui Iuda a domnit împreună cu tatăl său, Iosafat, aproximativ doi ani simultan. Patru ani mai târziu, regele Iosafat a murit în 845 î.Hr. Ioram, regele lui Iuda, și-a ucis imediat frații pentru a-și asigura tronul.

De asemenea, a acționat pentru a restabili păgânismul în tot Iuda. Biblia consemnează „îl părăsise pe Yahuwah Elohim al părinților săi”. (Cronici a doua 21:10) Dar apoi, s-a întâmplat ceva uimitor! Ceva care ar fi fost imposibil dacă Ilie ar fi mort sau în Rai cu Yahuwah. Regele Rău Ioram a primit o scrisoare.

Mai mult, el [Ioram al lui Iuda] a ridicat înălțimi în munții lui Iuda și i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să curvească și l-a silit pe Iuda la aceasta. Și i-a sosit o scrisoare de la proorocul Ilie, zicând: Așa spune Yahuwah Elohim al tatălui tău David: Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău Iosafat și nici pe căile lui Asa, regele lui Iuda, ci ai umblat în calea împăraților lui Israel și i-ai făcut pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să curvească, cu curviile casei lui Ahab, și ai ucis pe frații tăi din casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine: cu o mare plagă, Yahuwah va pedepsi pe poporul tău, pe copiii tăi, pe soțiile tale și toate bunurile tale. (2Cronici 21: 11-15)

Este uimitor! Această scrisoare a apărut la aproximativ patru ani după ce Ilie „s-a urcat într-un vârtej în cer”. (II Regi 2:11) Deși nu știm unde a trăit restul vieții sale naturale, nu a fost în Rai. În mod clar, așa cum ar afirma Ioan aproape o mie de ani mai târziu, „nimeni nu s-a înălțat la cer”. (Ioan 3:13) Enoh și Ilie, ca slujitori credincioși ai Celui Preaînalt, se odihnesc în mormânt în așteptarea întoarcerii lui Yahushua, când aceștia, împreună cu credincioșii din toate veacurile, vor fi înviați nemuritori pentru a trăi veșnic pe pământul nou.

Pentru mai multe dovezi din Scriptură cu privire la această revelație uimitoare, căutați programul nostru de radio „Aflați ce s-a întâmplat cu Enoh și Ilie. Nu este ceea ce crezi tu!”

¹ Greek-English Lexicon of the New Testament, 1969 edition.

²Fiind transferat de duhul lui Yah nu este un lucru ne mai auzit. Există cel puțin unul, posibil chiar două incidente în Scriptură. Primul, înregistrat în Luca 4, când sătenii din Nazaret încearcă să-l ucidă pe Yahushua în ziua Sabatului :

”Și toți din sinagogă, când au auzit acele lucruri, s-au umplut de mânie, s-au ridicat și l-au târât afară din cetate și l-au împins spre marginea dealului pe care era construită cetatea lor și doreau să-l arunce de acolo. Dar El a trecut prin mijlocul lor și s-a coborât la Capernaum, un oraș din Galileea, și-I învăța în zilele de sabat..” (Luca 4:28-31)

Al doilea a avut loc după ce Filip l-a botezat pe etiopian:

Și când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a luat pe Filip, așa că eunucul nu l-a mai văzut: și a plecat pe drumul său, plin de bucurie. Dar Filip a fost găsit la Azot, predicând prin toate cetățile prin care a trecut până a ajuns în Cezareea. (Fapte 8:39-40)

Interpretarea lui Jean Calvin asupra Bibliei a justificat uciderea oponenților săi teologici. El însuși nu a decapitat pe nimeni și nu a aprins niciun rug pentru a arde ereticii de vii, dar Ian Calvin, predicând din Vechiul și Noul Testament a declarat că toate acele pedepse capitale erau în conformitate cu interesele divine.

Poate vă întrebati, de ce? Ei bine, Calvin nu credea că legile legământului vechi au fost desființate în întregime și inlocuite cu noul legământ implementat de Isus. Pentru el logica evreilor nu era valabilă: “Vorbind despre un nou legământ, Dumnezeu l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.” (Evrei 8:13). El se învârtea în jurul concuziei făcute de Pavel: “Astfel, Legea a fost îndrumătorul nostru spre Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.”(Galateni 3:24-25 NTLR; cf. Rom 10:4). Calvin a respins lumina noului testament și a decis că legile morale din legământul vechi și Tora încă se aplicau. Iar uciderea celor care perverteau doctrina sa pură, era o necesitate morală.

Calvin a justificat pedeapsa capitală în special prin Levitic 24:16. “Cine va huli Numele Domnului va fi omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre. Atât străinii, cât şi băştinaşii care vor huli Numele Meu, să fie omorâţi.”

Faptul că Isus învăța să-ti “iubești dușmanii” nu l-a oprit pe Calvin din a aproba și chiar a promova moartea rivalilor teologici, iar instrucțiunile lăsate de Pavel cu privire la felul în care trebuiesc tratați cei care au alte viziuni pe teme teologice, au fost complet ignorate. “Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, capabil să dea învăţătură, să fie îngăduitor şi să-i corecteze cu blândeţe pe cei ce se împotrivesc, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoaşterea adevărului”(2 Timotei 2:24-25). Calvin nu asculta cu răbdare diferențele dintre el și cei cu opinii diferite. Ba din contră, el cerea decapitări, adresa amenințări cu moartea și totodată, îl lăuda pe Dumnezeu pentru orchestrarea torturii asupra ereticilor.

Calvin își exprima răzbunarea teologic întărită printr-o scrisoare personală care suna așa:

„Sunt convins că nu este fără voia directă a lui Dumnezeu ca, în afară de orice verdict al judecătorilor, infractorii să îndure chinuri prelungite de mâinile călăului.” Scrisoarea lui Calvin către Farel în data de 24 Iulie (pentru mai multe lucrări scrise chiar de Calvin, citește Lucrări selectate de John Calvin)

Calvin credea că Dumnezeu îi face pe criminalii să nu moară repede atunci când sunt torturati. Această atitudine răzbunătoare cât și sprijinul său pentru legile învechite ale legământului vechi care legiferau pedeapsa capitală pentru teologii concurenti care au contestat doctrinele sale preferate, arăta mai mult ca ISIS decât Isus.

Lupta lui Jean Calvin împotriva ereticilor

Corespondența personală și rapoartele consiliului orășenesc trădează extraordinarea influență a lui Jean Calvin în Geneva. Deși i s-a cerut să părăsească orașul în 1538 când a impus standardele lui morale stricte și a forțat pentru ca biserica să aibă putere independentă de a excomunica oameni, oficialii guvernamentali l-au invitat să revină în 1541 pentru a rezolva diviziunile din biserică. După întoarcerea sa, consiliul orășenesc a aprobat Ordinarea sa Ecleziastică care includea Consistoriul . Consistoriul, tribunalul bisericesc care superviza disciplina cetățenilor genovezi, se întâlneau în fiecare Joi pentru a revizui cazurile(Această carte este o cronică a rapoartelor Consistoriului din 1542-1544.)Jean Calvin conducea curtea. Deși Consistoriul nu avea puterea de a încarcera, exila sau ucide pe cei vinovați, Calvin putea,încă convinge magistrații orașului să-i ofere o astfel de putere atunci când oponenții săi teologi îl contraziceau.

Jacques Gruet, un teolog cu vederi diferite, i-a pus lui Calvin o scrisoare pe biroul său în care îl numea ipocrit, el a fost arestat, torturat luni de zile și decapitat pe 26 Iulie 2547. Cartea teologică a lui Gruet a fost găsită mai târziu și arsă împreună cu casa lui în timp ce soția lui era aruncată în stradă să privească.

Michael Servetus, un spaniol, medic, om de știință și cercetător al bibliei a avut o soartă rea. . and Bible scholar, suffered a worse fate. El era o veche cunoștință care rezistase autorității Bisericii Romano-Catolice Totuși, el l-a înfuriat pe Calvin trimițând o copia la Instituțiile lui Calvin cu anumite comentarii critice pe margini. Așa că, ce a făcut Calvin? Poți citit decizia sa dintr-o scrisoare personală scrisă unui prieten:

“Servetus se oferă să vină încoace, dacă mi-ar plăcea. Dar nu doresc să-mi dau cuvântul pentru siguranța lui, fiindcă dacă ar veni, nu i-aș permite să plece viu, cu condiția ca autoritatea mea să fie de vreun folos.” – Scrisoare către Farel, 13 Februarie 1546

Data următoare Servetus a mers la un serviciu de predicare duminical a lui Calvin și Calvin l-a arestat și l-a acuzat de erezie.. Cele 38 de acuzații oficiale includeau respingerea trinității și botezul copiilor. Magistrații orașului l-au condamnat la moarte. Calvin a pledat să fie decapitat în locul morții cel mai brutale pe rug, dar fără niciun folos. Unii dintre oameni a văzut compasiunea lui Calvin în efortul de a se folosi o metodă mai umană de omorîre, dar în ultimă instanță el a susținut uciderea lui Servetus și a al turor ereticilor.

Pe 27 Octobrie 1553, s-a folosit lemn verde pentru foc ca Servetus să ardă de viu la foc mocnit, de la picioare în sus. Timp de 30 minute el a cerut milă și a rugat pe Isus ca focul să se ridice și să aprindă cartea ce îi fusese așezată pe piept ca simbol al ereziei sale. Calvin a rezumat astfel execuția:

Dezacordul față de vederile lui Calvin cu privire la Dumnezeu era considerată o violare ce merita pedeapsa cu moarte conform interpretării lui Calvin asupra Levetic 24:16

Jean Calvin Și-a Ucis Teologii Rivali: Justificându-se prin Interpretări Rele ale Bibliei image

“Servetus . . .a suferit pedeapsa datorită ereziilor sale, dar a fost prin voia mea? Cu siguranță aroganța sa l-a distrus mai mult decît lipsa evlaviei. Certainly his arrogance destroyed him not less than his impiety. ”Și cum să fie crima mea, dacă Consiliul nostru, la îndemnul meu, desigur, dar în conformitate cu opinia câtorva Biserici, s-a răzbunat pe execrabilele lui blasfemii?”

Cum ar putea o astfel de tortură să fie scuzată? În Noiembrie 1552 Concilul din Geneva a declarat Institutele Religiei Creștine ale lui Calvin ca fiind ” doctrina sfântă împotriva căreia nici un om nu poate vorbi.”Dezacordul cu concepția al lui Calvin despre Dumnezeu însemna o violare ce justifică pedeapsa cu moartea conform Levitic 24:16 interpretate de Calvin. Rapoartele consiliul orașului Geneva descrie un verdict dat unui om care a protestat public împotriva doctrinei predestinării a fost biciuit în toate intersecțiile importante ale orașului și apoi și apoi exclus (“The Minutes Book of the Geneva City Council, 1541-59,” trandus de Stefan Zweig, Erasmus: The Right to Heresy). Nu puteai să nu fii deacord cu Calvin în acest oraș.

Interpretarea Tendențioasă a Bibliei Poate Ucide Oameni

Jean Calvin argumenta: “Celor care acum susțin că este nedrept să dai la moarte pe eretici și blasfemiatori, conștienți și de bunăvoie se fac părtași vinei lor. Nu este autoritatea umană cea care vorbește, este Dumnezeu cel care vorbește și prescrie o regulă perpetuă în Biserica Sa.”

Cea mai rea interpretare biblică cauzează dezamăgirea față de un dumnezeu nebiblic, frica față de cerințele sale, sau un fals sentiment de siguranță bazată pe anumite crezuri. Dar aceasta poate ucide. Jean Calvin și-a justificat omorurile prin interpretările sale tendențioase asupra Bibliei. Nu este reprezentativ pentru întreaga lui viață sau pentru contribuția lui la biserica protestantă, dar cel înțelept învață din greșeala făcută de el.

Jean Calvin s-a folosit de justificarea biblică a lui Augustin în ce privește arderea ereticilor. Augustin scuza măsurile extreme prin interpretarea sa asupra parabolei Marelui Banchet al lui Isus din Luca 14:16-24. Când stăpânul nu a putut umple casa pentru banchet în parabolă , a poruncit slujitorilor lui în Luca 14:23 ”să forțeze pe oameni să vină și să-i umple casa”. Augustin și Calvin credea că prin arderea ereticilor va ”forța”mult mai mulți să intre în casa lui Dumnezeu. Interpretând ”constrângerea”ca pe o licență de a ucide fără considerație pentru celelte învățături ale lui Isus care spun”iubiți pe dușmanii voștri”reprezintă o eroare hermeneutică majoră. Oricare parte a invățăturii lui Isus trebuie interpretată în lumina întregului.

(Source: http://www.reenactingtheway.com/blog/john-calvin-had-people-killed-and-bad-bible-interpretation-justified-it)

WLC Notă: Suntem avertizați că în Cartea Apocalipsei, chiar înainte de venirea lui Yahushua pe pământ pentru a împărăți peste întreg pământul ca rege al regilor și domn al domnilor, va exista o persecuție religioasă mondială pentru aceia ce nu se vor închina conform majorității. Celor ce vor alege să urmeze dictatelor conștiinței lor proprii și care sunt în opoziție cu mandatele civile și religioase li se va lua dreptul să cumpere și să vândă. Unii chiar vor plăti cu prețul vieții pentru alegerea de a-și urma propriile convingeri în loc de a se conforma legilor religioase universale. Având acestea în minte, dorim ca să împărtășim acest articol că o amintire și avertizare totodată împotriva impunerii cu forța a vederilor religioase și a dogmelor asupra celorlalți.

Satana a promovat presupunerea că nu va mai exista niciun templu înoit pe pământ. Astfel cele mai adânci motivații ale inimii Creatorului nu au fost cunoscute și nici apreciate.

Cel mai covărșitor adevăr al Scripturii este dorul Creatorului de a locui împreună cu copii Săi.Înainte de păcat, Grădina Edenului era, într-un anumit sens, pentru că Yah era acolo petrecând timp împreună cu copii Săi omenești ”în răcoarea zilei”. (Vezi Geneza 3:8) Această comuniune intimă, sufletească este ceea ce îi lipsește deoarece, după căderea în păcat a lui Adam, El nu a mai putut să comunice față către față cu rasa umană.

Această comuniune a fost restaurată parțial pe timpul lui Moise .Yahuwah i-a spus lui Moise:Să-Mi faceți un sanctuar ; și Eu voi locui în mijlocul lor.”(Exod 25:8)

Yahuwah a făcut din tabernacol casa Sa. Prezența Sa vizibilă putea fi văzută în slava Shekinei care se odihnea pe tronul milei de pe capacul chivotului.

Atât cortul din pustie cât și templele de mai târziu, urmau să fie locuințele lui Yahuwah unde putea comunica cu rasa umană. Spre deosebire de templele păgânești cu scările lor mărețe și platforme înalte, templele lui Yahuwah nu aveau scări. El nu le cerea copiilor săi să facă eforturi să se înalțe la El. El s-a coborât la la nivelul lor și i-a întâlnit acolo.

Templul din Noul Ierusalim

Când Ioan a văzut Noul Ierusalim coborând din ceruri , el a observat o aparentă și distinctă omisiune. După ce face descrierea cetății sfinte, el spune,”Dar templu nu era.” (Apocalipsa 21:22) Această frază unică a condus la presupunerea că ascude un adevăr foarte prețios: că nu există un edificiu al templului în Noul Ierusalim deoarece Noul Ierusalim însuși reprezintă templul lui Yah!Ioan confirmă acest lucru:”Dar nu am văzut niciun temple în ea ,pentru că Yahuwah, Cel Atotputernic și Mielul reprezintă templul ei.”

Templele au fost considerate totdeauna locuințele zeităților. Astfel, oriunde se manifestă prezența lui Yah, acolo este templul Său. Pavel întreabă pe corinteni:”Nu știți că voi sunteți temple lui Yah și că Spiritul lui Yah locuiește în voi? (Corinteni 3:16)

Aceasta este dorința lui cea mai arzătoare pentru care Tatăl a lucrat de la caderea lui Adam. El vrea o relație strânsă, intimă și iubitoare cu fiecare din copii lui. Și când Noul Ierusalim va fi transportat pe noul pământ, El își va vedea dorința inimii împlinită.

Divinitatea locuind cu umanitatea

Planul mântuirii va reface acea comuniune apropiată,intimă dintre Creator și creatura sa care s-a pierdut la căderea lui Adam. Aceasta reprezintă recompense biruitorilor și de aceea nu există un temple specific în Noul Ierusalim care reprezintă templu însuși, asemenea Grădinii Edenului.Toți cei care acceptă darul mântuirii prin credință vor fi onorați ca parte a acestui templu, un temple viu în care locuiește prezența Celui Atotputernic.

Venind la El, piatra vie prețioasă, lepădată de oameni, dar aleasă de Yah, voi ,asemenea unei pietre vii veți clădiți într-o casă spiritual, o preoție sfântă care să ofere jertfe spirituale acceptabile lui Yah prin Yahushua, Hristosul. Acest lucru este , deasemenea consemnat în Scriptură,

“Iată că pun în Sion
O piatră unghiulară,prețioasă, aleasă,
Și cine se va încrede în El nu va fi dat de rușine.”
(Vezi1 Petru 2:4-6.)

Aceasta este răsplata oferită celor biruitori!

Răsplata celor credincioși

Pavel a observat: “ Ce ochiul n-a văzut, urechea nu a auzit și nici la inima omului nu s-a suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Yahuwah pentru cei ce-L iubesc.” (Vezi 1 Corinteni 2:9.) Recompensa pregătită este prea imensă pentru ca mintea omenească s-o poată înțelege , este trăirea în prezența divină a lui Yahuwah.

Yahushua a făgăduit: “Celui ce va birui îl voi face un stâlp în templu lui Dumnezeu, și nu va mai ieși afară: și voi scrie pe el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu care este Noul Ierusalim ce se va coborâ din Ceruri de la Dumnezeul meu; și voi scrie pe fruntea lui numele meu cel nou.” (Apocalipsa 3:12)

Yahushua s-a născut ca să reunească pe Yahuwah cu umanitatea decăzută. Chiar înainte de trădarea din Ghetsemani, el s-a rugat pentru credincioșii din toate timpurile:

Nu mă rog doar pentru aceștia, ci și pentru cei care vor crede prin cuvântul lor în Mine; ca ei să fie una cum Tu ,Tată, ești în mine,și Eu în Tine;ca ei să cunoască că Tu m-ai trimis. Și slava pe care Tu mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ei să fie una așa cum noi suntem una;Eu în ei,și Tu în Mine; ca ei să fie făcuți desăvârșiți prin unul și lumea să cunoască că Tu m-ai trimis și că i-am iubit așa cum Tu m-ai iubit. (Vezi Ioan 17:20-23.)

Prin Hristos, credincioșii sunt împăcați cu Yahuwah. Isaia a profetizat: ”Yahuwah Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată și va naște un Fiu, și vor pune numele Immanuel..” (Vezi Isaia 7:14.) Immanuel înseamnă “El este cu noi.” Această făgăduință s-a împlinit, partial, la nașterea lui Yahushua și va ajunge la împlinire deplină când Noul Ierusalim se va coborâ pe pământ ca locuință eternă a Tatălui împreună cu Sfinții Săi.

Și am văzut un pământ nou și ceruri noi, pentru că cerurile și pământul dintâi trecuseră. Și, deasemenea, mare numai era. Atunci, Eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând din ceruri de la Yahuwah, pregătită ca o mireasș pentru mirele ei . Și am auzit un glas din cer care zicea: ”Iată, cortul lui Yahuwah cu oamenii, El va locui în mijlocul lor și ei vor fi poporul Lui. Yahuwah Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul Lor. Și Yahuwah va șterge orice lacrimă din ochii lor; și nu va mai fi moarte, nici suferință și nici geamăt. Nu va mai fi durere fiindcă lucrurile dintâi s-au dus.” (Vezi Apocalipsa 21:1-4.)

Alege salvarea astăzi și tu vei putea , deasemenea, să-ți petreci eternitatea în bucurie nemărginită alături de unicul Tată.

Pentru mai multe informații cu privire la templul lui Yahuwah și Noul Ierusalim ascultă “His Temple with Men: the secret longing of the Father’s heart”la WLC Radio!

Vezi Seria Dragostea Eterna :

Papa Francis susține că este reprezentantul infailibil al lui Yahushua. O examinare atentă a afirmațiilor sale, comparativ cu Scriptura, dezvăluie un caracter, un stil de viață și o teologie care este însăși antiteza Mântuitorului.

O conferință TED (n.t.-organizație media online care transmite conferințe gratuit)? Serios? Papii nu oferă conferințeTED!.

Și totuși exact așa a făcut Papa Francis în aprilie 2017. Discursul, aparent înregistrat în apartamentul său din Vatican, a fost unul bun, deși destul de tipic pentru o figură geo-politico-religioasă. A fost un apel pentru a lucra împreună, la construirea unui viitor care să-i includă pe toți.

Punctul culminant al discursului a venit la final, când papa a declarat: „Vă rog, permiteți-mi să spun cu voce tare și cu claritate: cu cât sunteți mai puternici, cu atât acțiunile voastre vor crea un impact asupra oamenilor, cu atât sunteți mai responsabili să acționați cu umilinţă. Dacă nu, puterea voastră vă va distruge și îl veți ruina și pe celălalt. „

Imediat, oamenii care l-au vizionat pe papa, au început să speculeze: a existat un mesaj ascuns în discursul Papei? Majoritatea oamenilor nu sunt „puternici”. Mesajul a fost transmis Iluminaților? Către elita lumii? De ce i-a sfătuit să acționeze cu umilință? Mesajul lui Yahushua a fost întotdeauna să fii sfânt, nu doar să acționezi ca un sfânt. Este pură ipocrizie, pur și simplu, să acționezi într-un anumit mod, mai degrabă decât să fii așa.

Chiar dacă pontiful a transmis, sau nu, un mesaj ascuns în discursul său TED, este, desigur, imposibil de determinat. Cu toate acestea, e întotdeauna înțelept să analizăm cu atenție tot ce spune o persoană atât de influentă, mai ales dacă acea persoană pretinde să-L reprezinte pe Mântuitor.

Impactul Globalismului asupra Creștinismului

Lucrul pe care trebuie să ni-l amintim cu toții este că Papa are o agendă globală *. Într-un sens foarte real, el este un „globalist”. Agenda sa, ascunsă de masele lumii, este aceea de a se promova pe sine ca și lider religios mondial. Aceasta deschide calea, atunci când trâmbițele încep să sune și demonii, sub formă de extratereștri, invadează pământul, ca el să fie singura alegere logică pentru a fi reprezentantul omenirii în negocierile cu demonii / extratereștrii.

„Globalismul” promovează și Agenda Sfântului Scaun de promovare a Catolicismului Roman mai presus de toate celelalte religii, deoarece „globalismul” nu permite individualitatea.

„Globalismul” este opusul naționalismului. Naționalismul este convingerea că națiunile individuale, suverane beneficiază de o acțiune independentă, mai degrabă decât de o coroborare cu alte țări. Naționalismul nu mai este politic corect. În schimb, „globalismul” este agenda zilei.

Este adevărat că tehnologia modernă a făcut lumea un loc mult mai mic. Cu toate acestea, „globalismul” nu este răspunsul. „Globalismul” aduce presiuni asupra individului, ca să se conformeze. Cei care, indiferent de motiv, refuză să se conformeze, fie vor fi forțați să facă acest lucru, fie vor fi amenințați cu anihilarea.

Încă din 1991, fostul iezuit Malachi Martin, a scris atunci, o carte de avertizare, cu privire la lupta care se desfășoară pentru controlul asupra lumii. Această lucrare seminală, a fost intitulată „Cheile acestui Sânge: Papa Ioan Paul al II-lea versus Rusia și Occidentul pentru controlul Noii Ordini Mondiale”. În acesta, Martin a avertizat profetic că grupurile naționaliste, religioase și toate celelalte grupuri individualiste, sunt destinate să treacă printr-o serie de șocuri și mutații severe, deoarece, în mod voit, se adaptează noului globalism provenit de la grupuri mai puternice. Nu există nici o cale prin care oricare dintre ei să se poată menține împotriva puterii progresive și vibrației ei dacă nu va permite – sau dacă nu va suporta ca – provincialismul său să fie extins dincolo de limitele pe care le-a observat în mod traditional . . . În calitate de grupuri, acestea vor trebui să facă față alternativelor directe. Ori vor deveni globalizate temeinic și realist. . . Sau, ca grupuri, ele vor rămâne în loc, își vor diminua numărul și influența și, în final, își vor pierde identitatea ca părți operative într-o nouă ordine mondială.¹

Astăzi, cu 25 de ani mai târziu, este posibil să vedem în realitate ceea ce Martin, putea atunci doar să prorocească. Cunoscând, așadar, țelul pe termen lung al papei pentru dominația mondială, este extrem de important să înțelegem credințele și teologia sa. Acest articol va compara pe Papa Francis (declarațiile sale, stilul de viață și credințele) cu cele ale lui Yahushua.

Yahushua vs. Francis: El a spus / el a spus

Prima și cea mai evidentă contradicție între acțiunile papalității și învățăturile lui Yahushua se află în poziția dominantă a Sfântului Scaun în întreaga lume. Prin contrast, Yahushua a spus lui Pilat: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta: Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, atunci ar lupta slujitorii mei, ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici“ (Ioan 18:36, KJV)

Această recunoaștere a faptului că împărăția Mântuitorului nu era una pământească este exact opusul efortului papalității de a domina pe pământ. Dar nu este singura diferență. Luați în considerare următoarele citate, atât al papei, cât și al lui Yahushua.

* * *

ABC News a raportat că în timpul călătoriei sale la New York City, în septembrie 2015, Papa Francis a afirmat că moartea lui Yahushua s-a încheiat cu un eșec: „Crucea ne arată un mod diferit de măsurare a succesului. Treaba noastră este să plantăm semințele. Dumnezeu vede roadele muncii noastre. Și dacă uneori eforturile și lucrările noastre par a eșua și a nu produce fructe, trebuie să ne amintim că suntem urmașii lui Isus Hristos și că viața lui, vorbind din punct de vedere omenesc, s-a încheiat cu un eșec, eșecul crucii „^2.

Chiar și în context, asemenea cuvinte sunt uimitoare, chiar și pentru catolici! Mai mult, această afirmație contrazice propriile cuvinte ale lui Yahushua înregistrate în Matei: „Iată, mergem la Ierusalim; și Fiul omului va fi vândut în mînile preoților celor mai de seamă și cărturarilor, și ei îl vor condamna la moarte și îl vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească și să-L bată, și să-L răstignească: și a treia zi va învia „. (Matei 20: 18-19, KJV)

Yahushua știa că lucrarea Lui pământească va culmina la Calvar. În plus, El știa că Tatăl îl va ridica din nou a treia zi. Aceasta nu a fost o declarație de descurajare sau eșec! Mai degrabă a fost una de victorie, pentru că El știa că a împlinit cu credincioșie tot ceea ce Tatăl Lui L-a trimis să facă!

* * *

Papa Francisc a respins raportul Biblic al Creației când i-a spus Academiei Pontificale de Științe:

Teoriile evoluției și Big Bang sunt reale și Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică. Cînd citim despre Creație în Geneză, riscăm să ne imaginăm că Dumnezeu era un magician, cu o baghetă magică capabilă să facă totul. Dar nu este așa.

Big Bang-ul, pe care astăzi îl considerăm originea lumii, nu contrazice intervenția creatorului divin, ci mai degrabă o cere. Evoluția în natură nu este incompatibilă cu noțiunea de creație, deoarece evoluția necesită crearea ființelor care evoluează.³

Cercetătorul Creației, Ken Ham, din Răspunsurile din Geneza, a observat:

În acest caz, Papa Francisc, ca și alți lideri religioși, pune cuvântul omului deasupra Cuvântului lui Dumnezeu. Și nu numai asta, el merge tot atât de departe încât să spună că numai un magician cu „baghetă magică” ar putea crea în modul în care Dumnezeu a spus că a creat în Geneza! Sincer, aceasta arată o lipsă de înțelegere a faptului pe care-l susține Scriptura, și anume că Dumnezeu este – Creatorul atotputernic capabil să facă ceea ce este imposibil pentru om. Din păcate, această viziune a lui Dumnezeu se răspândește rapid chiar și în biserica protestantă⁴

* * *

La câteva luni după ce a devenit papă, Francisc a ținut o predică în Piața San Pietro, în care el a negat că miracolul pâinilor și peștilor al lui Yahushua a fost, în realitate, un adevărat miracol. In schimb, el a sugerat, că aceasta a avut loc, pur și simplu pentru că oamenii au împărtășit ceea ce au avut. După cum a fost transcris pe site-ul Vaticanului, el a spus: „Acesta este miracolul: decât o multiplicare, mai degrabă este o împărtășire, inspirată de credință și rugăciune. Toată lumea mănâncă și mai rămâne ceva: este semnul lui Isus, Pâinea lui Dumnezeu pentru omenire.”⁵

Abia după un an, într-o predică ținută în, Piața Răscumpărătorului Hristos din Bolivia, Papa Francis a expus această temă, sugerând că miracolul a fost acela de a schimba inimile oamenilor, ca să împărtășească ceea ce aveau deja în posesia lor.

Referindu-se din nou la site-ul Vaticanului, el a afirmat:

Ceea ce [Isus] face poate fi rezumat în trei cuvinte. El ia o pâine mică și un pește, le binecuvântează și le dă ucenicilor săi să împartă cu mulțimea. Iată cum are loc miracolul. Nu este magie sau vrăjitorie. Cu aceste trei gesturi, Isus poate transforma o mentalitate care-i tranformă pe alții, o mentalitate a comuniunii, o mentalitate a comunității . . . . Iisus a generat un fel de curent electric printre urmașii săi, deoarece aceștia împărtășesc ceea ce au avut, au făcut-o un dar pentru alții și astfel au mâncat. De necrezut, au existat și resturi: suficient pentru a umple șapte coșuri. O memorie care este luată, o amintire care este binecuvântată și o memorie care este dată, întotdeauna satisface foamea oamenilor.⁶

* * *

În ianuarie 2015, Papa Francis a dat un interviu în care a spus că catolicii ar trebui să se poarte ca niște „părinți responsabili” și nu „să fie ca iepurii”.⁷ Protestanții au susținut mult timp părinții responsabili și au criticat pe catolici și mormoni pentru refuzul lor tradițional de a folosi contracepția . Majoritatea protestanților ar fi, până acum, de acord cu declarațiile papei. Dar el a mers mai departe. „Vorbind unei femei, de care știa că a fost însărcinată cu al optulea copil, după ce i-a avut pe primii șapte prin cezariană, a spus că a” mustrat-o „, spunând:” Dar vrei să lași șapte orfani? Asta pentru a-L ispiti pe Dumnezeu! „” ⁸

Ce spune? O femeie catolică căreia i s-a spus mereu că nu ar trebui să folosească controlul artificial al nașterilor, îl tentează pe Yahuwah când are atât de mulți copii? L-a ispitit să facă ce? Să ucidă copii? Să o ucidă la naștere? Acest lucru este bolnav!

Scriptura declară: „Nimeni să nu spună când este ispitit: Sunt ispitit de Yahuwah: Pentru că Yah nu poate fi ispitit cu rău, nici nu ispitește el pe om“ (Iacov 1:13, KJV)

S-ar putea să pară fără echivoc să-l învinuim pe Papa Francis pentru aceste afirmații, dar politicienii – nu fac nici o greșeală: exact cum este el – sunt bine cunoscuți în public vorbind. Ei sunt foarte conștienți de faptul că declarațiile pe care le fac în mod public poartă greutate. Și amintiți-vă, Papa susține că este vicarul lui Hristos!

* * *

O temă recurentă în învățăturile lui Yahushua a fost că Tatăl ceresc îi iubește pe fiecare în parte ca pe propriul Său copil și că fiecare persoană poate merge atât la Tatăl cât și la Fiul. În Ioan 16:27, El a învățat: „Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit din Yah“ (NKJV) În conformitate cu Papa Francisc, cu toate acestea, o relație personală cu Yahushua, în afara supravegherii bisericii este „periculoasă și dăunătoare”. Pe 25 iunie 2014, Papa a declarat:

Nu există nimic în biserică; Nu există liber-profesioniști . . . . Uneori puteți auzi pe cineva spunând: „Cred în Dumnezeu, în Isus, dar de biserică nu-mi pasă” De câte ori am auzit asta? Acest lucru este greșit.

Sunt cei care cred că pot avea o relație personală, directă și imediată cu Isus Hristos în afara comuniunii și medierea Bisericii. Aceste ispite sunt periculoase și dăunătoare. Ei sunt, în cuvintele marelui papă Paul al VI-lea, „dihotomii absurde”. Este adevărat, călătoriile împreună sunt provocatoare și uneori, pot fi obositoare . . . . Dar Domnul a încredințat mesajul nostru pentru toți oamenii, ca martori; Și în frații și surorile noastre, cu darurile și limitele lor, care vin la noi și se fac cunoscuți. Aceasta înseamnă apartenența la biserică.⁹

* * *

În ianuarie 2015, Papa Francis a denunțat atacul musulman asupra birourilor pariziene ale lui Charlie Hebdo, atac care a ucis 12 persoane. Cu toate acestea, el a mers mai departe. Într-un comentariu care părea că a condamnat violența, el a afirmat că există limite la libertatea de exprimare, afirmând:

„Dacă dr. Gasbarri, un mare prieten, spune o injurie împotriva mamei mele, atunci îl așteaptă o lovitură”, a spus Francis, referindu-se la Alberto Gasbarri, un bărbat care organizează călătoriile papale și apoi stă lângă el în avion. „Este normal, este normal. Nu se poate provoca, nu se poate insulta credința altora, nu se poate face haz de credință. „¹⁰

O altă schimbare a combinat sugestia la violență cu o recunoaștere categorică a necinstei.

”Când era episcop în Argentina”, declara Francis, Luni, ” câțiva bărbați suspecți au oferit 400.000 de dolari pentru cartierul său sărac – dar numai dacă biserica le-ar fi dat, mai întâi o garanție semnificativă.”

„În acel moment m-am gândit la ceea ce aș face: fie îi insult și îi trimit unde soarele nu strălucește, fie o fac pe nebunul”.

Francis a spus că a făcut pe nebunul, spunându-le că biroul său nu avea un cont bancar, iar oamenii ar fi trebuit să se consulte cu experții financiari ai bisericii din cartier. Papa a spus că se întreba mai târziu dacă le-a dat drumul prea ușor, permițându-le să profite de alții.¹¹

Aceasta este tocmai opusul principiilor predate de Yahushua, care a declarat: „Ați auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte: Dar eu vă spun: Să nu vă împotriviți răului: ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.”(Matei 5: 38-39, KJV)

* * *

Una dintre cele mai surprinzătoare declarații ale Papei a fost făcută la 12 mai 2014, într-o homilie asupra acceptării. Reamintind aceptarea de către Petru a credincioșilor ne-evrei și cât de șocant a fost pentru credincioșii acelei generații, Papa Francis a spus că va boteza extratereștrii.

„Dacă, de exemplu, mâine ar veni aici o expediție de Marțieni și unul ar spune: „Vreau să fiu botezat! „, Ce s-ar întâmpla?

Clarificând faptul că vorbea într-adevăr despre extratereștri, Papa a spus: „Marțieni, nu-i așa? Verzi, cu nasuri lungi si urechi mari, ca în desenele pentru copii. „

În timp ce Francis pare să fi dus argumentul la extremitatea sa logică, aceasta nu este prima dată când Vaticanul a ridicat perspectiva de a boteza ființe extra-terestre. Vorbind la Festivalul de Științe Britanice în 2010, unul dintre astronomii de atunci ai Papei Benedict al XVI-lea a spus că ar boteza (sic) un „extraterestru” dacă li s-ar cere”.¹²

Este culmea îngâmfării să-ți asumi schimbarea a ceea ce a spus Atotputernicul Creator, și tocmai asta a făcut Papa Francis. În mod repetat.

Declarațiile perverse ale Papei i-au lăsat chiar și pe catolici confuzi în ceea ce privește convingerile sale și unde stă pe principiu. John-Henry Westin, un romano-catolic și co-fondator și editor al LifeSiteNews.com, a raportat în repetate rânduri diferitele afirmații pe care papa le-a făcut care i-au lăsat pe catolici în confuzie. El spune:

Există o confuzie masivă în Biserică despre locul exact în care Papa stă în această chestiune. Chiar dacă o evaluare aprofundată arată clar că Papa sprijină comuniunea pentru catolicii divorțați și recăsătoriți, există cardinali și episcopi care sugerează că Papa este opusul.

Pentru cei care îl cunoscuseră pe Cardinalul Jorge Bergoglio înainte de alegerea sa la pontificat, nu este nimic nou. Am vorbit cu câțiva preoți din Buenos Aires care au lucrat cu Cardinalul Bergoglio în diferite situații și de la ei am aflat că această confuzie este emblematică lucrării sale. O anecdotă, în mod special, a fost foarte instructivă. Mi s-a spus că oamenii din taberele opuse vor veni de la întâlnirile cu Cardinalul Bergoglio, crezând că a sprijinit poziția lor. „El este cu noi, dar nu o poate spune public”, vor zice ei, la fel ca și la fel vor face cei din tabăra opusă.¹³

Francisc, Iezuitul

Cu toată această confuzie, cu toate contradicțiile, e necesar să privim la ceea ce cred iezuiții ca să aflăm ce crede papa cu adevărat. Adu-ți aminte, Papa Francis e primul papă iezuit din istorie. Politica iezuiților a fost întotdeauna să lucreze în secret, în spatele scenei. Iezuiții sunt responsabili pentru unele dintre cele mai îndrăznețe acte din istorie. Este dincolo de sfera acestui articol să enumerăm fiecare eroare din teologia lor. Este suficient să spunem că există, în specia,l două puncte care sunt blasfemice, pe care le învață iezuiții (și catolicii, în general). Francis, atât ca iezuit cât și ca papă catolică, crede și sprijină aceste doctrine, de asemenea.

Primul reprezintă pretenția papei de a fi în măsură să absolve pe cineva de păcatele sale. O astfel de doctrină nu este numai blasfemică, ci și ridicolă. Numai Yahushua poate elimina păcatul. Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Mântuitor mulțimilor vizionare prin declarația: „Iată Mielul lui Yah care ridică păcatul lumii! “ (Ioan 1:29)

Yahushua Însuși a spus: „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului. “ (Ioan 5:22, KJV) Prerogativa de a ierta este pe deplin angajată în mâinile Mântuitorului, care „a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat.“ (Evrei 04:15, KJV)

Scriptura neagă totuși, pretențiile papale de a ierta păcatul. Papa nu poate absolvi pe nimeni, nici pe el însuși, de păcat pentru că (1 Ioan 1: 7) „sângele lui Yahushua Unsul, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. “ Mai mult decât atât, Papii au susținut mult timp a fi infailibili. Din nou, în contradicție directă cu Scriptura, care declară: „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine și adevărul nu e în noi” (1 Ioan 1: 8)

Referindu-se la parabola lui Yahushua, cu alungarea demonilor, demonstrând nevoia de vigilență în umblarea creștină Yahushua lui, Papa Francis a declarat:

„Evanghelia de astăzi începe cu diavolul aruncat afară și se termină cu venirea diavolului înapoi! Acestea nu sunt minciuni. Acesta este Cuvântul Domnului!“

Papa Francis, http://www.catholicbible101.com/popefrancisquotes.htm

În timpul celui de-al cincilea Consiliu Lateran din 1512, Christopher Marcellus i-a spus papei Julius al II-lea: „Aveți grijă să nu pierdem mântuirea, viața și respirația pe care ni le-ați dat, căci tu ești păstorul nostru, tu ești medicul, tu ești guvernatorul nostru, Tu ești fermierul, tu ești un alt Dumnezeu pe pământ.”¹⁴Vorbind despre această afirmație blasfemiatoare, Alexander Hislop a observat:”Dacă nu ar exista altceva care să-l condamne pe Papă, în afară de acest lucru, că a permis să-i fie atribuite astfel de titluri blasfemiatoare, acest lucru ar însemna, prin el însuși, o pată a vinovăției imposibil de șters.¹⁵ Glasul Extravagantelor, al Papei Ioan al XXII-lea, merge atât de departe încât să folosească expresia „Domnul nostru Dumnezeu, Papa” ^{16, 17}

Papa Francis nu a repudiat astfel de titluri, în ciuda faptului că Yahushua a învățat: „Voi să nu vă numiți Rabi: unul este Învățătorul vostru, chiar Unsul; și voi toți sunteți frați. Și nu numiți pe nimeni tatăl pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 23: 8 și 9).

Papa încurajează, de asemenea, credincioșii să se roage la Maria. Catolicii se referă la Maria ca „mijlocitoare“și chiar au mers atât de departe încât să se refere la ea ca și „Co-răscumpărătoare“,- titluri pe care, din nou, papa nu le-a corectat niciodată. Pe 12 mai 2017, Papa Francisc s-a rugat la Capela Aparițiilor, la Sanctuarul Fecioarei de la Fatima, în Portugalia. Rugăciunea sa a început cu cuvintele: „Bucurați-vă de Sfânta Regină, Fericita Fecioară din Fatima, Doamnă a Inimii Imaculate, refugiul nostru și calea noastră spre Dumnezeu!” El a închis prin intonarea: „În Inima ta Imaculată, să fie refugiul păcătoșilor și calea care duce la Dumnezeu „¹⁸

Acest lucru contrazice direct cuvintele lui Yahushua, care a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. “ (Ioan 14: 6, KJV) Papa Francis a mai spus: „a fi un mijloc creștin aparținând bisericii. “¹⁹ Yahushua a declarat: „Veniți la mine, toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă. “ (Matei 11:28) El nu a spus: „Veniți la biserică și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Și ar fi putut. A existat o biserică stabilită în zilele Lui.

Declarațiile Papei Francis care contrazic cuvintele lui Yahushua merg, mai departe și mai departe.

În timpul unei homilii din Roma din luna mai a anului trecut, Francis a spus că Dumnezeu răscumpără pe toți – nu doar creștinii, ci și pe ații.

„Trebuie să ne îndemnăm unii pe alții să facem bine”, a spus Papa. Pentru cei care spun: „Dar eu nu cred, Tată, sunt ateu!”, Papa a spus, „Dar faceți binele: ne vom întâlni unul pe altul acolo”.²⁰

Yahushua nu ar fi de acord cu papa. În Predica de pe munte, Mântuitorul a declarat: „Intrați pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea: Dar strâmtă este poarta,și îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei care o găsesc „(Matei 7: 13-14, KJV). În lumina afirmației Papei, e important de reținut că următoarele cuvinte ale lui Yahushua au conținut avertismentul:

Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Chiar și așa, orice pom bun face roade bune; dar pomul rău face roade rele. Un pom bun nu poate face roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roade bune, este tăiat și aruncat în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. (Matei 7: 15-20, KJV)

Aceasta, așadar, ridică întrebarea: Care sunt roadele vieții Papei Francis?

Roadele Papei Francis

În doar câteva săptămâni de la alegerea sa ca papă, pontiful a vizitat o închisoare în care a spălat – și a sărutat – picioarele criminalilor condamnați, dintre care câțiva erau musulmani. Sună foarte mult. . . creștinește! Corect?…

Ciudat, totuși, numărul de indivizi pentru care a efectuat acest serviciu a fost de 12 (exact același număr de discipoli ai lui Yahushua) și tocmai s-a întâmplat să fie fotografii pregătiți, așteptând să facă o înregistrare fotografică a actului papal de umilință.

Biserica Catolică nu practică, de regulă, ritualul spălării picioarelor. Pentru ca papa să facă acest lucru într-o manieră publică, fotografiile care făceau obiectul serviciilor de știri, serveau mai mult ca un afiș ostentativ decât orice dorință reală de a sluji altora.

Împotriva unor astfel de afișari seducătoare, apare faptul că Yahushua a învățat importanța de a sluji altora într-o manieră umilă și privată, spunând:

Luați seama că nu faceți milostenie înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea nici o răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

De aceea, atunci când tu faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe străzi, ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că, au luat răsplata.

Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta:

Milostenia ta să fie făcută în ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti pe față. (Matei 6: 1-4, KJV)

Miercuri, 24 mai 2017, Președintele S.U.A. și Prima Doamnă, Donald și Melania Trump, s-au întâlnit cu Papa Francis.

Ar fi putut fi provocat un incident diplomatic, dar un tertip culinar de-al papei Francisc pare să-i fi reușit bine cu Donald Trump și soția lui Melania.

Într-unul din momentele mai ușoare ale întâlnirii sale cu președintele American, miercuri la Vatican, Francis a făcut o aluzie aparentă la statura fizică impunătoare a lui Trump.

„Cu ce-l hrănești? Potica? “Francis a întrebat-o pe Melania, referindu-se la un tort încărcat cu calorii care provine din Slovenia natală și se pronunță „potteezza”.²¹

Gluma papei despre corpolență a fost pusă deoparte, dieta proprie auto-indulgentă este în contrast puternic cu auto-controlul exercitat de Mântuitor. Cartea de Gatit a Vaticanul, lansată în 2016, „arată că alimentele preferate ale pontifului născut la Buenos Aires include empanadas argentiniene, friptura de mușchi de vită si dulce de leche“²² un sos cremos, foarte bogat, de caramel făcut din lapte redus îndulcit.

De fapt, predilecția Papei pentru alimente bogate, indulcite este destul de bine cunoscută. Într-un interviu acordat postului de televiziune Mexican, Televista, la doi ani după ce a devenit papă, „sfântul părinte” a spus: „nu l-a deranjat” să fie Papă, dar și-a dorit anonimatul. „Singurul lucru pe care mi-ar plăcea să-l fac este să ies într-o zi, fără să fiu recunoscut, și să merg la o pizzerie pentru o pizza”, a spus el.²³

La scurt timp după aceea în timpul unei vizite papale la Napoli, proprietarul pizzeriei, Enzo Cacialli, care au auzit lamentările papei, a livrat o pizza specială pentru Papa Francis.

„Pizza, care a avea scris în aluat «IL Papa» și acoperită cu roșii cherry galbene, a fost luată de Pontif, zâmbind din vehicul, în timp ce mulțimea adunată a erupt în urale. Dl Cacialli… a spus unui ziar local că decorația a fost un omagiu adus culorilor Vaticanului și steagului Papal…. [Cacialli] a spus pentru IL Mattino că a fost „plin de bucurie că el a acceptat o pizza direct din mâinile mele.”²⁴

Dragostea Papei pentru mâncarea fină este bine cunoscută printre urmașii săi și este în contrast cu autocontrolul expus de Yahushua.

Această lipsă, bine-cunoscută, de moderație și autocontrol este evidentă în excesul său de greutate și vine în contradicție cu Scriptura:

„Cumpătarea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. [Yahushua] este la îndemână. (Filipeni 4: 5, NKJV).

„Și fiecare om care se străduiește pentru cumpătare este temperat în toate lucrurile” (1 Corinteni 9:25, NKJV)

„Oricine nu are nici o regulă asupra propriului său spirit este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.“ (Proverbe 25:28, NKJV)

„Căci bețivul și îmbuibatul va ajunge la sărăcie.“ (Proverbe 23:21, NKJV)

De asemenea, este în contrast puternic cu stilul de viață simplu al modelului omenirii, care a spus: „Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui.“ (Ioan 4:34, NKJV)

Și în alte privințe, Papa Francis poate părea umil față de cei din afară. El a făcut alegerea neobișnuită de a purta un inel de pescar de argint placat cu aur, mai degrabă decât din aur solid, când a devenit papă. Cu toate acestea, hainele sale sunt realizate din cea mai bună lână, făcute la comandă de Gammarelli, croitor la papi încă din secolul al XVIII-lea.

Inelul „umil” și crucea lui Francis în comparație cu Inelul Pescarului purtat de Benedict

OPeste toate, stilul de viață al papei si alegerile vestimentare par mult mai „umile” decât cele ale predecesorilor săi. După cum relatează ziarul Time: „Papa Francisc, ca mulți pontifi înaintea lui, poartă o cruce lungă în jurul gâtului. Crucea lui însă este mult mai modestă decât cea a predecesorilor săi care purtau aur și erau cruci bijuterii. Crucea papei Francis este de argint și se spune că îl descrie pe Isus ținând un miel.”²⁵

Cu toate acestea, nu se poate să nu se pună la îndoială sinceritatea comportamentului său aparent umil atunci când îi amintesc cuvintele sale la conferințarecentă de la TED: „Cu cât sunteți mai puternici, cu atât acțiunile voastre vor avea un impact mai puternic asupra oamenilor, cu atât mai responsabili sunteți să acționați cu umilință. “ În schimb, cuvintele Mântuitorului vin în mod forțat în minte:„Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Căci voi sunteți ca mormintele văruite, care apar într-adevăr frumoase spre exterior, dar pe dinlăuntru sînt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie“(Matei 23:27, KJV) Yahushua a învățat ca toți să fie perfecți, nu doar să acționeze perfect: „Fiți desăvârșiți, cum și Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit.“ (Matei 05:48, KJV)

Desăvârșirea în Yahushua este o stare de a fi, nu un verb de acțiune.

Dar a spune un lucru și a crede altul este un lucru obișnuit la iezuiți. Jurământul pe care îl iau pentru a se alătura ordinului le dă permisiunea să mintă atunci când este oportun să facă acest lucru și nu uitați niciodată: Francis este un iezuit. După cum a obsevat un autor: „Opinia mea este că, dacă libertățile acestei țări- Statele Unite -sunt distruse, se va datora subtilității preoților romano-catolic iezuiți, pentru că ei sunt cei mai vicleni și periculoși dușmani, pentru civili și pentru Libertatea religioasă. Ei au instigat majoritatea războaielor din Europa.”²⁶

Când Benedict a devenit papă, mulți oameni, -chiar catolici- au fost îngroziți și îngrijorați de faptul că un astfel de extremist, un teolog conservator, un urmaș al papilor medievali, a fost înălțat la un astfel de birou puternic și influent. O femeie catolică, din provincia sa natală Bavaria, a izbucnit în lacrimi, când a auzit că fostul Joseph Ratzinger a fost ales papă, declarând, „am sperat atât că vom avea un papă bun. “

Pericolul cu Francis cel blând și calm, este chiar mai mare, deoarece este neidentificabil. Ca lup în hainele de oaie, a fermecat și dezarmat mulțimi de toate credințele. Se cuvine ca astfel fiecare credincios să compare cu atenție cuvintele sale cu cele ale Mântuitorului, deoarece cuvintele rostite întotdeauna dezvăluie ceea ce este în inimă.

Cuvintele lui Yahusua adresate fariseilor din zilele lui trebuie să fie amintite atunci când auzi afirmațiile Papei Francis care contrazic Scriptura: „O generație de vipere, cum puteți voi, fiind răi, să spuneți lucruri bune? Căci din prisosul inimii vorbește gura „(Matei 12:34, KJV)

Întrebați-vă: Ce spun cuvintele Papei Francis despre inima lui, credințele lui. . . Agenda sa ascunsă?

* Pământul nu este un glob. Cu toate acestea, termenii „globalism” și „globalist” au fost utilizați în sensul prezentului articol.

¹ M. Martin, Cheile Acestui Sânge, pp. 291-292.

²http://abcnews.go.com/US/read-pope-francis-yorks-st-patricks-cathedral/story?id=34023376

³ http://www.natureworldnews.com/articles/34445/20161220/climate-change-big-bang-theory-shocking-things-pope-francis-name.htm. See also: http://www.independent.co.uk/news/world/europe/pope-francis-declares-evolution-and-big-bang-theory-are-right-and-god-isnt-a-magician-with-a-magic-9822514.html

⁴ https://answersingenesis.org/blogs/ken-ham/2014/10/29/is-the-pope-right-that-god-is-not-afraid-of-new-things/?utm_source=khsocialtwitterpope&utm_medium=social&utm_campaign=twitter

⁵ http://w2.vatican.va/content/francesco/en/angelus/2013/documents/papa-francesco_angelus_20130602.html

⁶ https://w2.vatican.va/content/francesco/en/homilies/2015/documents/papa-francesco_20150709_bolivia-omelia-santa-cruz.html, italic în original; bold furnizat.

⁷ https://www.youtube.com/watch?v=1lVdnoJra9c

⁸ https://www.lifesitenews.com/blogs/confusing-even-the-elect-the-troubling-statements-of-pope-francis

⁹Vezi de la 2:25 la 4:16 at https://www.youtube.com/watch?v=uzOknuZ1d5w.

¹⁰ http://kdvr.com/2015/01/19/top-10-most-shocking-comments-from-pope-francis/

¹¹ Ibid.

¹² http://www.independent.co.uk/news/world/europe/pope-francis-says-he-would-baptise-aliens-9360632.html

¹³ https://www.lifesitenews.com/blogs/pope-francis-is-playing-with-fire.-hell-fire

¹⁴ Alexander Hislop, Lumina Profeției Destăinuie Locurile Întunecate ale Papalității, p. 91, accentul pus la dispoziție.

¹⁵Ibid., Accent original.

¹⁶ http://amazingdiscoveries.org/R-Pope_Rome_blasphemy_power_Jesus#footnoteiii

¹⁷Faceți Clic aici pentru imaginile acestor documente.

http://en.radiovaticana.va/news/2017/05/12/popes_prayer_to_the_blessed_virgin_of_fatima/1311799, accentual pus la dispoziție.

¹⁹ Vezi 4:10-4:11 de pe https://www.youtube.com/watch?v=uzOknuZ1d5w.

²⁰ http://kdvr.com/2015/01/19/top-10-most-shocking-comments-from-pope-francis/

²¹ http://www.news18.com/news/world/what-do-you-feed-him-pope-queries-melania-about-trumps-food-habits-1411437.html

²² https://www.theguardian.com/lifeandstyle/wordofmouth/2016/feb/19/pope-franciss-favourite-meal-empanadas-steak-and-ice-cream

²³ http://www.independent.co.uk/news/people/pope-francis-says-he-doesnt-mind-being-pope-but-wishes-he-could-go-out-for-a-pizza-unrecognised-10106093.html

²⁴ http://www.independent.co.uk/news/people/neapolitan-pizzeria-owner-presents-pope-francis-with-pizza-after-pontiff-says-he-misses-eating-out-10129288.html

http://time.com/4046511/pope-francis-us-visit-the-meaning-behind-the-popes-clothes/

²⁶ Eric Jon Phelps, Assasinii Vaticanului, p. 54, accentual pus la dispoziție.

Mesajul ceresc către generația finala este să fugă din organizațiile religioase și denominațiuni. Liderii religioși, totuși, au un interes legitim în a determina oamenii să vină la biserică. Ei folosesc capitolele opt și nouă din cartea lui Ezecheiel pentru a-i face să creadă că datoria lor este să rămână membri chiar dacă este clar că biserica este apostaziată!

M-am uitat șocat la prietena mea. Cynthia era membră de-o viață în Biserica mondială a lui Dumnezeu. Acum ea îmi povestea despre ruina devastatoare în care se află denominațiunea în urma schimbărilor doctrinare ce au apărut dupa moartea fondatorului ei, Herbert W. Armstrong. Denominațiunea a pierdut 50% din membri cand a renunțat la sărbători și la Sabatul de ziua a șaptea și au devenit evanghelici convenționali.

”Este de-a dreptul dezolant” afirma Cynthia cu ochii în lacrimi. ”Am declarat că noi suntem rămășița și că toate celelalte biserici sunt decăzute. Ne-am închinat în Sabatul zilei a șaptea –despre care atunci credeam că era Sâmbăta. Am celebrat sărbătorile lui Yahuwah. Nu am crezut în erezia trinității. Noi aveam adevarul! Pentru mine ce au facut conducatorii biserici: renunțarea la toate aceste puncte de credința, respingerea sărbătorilor și închinarea in ziua Duminicii, a fost cea mai tristă experiență din întreaga mea viață. Nu am cuvinte să mă exprim.”

“Am pierdut cei mai mulți dintre prietenii noștrii când am refuzat să rămânem membrii într-o biserică care a renunțat la fundamentul biblic al crezurilor ei. Ni s-a recomandat că trebuie să rămânem în biserică și să încercăm s-o schimbăm din interior. Când am părăsit-o , prietenii noștri ne-au respins pentru că ei încă se credeau rămășița. Și prin plecarea noastră aveau dovadă că noi eram printre cei rătăciți.”

Am fost avertizat despre destrămarea Bisericii Mondiale a lui Dumnezeu din anii 1990. În afară de faptul că m-am întrebat cum poate cineva să renunțe la Sabat pentru a se închina Duminică, nimic altceva nu avut impact asupra mea.Oricum o consideram totuși o biserică decăzută!Eu eram Adventist de Ziua a Șaptea și noi reprezentam rămășița. Biserica Mondială a lui Dumnezeu era doar o altă biserică decăzută. Era șocant pentru mine să aud de la Cythia, pe care o consideram membră a unei biserici decăzute că ea este o membră a rămășiței, deasemena, prin virtutea faptului de a fi membru!

Există a dogmă în cele mai multe biserici că denominațiunea lor reprezintă singura biserică adevărată iar celelalte sunt pierdute sau ”decăzute”. Dacă dorești să aparți ”rămășiței” trebuie doar să fi un membru( plătitor de zecime) într-una din aceste biserici adevărate: bisericalor. Este un fapt real că pastorii, preoții și rabinii au interes legitim să rețină cât mai mulți membri posibili. De altfel, organizația către care oamenii dau zecimi și daruri este aceeași care plătește salariile liderilor.

În eforturile lor de păstra cât mai mulți oameni în biserică, liderii religioși citează din Ezechiel 8-9. Dar modul de interpretare al acestor capitole este înșelător și nu este în acord cu alte pasage din Scriptură.

Urâciunea din Ierusalim

Ezechiel a fost contemporan cu Daniel, unul dintre captivii duși la Babilon. Ezechiel 8 înregistrează o viziune primită de el prin care duhul lui Yahuwah i-a descoperit urâciune comisă în Ierusalim și în templul de acolo.)

Profetului i-au fost arătate patru urâciuni, fiecare mai rea de cât cealaltă, fiecare acaparând tot mai adânc orașul și templu. Acestea acundeau, printre altele, idolatrie ascunsă și femei jeluindu-l pe Tamuz—o practică cunoscută în Biserica Romano-Catolică ca Postul Paștelui și care a fost promovat ca un rit de consacrare spirituală și în multe alte Biserici Protestante. Chiar și Adventiștii de Ziua a Șaptea au văzut ”Creșterea Celebrării Sărbătorii de Pasti” și diferite Publicații adventiste fac aluzii pozitive la Postul Paștelui cu participare individuală și implicarea congregațiilor într-un grad mai mic sau mai mare.

Urâciunea finală arătată lui Ezechiel este cea mai rea:”Și m-a dus în curtea interioară a casei lui Yahuwah, și, iată, la ușa templului lui Yahuwah, între portic și altar, erau cam douăzecișicinci de oameni, cu dosurile întoarse spre Templu Yahuwah și cu fața către răsărit; se închinau soarelui la răsărit.” (Ezechiel 8:16) Acest lucru nu reprezintă decât substituirea închinării în Templul lui Yahuwah prin închinarea la soare!

Acestea reprezintă grave ofense împotriva lui Yahuwah. Și totuși, indiferent de cât de diavolesc este păcatul, liderii religioși din zilele de azi continuă să insiste că Yahuwah dorește ca poporul său să rămână în stranele lor. Aceia care se separă de biserici, spun ei, sunt în eroare și în pericol de a se pierde. Acest argument, totuși, sucește Cuvântul lui Yah și conduce multe suflete sincere să rămână în biserici chiar dacă Yahuwah declară: ”Ieșiți afară din ea poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți nici una dintre plăgile ei.” (Apocalipsa 18:4)

Sucind Cuvântul lui Yah

microfon poziționat în fața unei mari mulțimi

Liderii bisericii sunt foarte abili în folosirea principiilor limbajului persuasiv pentru a convinge credincioșii cu inima sinceră că Yah vrea ca ei să rămână în biserică.

În universitate, una dintre cele mai intrigante ore de curs cerute pentru obșinerea diplomei universitare era Argumentația și Dezbaterea. Una dintre armele de convingere prin argument, spunea profesorul nostru, era să formulezi contra argumentul pentru el. Dacă în prezentarea ta, vei admite, în mod clar, argumente împotrivamodului tău de raționare, vei putea să demonstrezi de pe o poziție mai bună, de ce acele argumente nu sunt bune. Simpla negare a afirmațiilor făcute împotriva poziției tale nu este prea convingătoare. Este mult mai convingător să exprimi vederile opuse și apoi în mod logic să demonstrezi de ce sunt greșite.

Acest lucru este exact ceea ce fac slujbașii, citind Ezechiel 8 și 9. Ei recunosc că există lucruri greșite în biserică. Există abuz de autoritate, delapidare de fonduri ale bisericii, profesori de teologie care predă eronat, pastori care folosesc programarea neuro-lingvistică; lideri religioși care promovează deschis reconcilierea cu Roma… dar,care insistă că biserica va rezista. Rămâneți în biserică!

Un astfel de exemplu este articolul scris de Carey Nieuwhof în care afirmă in :

Auzi mereu.

Am terminat-o cu biserica.

Nu e nevoie să merg la biserică… relația mea cu Dumnezeu este personală.

Până aici, gata cu religia organizată.

Biserica reprezintă invenția omului nu ideia lui Dumnezeu.

Înțeleg pe deplin de ce un număr tot mai mare de oameni abandonează biserica. Chiar și aceia care erau lideri în biserică adesea nu vin…

… Înțeleg. Biserica este departe de a fi perfectă. Viața este complexă. Există opțiuni mai mari. Și mentalitatea post-modernistă arată neîncredere cel mai mult lucrurilor organizate și instituționalizate. Dar oricât de la modă poate fi ideia de a revoca biserica, este o greșeală.

Deși revocarea bisericii pare un mod de gândire sofisticat, în realitate reprezintă opusul, chiar dacă ar fi, este un mod de gândire simplist și reducționist care nu aduce nimic constructiv?¹

De aici, Nieuwhof continuă prin a țese o complicată plasă verbală destinată să facă pe creștini să creadă că este datoria lor creștinească să rămână cu biserica. El declară, de exemplu,” Dacă ești creștin, biserica nu este ceva la care tu mergi. E ceva ce tu ești. Nu te poți disocia de biserică, fiind creștin așa cum nu te poți disocia de umanitate, fiind persoană. Tu nu mergi la biserică. Tu ești biserica.” ² Problema unui astfel de raționament este că amestecă adevărul cu eroarea. Este adevărat,”TU ești biserica,” deoarece ”biserica” reprezintă ekklesia, sau pe ”cei chemați afară”. Totuși, nu este adevărat că orice denominațiune reprezintă sau poate fi ekklesia. Și totuși, chiar așa declară Nieuwhof.

om holbându-se la ușa zidită cu cărămidă

Membrilor li se sugerează că atunci când sesizează probleme în biserică, când descoperă eroarea predicată de la anvon, ei au rolul” să suspine și să plângă”pentru urâciunile care se petrec în biserică dar, sub nici o circumstanță, să nu părăsească biserica.

El concluzionează într-o aserțiune ilogică:”Dacă vrei să scapi de biserică, este nevoie să scapi și de Isus. Nu poți avea pe unul fără altul.” Acest argument încearcă să susțină că ”cei chemați afară/ekklesia reprezintă același lucru cu denominațiunea.

Este greșit. Argumentele de felul aceste sunt menite să culpabilizeze oamenii ca să rămână în biserică deși Duhul Sfânt îi îndeamnă să iasă. Membrilor li se sugerează că atunci când sesizează probleme în biserică, când descoperă eroarea predicată de la anvon, ei au rolul” să suspine și să plângă”pentru urâciunile care se petrec în biserică dar, sub nici o circumstanță, să nu părăsească biserica. Cu toate acestea, liderii religioși afirmă că biserica în care ei sunt membrii, reprezintă Biserica Rămășiței. Iar dacă o părăsesesc, ei nu mai fac parte din rămășiță.

S-a predicat, s-au ținut conferințe, au fost scrise articole și cărți cu scopul de a împiedica ca membrii stabili să plece și de a mări numărul de membrii. Raționamentele oferite sună foarte bine, În introducerea cărții sale, Church Transfusion: Changing Your Church Organically—from the Inside Out,( Transfuzie în Biserică: Schimbarea Organică a Bisericii Tale—din lăuntru la exterior ) Dave Ferguson descrie trei pași ”Proces care ajută biserica să facă schimbarea pentru a deveni o mișcare misionară.”El scrie:

De-a lungul ultimelor douăzeci și patru de luni am descoperit că există cel puțin trei miscări critice pe care bisericile trebuie să le facă pentru a se schimba.

Întoarce-te la practicile ucenicilor pe căile lui Isus.

Înaintează spre o înțelegere clară, articulând misiunea lui Isus.

Urmează viziunea împlinirii misiunii lui Isus.³

Pe deoparte verbiajul fantezist se centrează pe controlul și influențarea grupului, mai de grabă decât pe legătura spirituală, unul la unu, dintre individ și Mântuitor. Mântuirea a fost întotdeauna o problemă individuală. Așa cum consemnează Ezechiel: ”Chiar dacă acești trei oameni:Noe, Daniel și Iov ar fi printre ei, nu și-ar scăpa decât sufletele lor prin neprihănirea lor, spune Yahuwah Elohim.” (Ezechiel 14:14)

Liderii bisericii, totuși, se concentrează pe factorul numeric. Natural! Ei doresc să împlinească misiunea evanghelică. Dar nevoia de a-și menține suportul economic influențează modul lor de interpretare al acestui pasaj din Ezechiel. Ei caută să convingă membrii mai puțin încântați să rămână, spunându-le că Yahuwah se asteaptă de la ei să facă schimbări din interior spre exterior.

Totuși, nu acest lucru spune Biblia atunci când Ezechiel 8 și 9 sunt citite în context.

Distrugere Totală

Răspunsul lui Yahuwah în ceea ce privește urâciunea din Ierusalim este clar: o totală distrugere vine asupra lui.

El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas( n.t.gestul face parte din ritualul închinării la soare)

De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“(Ezechiel 8:17-18)

Sentința este dată rapid.

După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz. (Ezechiel 9:1-2)

E chiar serios!La porunca lui Yahuwah apar patru oameni având arme de distrugere. Dar, chiar și în acest moment, harul lui Yahuwah este văzut. “Yahuwah nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă.” (2 Petru 3:9).

Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei. (Ezechiel 9:3-6)

Nu urmează să fie toți uciși în distrugerea ce vine. Acei care ”suspin și gem din cauza urâciunilor care se fac” sunt ocrotiți. Acesta reprezintă pasajul pe care liderii religioși îl folosesc pentru a convinge oamenii să rămână în biserică împotriva faptului că Duhul Sfânt, în repetate rânduri, i-a îndemnat să plece.

Slujbașii recunosc că există păcat în biserică, dar se grăbesc să adauge că cei ce vor primi semnul salvării sunt cei care suspină și gem din cauza urâciunilor ce se petrec în biserică. Implicația este că cineva trebuie să rămână în biserică pentru a suspina și geme din cauza urâciunilor comise acolo.

Nu există nimic în acest pasaj care susține că poporul lui Yah trebuie să rămână acolo unde are loc o astfel de urâciune grosolană. Scriptura învață chiar opusul acestui lucru.

În fiecare săptămână, credincioșii sunt îndoctrinați :” Rămâneți cu biserica!” Dar Duhul Sfânt poruncește: „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor, separaţi-vă! zice Domnul. Nu atingeţi nimic necurat, iar Eu vă voi primi.“(2 Corinteni 6:17)

Scapă-ți viața!

Cerurile poruncesc generației finale: „Ieşi afară din ea, poporul Meu,ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei, pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, iar Yahuwah Şi-a amintit de nelegiuirile ei! (Apocalipsa 18:4-5) Deși acoperită în altă parte la WLC, porunca este pentru toți credincioșii. Nimeni nu poate afirma că biserica lor, denominațiune lor sau organizația lor este scutită pentru că toți au apostaziat, respingând lumina avansată.

Dar există alte pasaje ale Scripturii care învață datoria de a ne disocia de organizațiile care sunt apostaziate. Yahuwah ar fi avut puterea să-l ocrotească pe Lot și familia lui chiar și în Sodoma. Dar,în schimb, El a trimis pe îngeri să-l scoată afară pe șovăitorul Lot și familia lui și i-a dat porunca urgentă: ”Scapă-ți viața; nu te uita înapoi, nici să nu rămâi în câmpie ci scapă la munți, altfel vei fi distrus.” (Geneza 19:17,)

Lot a fost salvat în afara Sodomei și nu în ea. Petru a înșeles acest concept foarte bine:

Căci dacă nu i-a cruţat Yahuwah pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar şi i-a lăsat în lanţurile beznei, unde sunt ţinuţi până la judecată, dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte,

dacă a condamnat El cetăţile Sodoma şi Gomora la distrugere, transformându-le în cenuşă şi făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei neevlavioşi,

însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era necăjit de felul de viaţă depravat al celor nelegiuiţi (căci omul acesta drept, în timp ce trăia în mijlocul lor, era chinuit zi de zi în sufletul său drept de faptele nelegiuite pe are le vedea şi auzea),

înseamnă că Yahuwah ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare şi cum să-i ţină pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în ziua judecăţii. (Vezi 2 Petru 2:4-9.)

Lot suferea și gemea din cauza urâciunile care se făceau în orașele ticăloase din câmpie. Conform cu Cartea Dreptului, una dintre ficele lui Lot a fost ucisă pentru că a arătat bunătate față de un străin. Și totuși în urma rugăciunilor lui Avraam, îngerii au fost trimiși să-i ducă mesajul de a părăsi cât mai repede locul. Acesta este lucrul pe care Cerul îl așteaptă de la credincios, să nu rămână în biserică și prin prezența sa tăcută să ofere suport apostaziei din biserici.

Sigilat și în Siguranță

Viziunea luiEzechiel descoperă poporul din cetate păngând și gemând. Liderii religioși interpretează acest lucru în sensul că poporul trebuie să rămână în biserică. Învață că acțiunea de a plânge și geme dovedește că ei sunt rămășița și de aceea trebuie să rămână cu ”biserica rămășiței.” Orice schimbare, spun ei, poate fi adusă doar de membrii din biserică.

Greșit! A plânge și a geme ca fapt în sine nu dovesc nimis. Fariseii din timpul lui Yahushua erau mari iubitori de ”plâns și jale”, post și de a dovedi prin demostrații exterioare cât sunt de sfinți. Angajau jeluitoare la înmormântări. A plânge și a geme care reprezintă doar exprimări exterioare prin care cineva își arată devoțiunea nu au nici un merit în fața lui Yahuwah. Când Yahushua a spus: ”Când vă rugați, să nu folosiți repetiții deșarte așa cum fac păgânii. Pentru că ei cred că datorită mulțimi cuvintelor lor sunt ascultați.”(Matei 6:7)

Laodiceenii, asemenea Fariseilor, sunt mari bocitori și jeluitori. Plângând și jeluind asupra păcatelor altora își fac dovadă că nu sunt laodiceeni. De altfel, ei dețin discernământul spiritual de a recunoaște că există motive pentru care să plângă și să geamă! Ei nu sunt orbi!

Cei ce vor primi sigiliul sunt cei ce plâng și gem datorită unei reale suferințe sufletești. Azi, Cerul ne chiamă pe fiecare în parte să ne separăm de bisericile apostaziate! Voi, ce mai așteptați?

Totuși, acești bocitori și jeluitorii nu sunt cei ce vor primi semnul celui cu călimară. Oamenii care demască apostazia din biserică, dar care mai degrabă ar muri decât s-o părăsească efectiv, nu vor fi sigilați. Satana folosește pe acești prefăcuți pentru a descuraja pe alții să dea curs convingerilor lor. Ei fac să tacă vocea Spiritului Sfânt care îndeamnă sufletele sincere să fugă.

Cei ce vor primi sigiliul sunt cei ce plâng și gem datorită unei reale suferințe sufletești. Nu e nici spectacol fariseic și nici șaradă laodiceeană prin care să-și dovedească cât de devotați sunt. Cei ce vor primi sigiliul sunt gata să părăsească biserica—și ar face-o—dacă ar avea mai mult timp și mai multă claritate să înțeleagă că Yahuwah nu le cere să rămână.

Yahuwah “ are îndelungă răbdare pentru noi și vrea ca niciunul să nu piară, ci să vină la pocăință” (2Petru 3:9) Nu va respinge pe nimeni care dorește să urmeze adevărul coste cât ar costa, chiar și dacă nu au avut, încă, timpul sau oportunitatea de afla întregul adevăr. Sincerele lor păreri de rău descoperă că ei sunt sensibili la îndemnurile Duhului Sfânt deoarece recunoasterea apostaziei bisericii este primul pas spre eventualitate părăsirii ei. Ei încă nu au ajuns la momentul înțelegerii că pot și trebuie să facă asta. Yahuwah citește inimile lor și pune sigiliul oricum asupra lor.

Semnul descoperă că ei ar părăsi dacă ar avea timp pentru o înțelegere mai matură. Semnul reprezintă însuși Duhul lui Yahuwah care îi conduce în adevăr. Yahushua a explicat
că lucrarea Duhului Sfânt este să convingă de păcat și să ne conducă în tot adevărul!”Totuși vă spun adevărul: Vă este mai de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc vi-L voi trimite.Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. (Ioan 16:7-8)

Aceasta este cheia înțelegerii cum de –în acest ultim ceas—pot să mai plângă și să geamă în biserică și totuși, să primească sigiliul salvării. Inimile sincere care gem din cauza urâciunilor care se fac în biserică o fac dintr-o înțelegere reală a păcătoșeniei păcatului. Ceea ce se învață doar prin Duhul Sfânt.

Scriptura pune întotdeauna egal între a fi sigilat și a fi umplut de Duhul Sfânt. ”Să nu întristați pe Duhul Sfânt, prin care ați fost sigilați pentru ziua răscumpărării.”(Efeseni 4:30)

“Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Yahushua, și care ne-a uns, este Yahuwah. Cel care ne-a sigilat, deasemenea, și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.” (2 Corinteni 1:21-22)

”Pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Yahushua, să slujim de laudă slavei Lui. În El, de asemenea, aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia[a] mântuirii voastre. În El aţi şi crezut şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe Care L-a promis, Care este o garanţie a moştenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt proprietatea lui Yahuwah, spre lauda slavei Lui.

(Efeseni 1:12-14)

Cerurile ne transmit fiecăruia chemarea de a ieși.Noi nu suntem chemați să judecăm pe cei ce rămân. Yahuwah cunoaște fiecare inimă în parte; noi nu. Yahuwah are înțelepciunea să conducă pe fiecare, noi nu. Fiecare trebuie să răspundem conducerii Duhului Sfânt în propriile inimi. Putem avea încredere că El ne conduce pe fiecare pe calea și timpul cel mai potrivit.

Ieșiți! Rugați-vă pentru cei ce rămân! Dar arătați încredere Tatălui Ceresc care cunoaște inimile celor ce nu s-au răzvrătit, încă, împotriva conducerii Duhului Său. Toți cei care vor răspunde Duhului Sfânt vor primi sigiliul care îi va separa. În timp ce noi ne străduim să urcăm pe poteca deschisă înaintea noastră, vom putea locui în siguranță cu Tatăl împreună cu cei ale căror grade de înțelegere diferă.

Totuși, faptul că unii nu au ajuns, încă, în punctul în care să înțeleagă lumina ce-i călăuzește afară din biserici, nu scuză pe aceia care folosesc această lumină pentru a rămâne în biserile decăzute. Este datoria noastră să ieșim. Acum.

Ascultă… și arată-le și altora calea

Toate bisericile și organizațiile religioase de azi sunt decăzute deoarece toate, fără nici o excepție, au respins unele subiecte legate de lumina crescândă. În timp ce acceptă un anume aspect sau altul, resping alte adevăruri care, dacă le-ar accepta, ar avea un impact prea negativ.

Asemenea îngerilor trimiși să-l grăbească pe Lot să iasă din Sodoma, mesajul Cerului răsună în continuare, avertizând pe toți să fugă din aceste organizații și dominațiuni. Fără excepție. Toate au devenit ”un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.” (Apocalipsa 18:2) Nu ezitați și nu întârziați!

Da! Plângeți și jeluiți-vă pentru urâciunile care se petrec în biserică. Dar făceți-o din afara ei. Prin exemplul ascultării voastre, arătați-le altora că este mai în siguranță să urmăm pe Miel afară din religiile organizate. Mântuirea se obține prin credința în Yahushua și nu pe porțile bisericii.

Yahuwah va o avea o rămășiță, s-ar putea să fie destul de mică, care nu va fi coruptă de lume. Cei chemați afară reprezintă adevărata biserică a lui Yahuwah și lumina ochiului Lui.

¹ http://careynieuwhof.com/a-response-to-christians-who-are-done-with-church/

² Ibid.

³ Dave Ferguson, in the foreword to Church Transfusion, by Neil Cole & Phil Helfer.

Creștinii sinceri au anticipat cu dor „ploaia târzie”, sau „înviorarea” promisă a Duhului Sfânt care să-i pregătească să dea Marea Strigare chiar înainte de a Doua Venire. Un verset trecut cu vederea în Deuteronom arată că „ploaia târzie” este destul de diferită față de ceea ce se aștepta, și este deja turnată!

Teatrul Iroquois, Chicago, Illinois, în decembrie 1903.

Atunci când Teatrul Iroquois s-a
deschis la 23 noiembrie 1903, a fost expus pe scară largă, ca un exemplu pentru
ceea ce ar trebui să fie teatrele. Locul de amplasare, în apropiere de
districtul comercial Loop, patrulat de poliție, era foarte sigur. Chicago Daily News trâmbița:

„Nici un teatru indiferent unde
se află, nu este mai frumos decât Iroquois. Cu excepția L’Opera din Paris, nici
un teatru pe care l-am văzut vreodată, nu are un spirit atât de noncomformist
în arhitectură „¹ Chicago
Tribune a fost chiar mai exuberant în lauda lui, declarând:

Un teatru atât de splendid în fiecare detaliu,
atât de frumos în fiecare colț, atât de minunat și totuși atât de confortabil,
Chicago nu a avut până acum posibilitatea să aibă unul. Iroquois este, cu
siguranță fără rival în perfecțiune printre locurile de agrement obișnuite din
vest, și este îndoielnic dacă se mai poate lăuda cu mai mult de una sau două
case care sunt egale lui.²

Reclamele și facturile lăudau
clădirea ca fiind „Total Ignifugă.”³

Treizeci
și opt de zile mai târziu, în 30 decembrie, teatrul s-a umplut la capacitate.
Se estimeaza ca aproximativ 2,100-2,200 oameni se strecuraseră înăuntru, pentru
un spectacol la matineu. Cel puțin 200 de clienți -mai ales femei si copii- nu
aveau locuri, dar aveau voie să stea în spate și să stea în culoarele dintre bănci.

La scurt timp, în al doilea act, o
perdea de muselina a luat foc. În două minute, întreaga galerie zbura deasupra
scenei care era cuprinsă de flăcări. Eddie Foy, un actor din piesă, a încercat
să prevină o busculadă periculoasă a publicului prin încurajarea
„Păstrați-vă locurile. Nu-i nimic. Acesta va fi rezolvat într-un minut. Joacă, Dillea, joacă!
„⁴ Directorul muzical, Joseph Dillea, a urmat sfatul lui Foy și
a continuat.

Urmările focului de la Teatrul Iroquois(Chicago, Illinois)

Cadavrele erau stivuite la 10 picioare înălțime în fața ușilor blocate, sau insuficient de largi pentru masa de oameni ce presa din spate.

Peste
600 de oameni au murit ca urmare a incendiului, cei mai mulți în câteva minute.

Aceasta
tragedie într-o clădire „Total Ignifugă”-un incendiu care a fost
considerat „Un fleac. Care va fi rezolvat într-un minut „- rămâne cel
mai ucigător foc într-o clădire, precum și cel mai ucigător foc într-un teatru,
din istoria Statelor Unite.

Spectatorii, auzind de incendiu, și
considerând că nu este nimic mai mult decât un inconvenient minor, nu a avut
nici o idee că, în timp ce stăteau
ascultând piesa orchestrei, flăcările se scurgeau tot mai aproape,
devorând cu lăcomie totul în calea lor. Ei se așteptau la o rezolvare plăcută
și o plecare liniștită. Ei se așteptau
să se întoarcă acasă în câteva ore. Realitatea
era că evenimentele întâmplate deja, puteau împiedica sute dintre ei în
realizarea așteptărilor lor.

Adevărul sumbru
este că același scenariu se repetă astăzi, dar de data aceasta, mult mai mult
este în joc: mântuirea veșnică a mulțimilor.

Ploaia timpurie

Revărsarea Duhului Sfânt în
Ziua Cincizecimii a fost un eveniment spiritual de semnificație uimitoare.

Iar când în ziua Cincizecimii era
gata să vină, ei erau cu toții laolaltă într-un singur loc. Deodată a venit din
cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau
ei. Și au apărut peste ei limbi despicate ca de foc, și s-au așezat câte
una pe fiecare dintre ele. Și ei s-au umplut de Duh Sfânt, și au început să
vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. (Fapte 2: 1-4, KJV)

Darul
extraordinar al Duhului Sfânt revărsat fără măsură, a oferit impetuos, puterea
care să permită primilor credincioși să ducă solia Evangheliei în lumea
cunoscută într-o singură generație. Acest lucru a însemnat venirea
„Mângâietorului” promis și a fost vărsat ca „ploaia
timpurie.”

Ceea
ce este și mai prețios pentru credincioși astăzi, este descoperirea unui text
din Vechiul Testament, care promite o repetare a acestui dar, de data aceasta,
în puterea „ploii târzii”. „Bucurați-vă, atunci voi, copii ai
Sionului, și bucurați-vă în Yahuwah Eloahul vostru; căci El v-a dat ploaie la
vreme, iar El va face să cadă pentru voi ploaie, ploaie timpurie, iar ploaia
târzie în prima luna. „(Ioel 2:23, KJV)

Promisiunea prețioasă! Orevărsare a Duhului Sfânt
ca să purifice sufletul și viața, ca să pregătească un popor gata să se
întâlnească cu Yahushua în cer și să le dea puterea să ducă ultimul mesaj de
avertizare către lume. Mulți credincioși se uită la acest eveniment promis cu
dor. Ei tanjesc pentru curățire. Ei doresc să coopereze cu
cerul în lucrarea, Marea Strigare (ultimul avertisment) către lume, și se roagă
ca Yahuwah să trimită ploaia târzie care să-i pregătească pentru evenimentele
finale ale pământului. Tragic, mulți fac exact aceeași
greșeală făcută de oamenii de la Teatrul Iroquois, la fel cum s-au așezat din
nou în locurile lor și calm au ascultat muzica, așteptându-se cu siguranță să
se întoarcă acasă după concert. Ei pun așteptarea ploii târzii în viitor, în timp ce, chiar în acest
moment, se derulează evenimentele care pot, foarte bine, să-i împiedice să
călătorească către
casa lor din Rai.

Pentru a înțelege de ce a intervenit
această confuzie, este necesar să se înțeleagă ce erau ploile timpurii și
târzii în Palestina, și ce fac atunci când sunt folosite ca simboluri.

Ploile Torențiale

Am crescut între dealurile ușor
ondulate ale țării grâului. Era foarte uscat și arid. Precipitațiile anuale
erau de aproximativ 20 inch (50 cm.), proveneau, în cea mai mare parte, din ploile
de toamnă și primavară și din zăpezile
iernii. Fermierii și-au perfecționat arta lucrării
terenurilor agricole uscate. Ei plantau grâul de iarnă în toamnă. Acesta
germina și începea să crească. Când venea
iarna, grâul avea să aștepte, protejat de frigul sever adăpostit sub o pătură
de zăpadă. Atunci când ploile de primăvară cădeau, grâul crud creștea la
maturitate repede. Apoi, se usca sub soarele fierbinte de vară, înainte de a fi
recoltat în în luna Iulie.

Lucrările agricole ale grâului, pe un teren arid, sunt foarte asemănătoare cu practicile agricole, fără irigații, ale fermierilor israeliți din Palestina antică.

(Imagine folosită cu permisiunea lui Michael Brandt Photography.)

Acest
ciclu anual a fost similar, în multe feluri, cu modul în care erau cultivate
cerealele în climatele aride din Palestina. Ei
recoltau orzul primăvara și grâul în timpul verii. Fermierii israeliți erau
dependenți de două sezoane ploioase ca să le crească recoltele. De „ploaia timpurie” care cădea la scurt timp după
plantare în toamnă. Acest lucru încolțea boabele și începea creșterea lor.

. Iar „ploaia târzie” cădea la sfârșitul ciclului de creștere, în
primăvară, și aducea boabele la maturitate. Această din urmă ploaie asigura o
recoltă bogată. Nu este surprinzător faptul că
Spiritul Inspirației ar alege să utilizeze ploile timpurii și târzii ca
simboluri ale creșterii spirituale și maturizării credincioșilor la Cincizecime
și, din nou, chiar înainte de a Doua Venire.

Da, dar … ce este?

Așa că … ploaia târzie este Duhul
Sfânt. Dar, ce înseamnă, în mod specific, asta? Cum acționează el pentru ca cel
credincios să fie gata pentru cer?

Răspunsul la această întrebare
dezvăluie un adevăr palpitant: ploaia târzie a început deja! Aceasta este
turnată acum!

Yahushua
a explicat lucrarea specială a Duhului Sfânt, precizând:

Adevărat
vă spun; Este de folos să mă duc; căci, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni
la voi; dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi.

Iar când va veni, el va mustra lumea
asupra păcatului, neprihănirii și judecății:

Pentru
păcat, pentru că ei nu cred în Mine;

Pentru
neprihănire, deoarece mă duc la Tatăl Meu și voi nu mă mai vedeți;

Pentru
judecată, pentru că prințul acestei lumi este judecat.

Am încă multe lucruri să vă spun, ci voi nu le puteți purta
acum. Mângâietorul , Duhul adevărului,
când va veni, el vă va călăuzi în tot
adevărul, căci nu va vorbi de el însuși; ci tot ce va fi auzit, el va
vorbi: și vă va arăta lucrurile viitoare.

El
Mă va proslăvi, pentru că va primi din ce-i al Meu, și vă va arăta vouă. (Ioan
16: 7-14, KJV)

Duhul Sfânt este dat ca să instruiască! Ca să educe elevul umil
în adevărurile Cerului. Atunci, „Ploaia târzie” este adevărul
avansat!

Acest fapt este stabilit prin două
versete importante, ascunse în cartea Deuteronom: „Luați aminte, O voi
ceruri, și voi vorbi; și ascultă, O pământule, cuvintele gurii Mele. Învățăturile mele picură ca ploaia, vorbirea
mea să picure ca roua, ca ploaia măruntă pe iarba firavă, ca ploaia pe iarbă
„(Deuteronom 32: 1-2, KJV).

Ploaia
târzie este învățătura. Este lumina nouă! Ca să stăm în fața unui Yah sfânt
fără mijlocitor care să ceară restaurarea adevărurilor ascunse de mult timp.
Adevărurile îngropate sub straturi de ignoranță, superstiție și tradiții făcute
de om sunt restaurate sub torentele ploii târzii dătătoare de viață.

Și acest lucru se întâmplă deja!

Lumina Crescândă

Cei care se agață de vechile obiceiuri și erori străvechi au
pierdut din vedere faptul că lumina este în continuă creștere pe calea tuturor
celor care-L urmează pe [Yahushua]; adevărul este în continuă desfășurare
pentru poporul lui [Yah]. Noi trebuie să avansăm continuu dacă noi Îl urmăm pe
Conducătorul nostru. Atunci când umblăm în lumina care strălucește peste noi, în
ascultarea de adevăr, care este deschisă înțelegerii noastră, noi primim o
lumină mai mare. Nu putem fi scuzați în a accepta doar lumina pe care părinții
noștri au avut-o în urmă cu o sută de ani. Dacă părinții noștri temători de
Dumnezeu ar fi văzut ceea ce vedem, și ar fi auzit ce auzim noi, ei ar fi
acceptat lumina, și ar fi umblat în ea. Dacă dorim să imităm fidelitatea lor,
trebuie să primim adevărurile deschise pentru noi, așa cum ei au primit ceea ce
le-a fost prezentat; noi trebuie să facem așa cum ar fi făcut ei, dacă ar fi
trăit în zilele noastre.⁵

Lumina
sporită este un dar extraordinar. Yahuwah împuternicește pe copiii Săi,
daruindu-le tot mai multe cunoștințe, înțelepciune și înțelegere a lucrurilor
adânci ale lui Yah. Iubirea infinită este demonstrată prin faptul că nu reține
nici un adevăr, care, dacă este acceptat, va întări și va înzestra sufletul pentru călătoria vieții sale pământești. Atunci când
poporul său flămâzește și însetează după razele Sale de lumină, Tatăl nu-i
dezamăgește.

„Numai cei care trăiesc în lumina pe care o au, vor primi o lumină mai mare. Dacă nu avansăm zilnic în perfecționarea virtuților creștine, nu vom recunoaște manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Acesta poate cădea în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu-l vom discerne și nici nu-l primim.”(Mărturii pentru pastori, p. 507.)

Yahushua a declarat: „Ferice de
cei flămânzi și însetați după neprihănire. Căci ei vor fi săturați” (Matei
5: 6, KJV) Yahuwah răsplătește pe cei ce caută cu sârguință o lumină mai mare.
Aceia care prețuiesc și urmează adevărul, indiferent de costuri, vor culege
recompense spirituale bogate în această viață, și încă o mai mare răsplată în
viața viitoare. Yahuwah adâncește dragostea lor pentru adevăr cu noi raze de
lumină de la tronul Său de har.

Astfel de daruri spirituale extraordinare,
cu toate acestea, aduc cu ele o responsabilitate spirituală extraordinară. Da,
să împărtășim cu alții ceea ce am fost învățați, dar, de asemenea, să continuam
pe calea căutării luminii în continuă creștere. De prea mult timp, bisericile
creștine au și sunt mulțumite cu lumina care le-a fost deja dată. Biserica Romano-Catolică,
cea mai veche dintre cultele organizate, se mândrește cu tradițiile străvechi
și multe dintre doctrinele sale au la bază nimic altceva decât
„învățăturile părinților bisericii.” Cum diferă acest lucru de cel
rabinic „sfatul bătrânilor” pe care Yahushua l-a denunțat atât de
profund?

Denominatiunile care au luat naștere
din Reforma protestantă au îmbrățișat razele prețioase de lumină cerească prin
preoția tuturor credincioșilor, neprihănirea prin credință,
botezul prin scufundare pentru adulți și altele, dar apoi au stagnat. A doua și
a treia generație de protestanți s-au mulțumit cu lumina dobândită de părinții
și bunicii lor. Ei nu au continuat să caute mai mult adevăr.

„Mulți dintre pretinșii învățători ai oamenilor sunt mulțumiți să-și seteze mizele lor și să nu facă nici un progres pentru ei înșiși, și ei sunt mult mai deranjați atunci când alții sunt îndemnați să caute adevărul. Atunci când o lumină nouă este prezentată, ei se simt ca fariseii, atunci când Hristos a venit cu o nouă lumină pentru națiunea iudaică. Ei doresc să oprească creșterea luminii. Ei nu numai că refuză să cerceteze Scripturile pentru ei înșiși, dar ei fac tot posibilul să împiedice alte persoane să-l caute. „(Review & Herald, 29 iunie 1886.)

De asemenea, diferitele confesiuni post-protestante
ale Reformei care au apărut în secolul al 19-lea, au progresat dincolo de ceea
ce reformatorii protestanți au acceptat ca adevăr. Baptiștii de ziua a șaptea au acceptat Sabatul zilei a șaptea
și au împărtășit aceasta cu adventiștii de ziua a șaptea. Mormonii au îmbrățișat un trai sănătos. Martorii lui Iehova
au căutat Numele adevărat al lui Yahuwah și au respins toate sărbătorile
păgâne. În plus față de acceptarea Sabatul
zilei a șaptea și mesajul de sănătate, adventiștii de ziua a șaptea au studiat
din vastele adevăruri ale sanctuarului și lecțiile pe care trebuie să le predea
despre planul de mântuire.

Dar…

Dar, fiecare dintre aceste confesiuni a repetat greșelile din trecut și
ei, de asemenea, au stagnat. Ei nu au continuat să avanseze în lumină.

Pentru a primi lumină nouă și mai
profundă, fiecare căutător după adevăr trebuie să se elibereze de orice
tradiție creată de om. El sau ea trebuie să pună deoparte orice presupunere
preconcepută și să fie dispuși să asculte
de ceea ce Duhul Sfânt le descoperă ca adevăr.

Puneți
la ușa cercetării, opiniile preconcepute și ideile voastre moștenite sau
cultivate. Niciodată nu se va ajunge la adevăr, dacă cercetați Scripturile
pentru a apăra propriile idei. Lăsați acestea la ușă, și cu o inimă smerită
mergeți să ascultați ceea ce [Yahuwah] are de spus…

Nu purtați crezul vostru cu Biblia
și nu citiți Cuvântul în lumina fostelor voastre opinii. Nu încercați să faceți
totul în acord cu crezul vostru. Cercetați Cuvântul cu atenție și cu o
rugăciune în minte, lipsită de prejudecăți. În cazul în care după ce ați citit
vine și convingerea, și veți observa că opiniile voastre cele mai îndrăgite nu
sunt în armonie cu Cuvântul, nu încercați să faceți Cuvântul să se potrivească
acestor opinii. Asigurați-vă că opiniile se potrivesc Cuvântului. Nu permiteți
ca, ceea ce ați crezut sau practicat în trecut, să controleze înțelegerea
dumneavoastră. Deschideți-vă ochii minții să privească lucrurile minunate ale
legii. Aflați ce este scris, iar apoi plantați-vă picioarele pe Stânca veșnică.⁶

Numai făcând acest lucru, este
posibil să vă ridicați peste prejudecăți înrădăcinate și să urmați adevărul
oriunde v-ar conduce.

Pentru
a satisface nevoia lăsată de eșecurile bisericilor în urmărirea avansării luminii,
diferiți slujitori independenți au fost ridicați ca să răspândească adevărurile
Cerului. Acești slujitori au împărtășit cu fidelitate lumina ce le-a fost dată,
dar aproape fără excepție, ei au ales să se agațe de o rază de-a lor de lumină,
refuzând să o urmeze și să studieze în continuare mai mult adevăr. Mai rău, la
fel ca diferitele confesiuni dinaintea lor, slujitorii cei mai independenți
și-au învățat urmașii să respingă orice lumină dincolo de ceea ce au deja.

Aceasta
este o mare tragedie. De asemenea, este un mare pericol pentru sufletele celor
care resping lumina avansată. Nici o piatră
prețioasă, indiferent cât de mică și aparent nesemnificativă, nu trebuie să fie
pusă deoparte sau eliminată. Toate trebuie
să fie adunate laolaltă, prețuite, și ascultate.

Este responsabilitatea fiecărui credincios adevărat pentru: 1) căutarea adevărului; 2) să accepte adevărul dat; și, 3)să trăiască o viață în conformitate cu lumina descoperită.

Sfințiți Prin Ascultare

„Lumina” este adevarul.
Dar mai mult decât atât, aceasta este dovada
adevărului, adusă intelectului, și trăită într-o viață de ascultare. Un simplu
consimțământ intelectual nu va salva pe nimeni. Diavolii recunosc puterea lui
Yahuwah și se cutremură, dar continuă în rebeliune, adevărul nu îi salvează.
Pentru a fi pe deplin acceptat, adevărul trebuie să fie ascultat și se întâmplă
atunci când inima decide să se supună, căci Duhul Adevărului sfințește
sufletul.

Pavel
a lăudat pe Yahuwah tocmai pentru acest adevăr: „Dar suntem obligați să dăm
mulțumiri totdeauna lui [Yahuwah] pentru voi, frați prea iubiți ai lui
[Yahushua], căci de la început [Yah] v-a ales pentru mântuire, în sfințirea
Duhului și credința adevărului. „(2 Tesaloniceni 2:13, KJV)

Cuvântul tradus aici
„credință” în limba engleză este destul de pasiv. În limba arabă,
acesta este cel mai activ cuvânt, crezând.
Este actiunea credinței (cu ascultarea care o însoțește), care sfințește. Nu un
aviz de conformitate pasiv. Cuvântul provine din pis’tis ebraic (# 4102), ceea
ce înseamnă convingere, persuasiune și asigurare.

Sufletul este sfințit prin
ascultare. Acesta este un punct extrem de important. Noi concepte, acționate,
devin principii fundamentale. Aceste
principii fundamentale, la rândul lor, devin o parte din atitudinile și credințele individului. Atitudinile și convingerile
formează gândurile și sentimentele. Și gândurile
și sentimentele sunt cele care formează caracterul.

Caracterul este singurul lucru pe
care îl luăm în Cer. Nimeni nu poate risca nici cea mai mică rază strălucitoare
de lumină, pentru că fiecare pune temelia unei alte lumini mai mari, care
trebuie să conducă la ascultare și să sfințească sufletul. Chiar și primul pas
înapoi în îmbrățișarea pe deplin a adevărului pune sufletul în pericol.

Împietrit Prin Neascultare

Istoria poporului Israel este un
avertisment solemn pentru credincioși astăzi. Ea dezvăluie consecințele grave
ale împietririi inimii la avansarea luminii. Cel
dintâi pas făcut de copiii lui Israel în respingerea Mântuitorului, a fost unul
periculos, deoarece a stabilit un precedent de respingere a adevărului. Mai târziu, pentru marea Sa înțelepciune, caracterul Său
superior, minunile pe care le-a făcut, condamnarea sa, susțin că Yahushua a
fost într-adevăr, mult așteptatul Mesia. Dar
natura umană căzută fiind ceea ce este, mândria nu i-ar fi lăsat pe lideri
să-și recunoască greșeala. Liderii au
influențat apoi restul națiunii să-L respingă pe Mântuitor și oamenii au fost
prea mândri să admită că și-au pus credința în liderii care erau greșite.

lan de grâu( Imagine folosită cu permisiunea lui James Richman)

Ploaia târzie este dată pentru a pregăti inimile pentru seceriș. Numai cei care acceptă această lumină avansată vor atinge nivelul de maturitate deplină în Yahushua.

(Image folosită cu permisiunea lui James Richman.)

Orice căutător sincer al adevărului,
ar trebui să fie conștient de faptul că același scenariu se repetă astăzi.
Membrilor bisericii le este prezentată o nouă lumină și,
mult prea des, prima lor reacție este să alerge la pastorul, preot sau rabinul
lor, întrebând cu nerăbdare: „Este adevărat?”

Liderii religioși sunt conștienți de
faptul că noua lumină contrazice o anumită doctrină stabilită a organizației
care plătește salariul lor. Este în interesul
lor să respingă lumina nouă, și asta fac. Acest
autor este personal în legătură cu o mână de pastori Adventiști de Ziua a
Șaptea, care sunt convinși că Sabatul lunar este
adevărat, dar ei nu-l predică în adunările lor. Ei
păstrează tăcerea. Aceștia continuă să fie plătiți de o
organizație care a adoptat o atitudine împotrivitoare acestei luminii avansate.
Acest lucru se repetă de fiecare dată când cineva foloseste
o altă ființă umană, ca autoritate finală cu privire la ceea ce este adevăr.

Why are these people asking man and
not Yahuwah? The Father has graciously
invited all to come to Him for wisdom: “If any of you lack
wisdom, let him ask of Yah, that giveth to all men liberally, and upbraideth
not; and it shall be given him.” (James 1:5, KJV)

De ce acești oameni îl întreabă pe om și nu pe Yahuwah?
Tatăl a invitat cu bunăvoință pe toți să vină la El pentru
înțelepciune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o
ceară de la Yah, care dă tuturor oamenilor din belșug, și fără mustrare; și ea
îi va fi dată”. (Iacov 1: 5, KJV)

La fel ca fariseii din zilele lui
Yahushua, liderii religioși de astăzi sunt mândri în modul de predicare. Ei au fost la seminar! Ei au studiat ebraica si greaca biblică. Ei au citit cărți scolastice, despre care persoanele medii nu
a auzit niciodată! Ei consideră că este de la sine
înțeles că au cunoștințe superioare și se simt indignați la posibilitatea ca
unele dintre credințele lor să fie în eroare.

Astfel,
pășesc cu mândrie și simt dispreț pentru oricine ar sugera ca ar putea avea o
înțelegere mai avansată a adevărului decât liderii înșiși. Ei resping dovezile oferite cu argumente, uneori eronate, uneori
confuze. Liderii, ei înșiși, nu studiază cu
mintea deschisă, deoarece este în interesul lor personal să susțină status
quo-ul (situația de fapt). Prin exemplul
lor, ei conduc masele să se îndoiască de orice lumină nouă și să nu încurajeze
nici o persoană care ar îndrăzni să pună la îndoială.

Atunci
când dovezi suplimentare ajung la mintea liderilor religioși și ei sunt
convinși de adevăr, ei refuză să-l transmită celor care-i urmează. Toate
dovezile din lume nu sunt suficiente, ca să străpungă mândria împietrită. Își
mențin cu încăpățânare cursul lor, refuzând să admită că au greșit.

Există pericolul ca atunci când
[Yahuwah] va trimite poporului său lumină specială, ei să se plaseze, de
asemenea, de partea fariseilor. Dar să nu
lăsați nici unul dintre cei care au avut lumina avansată, să ia poziția că ei
au toată lumina care urmează să fie dezvăluită pentru totdeauna, și că nu
există alte raze care să strălucească pe cărarea lor din cuvântul lui [Yah]. Cu
cât mai mulți dintre noi cercetează Scripturile, cu atât mai mult vor fi
dezvăluite pietrele bogate și prețioase ale adevărului. Vor cei care au simțit
spiritul asupririi din partea fraților lor din biserici, să facă ceea ce ei
condamnă în alții? Vor face așa cum au făcut fariseii
auto-neprihăniți? Vor aduce argumente ridicole, cu glume și sarcasm? Vor spune
ei despre purtătorul luminii așa cum fariseii au zis despre Mântuitorul lumii,
„Are drac”? Vor fi gata să interzică mesajul său, „pentru că el
nu merge după noi”? Va fi solul trimis de [Yahuwah] cu lumina specială,
tratat cu dispreț și ridiculizat, așa cum Pavel a fost tratat de păgâni, care
spunea „Să auzim ce are de spus palavragiul acesta”? ⁷

Bucurându-ne În Lumină

Atunci când mergeți la Yahuwah
pentru voi înșivă, El vă va învăța în
mod individual. Nu este necesar să se ceară opiniile
liderilor religioși. Adevărurile învățate în acest fel devin foarte prețioase.
Atunci când Yahuwah este profesorul tău, El te va așeza în
adevăr, astfel încât nimic să nu poată scutura credința ta.

Este foarte inspirată credința celui
care se uită înapoi la experiențele prin care Yahuwah l-a condus, adevărurile
pe care El l-a învățat.

Echipa WLC nu este diferită de tine.
Suntem pur și simplu un grup de credincioși umili, risipiți în jurul lumii,
care Îl iubesc pe Yahuwah și care au o dorință arzătoare de a împărtăși
adevărul așa cum este adus în conștiința noastră. Acest lucru a necesitat,
uneori, o mărturisire publică a erorii din trecut. Dar, adevărul care este atât de prețios merită aceasta! Noi
nu dorim să permitem mândriei să ne împiedice să recunoaștem greșelile din
trecut. Doar adevărul contează.

Cu fiecare acceptare a luminii
avansate, mai mult adevăr este dat, ca dușurile răcoritoare ale ploii târzii să
aducă tot mai mult adevăr. Sunt chiar aceste adevăruri care pregătesc sufletele
pentru secerișul de la sfârșitul lumii.

Această călătorie a început în 2000
pentru echipa WLC când am devenit convinși de necesitatea de a fugi din toate organizațiile căzute și apostaziate. După ce am hotărât să-L urmăm pe Yahushua și numai pe
Yahushua, Tatăl a plouat peste noi dușuri cerești cu generozitate și în mod
continuu, în următoarea ordine cronologică:

Anul 2002:

Necesitatea urgentă de a părăsi orașele.

Anul 2005:

Respingerea doctrinei Romano Catolice a Trinității

Anul 2006:

Adevărata interpretare a celor șapte
regi ai Apocalipsei 17 și timpul lor.

Anul 2009:

Calendarul Creației și
înlăturarea calendarului Gregorian
contrafăcut.
Adevăratul ciclu săptămânal nu
este continuu.
Vechiul Sabat Biblic.
Adevăratul moment al începutului de zi.
Darul zilelor de Lună Nouă.
Necesitatea de a respinge
sarbatorile păgâne Crăciun și Paste.
Caracterul de durată al sărbătorilor lui Yahuwah.

Anul 2010:

Bătălia se dă asupra închinării.
Cunoașterea adevăratelor nume ale Tatălui și Fiului și
privilegiul de a apela la ele. (De ce Yahuwah și Yahushua Doar)
Înțelegerea mai adâncă a sigiliului lui Yah.
Înțelegerea mai clară a semnului fiarei.

Anul 2011:

Îndeplinirea completă a celor șapte Trâmbițe
din Apocalipsa este în viitor și nu a trecut.
Numaratoarea biblică la
Sărbătoarea Cincizecimii.

Anul 2012

Începutul biblic al anului.

Anul 2013:

O mai mare lumină și aprofundarea
ororii rolului pe care l-au jucat Iezuiții în lupta împotriva adevărului,
de la înființarea lor în 1540.
Identitatea reală a antihristului și
prezența în lumea de azi.

Anul 2015:

Înțelegerea libertății acordată de
Yahuwah asupra subiectului botezului,
inspirat de experiența anabaptiștilor.

Anul 2016:

Adevărata formă și poziție a Pămăntului.
Adevărata interpretare a lui Daniel 11 și 12 și iminența încheierii timpului de probă.
Înțelegerea legăturii dintre
regele din nord și cei șapte împărați din Apocalipsa 17.
Înțelegerea Genezei 6:1-4 și subiectul Nefilim, deoarece
va justifica dragostea statornică a lui Yahuwah.
Cunoașterea Israelului de astăzi și statutul său înșelător.
Legătura dintre Iezuiții și înșelăciunea cu globul.
Agenda ascunsă din spatele doctrinei diabolice a trinității.
Farsa finală
bazată pe înșelăciunea globului pământesc.

Acceptând Lumina, Eroarea Dispare

Lumina Nouă nu este ceva care să
provoace teamă sau groază. Este un cadou extraordinar! Fiecare rază de lumină
nouă dezvăluie, de asemenea, eroarea. Acceptată cu recunoștință și adusă în
viață prin ascultare, ea pregătește inima pentru Cer.

Să
ne rugăm pentru lumină nouă. Căutați cu sârguință după ea, ca și după bijuterii
ascunse. Nu există o dovadă mai bună că Yahuwah te conduce decât că El, încă te
învață învățătura Sa.

Examinați-vă propria inimă. Ce
lumină nouă ați primit? Există lumină pe care ați respins-o? Sunteți sigur că ceea ce ați respins a fost
eroare și nu lumină? Studiind cu o minte deschisă
înseamnă că iei în considerare toate dovezile cu o inimă dispusă să asculte
dacă Duhul Sfânt te convinge că acesta este adevărul. Asigurați-vă că ați acceptat toată lumina disponibilă și
pledați pentru mai mult.

Ploaia târzie este turnată. Bogăția de informații și de adevăr
acum disponibilă este fără precedent din secolele lungi ale întunericului
spiritual, care învăluia lumea. Această nouă
lumină este de cea mai mare importanță pentru sufletul tău, pentru că această
lumină este cea care te pregătește să-L întâlntâlnești pe Yahushua în pace,
când va veni.

El, aproape că a ajuns!

Razele zorilor eterne chiar acum strălucesc la orizont. Acceptă cu bucurie și recunoștință noile doctrine ale lui Yahuwah, care se revarsă si pregătește-te pentru cer.

(Image folosită cu permisiunea lui James Richman.)

¹Amy Leslie, citat din Chicago Death Trap: Teatrul Iroquois
Incendiul din 1903, de Nat Brandt, p. 25.

² W. H. Hubbard, ibid.

³ Brandt, p. 5.

⁴ Christopher Cerf, experții Speak, p. 247.

⁵ Ellen G. White, Historical Sketches, p. 197.

⁶ Ellen G. White, Manuscript Releases, No. 209, pp. 431-432.

⁷ Home Missionary, 1 septembrie 1894.

Teama
de Yahuwah

Cerul
are un mesaj surprinzător pentru generația finală: „Teama
de Yahuwah.” Fiecare zonă a vieții este afectată atunci
când cineva trăiește în teama de Yahuwah. Teama de Yahuwah
pregătește sfinții să se întâlnească cu Mântuitorul la a
doua venire a Lui și le dă o misiune în orele de final ale
pământului.

“Oprește-te!”

Ochii
s-au întors la strigătul meu. Fiica mea stătea dreaptă pe un
hamac. Fratele
ei a înfășurat-o în cercuri astfel încât ea să se poată
rostogoli amuzându-se. Acum,
rostogolindu-se cu viteză mare, capul ei, pe măsură ce se
învârtea, se s-a apropiat la câțiva cm de un stâlp mare de pe
verandă, și era tot mai aproape de stâlp.

Dupa
aceasta, ea s-a umflat de plâns. Nu
fusese rănită. Doar s-a temut că mama ei s-a supărat pe ea.

Nu
eram supărată. Mi-a fost frică. Ea
a interpretat teama mea ca furie, din cauza urgenței comenzii.

Teama
este văzută de obicei ca o emoție negativă. Teama este definită
ca: „Un
sentiment de anxietate și agitație cauzată de prezența sau
iminența unui pericol, rău, durere, etc.” ¹Dar
există un sentiment sănătos de teamă. Fără
să se teamă, o persoană poate străbate fericită drumul ei
într-un mare pericol, ignorând pericolul iminent. Un
copil nu are nici un sentiment de auto-conservare și în combinație
cu absolut nici o experiență de viață, se întâmplă ceea ce le
scoate părinților săi atât de multe fire de păr alb!
Părinții
iubitori induc un sentiment sănătos de pericol în copilul lor, ca
să-l avertizeze cu privire la orice amenințare.

Tatăl
Yahuwah are de asemenea o chemare. Strigînd. Țipând. Nu cu mînie,
dar cu teamă. Teamă pentru voi. El știe că probațiunea, în
curând, se va încheia și oamenii de pretutindeni sunt nepăsători
la pericol. În cuvinte puternice de avertizare, El trimite un înger
cu un mesaj clar:

Și
am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veșnică, ca să propovăduiască celor ce locuiesc pe
pământ și fiecărei națiuni, neam, limbă și popor,

A
zis cu glas tare: „Temeți-vă de Yahuwah și dați-I slavă;
pentru că a sosit ceasul judecății Lui. Și închinați-vă celui
ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor.
„(Apocalipsa 14: 6-7)

Porunca
temerii de Yahuwah a cauzat confuzie, deoarece pare să contrazică
caracterul Tatălui așa cum este revelat în 1 Ioan 4:8: „Yahuwah
este iubire.” Dar un părinte iubitor, un părinte în cauză
pentru siguranța și bunăstarea copilului, va avertiza întotdeauna
de pericol. Și nu face nici o greșeală -generația finală este în
pericol.

Înmulțirea
minciunilor:
Cunoștiința a crescut așa cum a promis. Dar, odată cu creșterea
adevărului
(de exemplu, pământul
plat,
Sabatul Lunar, etc), vine înmulțirea bancnotelor contrafăcute,
fraudele și farsele. Satana caută să deruteze mințile cu
mulțimea de informații disponibile acum.

Înmulțirea
distragerilor: Tulburările
politice, tulburările catastrofelor naturale, stresul vietii
moderne, toate ocupă mintea și sufletul și distrag atenția de la
problemele eterne. Satana a plănuit acest lucru în mod deliberat,
ca să țină mințile ocupate cu grijile acestei vieți până la
închiderea harului și pentru a fi prea târziu.

Valorile
deformate:
„corectitudinea politică”, care a cuprins lumea a creat
un mediu în care oamenii se tem să adopte o poziție fermă cu
privire la orice chestiune morală. Sau, în cazul în care o fac,
ei se tem să vorbească în apărarea convingerilor nepopulare. Și
mai rău, atunci când o cultură este saturată cu corectitudinea
politică, este nevoie de rădăcini în minte și inimă. Un
căldicel, acceptă tot-răul spre bine- ca o mentalitate bună a
dictonului: „Eu sunt OK, tu ești OK”, care a pătruns
peste tot. Nu mai există de mult nici valori morale absolute.

Apostolul
Pavel a prevăzut clar aceste pericole pentru generația finală. În
scrisoarea sa către credincioșii din Efes, el a declarat că
siguranța credincioșilor a putut fi găsită numai într-o
cunoaștere a lui Yahushua.

Până
vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului
lui Yahuwah, omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății
lui Hristos. Ca
noi să nu mai fim de acum înainte copii, plutind încoace și
încolo și purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia
oamenilor și prin șiretenia vicleană, prin care aceștia se află
în așteptare să înșele. (Efeseni
4:14)

Estecunoașterea,
cunoașterea lui Yahuwah și a Fiului Său, cea care păstrează
fiecare suflet departe de pericolele cu care se confruntă această
ultimă generație. Această cunoaștere se găsește în teama de
Yahuwah. „Teama de Yahuwah este începutul înțelepciunii: și
știința sfinților este priceperea.” (Proverbe 9:10)

Temându-ne
de Yahuwah

Ce
înseamnă să
te temi
de cineva pe care-l iubești? Ca adulți, avem tendința de a evita
situațiile periculoase sau oamenii de care ne temem. Copiii, cu
toate acestea, cresc cu o înțelegere înăscută a ceea ce înseamnă
să se teamă de cineva care-i iubesc; să ai un respect sănătos,
cu o nuanță de frică, faţă de cineva despre care știi că te
iubește.

Teama
de Yahuwah

Teama: (fobie) phobio din Greacă. să fie speriat, să fie alarmat; să
fie în venerație, sau reverie. Să se teamă de sau să arate
teamă reverențioasă. (A se vedea Strong, # 5399)

Un tată
exercită un control total asupra vieții tânărului său fiu. Ca
rezultat, băiatul îl poate iubi pe tatăl său și poate fi
încrezător că tatăl său îl iubește, în timp ce încă mai
deține un respect sănătos și, da,
teama
de puterea tatălui său. Această teamă poate chiar impulsiona
copilul să se supună în absența tatălui.

Aceeași
relație părinte / copil există între Yahuwah și copiii Săi
pământești. Pavel a expus pe această temă în Gălăteni trei și
patru. Îl iubim pe Tatăl nostru ceresc și noi Îl ține în
venerație și respect. Știm că ne iubește cu o dragoste care nu
ne va da drumul. Dar, din cauza omnipotenței Sale, există loc
pentru o cantitate sanatoasă de frică.

Yahushua
a explicat această teamă sfântă în Matei 10:28, când El a spus:
„Nu te teme de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci
mai degrabă teme-te de El, care este capabil să piardă și
sufletul și trupul în gheenă.”

Mântuitorul
știa că urmașii Săi or să se confrunte cu calomnie, violență
și moarte. El i-a încurajat să nu le fie frică de moarte, de
dragul adevărului, deoarece ceea ce a fost luat prin violență,
Dătătorul de viață va da din nou. Cu toate acestea, lucrul decare
ar trebui
să se teamă este puterea Dătătorului de viață. Ceea ce El a
dat, El va
lua
de la cei care persistă în rebeliune și păcat. Cei care au
puterea de a distruge corpul nu sunt la fel de puternici ca Cel care
are puterea de a distruge trupul și sufletul în iazul de foc, la
sfârșitul judecății. Doar
moartea veșnică, nu viața veșnică în chin,
este răsplata tuturor celor care continuă să se revolte. Prin
urmare, Yahushua le explică, să nu se teamă că-și vor pierde
viața. Este temporară, oricum.

“Temeți-vă.
Temeți-vă foarte mult.”

Ar
trebui să te temi. Ar trebui să-ți fie foarte frică. Nu de
Yahuwah, pentru că El
te iubește
ca și cum nu ar fi un alt suflet de pe pământ, pentru care a sacrificat
pe Fiul
Său iubit.

.
Să-ți fie teamă că pierzi viața veșnică prin perpetuarea unui
păcat cunoscut.

Să-ți
fie teamă să te agăți de păcate ca de un animal de companie,
până în punctul în care păcatul își pierde păcătoșenia lui.

Să-ți
fie teamă de împietrirea inimii tale la rugămințile Duhului
Sfânt,
care este singurul păcat de neiertat.

Să-ți
fie teamă că prin propria ta încăpățânare, nu te vei preda lui
Yahuwah, nu vei reuși să-L cunoaști, deși acesta este privilegiul
tău.

Cunoscându-L
pe Yahuwah

Porunca
a „te teme Yahuwah” provine dintr-un cuvânt cu rădăcină
complet diferită (# 5399) decât cel folosit aici: „Dar
fricoșii, necredincioșii, scîrboșii, ucigașii, curvarii,
vrăjitorii, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii ,
partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă.,
care este moartea a doua „(Apocalipsa 21: 8)

„Teama”
de Yahuwah (# 5399) conține elemente de respect și venerație.
„Frica”, care ține pe cineva departe de cer, vine de ladeilos
(# 1169). Aceasta înseamnă groază, timiditate și, implicit,
necredință. Cei
care sunt timizi sunt, de asemenea, lipsiți de credință. Ei vor
fi pierduți, deoarece ei nu-L
cunosc
pe Yahuwah. Prin urmare, nu au încredere în dragostea Lui, le
lipsește credința de a „veni cu îndrăzneală până la
tronul harului, [să] obțină îndurare și să găsească har
pentru a ajuta la nevoie.” (Evrei 4,16)

Cuvântul
„cunoaște” în Scriptură implică un nivel mult mai
profund de intimitate decât cunoașterea de suprafață, de obicei,
asociată cu acel cuvânt. Biblia înregistrează: „Adam a
cunoscut
pe soția lui Eva; ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain.”
(Geneza 4: 1)

Numai
cei ce se tem de Yahuwah vor avea acest nivel intim de cunoaștere
a Creatorului și vor fi, la rândul lor, cunoscuțide
El. Există mai multe cuvinte ebraice traduse în limba engleză ca
„teamă”. Cu
toate acestea, atunci când originalul, hieroglifele din ebraica
veche sunt traduse folosind sistemul de Definire a Sinelui Ebraic, o
adâncime surprinzătoare a sensului vine la lumină. Hieroglifele
traduse ca „teamă” pot fi, de asemenea traduse ca „pentru
a învăța.” Proverbe 1: 7 este adesea tradus ca „frica de
Yahuwah este începutul cunoașterii”. Dar iată
ce se întâmplă atunci când expresia „a învăța” este
introdus în pasaj:

Pildele
lui Solomon …

Pentru
a cunoaște
înțelepciunea și învățătura;
să perceapă cuvintele înțelegerii;

Ca
să primească
învățătura înțelepciunii,
dreptății, și judecata și echitatea;

Pentru
a da subtilitate în simplitate, omului tânăr în cunoaștere
și discreție.

Unom
înțelept va
asculta și va crește în învățătură;
și un om cu înțelegere va ajunge la până sfaturile înțelepte:

Pentru
a înțelege un proverb și interpretarea; cuvintele înțelepților
și vorbele lor întunecate.

Casă
învețe că Yahuwah este începutul științei;
dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. (Proverbe
1: 1-7)

Să
se teamă de Yahuwah, înseamnă să învețe în mod constant despre
El și de la El. Astfel,
„[Cunoașterea
de Yahuwah],
este înțelepciune; și să se îndepărteze de la rău este
pricepere.”(Iov 28:28) Cel
mai înțelept om care a trăit vreodată a declarat: „Să
ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de
Yahuwah și păzește poruncile Lui. Căci aceasta este datoria
oricărui om” (Eclesiastul 12:13) Cu
alte cuvinte,
să înveți și să păstrezi cunoașterea de Yahuwah, și să
păzești poruncile Lui, căci aceasta este întreaga datorie a
omului.

Temându-ne
de Yahuwah-Suntem Sfințiți

Teama
de Yahuwah aduce cu ea o binecuvântare extraordinară: „Cu
siguranță mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El; ca
gloria să locuiască în țara noastră „. (Psalmul 85: 9)
Scriptura
dezvăluie în mod clar cerințele pentru mântuire: “Ți
s-a arătat, omule, ce este bine și ce alta cere Yahuwah de la tine,
decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu
Eloahul tău? “
(Mica 6:8)

“Slujiți
pe Yahuwah cu frică și bucurați-vă tremurând.”

(Psalmii 2:11)

Sună
atât de simplu. Atât de ușor. Dar,
numai cei ce se tem de Yahuwah o pot face într-adevăr drept, să
iubească mila, și să umble smerit
cu El. Teama
de Yahuwah nu este „ceva” superficial, pe care îl poate
oricine. Teama de Yahuwah este mult mai complexă. Ea vine din
interior spre exterior și dictează fiecare acțiune, fiecare
cuvânt, fiecare gând, și chiar și fiecare credință, aducându-i
pe toți în conformitate cu voia lui Yahuwah.

Trăirea
în temere de Yahuwah, are un impact foarte evident în viața de zi
cu zi. Teama
de Yahuwah este o măsură de siguranță, care ne ține departe de
rău. Teama de Yahuwah curățește sufletul. Arunci
când credinciosul umil recunoaște iubirea infinită oferită; când
teama de puterea lui Yahuwah este combinată cu venerație și uimire
la sfințenia și bunătatea Lui; atunci când mintea este ocupată,
delectându-se cu contemplarea bunătății Sale, are loc o
transformare minunată.

Pentru
că sfinții îl
cunosc
pe Yahuwah la un nivel foarte intim, ei au intrat într-o relație de
legământ cu El. Acest lucru, îi pregătește pentru Cer. “Taina
lui Yahuwah este cu cei care se tem de El, ca să-i
facă să cunoască legământul Său. (Psalmii 25:14)

Aceasta
este una dintre cele mai mari promisiuni înregistrate în Scriptură!
Yahuwah
își va face cunoscut legământul, celor ce se tem de El!
Acest
lucru îi transformă în propria Sa imagine.

Iată,
vin zile, zice Yahuwah, când voi face cu casa lui Israel … un
legământ nou. Ci iată legământul pe care-L voi face cu casa lui
Israel, după zilele acelea, zice Yahuwah: Voi pune Legea Mea în
lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și Eu voi fi Eloah-ul lor,
iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele
sau pe fratele său, zicând: Cunoaște pe Yahuwah. Căci
toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Yahuwah. Căci le voi
ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
(Ieremia 31:31-34)

Promisiune
prețioasă! Cei ce se tem de Yahuwah sunt cei care Îl cunosc.
Ei sunt
familiarizați cu bunătatea Lui, compasiunea Lui.
Iubirea
Lui luminează zilele lor și iertarea Lui iubitoare aduce pace în
nopțile lor. Ei
Îl iubesc, pentru că Îl cunosc.

Răspândirea
cuvântul

Cei
care trăiesc în teama de Yahuwah vor iubi așa cum iubește El. Ei
vor depune eforturi şi sacrificiu de sine, ca să ajungă la cei
pierduţi. Vocile lor, ca şi a Lui, se vor înălţa, într-un
avertisment plin de iubire. Din propria lor experiență, ei știu,
că „frica de Yahuwah este un izvor de viață, care-i
îndepărtează de capcanele morții.” (Proverbe 14:27) Toți
cei care se tem de Yahuwah vor coopera cu agenții cerești în
răspândirea adevărului, astfel încât ceilalți să poată, de
asemenea, scăpa de minciunile lui Satan și să accepte darul vieții
veșnice.

Apocalipsa
conține o profeție despre această ultimă răspândire a
adevărului:

Și
am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veșnică, ca s-o vestească locuitorilor pământului,
oricărei națiuni, neam, limbă și popor, El zicea cu glas tare:
„Temeți-vă de Yahuwah, și dați-I slavă; căci a sosit
ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul
și pământul, marea și izvoarele apelor.” (Apocalipsa 14: 6).

Este
semnificativ faptul că formularea acestei profeții reflectă
limbajul poruncii a patra:

Adu-ți
aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești. Șase zile să-ți
faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este Sabatul lui Yahuwah
Eloah-ul tău: să nu faci nici o lucrare în ea: nici tu, nici fiul
tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta,
nici străinul tău care este înăuntrul porților tale: Căci în
șase zile a făcut Yahuwah cerul și pământul, marea și tot ce
este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit : de aceea a
binecuvântat Yahuwah ziua de odihnă și a sfințit-o. (Exodul 20:
8-11)

În cea
de a patra poruncă, toți sunt chemați să se închine lui Yahuwah,
pentru că El este Creatorul. În mesajul primului înger, acest
lucru se repetă. Toți sunt invitați să se întoarcă la adevărata
închinare la Yahuwah în Sabat lunar vechi, calculat de calendarul
stabilit la Creație.
Raționamentul dat în solia primului înger este aceeași ca și în
porunca a patra: pentru că El este Creatorul cerurilor și al
pământului.

Mesajul
primului înger este, în mod intrinsec, legat de închinare. Acest
lucru se datorează faptului că numai cei ce se tem de Yahuwah, se
pot închina Lui „în duh și în adevăr.” (Ioan 4:24)
Numai ei pot face închinarea și slăvirea acceptabile. Ei au acea
intimă cunoașterea
Creatorului, care vine din temerea de El și care, de asemenea, este
o condiție esențială pentru a moșteni viața veșnică.

„Și
le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna,
pentru binele lor și al copiilor lor după ei: Și voi face un
legământ veșnic cu ei, că nu mă voi întoarce de la ei, a-i
facă bine; dar voi pune frica Mea în inimile lor, ca să nu se
depărteze de Mine.”

(Ieremia 32: 39-40)

În
mesajul primului înger care, chiar acum, răsună cu putere, Cerul
restaurează adevăratul Sabat și dezvăluie minciunile care au ascuns adevărata formă a pământului.
Cunoașterea
poate face acceptabilă închinarea, numai cu aceste concepte
fundamentale. Cele două concepte (adevărata forma a pământului
(plat) și adevărata zi de închinare) sunt, prin urmare,
indisolubil legate.

Două
falsități credibile, pregătesc lumea pentru înşelăciunile
finale
ale lui Satan. Adevărul, acceptat și îmbrățișat, va
proteja
sufletul de aceste iluzii. Este motivul pentru care Cerul a crescut
cunoștiința. In acest timp de urgență, oamenii lui Yahuwah nu vor
păstra tăcerea. Văzând pericolul pentru alții, ei vor fi zeloși
și sinceri, în apărarea adevărului, a întreguluiadevăr.
Chiar și cele nepopulare, cum ar fi Sabatul lunar și pământul
plat. Ei vor expune modelul de creație falsă a lui Satan. Ei vor
declara adevărurile găsite în Geneza 1 și, în acest sens, să
caute să restabilească închinarea la Creator în adevărata zi de
închinare.

Batjocura
aruncată asupra tuturor celor care au declarat adevărul, îi va
face mult mai fermi și fără teamă, căci ei știu ce este în
joc: chiar sufletul.

Cel
De Temut, Temerea

Tatăl
Yahuwah însuși se teme. El se teme pentru tine.
Caracterul urgent al chemării Sale se bazează pe atotștiința Sa
în ceea ce privește apropierea sfârșitului. Trebuie să ne trezim
și să ne fie frică de noi înșine. Trebuie să ne cercetăm viața
și inimile noastre cel mai profund. Mai există ceva care nu este în
acord, cu o predare totală lui Yahuwah?

Teama
de Yahuwah nu este ceva ce poate fi generat prin simpla impunere a
voinței. Este un dar. Mântuitorul pledează cu tine:

„Te
sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te
îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să
nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și alifie pentru ochi, ca
să-ți ungi ochii și să vezi.
Asa cum multi ca eu iubesc, Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe
care-i iubesc: fii plin de râvnă și pocăiește-te „(Apocalips
3: 18-19).

Cei
care se tem de Yahuwah, cei care, în mod constant, învăță despre
și de la El, nu se vor lăuda niciodată că sunt bogați și nu
duc lipsă de nimic. Ei vor accepta, mai degrabă, oferta plină de
îndurare și vor cere aurul curățit în foc; veșmântul alb al
neprihănirii, și alifia de discernământ spiritual.

El
nu ar oferi tot ceea ce este necesar, dacă El nu ar fi dispus și
capabil să ofere. Credeți-L pe Cuvânt! Cereți
binecuvântarea promisă, credeți în făgăduință, și va
fi primită.
Numai cei care acceptă darul promis prin credință se vor teme de
Yahuwah și vor continua să învețe de la El. Numai aceștia intră
în legământ veșnic cu Creatorul lor și-L
cunoască.

„[Yahuwah]
l-ar fi putut nimici pe păcătos, și distruge cu totul; dar a
ales planul mai costisitor. În marea Sa iubire El oferă speranță
pentru cei fără speranță, dând pe singurul Lui Fiu ca să
poarte păcatele lumii. Și, din moment ce El a revărsat tot
cerul într-o măsură bogată, El nu va cere omului decât ceea
ce este necesar ca el să poată lua paharul mântuirii, și să
devină un moștenitor al lui [Yahuwah], și împreună moștenitor
cu [Yahushua].”

(The Bible Echo, 3 martie 1893)

Acesta
este un aspect important. Yahushua a avertizat:

Nu
toți cei ce-Mi zic: Doamne, Doamne, vor intra în Împărăția
cerurilor; doar cei ce fac voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu am proorocit
noi în Numele Tău? Și nu în numele Tău am scos noi draci? Și nu
în numele Tău am făcut multe lucrări minunate? Atunci le voi
spune: Niciodată nu v-am cunoscut; plecați de la Mine, voi toți
care lucrați fărădelege. (Matei 7: 21-23)

Numai
cei care trăiesc în teama de Yahuwah sunt cunoscuți de El.

Cum
ajungi să-L cunoști pe Creator? Ei bine, cum ajungi să cunoști pe
cineva?

Să-ti
petreci timp cu El. Să studiezi caracterul
Său
așa cum este descoperit prin legea iubirii Sale. Să
vorbești cu El în rugăciune.
În liniștea meditației, în rugăciune, ascultă vocea care
vorbește cu inima ta. Visteria cerului a fost deschisă și abia
așteaptă să fie revărsată pentru cei care cer
în credință.
„Temeți-vă de Yahuwah, voi, sfinții Săi, căci de nimic nu
duc lipsă cei ce se tem de El.” (Psalmul 34: 9)

Timpul
este gata de închidere. Probațiune se va închide în curând.
Alăturați-vă WLC și tuturor copiilor lui Yahuwah din întreaga
lume. Promovați ultimul mesaj de avertizare. Face-ți apel la toți,
să trăiască în teama de Yahuwah și să se pregătească pentru
revenirea în curând a Mântuitorului. „El, care nu a cruțat
propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără
plată împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

Articole
şi videoclipuri la Subiect:

¹ Noul
Dicționar Universal Webster Unabridged

Ordinul
iezuit a fost creierul din spatele unora dintre cele mai mari
amăgiri de-a lungul istorie. Coincidenţe de date, obiectivele și
planuri leagă ordinul iezuit de înșelăciunea unui pământ
sferic răspândită în întreaga lume modernă. Cercetare atentă
a Scripturii, a arheologie și istoriei, îi leagă de asemenea,pe
iezuiţi, cu cele mai recente mușamalizări a unei minciuni ce se
propagă de aproape 1700 ani: convingerea larg răspândită
comform căreia Sâmbăta este Sabatul zilei a şaptea din Biblie.

Alte
minciuni ramifică din aceste două amăgiri diabolice:

1.
Un pământ-glob, ce se învârte prin tărâmuri nemărginite ale
spaţiului, desparte sufletul de Creator, diminuând încrederea
de a fi prețuit și protejat de Creator.

2. Calendarul Gregorian
perpetuează minciuna comform căreia ciclu săptămânal continuu
s-a derulat fără întrerupere de la Creațiune. Această
înșelăciune este fundamentală pentru presupunerea că Sâmbăta
este Sabatul biblic și Duminica- prima zi a săptămânii sau
ziua învierii Mântuitorului. Acestă minciună are un impact
direct asupra zilei de închinare și, prin urmare, este un
factor major ce contribuie la impunerea Semnului Fiarei.

Cunoaștere
ocultă.

Înțelepciune
ezoterică.

Ei
folosesc cuvinte care îi fac pe creștini să se plece înainte lor.
Ei fac apel la artele întunecate. Soptesc cunoștințe interzise.
Cunoștințe dobândite din Pomul Cunoștinței Binelui și al
Răului.

O
expresie comună în artele ezoterice / oculte este „precum
deasupra, aşa şi dedesupt.” Și totuși, această frază
dezvăluie un secret ascuns, un secret ascuns la vedere, pe care
toată lumea ar trebui să-l cunoască.

Sintagma
și imaginea dezvăluie modul de operare al răului. Ele descoperă
faptul că pomul cunoștinței binelui și răului este viu și
înfloritor înșelând miliarde de oameni. Oriunde minciunile
șarpelui s-au răspândit, acolo, sunt rădăcinile Pomului
Cunoașterii.

Planul
lui Satana a fost întotdeauna să-L detroneze pe Tatăl Yahuwah. De
milenii, el şi-a antrenat întreaga sa minte pentru obținerea
acestui obiectiv. Scriptura înregistrează aspirațiile sale
laudative:

Cum
ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
pământ, cel care slăbeai națiunile!

Căci
ai spus în inima ta, mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de
domnie mai presus de stelele lui Yah: voi ședea pe muntele adunării,
în locurile din nord:

Mă
voi sui pe înălțimile norilor; Voi fi ca Cel Prea Înalt. (Isaia
14: 12-14)

Un
copac nu creşte și nici nu se dezvoltă fără rădăcini, iar
rădăcinile Pomul Cunoașterii se întind în Eden. Ele sunt
puternice și profund stabilite. Din aceste rădăcini a crescut
maşinăria imensă, complicată a răului, care este responsabilă
pentru înșelarea întregului pământ, în încercarea lui Satana
de a îî face pe toţi să se piardă Cerul.

Satan
nu este un copil, încercând să se strecoare să ia un biscuite
înainte de cină. El este prea inteligent pentru a lăsa la vedere o
dâră de firimituri, care să ducă la adevăr. Minciunile sale sunt
acoperite cu multe alte minciuni: un întreg sistem de fabule și
înșelăciuni. Neadevărul este întrețesut şi susținut de alte
minciuni. Complexitatea acestor minciuni le conferă o aură de
credibilitate.

Strategia Iezuită: Ascunde Sabatul Lunar şi Pământul Plat! image

O
capcană camuflată cu verdeaţă atrage ochiul și distrage
mintea de la sistemul complicat al cursei ce se ascunde în
spatele acesteia. Pentru a sprijini și ascunde minciuna
originală, sunt necesare, întotdeauna, multe alte minciuni.

Pentru
a găsi adevărul, este necesar a ne întoarce privirea de la ceea ce
se vede, la ceea ce nu se vede. Pomul Cunoașterii este bine acoperit
cu frunze verzi ce ne distrag atenția. Trebuie să eliminăm
camuflajul format din frunzele minciunilor și să trasăm înapoi
crenguţele, ramurelele şi uriaşele braţe ce protejează secretul
înşelăciunii colosale, care reprezintă Pomul Cunoașterii.

Iezuitii,
creierul din spatele conspirație vechi de 500 de ani conform căreia pământul
este glob, sunt experți în ascunderea adevărului sub mai multe
straturi de minciuni. De la apariţia lor, iezuiții au
instituționalizat înșelăciunea. Ei sunt sursa pentru un număr
copleșitor de conspirații variate ale răului de-a lungul
generațiilor .

Pe
măsură ce cunoașterea a crescut, un nor de expansiune de martori
și-a ridicat vocea în apărarea adevărului. Unii au dezvăluit
minciuna unui pământ sferic. Alții avertizează asupra pericolelor
marilor leacuri şi nano-particule încorporate în medicamentele
moderne şi în produsele alimentare gata-preparate, modificate
genetic. Iar alții îndepărtează vălul ce ascunde faptele
întunericului efectuate de către puterile politice care conduc
lumea.

De
cele mai multe ori , cineva care stă într-o parte a Pomului
cunoașterii şi este înzestrat cu discernământ divin de a percepe
că mănunchiurile de frunze -minciuni – ascund o înșelăciune,
adesea nu poate înțelege că şi minciunile descoperite de către
o altă persoană fac parte din același copac, din acelaşi
plan de înșelătorii comise de către același grup.

De
aproape 500 de ani, iezuiții au colaborat cu inteligențe
supranaturale într-o conspirație vastă. Acest teren este mult mai
mare decât orice au realizat vreodată anterior. Iezuiții au fost
direct implicați în pregătirea minciunii că pământul este glob.
Deşi, adevărul despre pământ plat, închis sub firmament este
cel mai recent adevăr descoperit, mai există o altă minciună
iezuită, care are de asemenea o influență directă asupra
generației finale. Ea este ascunsă la vedere. Este ceva careia i se
acordă un credit atât de mare încât nimeni nu o pune sub semnul
întrebării. Cu toate acestea, destinul veșnic al mulțimilor
atârnă de adevărurile îngropate sub aceasta fraudă enormă:
calendarul Gregorian.

Asemenea
iezuiților și preoți-astronomi iezuiţi au jucat un rol
important în perpetuarea unei concepții false asupra pământului
(și, în consecință asupra universului), astfel că ei au stau
la baza înșelăciunii care ascunde adevăratul Sabat al Creatorului
și deturnează închinarea de la Tatăl Yahuwah. Ordinul iezuit este
direct responsabil de faptul că astăzi este contrafăcut Sabatul
zilei a șaptea, urmat de frauda învierii- „Duminica”.

Lumea
de astăzi este unită în utilizarea calendarul gregorian pentru
calcularea timpului vieţii sociale. Cu toate acestea, întrucât
viețile oamenilor sunt reglementate prin calendarele lor de munca și
școală, zilele lor de închinare, sunt de asemenea în mod
implicit, reglementate de calendarul Gregorian.

„Adevărata
bătălie în Israel este bătălia asupra calendarului: întrucât,
cel care controleaza calendarul, controlează sărbătorile
spirituale ale tuturor sufletelor vii.”

(Https://www.templeinstitute.org/archive/month_adar.htm)

Ideea
conform căreia calendarul a fost conceput de către agricultori
astfel încât ei să știe când să semene și când să culeagă a
fost prea mult timp acceptată ca de la sine înţeles; aceasta însă
nu trece nici testul logicii și nici al faptelor. Agricultorii nu au
nevoie de un calendar oficial ca să cunoască anotimpurile, iar
societățile primitive au reușit să se hrănească de-a lungul
generațiilor fără un calendar.

Adevărul
istoric este că acesta (calendarul) a fost conceput pentru a
prestabili momentul exact al festivalurilor în cinstea zeilor. Cu
alte cuvinte, calendar era un instrument religios.¹

Încă
este. Un vechi proverb afirmă: „Cel care controlează
calendarul, controlează lumea.” Ordinul iezuit, ca arhitect al
calendarului gregorian, într-un mod foarte real, controlează lumea
zilelor de închinare. Ei controlează și reglează timpii de
închinare ai tuturor celor care calculează zilele de închinare
utilizând acest calendar. In mod ironic, sunt cuprinse toate cele
trei religii avraamice:

Evreii
se închină Sâmbătă, a șaptea zi a săptămânii moderne;
Catolici,
ortodocși și cei mai mulți protestanți se închină Duminica în
cinstea zilei învierii lui Hristos, în timp ce câţiva protestanți
se închină Sâmbătă ca fiind Sabatul zilei a șaptea;
Musulmanii
participa la moschee pentru rugăciunile de Vineri, care de fapt la
origine era a șaptea zi a săptămânii planetare. (Mai multe despre
acest lucru mai târziu.)

Închinarea
este definită ca fiind: „actul de a aduce onoruri divine
Ființei Supreme; sau reverență și omagiul adus acesteia prin
exerciții religioase.”² De aceea, orice persoană
care controlează calendarul, controlează (sau exercită o influență
autoritară sau domină ³) închinarea.

Romano-catolicii
spun deschis că acest control universal al închinării este semnul
sau marca autorității lor:

„Duminica
… este pur și simplu o creație a Bisericii Catolice.”
American Catholic Quarterly Review, Ianuarie 1883.
„Duminica
… este doar legea Bisericii Catolice …” American Sentinel
(Catholic), Iunie 1893.
„Duminica
este o instituție catolică și cerinţa sa de a fi respectată
poate fi apărată doar pe baza principiilor catolice … De la
începutul până la sfârșitul Scripturii nu există niciun singur
pasaj care să justifice transferul închinării publice de la ultima
zi la prima zi a săptămânii. ” Catholic Press, Sydney,
Australia, August 1900

Aceasta
este o înșelăciune, care se ascunde în văzul lumii, deoarece se
presupune că Sâmbătă este Sabatul zilei a șaptea al Scripturii
și că Duminica este ziua învierii lui Hristos.

„Desigur
Biserica Catolică pretinde că schimbarea (Sabatului din Sâmbătă
în Duminică) a fost acţiunea sa … Și aceasta este un semn al
autorității sale ecleziastice în lucrurile religioase”. H. F.
Thomas, Cancelarul Cardinalului Gibbons.)
„Duminica
se fondează, nu pe Scriptura, ci pe tradiție, și este în mod clar
o instituție catolică. Întrucât nu există nici o bază
scripturistică pentru transferul zilei de odihnă de la ultima la
prima zi a săptămânii, protestanții ar trebui să păstreze
Sabatul lor, Sâmbătă și, astfel să îi lase pe catolici ca
singuri păstrători ai Duminici. ” Catholic Record, Septembrie
17, 1893.

Aceasta
este o minciună ascunsă în văzul lumii.

O
minciună ascunsă la vedere este de obicei cea mai eficientă.
Aceasta nu este pusă la îndoială sau analizată critic.
Veridicitatea sa este luată pur și simplu, de la sine. Calendarul
modern, este o astfel de fraudă ce realizează chiar acest lucru.

Presupunerea
că întrucât timpul este continuu,duce la o altă presupunere că
şi ciclul săptămânal a fost întotdeauna continuu. Prin extensie,
se presupune că săptămâna modernă care începe Duminică și se
termină Sâmbătă a fost pur și simplu dintotdeauna.

Este
nevoie de doar puține săpături pentru a descoperi că faptele
contrazic această ipoteză. Ultima țară care a adoptat calendarul
gregorian a fost Turcia, în 1927, urmând exempulul Greciei, care
l-au adoptat în 1923. Dar a devenit universal abia când, după al
doilea război mondial, comunismul a preluat China.⁴

Nicolaus
Copernic, savantul catolic ale cărui teorii ce promovează un glob
pământesc au fost folosite de iezuiți pentru a promova agenda lor
din timpul sfârșitului, a fost abordat de o comisie papală, încă
de la începutul secolului al XVI-lea. Ei îi cereau părerea cu
privire la reforma calendarului. Iniţial, el nu a dorit să
răspundă.

În
1514, comisia papală i-a cerut lui Copernic să îşi prezinte
punctul de vedere cu privire la reforma calendarului, iar el a
afirmat că mișcările soarelui și lunii nu erau încă suficient
de cunoscute pentru a încerca o reformă a calendarului. Comisia a
făcut diferite propuneri concrete în a zecea sesiune a conciliului.
Cu toate că acest lucru a fost amânat din 1514 până în 1515, nu
s-a ajuns la nici o concluzie. După Conciliul de la Lateran s-au
înregistrat progrese considerabile. Copernic a promis să-și
continue observațiile soarelui și ale lunii și a făcut acest
lucru pentru mai bine de zece ani. Rezultatele studiului sunt
înregistrate în lucrarea sa nemuritoare „De Revolutionibus
Orbium Cœlestium” (1543) şi i-a permis lui Erasmus Reinhold să
calculeze Tabelele Prutenic (Wittenberg, 1554), ce au stat ulterior
la baza reformei Gregoriene.⁵

În
conformitate cu Enciclopedia Catolică, Aloisius Lilius a fost
„arhitectul-șef” al calendarului Gregorian. Lilius, de
religie romano-catolic, era un fizician şi profesor de medicină.
Manuscrisul său cu privire la reforma calendarului a fost prezentat
Curiei Romane în 1576, de către fratele său, Antonius. Ideile sale
au fost folosite de către un preot astronom- iezuit Christopher
Clavius, pentru noul calendar. Calendarul în sine este numit după
Papa Grigorie al XIII-lea. Este o instituţie papală, prin ea şi
pentru ea.

Cu
toate că lumea de astăzi este unită în utilizarea calendarului
Gregorian, când a fost introdus pentru prima dată, a fost respins
pe scară largă de către țările protestante ca fiind o instituție
catolică. O bulă papală, Inter Gravissimas, emisă în 24
februarie 1582, a ordonat clerul catolic să-l accepte și i-a
îndemnat pe monarhii catolici să facă același lucru. La acea
vreme, singurele țări care l-au acceptat erau țările catolice
Italia, Spania, Portugalia, Polonia și majoritatea regiunilor
franceze. A fost nevoie să treacă aproape 350 de ani mai înainte
ca toate țările să adopte calendarul papei.

Să
fim bine înțeleşi : calendarul papei utilizat, azi, în întreaga
lume, este un instrument pentru a controla viaţa religioasă.

Catolicii
înșiși recunosc: „Reforma calendarului a fost încă de la
început legată de conciliile generale, și anume. cel de la Niceea
(325), din Constanța (1414-1418), de la Basel (1431), al V-lea
Lateran (1512-1517), și din Trent (1545-1563).”⁶

Oamenii
nu conectează, de obicei, respectarea religiei cu astronomia, dar
există o strânsă legătură. De la bun început, iezuiții au
dominat domeniul astronomiei și în alte domenii științifice
strâns legate. Chiar și teoria Big Bang-ului a fost inventată de
un preot iezuit instruit, părintele Georges Lemaître. Cunoașterea
astronomiei a fost un aspect important pentru iezuiții; căci
întrucât măsurarea timpul este întotdeauna dependentă de
mișcarea corpurilor cerești fără cunoaşterea astronomiei ei
nu ar fi putut reforma calendarul.

Calendarul
Gregorian, la fel ca orice altă ramură a Pomului Cunoașterii, a
fost conceput cu un singur scop: să ascundă adevărul și să
perpetueze minciuna. El a oferit mai multe disimulări, camuflări
„frunze”, astfel încât căutătorii de adevăr să fie
deturnaţi în încercarea lor de a descoperi adevărul.

Tranziția
de la calendarul Iulian la cel Gregorian este adesea oferită ca
dovadă incontestabilă că Sâmbăta este Sabatul Biblic. Argumentul
este o simplă înşelăciune. Atunci
când s-a trecut de la calendarul Iulian la calendarul Gregorian nu
s-a pierdut nicio zi din săptămână. Ziua de Joi 4 octombrie a
fost urmată de Vineri, 15 octombrie. Doar numerotarea a fost
modificată astfel încât 10 zile au fost retrase din calendar. Asta
e tot.

Acesta
este un fapt. Și, din acest fapt, se creionează o presupunere
incorectă: că în momentul când a fost introdus calendarul
gregorian nu a existat nicio perturbare a zilelor săptămânii,
ciclul săptămânal modern a rămas neschimbat de la Creațiune.
Această extrapolare nu este corectă, dar creează o
diversiune care ascunde adevărul: Sabatul, după cum au arătat
patriarhi, apostoli, și Yahushua, a fost calculat printr-un calendar
diferit, cu un alt ciclu săptămânal, care nu se aliniază cu
Sâmbătă sub numele de a șaptea zi a săptămânii.

Această
schimbare a calendarului a avut loc acum peste 430 de ani. Însăşi
greutatea minciunilor oferă o măsură superficială de autoritate.
Acest lucru pare să demonstreze presupunerea că un ciclu săptămânal
continuu s-a derulat neîntrerupt încă de la creațiune.
Căutătorii de adevăr arată către tranziția lină de la
calendarul Julian la cel Gregorian și nu investighează mai
adânc.

Cu
toate acestea, calendarul Gregorian a fost doar un alt strat de
înșelăciune. Îndepărtează acest strat și se descoperă
altul… calendarul Iulian post-Nicean: un calendar cu un ciclu
săptămânal continuu iar cercetătorii sunt convinși că au
descoperit adevărul!

Pentru
a afla adevărul cu privire la ziua în care Creatorul cere
închinare, este necesar să se treacă de camuflajul frunzelor
frumoase, de rămurele erorii la care sunt ataşate aceste frunze, și
să se sape mai adânc. Calendarul Gregorian papal a fost bazat pe
calendarul Iulian păgân. Astronomul Iezuit Christopher Clavius
a recunoscut, el însuși, acest lucru.

Clavius
… a confirmat despre Calendarul Iulian că își are originea
în păgânismul pur, și nu are nici cea mai mică legătură cu
calendarul biblic … În cartea sa, Romani Calendarii A Gregorio
XIII P.M. Restituti Explicato, Clavius relevă faptul că,
atunci când, la Sinodul de la Niceea, Calendarul Iulian a fost
adoptat ca fiind calendarul religios al Bisericii, aceasta
(biserica) a respins în mod deliberat calendarul biblic și a
adoptat, în schimb calendarul păgân.⁷

Mai
mult decât atât, săptămâna modernă de Duminică până Sâmbătă,
poate fi urmărită înapoi, trecând de tranziția calendarului din
1582, până la Consiliul de la Niceea. Săptămâna, așa cum este
cunoscută în prezent, a fost standardizată la acea dată.

Numele
păgâne ale săptămânii planetare au fost perpetuate în
calendarul utilizat între așa-numitele țări creștine. De fiecare
dată când ne uităm la calendar avem în fața noastră o amintire
constantă a sincretismului dintre păgânism și creștinism, ce a
avut loc ca urmare a marii apostazii religioase … .⁸

Inainte
de Consiliul de la Nicea, au existat diferențe regionale în modul
în care s-a utilizat calendarul iulian de-a lungul Imperiul Roman.
Săptămâna planetară nu a provenit, așa cum au presupus
creștinii, de la evrei ca săptămâna creaţiunii. Ci, a venit,
mai degrabă, din religiile misterelor persane.

Fără
îndoială faptul că difuzarea misterelor iraniene [persane] a avut
o parte considerabilă în adoptarea generală, de către pagani, a
săptămânii cu Duminica ca zi sfântă. Numele pe care le folosim,
fără să știm, pentru celelalte șase zile, au intrat în
folosință în același timp, când Mitraismul câștigase adepții
săi în provinciile din Occident, şi nu est nici o grabă în
stabilirea unei relații de coincidență între triumful său și
fenomenul concomitent.⁹

Rețineți,
chiar și săptămâna modernă poate fi urmărită într-o religie
păgână.

Se
pare că unii lideri spirituali care dețineau controlul asupra lumii
păgâne au ordonat lucrurile în aşa fel încât săptămână
planetară păgâna să trebuiască doar să fie introdusă la
momentul potrivit, astfel încât cel mai răspândit cult al
soarelui din toate timpurile să vină în faţă și ziua Soarelui
să fie înălțată ca fiind mai presus și mai sacră decât toate
celelalte. Cu siguranță acest lucru nu s-a realizat accidental.¹⁰

La
momentul în care a fost integrată în calendarul Iulian, ea începea
cu ziua de Sâmbătă (dies Saturnior „ziua lui Saturn”)
și se încheia vinerea (dies Veneris sau „ziua lui Venus”)!
Acest lucru a fost schimbat mai târziu odată ce mitraismul a
câștigat mai mulți adepți și au influențat creștinismul
timpuriu. „Pre-eminența alocată lui dies Solis [ziua
soarelui], de asemenea, a contribuit cu siguranță la recunoașterea
generală a Duminicii ca sărbătoare. Acest lucru este legat de un
fapt mult mai important, și anume, adoptarea săptămânii de
către toate națiunile europene „¹¹. Nu se
afirmă astfel că primii europeni nu aveau o săptămână, însă
că săptămâna folosită de ei era diferită.

Mitraiştii
vroiau să înceapă săptămâna Duminica, în onoarea zeului-soare
Mitra. Mulți creștini timpurii, părăsind a șaptea zi – Sabatul
lunar calculat pe Calendarul
Creatorului, au început să se închine de asemenea Duminica.
Acest lucru a fost făcut în mod ostentativ în onoarea învierii
lui Yahushua în prima zi a săptămânii. Tertulian, un apologet
creștin din secolul al doilea, a încercat să explice această
acceptare creștină a unei zile de închinare păgână, afirmând:

Aceste
fragmente de piatră arată rămășițele unui Fasti Julian
timpuriu. Saptamana originală de opt zile se poate vedea clar ca
indicând zilele săptămânii desemnate prin litere de la A la H.

Alții,
cu siguranță, mai cultivați, cred că Soarele este dumnezeul
creștinilor, deoarece se știe că ne rugăm spre est și că
celebrăm ziua Soarelui. Nu este aşa? Nu este aşa că majoritatea
dintre voi, în afectivitatea de a vă închina corpurilor cerești,
uneori vă întoarceţi buzele spre răsăritul soarelui. Sunteţi cu
siguranță dintre cei care, de asemenea, au primit Soarele în
registrul celor șapte zile, și dintre toate zilele o preferaţi pe
aceasta. . . .¹²

Dacă
calendarul este proiectat din nou, dacă ramurile Pomul Cunoașterii
sunt urmărite înapoi, dovezi arheologice relevă, fără îndoială
că săptămâna modernă provine din religiile păgâne ale
misterelor. Calendarul iulian, vezi Istoria
Calendarului Iulian, nu a provenit de la săptămâna biblică.
Calendarul iulian timpuriu a avut opt zile într-o săptămână, nu
șapte. Este un lucru rezonabil că săptămâna inițială a
calendarului iulian a avut o săptămână de opt zile. Săptămâna
privind calendarul Republicii Romane a avut, de asemenea, o săptămână
în opt zile, și asta era ceea ce romanii erau obișnuiți să
folosească.

Evreii
din ziua lui Yahushua nu au folosit săptămâna iuliană de opt zile
ca fiind calendarul lor. Ei foloseau încă calendarul lui Moise,
același calendar Luni-solar care a fost transmis de la Creațiune.
Apostolii și primii creștini s-au închinat cu toții în Sabatul
zilei a șaptea a calendarului biblic, cu toate că începând cu cel
de-al doilea secol, unii creștini au fost influențați îndeajuns
de mult de mitraism încât au început să se închine în zilele
păgâne de Sâmbăta sau Duminica ale săptămânii planetare.

Această
diversitate de zile de cult, cu unii închinându-se în a șaptea zi
a Sabatului lunar al calendarului biblic, alții Sâmbăta, şi alţii
Duminica a continuat până la Conciliul de la Niceea. La acea vreme,
vechiul calendar a fost îndepărtat pentru scopuri religioase.
Conciliul a decretat că începând din acel moment calendarul păgân
iulian trebuia să fie folosit pentru toate ritualurile religioase.
Această declarație unilaterală a putut fi aplicată, deoarece
Consiliul a fost susținut de puterea imperială a lui Constantin cel
Mare.

Oamenii
de știință evrei recunosc impactul pe care conciliul de la Nicea
l-a avut asupra vechiului calendar, biblic. Societatea evreiască de
Publicare din America a publicat opera monumentală a lui Heinrich
Graetz, Istoria evreilor. După părerea sa Graetz a declarat
despre Conciliul de la Niceea:

„Luna
Noua este încă, iar Sabatul a fost inițial, dependent de ciclul
lunar. . . Inițial Luna Noua a fost celebrată în același mod
ca și în Sabat; treptat a devenit mai puțin importantă, în
timp ce Sabatul a devenit tot mai mult o zi a religiei și a
umanității, o zi a meditație și a instruirii religioase, o zi
de pace și încântare a sufletului. „

(Universal
Jewish Encyclopedia, p. 410)

La
Conciliul de la Niceea a fost rupt ultimului fir care lega
creștinismul de portaltoi. Sărbătoarea Paștelui ce până la
aceea dată fusese ţinută de către cea mai mare parte, în același
timp, cu Paștele evreiesc, și într-adevăr, în zilele
calculate și fixate de Synhedrion [Sanhedrin] din IUDEEA; a fost
respectată după aceea cu totul independent de calendarul
evreiesc.¹³

Acest
lucru este mult mai important decât își dau seama majoritatea
oamenilor de astăzi, inclusiv laicii evrei. Calendarul stabilit de
către Tatăl Yahwuah la Creațiune a avut într-adevăr, o săptămână
de șapte zile. Cu toate acestea, modul în care se derulau
săptămânile era complet diferit.

Calendarul
Creatorului, la fel ca toate calendarele vechi care au fost
transmise dinainte de potop, este un calendar luni-solar. Acest lucru
înseamnă luna calendaristică începe odată cu apariţia luni
noi. De fapt, chiar cuvântul „lună” face o trimitere
directă la astrul ceresc. În prima zi a fiecărei luni era o zi de
închinare. Prima săptămâna de lucru începea în a doua zi a
fiecărei luni. Cea mai mare diferență între calendarul de la
Creațiune și cel iulian sau cel gregorian este faptul că acestea
din urmă au un ciclu săptămânal continuu. Pe calendarul biblic,
ciclul săptămânal reporneşte în fiecare lună.

Radacina
acestei complexităţi imense a răului, desigur, este „balaurul,
șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana.” (Apocalipsa
20: 2) La fel cum un copac are multe ramuri, ce se despart din
trunchi, tot așa, şi rădăcina unui copac este ramificată. De
fapt, sistemul rădăcinii poate fi foarte adânc, foarte complex, și
răspândit pe un teritoriu larg, întrucât susține întregul pom
de deasupra solului, care este vizibil.

Ramificaţiile
rădăcinii, diavolului, sunt toate puteri demonice care lucrează cu
el. Ramificațiile acestea sunt formate dintr-o anumită clasă de
oameni, inspiraţi de demoni, care lucrează pentru a avansa
obiectivele Șarpelui. Biblia se referă la ei în Geneza 6: 4
numindu-i: „oameni cu renume.” ” Erau uriaşi pe
pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea , când fiii
lui Elohim au intrat la ficele oamenilor şi ele le-au născut copii,
aceştia au fost războinicii, care au fost în vechime oameni de
renume.”

Copacul
vizibil este întotdeauna susținut de un sistem invizibil al
rădăcinii.

Aceşti
„Oameni de renume” nu erau servitorii umili ai Celui Prea
Înalt. Versetul următor, menționează: „Și Yahuwah a văzut
că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare imaginație
a gândurilor inimii sale era numai spre rău.”

Aceşti
„Oameni de Renume” nu sunt acum, și nici nu au fost
vreodată, oameni evlavioși. În întreaga istorie a Pământului,
oamenii nu devin oameni de renume, cu excepția cazului în care
cooperează cu puterile răului. Bărbații de renume sunt promovaţi
și avansaţi de Satana pentru a le permite să continue planurile
sale.

De-a
lungul istoriei, ei au existat agenţi agitatori; bărbații care
trag sforile în spatele scenei. Ei sunt cunoscuţi sub mai multe
denumiri. Au fost numiţi pontifi; francmasonii; illuminaţi;
Bilderberg; Clubul de la Roma. Au fost denumiţi „elita”
și, din lipsa unui termen mai bun, „puterea” Unul dintre
cele mai puternice și influente dintre aceste grupuri de oameni de
renume este Societatea lui Isus, sau
Iezuiții.

De
aproape 500 de ani, iezuiții au lucrat pentru a avansa agenda
Șarpelui. Încă de la început, ei au fost sub îndrumarea directă
a inteligentelor demonice prin „Exercițiile spirituale”
ale fondatorului lor, Ignatious Loyola.

A.
Ei au creat și răspândit minciuna unui glob pământesc ce se
învârte într-un univers vast pentru a pregăti scena mondială
pentru înşelăciunea de la timpul sfârșitului;

B.
Ei au inventat calendarul gregorian pentru a adăuga încă un alt
strat de înșelăciune, în scopul de a ascunde adevărul despre
calendarul biblic și Sabatul lunar original de la Creaţiune.
Intenția lor era să-l îngroape atât de adânc încât acest
adevăr să nu fie descoperit și restaurat, şi să-i pregătească
pe toţi să primească Semnul Fiarei.

Bărbații
de Renume cunoşteau din surse oculte timpul când ştiinţa urma să
avaseze. Ei doreau ca aceste cunoștințe să fie rezervate doar
pentru ei. În scopul de a ascunde adevărul de mase, au început o
campanie de „prostire” a populației generale. Această
campanie a început cu formarea ordinului iezuit în același timp
când adevărurile divine erau restaurate prin Reforma protestantă.
Iezuiții sunt cunoscuţi la nivel mondial pentru trei lucruri: 1)
zelul lor misionar nemilos; 2) prezența lor în domeniul
astronomiei; 3) sistemul lor de învățământ.

Planurile
iezuiţilor atât din spatele globului pământesc cât și a
calendarului fals pot fi observate de către oricine dorește să
studieze dovezile:

Pământul-Glob:
Credința într-un pământ sferic a pus bazele înşelăciunii
finale: Falsificare celei de a Doua Veniri, a intenționat să înșele
întregul pământ chiar înainte de adevărata a Doua Venire a lui
Yahushua.

Calendarul
Gregorian: Crearea calendarului gregorian în cadrul aceluiași secol
în care Biserica Catolică a conceput ordinul iezuit și a
promulgat teoria unui pământ sferic, a format un strat mai mare de
înșelăciune. Ea și-a consolidat ipoteza că ciclu săptămânal
modern, a existat dintotdeauna. Astfel, orice dovadă care să
demonstreze că Sâmbăta nu este Sabatul Bibliei ar fi respinsă
imediat ca fiind imposibilă.

Ambele
erori sunt atât de bine stabilite în ştiinţa acceptată de comun
acord că au devenit „cunoaștere arhetipală.” Cu alte
cuvinte, ele sunt acceptate fără îndoială ca niște fapte
auto-evidente. Pune sub semnul întrebării fie forma pământului
fie presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic şi imediat vei fi
batjocorit, ridiculizat și respins. Această batjocură produce o
presiune foarte mare asupra oricui ar îndrăzni să gândească
independent. Şi are ca efect îndepărtarea maselor de a beneficia
de creșterea cunoștințelor pe care Cerul le-o pune la dispoziție.

Iezuitii,
prin misionarii lor, şi prin prezența lor influentă în lumea
științifică, precum și prin școlile și universitățile lor, au
avut un rol activ în modelarea gândirii generațiilor. Dacă se
compară rezultatele la citire, scriere și matematică ale
absolvenţilor clasei a 8-a din America secolului al 20-lea, cu cele
ale absolvenţilor din America de astăzi, este clar că planul
elitei de prostire a populației a avut un foarte mare succes.
Atenția oamenilor scade la fel şi capacitatea lor de a se
concentra, de a raționa de la cauză la efect, de a aplica
conceptele învățate în viața lor. Aceştia pot fi ușor
controlaţi de puterile întunericului.

Majoritatea
persoanelor nu mai au capacitatea de a sta jos, și a se concentra pe
un subiect suficient de mult timp încât să-l cerceteze temeinic.
Ei devin repede plictisiţi. Subiectul va fi pus deoparte înainte de
a fi vreodată rezolvat. Puțini au capacitatea de a trage o
concluzie bazată pe Greutatea
Dovezilor . Şi încă şi mai puțini reușesc, în vreun fel,
să utilizeze noile informații, în mod practic, în viața lor de
zi cu zi. Gândirea critică a fost pierdută și, de asemenea,
aceasta face parte din strategia de înşelare iezuită.

Fără
abilități de gândire critică, oamenii privesc către autoritățile
din afară. În loc de a avea încredere în propria lor capacitate
de a ajunge la o concluzie logică, ei apelează la oamenii de
știință respectaţi, la pastorii sau la preoții lor, chiar și
la mass-media ce este controlată de stat, ca să le spună ce este
adevăr și ce trebuie să creadă. Astfel, aceste puteri controlează
comportamentul publicului, întrucât acestea controlează gândirea
lor prin fluxul de informații permis să ajungă la populaţie.

Este
timpul de a dezlega adevărul de eroare. Este timpul să știi ce
crezi și, mai mult decât atât, de ce crezi asta. Este foarte
important să studiezi orice subiect nou cu o minte deschisă. Nu
cădea pradă părtinirii informaților! Un cleric și filosof
creștin, englez, William Paley a afirmat în mod corect: „Există
un principiu care este o bară a judecăţii împotriva întregii
informații doveditoare, împotriva tuturor argumentelor și care
nu pot eşua să păstreze un om în ignoranță veșnică. Acest
principiu este de sfidarea înainte de anchetă. „

William
Paley, (1743-1805), a declarat: „infidelitatea lumii păgâne
… este rezolvată printr-un principiu care, în opinia mea, va
ține cont de ineficacitatea oricărui argument, sau a oricui
fel de dovadă, și anume sfidarea înainte de examinare. . „
(A
View of the Evidences of Christianity: In Three Parts)

A
vă păstra o minte deschisă înseamnă a fi dispus să acceptaţi
orice concluzie pe care Duhul Sfânt vă va descoperi-o a fi
adevărată, indiferent ce ar fi aceasta. Este imposibil să se
ajungă la adevăr dacă se începe studiul prin încercarea de a
dovedi noua idee greșită. Ar putea fi greșită. Pe de altă parte,
ar putea fi corectă! Nu îţi împietri mintea și nu schimba brusc
direcţia cercetări tale prin încercarea de a dovedi ceva greșit
înainte de a ști ce dezvăluie toate dovezile.

Nu-ți
fie teamă să pui la îndoială. Tatal Yahuwah a creat creierul uman
pentru a fi logic. El invită: „Veniți acum să ne judecăm
împreună.” (Isaia 1:18) Poate fi înfricoşător a deschide
mintea cuiva să accepte posibilitatea că ceea ce a crezut a fi
adevăr este, de fapt, eroare. Cu toate acestea, Tatăl Yahuwah s-a
angajat să păstreze în siguranță ceea ce a fost încredințat în
grija Sa. Cuvintele apostolului Pavel pot fi mărturia tuturor celor
care încredințează sufletul lor Tatălui: „Știu în Cine am
crezut și sunt convins că El este capabil să păstreze ceea ce
l-am încredințat pînă în ziua aceea . „(2 Timotei 1:12)

Deoarece
testul final vizează închinarea, este vital să se cunoască
adevărata zi de închinare. Pentru a calcula corect ziua de
închinare, este necesar să se utilizeze adevăratul calendarul.
Dacă vă schimbați doar autoritățile, (să zicem, de la un preot
ortodox la un pastor protestant) acestea pot să vă conducă din
nou pe căi greșite. Liderii spirituali, ale căror salarii sunt
extrase dintr-o organizație religioasă care ne învață închinarea
de Sâmbătă sau de Duminică utilizând calendarul gregorian, au
un interes legitim în păstrarea teologiei tradiționale.

Doar
schimbarea autorităților nu este suficientă. Trebuie sa mergi la
sursa întregii înțelepciuni, la Creator, pentru a avea o
convingere proprie. Încrede-te în El să te învețe ce este
adevărul căci vânturile adevărului și ale erorii suflă
furtunos asupra sufletului tău.

Iezuitii
sunt Oamenii de Renume moderni. Cu inteligenţă supranaturală, ei
au conceput doua dintre cele mai mari înşelăciuni venite vreodată
asupra omenirii: o credință într-un glob pământesc; şi
presupunerea că Sâmbăta este Sabatul biblic iar Duminica este ziua
învierii lui Yahushua. Ambele credințe sunt erori periculoase,
întrucât pregăteşte lumea să accepte înşelăciunea lui Satana
din timpul sfârșitului și să primească Semnul Fiarei.

Printre
ultimele cuvinte rostite profetului Daniel, a fost o promisiune: „Dar
tu, Daniele, închide cuvintele și pecetluiește cartea, până la
vremea sfârșitului: mulți vor alerga încoace și încolo și
cunoștința va creşte „. (Daniel 12: 4) creştinii
interpretează invariabil acest text pentru a fi o referință la
tehnologia avansată. Și, cu siguranță, tehnologia a avansat
exponențial în ultimii 120 de ani.

Cu
toate acestea, creșterea cunoștinței date generației finale este
de importanță mult mai mare decât simpla tehnologie. Aceste
cunoștințe care vor creşte se referă la dezminţirea tuturor
minciunilor care au fost predate ca adevăr.

Al
treilea capitol al lui Ioel se referă la aceast rezultat al
creșterii cunoștinței: înainte de judecata finală fiecare suflet
de pe pământ are de luat o decizie.

Adunați-vă,
și veniți, voi toți păgânii, strângeți-vă împreună de jur
împrejur; acolo coboară-i pe războinicii tăi, O Yahuwah.

Să
se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat, căci
acolo voi ședea să judec toate neamurile de jur împrejur.

Puneţi
secera, pentru că recolta este coaptă: veniţi, coborâţi; pentru
că presa este plină, teascurile se revarsă; pentru că mare este
răutatea lor.

Mulțimi,
mulțimi în valea judecății, căci ziua lui Yahuwah este aproape
în valea judecății. (Ioel 3: 11-14, KJV)

Astăzi
gloatele sunt în valea judecății. Știința și religia
organizată ambele au fost construite pe mai multe straturi de
minciuni. Ziua cea mare a lui Yahuwah este aproape și fiecare suflet
viu astăzi se confruntă cu o decizie: „Voi urma adevărul
incomod? Sau mă voi agața de o minciună convenabilă?”
Amintiți-vă: Cunoaşterea adevărului, nu schimbă realitatea a
ceea ce este adevăr.

Pentr
a urma adevărul, indiferent de cost este nevoie de sacrificiu. Este
nevoie de angajament. A accepta un adevăr nepopular înseamnă a fi
dispus să primeşti batjocora celor care se agață de minciună.
Acesta poate avea, de asemenea, un impact la locul de muncă și
chiar în familia cuiva. Este o decizie cu care se confruntă fiecare
individ pe pământ: Adevărul? Sau minciuna?

Minciuna
pare confortabilă. Plauzibilă. Convenabilă. Este înțelegerea
fundamentală pe care au fost construite alte credințe. Dar acum,
când adevărul este restaurat, când cunoștința a crescut, este de
o importanță vitală pentru destinul tău veșnic să înlături
minciuna și să accepţi adevărul, indiferent cât de ridiculizat
este acesta, sau cât de incomod este impactul său asupra vieții
tale.

Acceptă
adevărul, indiferent de cost! O eternitate plină de fericire îi
așteaptă pe toți cei care predau ideile preconcepute și ÎL lasă
pe Tatăl Yahuwah să îi conducă la adevărul Său.

Articole și videoclipuri la subiect:

¹ Zecharia Sitchin, When Time Began, (Santa Fe, New Mexico:
Bear & Co., Publ., 1994), p. 198, subliniere adăugată.

² Noah Webster, American Dictionary of the
English Language, 1828 ed., subliniere adăugată.

³ See The American Heritage Dictionary of the English Language, 4th
Edition.

⁴ China a adoptat calendarul Gregorian la data de 1 ianuarie 1912. Cu
toate acestea, la scurt timp după aceea, China a trecut printr-o
perioadă de agitaţii politice în diferite părți ale Chinei unde
se foloseau calendare diferite. Până în 1949 când a fost fondată
Republica Populară Chineză, nu a existat o utilizarea unificată a
sistemului Gregorian.

⁵ http://www.newadvent.org/cathen/09247c.htm

⁶ Ibid.

⁷eLaine Vornholt & Laura Lee Vornholt-Jones,
“ ‘Continuous
Weekly Cycle Theory’ Proven False By Julian Calendar.”

⁸ R. L. Odom, Sunday in Roman Paganism, p. 202.

⁹ Franz
Cumont, Textes et Monumnets Figures
Relatifs aux Mysteres de Mithra, (Brussels: H. Lamertin, 1899), Vol. I, p.
112.

¹⁰ Odom, p. 157.

¹¹ Franz Cumont, Astrology and
Religion among the Greeks and Romans, p. 163.

¹² Tertullian, Ad Nationes, Book 1, Chapter 13 in J. P. Migne, Patrologiæ Latinæ Cursus Completus,
(Paris, 1844-1855), Volume 1, columns 369-372.

¹³ See
Heinrich Graetz, History of the Jews, Vol. II, pp.
563-564, subliniere adăugată.

Decembrie 31, 2022

Nu mai credem că papa Francisc este al Optulea rege. Totuși, continuăm să credem că cei șapte munți/regi sunt șapte papi, și că de curând decedatul, Papă Benedict XVI a fost al șaptelea rege. Schimbarea înțelegirii noastre se datorează în primul rând cunoștințelor obținute cu privire la evenimentele finale profetizate de profetul Ezechiel. După ce Yahuwah intervine puternic să distrugă armatele Rusiei, Turciei și Iran pe munții lui Israel, timp de șapte ani Israelul va curăța ținutul de tot echipamentul militar al armatelor distruse [Ezechiel 39:9]. Susținem că am adăugat la această perioadă timpul necesar Rusiei să încheie distrugerea Ucrainei și să demilitarizeze NATO. În acest caz, prelungim mai mult perioada de timp atât cât permite vârsta curentă a Papei Francisc.

Mai mult, fraza [Apoc. 17:11] descrind pe ‘Al Optulea ca unul dintre cei șapte’ ne lasă perplex. O posibilă speculație a acestei șarade divine ar fi că papa care vine după Francisc ar putea fi acea personificare demonică a lui Ioan Paul II la care am gândit demult. Dacă acest lucru s-ar întâmpla , atunci al Optulea chiar este dintre cei șapte. Atunci, Papa Francisc este un papă tranzițional căci el nu face parte dintre cei șapte.

Pare să aibă sens faptul că personificarea lui Ioan Paul II este amânată fiindcă scena lumii nu este pregătită pentru confruntarea cu evenimentele finale care au fost profetizate pe diferite fronturi, apogeul fiind întoarcerea lui Yahushua.

Suntem mai doritori ca niciodată să vedem întoarcerea lui Yahushua ca să stăpânească peste natiunile lumii, de la Ierusalim. Dar noi nu putem depăși cronologia lui Yahuwah.

Coincidenţe de date, planuri, și scopuri, îi pun pe iezuiți în corelaţie cu o înșelăciune masivă cu privire la adevărata formă a pământului – toate cu scopul de a oferii mai multe-fațete iluzioniste ale sfârşitului timpului.

Conspiraţie: Cuvântul care a dat lovitura în ultimii aproximativ 20 de ani . Dovezile care sprijină existența conspirațiilor sunt frecvent respinse ca mirosind a fi nimic mai mult decât o teorie nebunească. Dar grăbindu-se să respingă dovezile circumstanţiale ale răului ca fiind nimic mai mult decât speculaţii ciudate, oamenii trec cu vederea în mod frecvent un aspect important: atunci cand există suficiente dovezi pentru a susține o teorie,aceasta se distanţează de domeniul coincidenţelor și devine o posibilitate. Apoi, probabilitate. Și, în sfârșit, devine un fapt.

Noi dovezi uimitoare implică ordinul iezuitţilor ca fiind geniul din spatele unei înșelăciuni ce se propagă de secole. Acest articol va urmări acţiunea și influența datorate implicări iezuiţilor în răspândirea acestei minciuni. Scopul acesteia a fost de a schimba percepția maselor cu privire la pământ, la autoritatea Bibliei,la univers și la poziția Creatorului în cadrul lui. Această schimbare pune bazele covârșitoarei înşelăciuni ce urmează să vină foarte curând asupra lumii, în contextul primul vai sau în cadrul trâmbiței a cincea, profetizată în Apocalipsa 9: invazia demonică, „extraterestră”.

Uneori dovezile sunt circumstanțiale. Cu toate acestea, dovezile circumstanțiale pot fi foarte convingătoare și nu ar trebui să fie date la o parte. Potrivit unui judecător federal, pensionat:

Există, în general vorbind, două tipuri de probe, directe și indirecte. Probele directe constituie mărturia unei persoane despre ceea ce a văzut, a auzit personal sau a făcut. Dovada circumstanțială este o dovadă indirectă, chiar aşa, doveda prin care ai putea descoperi existenţa unui alt fapt, chiar dacă acesta nu a fost dovedit în mod direct. Nu există nici o distincție legală între dovezile directe și cele indirecte, în măsura în care lucrurile pot fi demonstrate; legea vă permite să acordaţi credibilitate în mod egal …

Nu există nici un motiv de a nu fi luate în calcul unele dovezi, pur și simplu pentru că sunt dovezi circumstanțiale. … De fapt, dovezile circumstanțiale pot fi la fel de concludente ca mărturia unor persoane, care au asistat faptul, vorbind pe baza propriei lor percepţii. Dovezile circumstanțiale, prin urmare, sunt oferite pentru a dovedi un anumit fapt ce vi se cere pentru a deduce existența unui alt fapt sau unui set de fapte. Înainte de a decide că un fapt a fost dovedit prin dovezi circumstanțiale, trebuie să luaţi în considerare toate probele în lumina rațiunii, experienței și al bunului simţ.

„Într-o minciună mare, există întotdeauna o anumită forță de credibilitate; întrucât masele largi … cad mai ușor victime unei minciuni mari decat uneia mici, deoarece ei au spus de multe ori minciuni mici în legătură cu lucruri minore, dar le-ar fi rușine să recurgă la minciuni pe scară largă. Niciodată nu le va trece prin cap să născocească neadevăruri colosale,şi de aceea ei nu ar crede că alții ar putea avea nerușinarea să denatureze adevărul atât de rușinos.

„Chiar dacă faptele care dovedesc acest lucru pot fi aduse în mod clar la mintea lor, ei se vor îndoi în continuare și vor șovăi și vor continua să creadă că pot exista alte explicații. Pentru că minciuna extrem de neruşinată lasă întotdeauna, chiar și după ce a fost demascată, urme în spatele ei; acest fapt este cunoscut în această lume de toți experții mincinoşi și de toţi cei care conspiră împreună în arta de a minții. „

(Adolf Hitler, Mein Kampf, Vol. 1, Cap. X.)

Un pământ sferic este dovedit ca pseudo-știință, dar întreaga lume crede în existenţa lui. Este o minciună uriașă în care s-a crezut întreaga viaţă, fiind perpetuată din generație în generație. Oricine îndrăznește să ridice un semn de întrebare, este batjocorit și ridiculizat. Vladimir Lenin potrivit unor surse afirma: „O minciună spusă de suficient de multe ori devine adevăr.”

Flat Earth (erroneous mental image of things falling off the edge)

Doar ce o persoană rosteşte cuvintele „pământ plat” că cel ce o ascultă va chicotii. Imaginea mentală (incorectă) care apare imediat în minte este un simplu plan plat de pe care în cazul în care nu este atentă, o persoană aflată în călătorie, ar putea cădea de pe margine.

Nicăieri acest fenomen nu este văzut mai clar ca în credința că pământul este sferic, şi se învărte prin spațiu, întrucât el se roteşte in jurul soarelui, care el însuşi se află la mii de kilometri pe oră prin spațiu. Dacă o persoană doar rosteşte cuvintele „pământ plat” cel ce o ascultă va chicotii. Imaginea mentală (incorectă) care apare imediat în minte este un simplu plan plat de pe care, în cazul în care e neatentă, o persoană,aflată în călătorie, ar putea cădea de pe margine .

WLC vă invită să lăsaţi deoparte credința într-un glob rotund. Studiaţi cu atenție dovezile ce au fost adunate ce privesc un pământ închis care nu se învârte în jurul soarelui.

A început cu un om…

Nicolas Copernic

Copernic este cunoscut pentru că a propus un model nou și diferit al universului. Înainte de Copernic, cei mai bine educați oameni credeau în modelul ptolemeic al universului, care plasa un pământ plat în centrul universului. Copernic a sugerat că soarele,şi nu Pământul, ar fi în centrul sistemului solar și că pământul se învârte în jurul acestuia. Acest model „heliocentric” este ceea ce se predă astăzii, în timp ce modelul anterior „geocentric” conform căruia totul gravitează în jurul pământului a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei.

Cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că Nicolas Copernic a promovat ideea pentru care Galileo Galilei a fost persecutat de către ierarhia romano-catolică cu mai puțin de 100 de ani după moartea lui Copernic. Acuzat de erezie, Galileo a fost nevoit să renunțe la convingerile sale şi şi-a petrecut ultimii nouă ani din viață în arest la domiciliu. Cu toate acestea, ceea ce majoritatea oamenilor nu cunoaşte sunt următoarele fapte semnificative:

Nicolaus Copernicus, 1473-1543

1. Copernic aparținea celui de-al treilea ordinul al Sf. Dominic. Când a vrut să urmeze o carieră în biserică, a studiat, printre altele, astrologia și astronomia.

2. În timp ce unele surse susțin că Nicolas Copernic nu a făcut jurămintele de preot, el a fost cleric şi nu s-a casatorit. În plus, „faptul că, în 1537 regele Sigismund al Poloniei i-a pus numele pe lista celor patru candidați pentru scaunul vacant al episcopului de Ermland, face probabil faptul ca el să fi intrat în preoție, mai târziu.” ²

3. Când a fost solicitat pentru sfaturi despre cum să reformeze calendarul, Copernic la început a refuzat ca să răspundă, dar mai târziu i-a scris o serie de scrisori Papei Paul al III-scrisori ce conțin observații precise care ” au servit, de fapt, șaptezeci de ani mai târziu, ca fundament pentru elaborarea calendarului Gregorian. „³

4. Pentru o lungă perioadă de timp Copernic a refuzat să-şi publice convingerile cu privire la un univers heliocentric. În cele din urmă, în 1531, el a publicat un scurt rezumat, precizând teoria în șapte axiome. După aceea, conceptul s-a răspândit rapid.

5. Doi ani mai târziu, Albert Widmanstadt a ţinut o conferenţă despre modelul lui Copernic, în faţa Papei Clement al VII-lea, o acțiune pentru care a fost recompensat.

6. În 1536, Cardinalul Schonberg, care a fost Arhiepiscop de Capua, i-a cerut lui Copernic să publice detaliat teoria lui sau, cel puțin, o copie a acesteia lucru realizat pe cheltuiala Cardinalului.

7. Între 1539 și 1541, o scrisoare de 66 de pagini cu un capitol preliminar a fost publicată și distribuit.

8. Așa cum a explicat într-o scrisoare adresată Papei Paul al III, Copernic a cedat în cele din urmă îndemnului insistent al Cardinalului Schonberg, Episcopului Giese de Culm, și altor oameni care –l cunoşteau , și a fost de acord să prezinte manuscrisele sale pentru a fi publicate. O copie completă a lucrării finalizate i-a fost înmânată lui Copernic doar cu câteva ore înainte de moartea sa în data de 24 mai 1543.

Este important să rețineți că teoria lui Copernic ce vizează un univers heliocentric era bine cunoscută nivelurilor superioare ale Bisericii Catolice din timpul vieții sale. Deşi Copernic a preferat să-şi publice teoriile după moartea sa, a făcut acest lucru la rugămințile persistente ale funcționarilor de rang înalt ai bisericii, şi în cele din urmă el a fost de acord să fie publicate manuscrisele sale. Mai mult, nu catolici a fost cei care au respins inițial acest punct de vedere, ci Martin Luther, Melanchton Philip împreună cu alţi lideri protestanți. Catolicii înșiși recunosc: „Opoziția împotriva sistemului lui Copernic a fost la început ridicată de teologii protestanți din motive biblice.” ⁴

Întrebare: de ce ar făcut liderii romano-catolici presiuni persistente asupra lui Copernicus pentru a îşi publica teoriile sale cu privire la un univers heliocentric, dacă aceleaşi teorii i-au condus la condamnarea lui Galileo la mai puţin de 100 de ani mai târziu?

Răspunsul este complicat, dar dezvăluie motivația pentru ceea ce a devenit o conspirație iezuită de mari proporţii: era necesar a schimba concepția publică de la o înțelegere corectă a formei pământului la o credință falsă, astfel încât oamenii să fie mai predispuşi să accepte înşelăciunea finală a unei invazii „extraterestre”.

Dialectica hegeliană

Dialectica hegeliană este instrumentul folosit de guverne și diferiți agenți de schimbare pentru a influența gândirea publică și a aduce o schimbare dorită. Pur și simplu o problemă este creată în mod artificial. Această problemă atrage un răspuns pre-determinat. Răspunsul este apoi utilizat pentru a introduce soluția dorită.

Aproape în toate evenimentele majore din istorie se foloseşte Dialectica Hegeliană: Problema– fabricarea unei crize sau profitarea de un fapt deja în vigoare, în scopul de a obține Reacția dorită de proteste publice, prin care publicul cere o Soluție care a fost hotărâtă de la început.⁵

Ierarhia catolică s-a întâlnit cu o oportunitate perfectă de a pune bazele unei înșelăciuni mondiale care să dea roade în generația finală. Înșelăciunea avea nevoie de un pământ sferic mic, care se învărte într-un spațiu nelimitat, un spațiu locuit de străini și alte forme de viață. Acest lucru a creat îndoială cu privire la Biblie ca fiind Cuvântul inspirat al lui Yahuwah, pentru că Biblia prezintă pământul ca fiind nemișcat. De asemenea prin prezentarea unui univers neînchipuit de mare, Creatorul este exilat departe de creația Lui. Agentul de modificare care a pus în aplicare această transformare a credinței a fost nou Societatea a lui Isus,nou-creată, cunoscută sub numele de Iezuiți.

Iezuiții și Contra Reforma

Chiar în momentul în care Copernic se împotrivea apelului de a-și publica teoria cu privire la un sistem solar heliocentric, Biserica Romano-Catolică ducea război cu noul protestantism. Catolicii recunosc în „Contra Reforma”, „un efort de a stopa valul protestantismului printr-o reformă autentică desfășurată în cadrul Bisericii Catolice.” ⁶ Ordinul iezuit a fost înființat în 1540 sub aprobarea Papei Paul al III- același papa cu care Copernic a corespondat în ceea ce privește reforma calendarului și căruia Copernicus i-a dedicat cartea sa, Rotații ale corpurilor cerești!

Acesta nu poate fi supraestimat: Biserica Catolică l-a împins de la spate pe Copernicus, îndemnând persistent clericul reticent să răspândească teoriile sale heliocentrice care contrazic Scriptura. Nou formații Iezuiții au fost instrumentele perfecte pentru a înfluența o operațiune clandestină de schimbare a percepției publice asupra autorității Scripturii, pământ, și Creator. Diferența dintre Iezuiți și toate celelalte ordine catolice este că iezuiții au invitat în mod deliberat spiritele demonice să posedeze pe adepții lor. Acest lucru a fost realizat prin intermediul „exercițiile spirituale” ale fondatorului iezuit, Ignatius de Loyola. Aceste exerciții spirituale i-a făcut sclavi virtuali prin controlul minții. În propriile lor cuvinte, ei urmau să fie ca un „mort sau cadavru” pentru ca „fără ezitare să asculte” voința superiorilor lor.

Dacă iezuiții și-au deschis în mod voit mintea față de influențele demonilor, ei au adus în catolicism un spirit rău și o inteligență demonică fără precedent. De asemenea, aceasta i-a făcut pe iezuiți plini de succes în fiecare acțiune întreprinsă. Pentru că viața umană este atât de fragilă, viețile individuale sunt atât de scurte, nici o persoană, sau chiar un grup de persoane, nu pot planifica și implementa atâta rău cât a fost comis asupra lumii prin acești iezuiții.

Ghidați și inspirați de inteligențe demonice supranaturale, iezuiții au devenit infami prin instigarea lor la fraudă și subterfugiu; capacitatea lor de a se infiltra în guverne și instituții de învățământ, precum și influența pe care o dețineau, stând în calitate de consilieri ai regilor și lideri în domeniul educației. Lucrând prin intermediul unor entități guvernamentale și educaționale, au reușit să ghideze cercetarea științifică pentru a promova propriile lor scopuri și să prezinte cea mai mare minciună din toate timpurile: un pământ sferic.

Urmați indiciile …

În urma publicării reticente a teoriilor lui Copernic, ordinul iezuit a produs mai mulți astronomii decât probabil orice alt departament demografic specific din Europa. Faptul că un ordin aparent religios a trebuit să producă atât de mulți oameni de știință este în sine un motiv de surprindere. Faptul că acești mari oamenii de stiință s-au axat aproape în exclusivitate pe un singur domeniu al știintei este un motiv în plus de îndoială. Un studiu al astronomilor începând din secolul 16 până în secolul 21 relevă cine sunt cu adevărat astronomii de frunte , care sunt şi preoți iezuiți. Chiar calendarul public modern, calendarul gregorian, a fost conceput de către astronomul iezuit, Christopher Clavius.

Atâta timp cât oamenii au acceptat cosmologia Scripturii a unui pământ fix, o planetă imobilă aflată sub un înveliș protector, nu a existat nici o bază pe care să se construiască minciuni menite să facă mintea umană a se îndoii de cuvântul lui Yah. Prin scăderea încrederii cetățenilor în fiabilitatea Bibliei, a crescut curios încredere în papa ca autoritatea desemnată de Cer în privința credinței. Iezuiții au fost întotdeauna dușmani ai Bibliei. Având în vedere că Biserica Catolică așează decretele papale și tradiția mai presus de Scripturi, scade în mod clar încrederea în Scriptură și crește încrederea în pastori, preoți și Papa ca autorități care cunosc mai mult decât poate cunoaște omul de rând.

De îndată ce modelul biblic geocentric a fost înlăturat, era necesară o nouă explicație. Un pământ sferic, călătorind milioane de mile în jurul Soarelui, se deplasează prin întinderile nelimitate ale spatiului, a devenit necesară explicarea noului model heliocentric al universului. Acest lucru, la rândul său, a creat un mediu în care scrierile lui Charles Darwin a găsit un public receptiv, care a privit speculațiile sale elementare și mai mult decât ceea ce erau în fapt. Dacă oamenii ar fi invocat Biblia ca autoritate supremă, ei n-ar fi acceptat teoriile lui Darwin. Dar, odată ce știința „a fost dovedită”, Biblia a devenit greșită în legătură cu un lucru atât de fundamental ca forma și mișcarea (sau non-mișcarea) pământului; știința a deviat astfel brusc de la credință religioasă. Orice era posibil! Nimic nu mai era de pus la îndoială, inclusiv crearea lumii și existența extratereștrilor.

Dezvoltarea Minciunii

Teoria Big Bangului este [astăzi] cea mai crezută explicație asupra modului cum a început universul. În mod simplificat, se vorbește despre apariția universului, începând cu o mică particulă, apoi dezvoltându-se în următorii 13,8 miliarde de ani pentru a ajunge să formeze cosmosului pe care îl cunoaștem astăzi. „⁷ Teoria Big Bangului este răspunsul științei ateiste la Geneza 1.

Părintele Andrew Pinsent servește în Facultatea de Teologie a Universității Oxford. El deține grade avansate în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, precum și un doctorat în filozofie. De asemenea, deține, un doctorat în fizica particulelor de la Oxford. Acest incredibil de inteligent preot / om de știință a declarat în 2015:

Fiind atât preot și fizician cercetător al particulelor de la CERN, sunt adesea întrebat asupra disputelor dintre credință și știință. Destul de des tinerii îmi pun următoarea întrebare: „Cum poți să fi preot și să crezi în Big Bang?” La care eu le răspund încântat, „Noi am inventat-o! Sau mai precis, Părintele Georges Lemaître a inventat teoria care este numită astăzi „Big Bang” și toată lumea ar trebui să știe despre el. „⁸

Monseigneur Georges Lemaître, Jesuit-trained priest, author of the

Monseniorul Georges Lemaître, preot inițiat iezuit, autor al teoriei „Big Bangului” (Foto: Wikimedia prin Katholieke Universiteit Leuven)

Acest lucru este adevărat. Autorul teoriei Big Bang-ului a fost nimeni altul decât preotul instruit iezuit, părintele Georges Lemaître. La 28 octombrie, 2014, Sarah Kerr a raportat din discursul Papei Francisc de la Academia Pontificală de Științe. În remarcile sale, Pontiful „, a spus că teoria Big Bang-ului este compatibilă cu învățătura Bisericii Catolice cu privire la creațiune.” ⁹Papa Francis a declarat: „Bing Bangul, care astăzi este considerat a fi la originea apariției lumii, nu contrazice intervenția creatoare a lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea are nevoie de aceasta. „

Urmăriți de la cauză la efect: fără un pământ sferic ce se învârte în jurul soarelui prin îndepărtate colțuri ale spațiului, nu există Big Bangul. Fără Big Bang, nu avem evoluție. Fără evoluție, ai mai multe șanse de a accepta creațiunea ca un act de planificare inteligentă al unui Creator divin. Biserica Romano-Catolică de fapt, acceptă evoluționismul. În raportul său, Kerr a mai afirmat: ” Papa a spus, că este posibil să credem în ambele teorii, insistând că Dumnezeu a fost responsabil pentru Big Bang-ul de la care toate formele de viață au evoluat.” ¹⁰

Acceptarea evoluționismului și a legii „supraviețuirii celui mai adaptat” sau „selecţiei naturale” care este inclusă în această teorie, a dat naștere măcelurilor secolului 20, în care milioane de oameni și-au pierdut viața. Numeroși cercetatorii au stabilit legături incontestabile între Vatican, bancherii elvețieni, și partidul nazist.¹¹ Karlheinz Deschner merge atât de departe încât afirmă că a fost o colaborare totală între Vatican și partidul nazist.¹² Indiferent de nivelul de colaborare între Vatican și naziști, (să nu mai vorbim de implicarea dinastiei americane Bush) ceea ce s-a întâmplat după cel de-al doilea război mondial este și mai important.

Operațiunea Paperclip a ajutat ca sute de oameni de știință naziști, inclusiv ofițeri de frunte SS judecați pentru crime de război, să ajungă în Statele Unite ale Americii pentru a fi utilizați în Războiul Rece American a curselor spațiale.¹³ Unul dintre aceștia, membru al partidului nazist, Wernher von Braun, a fost promovat la onoarea de Mareșal al centrului de zbor spațial al NASA, din această funcție a condus la dezvoltarea rachetei Saturn V și la „câștigarea cursei spațiale” cu sovieticii.

Sub Operațiunea Paperclip aproximativ 350 de oameni de știință germani și foști agenți de securitate au primit vize și de locuri de muncă bine plătite. Mulți dintre acești oamenii de știință au un trecut discutabil. Braun însuși a fost un membru activ al partidului nazist, iar colegul său de la NASA, dr Hubertus Strughold, un specialist în domeniul medicinii aeronautice, a efectuat experimente pe deținuți din lagărele de concentrare .¹⁴

Oamenii de stiinta naziști de la Fort Bliss, Texas. Wernher von Braun este în picioare rândul din față, al șaptelea de la stânga.

Scopul acestei acțiuni masive-și totodată ilegale- pare să fi fost înființarea unei autorități la nivel mondial care să coordoneze toate lucrurile legate de spațiu și astronomie. NASA a devenit imaginea publică a spațiului. Ea a acționat în tot acest timp ca un front oferind unei lumi neavizate o pseudoștiința, legitimată fiind de sprijinul guvernului SUA. (Pentru mai multe informații cu privire la moștenirea frauduloasă a NASA, a se vedea „“The Occult Roots of NASA & The Ongoing Fraud,” Partea 1, Partea 2, și Partea 3).

NASA deține propriul monopol. Acesta controlează difuzarea de informații publice privind astronomia în timp ce ascunde fapte pe care nu dorește ca publicul să le știe. Cu toate că multe țări și universități deţin observatoare, întotdeauna declarațiile, fotografiile, și „descoperirile” NASA fac obiectul primei pagini a ziarelor de știri. Atâta timp cât NASA este responsabilă de fluxul informațiilor astronomice pentru public, se pare că Vaticanul a rămas un jucător central în domeniul adevăratei astronomii, care nu este puse la dispoziția publicului..

De sute de ani, Vaticanul a deținut cele mai multe telescoape și observatoare mai mult decât oricare altă organizație: privată, universitară sau de stat. NASA și Vaticanul folosesc împreună cel mai mare telescop binocular din lume numit LUCIFER. Potrivit site-ului oficial al Vaticanului, Observatorul Vaticanului „este una dintre cele mai vechi instituții astronomice din lume.” Și totuși, unde sunt fotografiile? Unde sunt versiunile de știri ale celor mai recente descoperiri? Ce au făcut astronomii iezuiți în ultimii 500 de ani? Numai ei știu.

Comunicatele de informații publice NASA, promovează ideea unui univers în deplină expansiune de dimensiune inimaginabile, ce a condus firesc la presupunerea că trebuie să existe viață extraterestră pe alte planete. La urma urmei, dacă aceleași eveniment întâmplător care au produs viața pe pământ, a existat peste tot din cauza Big Bangului, de ce nu ar fi evoluat viață inteligentă și în altă parte? În cooperare cu Hollywood și genul științifico-fantastic, NASA a creat un mediu în care contactul cu formele de viață extraterestre este la fel de dorit pe cât este de temut.

O carte recentă poate deține cheia pentru înțelegerea ultimului pas în conspirația acestui secol lung de a înșela generația finală.

LUCIFER, Extratereștrii și Venirea lui Hristos

Tom Horn și Chris Putnam, autorii cărții Petrus Romanus: The Final Pope Is Here, au publicat recent o carte uluitoare în care afirmă că Vaticanul căută în mod activ, cu noul lor telescop LUCIFER, viață extra-terestră. Cartea,Exo-Vaticana: Petrus Romanus, Project LUCIFER, and the Vatican’s Astonishing Exo-Theological Plan for the Arrival of an Alien Savior, susține că Vaticanul așteaptă un salvator extraterestru. Pentru documentarea cărţii lor, Horn şi Putman au avut permisiunea să viziteze observatorul pe Muntele Graham, care găzduieşte Telescopul de înaltă tehnologie de la VaticanVATT, în Septembrie 2012.

The Vatican's Large Binocular Telescope on Mt. Graham

Cel mai mare Binoclu Telescop al Vaticanului de pe Muntele Graham

Nu doar că au putut să discute cu astronomii iezuiți de acolo despre cercetarea spațiului îndepărtat, dar au obţinut, deasemenea, accesul la unul dintre astronomii de frunte ai Vaticanului , din Roma.

Horn a spus că Fratele Guy Consolmagno, care a fost, de asemenea numit astronomul papal, le-a oferit autorilor cărții, pe parcursul a cinci interviuri, niște informații uluitoare.

„El spune, fără să se eschiveze că foarte curând națiunile lumii vor căuta spre extratereștrii pentru salvarea lor”, a raportat Horn.

Consolmagno le-a oferit de asemenea, autorilor documente private ale Vaticanului, care dezvăluie o mare parte din gândirea teologilor şi astronomilor de rang înalt, din cadrul Bisericii.

Horn a spus că aceste documente arată că ei cred că în curând vom fi vizitați de un salvator extraterestru, din altă lume.¹⁵

Aceste declarații nu sunt atât de șocante atunci când este înţeleasã atitudinea evolutivã a Vaticanului în domeniul științei și spațiului. La 12 mai 2014, Papa Francis și-a exprimat dorința de a boteza extratereștri care au exprimat dorința de botez. În timp ce comentariul a fost făcut, clar, în glumã, acesta a ajuns pe prima pagină a ziarelor internaționale cu un titlu rãsunãtor: „Cool, Papa este atât de cool cã e dispus sã boteze marțieni!” Rezultatul net a fost acela că a eliminat ideea de pe tãrâmul science-fiction și a transferat-o la domeniul de posibilitate. Mintea devine mai obișnuitã cu conceptul dacă vorbim despre el ca și cum ar putea fi real.

După ce Vaticanul a găzduit o conferință de cinci zile, ce viza posibilitatea de a exista viață extraterestră, preotul Romano-Catolic, părintele Jonathan Morris, a apărut pe (US) Fox News pentru a răspunde la câteva întrebări. Declarațiile preotului dezvăluie agenda ascunsă urmăritã de Iezuiți din zilele lui Copernicus. Când a fost întrebat cum s-ar schimba doctrina bisericii, dacă s-ar stabili că de fapt există viață extraterestrã inteligentã, Morris a răspuns:.

Asta ne-ar face cu siguranţã sã ne întoarcem în timp și să spunem, „Poate că înțelegerea noastră asupra adevãrurilor perene [durată pentru un timp indefinit] trebuie să fie actualizatã.” Acum, modul în care privim situaţia, este acesta: nu este vorba despre faptul dacă Dumnezeu a fost Creatorul ci mai degrabă modul în care El a creat. Chestiune nu este dacă păcatul original, dacă aceastã poveste cu Adam și Eva, este adevărată sau nu, ci dacă avem capacitatea noastrã de a întelege modul în care acest lucru s-a întâmplat. Deci, este vorba despre capacitatea noastrã de înțelegere a adevãrurilor perene.¹⁶

Și deci: a pune la îndoială cosmologia pământului, conduce cãtre a pune la îndoialã Scriptura și pe Autorul Scripturii. Se pregătește calea pentru o înșelăciune copleșitoare profețitã în Apocalipsa 9.

Primul Vai

Anterior, a fost declarat: Ierarhia catolică a fost prezentatã ca o oportunitate perfectă de a pune bazele unei înșelăciuni mondiale care să dea roade în generația finală. Scopul, pentru toatã aceastã complicatã şi multi-stratificatã înşelãciune care se întinde de secole, este de a induce în eroare masele, în scopul de a crea un rezultat predeterminat. Aceasta este Dialectica Hegeliană veche (explicatã mai devreme) ce apare din nou,. În scopul de a introduce lumea într-o Singură Religie Mondială unită, cu Papa domnind suprem peste toți, diavolul va crea o PROBLEMĂ. Această problemă va provoca o REACŢIE în rândul cetățenilor de pe pământ, care vor cere o SOLUŢIE. Soluția este un rezultat predeterminat.

Atotştiutorul, înţeleptul Creator, a dezvăluit punctul culminant al acestei înșelăciunii în Apocalipsa 9:

7 Trumpets of Revelation | Demonic Invasion of 1st Woe (Trumpet 5)

Cele 7 Trambite ale Apocalipsei | Invazia Demonica a Primului Vai (Trambita 5)

Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ: I s-a dat cheia fântânii adâncului.

Şi a deschis fântâna adâncului; din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ; şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.

Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte sigiliul lui Yah.

Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om.

În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei…puterea pe care o aveau era ca să vatăme pe oameni cinci luni.

Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion. (Apocalipsa 9:1-6;10-11)

Cheia pentru dezlegarea acestei profeții se găsește în expresia „fântâna adâncului”. Ea vine de la cuvantul grecesc, abussos, și este exact același cuvânt tradus „adânc”, în Luca 8:31, atunci când demonii au implorat să fie trimişi în porci mai degrabă decât sã fie trimişi înapoi în adânc. Este la fel ca și cuvântul din engleză, abis. Steaua, căzutã din Cer, este o referire clară la Lucifer/Satan. Când, prin urmare, i se dã „cheia adãncului”, acesta dã drumul hoardelor de demoni pe pământ.

Acest eveniment, pe care Apocalipsa îl prezintă ca un „vai” , pare a fi o invazie extraterestră din spațiu. Acești îngeri răi vor avea un aspect foarte distinct, descris în Scriptură. Ca extraterestrii, ei vor lansa un atac oribil asupra lumii care va dura cinci luni, sau 150 de zile.

În acest timp, oamenii lui Yahuwah, cei care au acceptat sigiliul Lui, vor fi protejaţi de aceste entități rele. Acesta nu este sigiliul final acordat în scopul protejării celor drepți din ultimele șapte plăgi. Cu toate acestea, protecția împotriva unui atac demonic va fi acordatã pentru toți cei care iubesc și ascultă de Creator. Toți cei care s-au răzvrătit împotriva Cerului, cu bună știință, vor suferi foarte mult sub demonii nemiloşi.

Trâmbiţele, dintre care a cincea reprezintă primul vai, nu sunt aceleaşi cu cele șapte plăgi. Trâmbițele vin înainte de încheierea perioadei de încercare. Ele sunt atât o avertizare solemnă cât și o invitație plină de milă. Avertizeazã cã perioada de încercare este aproape de a se termina și invitã fiecare suflet de pe pământ sã accepte darul vieții veșnice oferit de Yahuwah. Cei care au luat în seamã avertizãrile trâmbițelor işi vor arăta dragostea și recunoștința ducãnd o viațã în supunere față de voia Lui. Ei vor alege să trăiască în ascultare de toate cerințele legii Sale divine, inclusiv cea a poruncii a patra..

Trâmbițele sunt un dar de iubire pentru cei care, în curând, după încheierea perioadei de încercare, trebuie să stea în fața Creatorului Sfânt, fără Mijlocitor. Această serie de evenimente a fost prezisã în urmă cu aproape 2000 de ani, cu mult înainte de a exista o Biserică Romano-Catolică, cu atât mai puțin un ordin Iezuit. Ea arată ca nimic nu poate fi ascuns de preștiința Tatălui. În timp ce avertizează cã se apropie încheierea perioadei de încercare, inspiră, de asemenea, credință și încredere în Cel care a prevăzut aceste dezastruoase evenimente cu aproape două milenii înainte de a avea loc. Restul, pe mãsurã ce aceste evenimente se desfășoară, vor avea nevoie de credință puternică în iubirea Tatălui. Când vor vedea sunetul trâmbițelor,derulându-se una după alta, precum a fost profețit, credința și curajul le vor fi întãrite și vor fi conduși să se bazeze cu şi mai multã fermitate pe promisiunile Lui, ale Celui care nu poate să mintă.

Invazia extraterestră este PROBLEMA fabricatã. REACŢIA naturală pentru om, care decurge din fiecare suflet suferind de pe pământ, va fi să stea în gol, să negocieze un tratat de pace cu invadatorii. Ca orice alt moment, pe care Dialectica Hegelianã l-a folosit pentru a manipula evenimentele și forma politicã mondială, problema, reacția și soluția vor fi toate predeterminate, sub controlul direct al lui Satan însuși.

Papa Francis, ca „al optulea împărat” (Apocalipsa 17) și ultimul Papă, va fi salvatorul lumii făcând un pas înainte pentru negocierea păcii. Întrucât este iezuit, el a ajuns deja sub controlul direct al demonilor prin exercițiile spirituale ale lui Ignatius de Loyola.

Papa Francis, ca „al optulea împărat” și ultimul Papã, va fi salvatorul, făcând un pas înainte pentru negocierea păcii. Întrucât este iezuit, el a ajuns deja sub controlul direct al demonilor prin exercițiile spirituale ale lui Ignatius de Loyola. El a stabilit, de asemenea, legături de simpatie cu alte religii. Prin urmare, el devine, în mod logic , reprezentantul omenirii, stabilind un tratat de pace cu aceşti invadatori din spațiul cosmic.

Acest tratat va:

1. pune capăt războiului exact la 150 de zile după ce a început;

2. Aşează pe papã ca reprezentant al omenirii în fruntea Noii Ordini Mondiale

3. Așează pe papã ca salvator al omenirii în fruntea unei noi religii, Singura Religie Mondială, unită.

Ca „salvator al lumii”, papa va fi apoi în poziția perfectă pentru a stabili o zi de închinare pentru toți, Duminică, calculatã de păgânul/papal calendar. Această unificare a lumii sub un singur guvern și o singurã religie va părea, în aceste condiții, să fie logică și toți cei care doresc cea mai ușoară cale vor coopera prin participarea și aplicarea acestei noi teocrații a lumii. Toți șefii de stat îşi vor preda suveranitatea Papei dupã cum Scriptura scrie în mod explicit: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.” (Apocalipsa 17:12-13)

Aceasta este ceea ce precipită lupta finală între forțele binelui și ale răului. Sub amenințarea continuã a agresiunii extraterestre, popoarele de pe pământ se vor uni pentru a dezlãnţui un război necruțător împotriva tuturor celor care vor rezista adevãrului. Acei puțini conștiincioşi care pun cuvântul lui Yah mai presus de toate poruncile pământești vor fi vãzuţi ca un pericol. Libertățile religioase individuale vor fi sacrificate pe altarul oportunitãţilor și se va argumenta că mai degrabă este mai bine ca să piară câțiva, decât întreaga lume să fie aruncatã în suferință sub o continuã agresiune extraterestrã.

Când a fost ruptã pecetea a cincea, Ioan „a văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui [Yahuwah] şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră: ei strigau cu glas tare şi ziceau, Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Apocalipsa 6:9-10) Răspunsul dat este neobișnuit. Acesta prefigurează persecuția intensă care va veni peste cei drepți după primul vai, când mulți vor fi martirizați pentru credința lor, atunci când vor refuza să se unească cu restul lumii nelegiuite în închinarea într-o zi care aduce un omagiu marelui Înșelător. ” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”(Apocalipsa 06:11)

Pregãteşte-te! Pregãteşte-te! Pregãteşte-te!

Aceastã înșelăciune n-ar funcționa dacă oamenii ar ști adevărata forma a pământului și al universului. De aici, necesitatea unui program masiv de reeducare.

De 500 de ani, conspirația Iezuitã a învățat despre un pământ sferic, cere se învărte în jurul soarelui – mişcându-se în jurul centrului unei galaxii imense care, de asemenea, se mişcã în vitezã printr-un spațiu nelimitat. În cadrul acestui domeniu imens, se presupune că sunt alte specii de viață inteligentă care locuiesc în alte lumi. Aceste minciuni vor culmina în aşa numita „invazie extraterestră” profețitã în Apocalipsa 9. Înșelăciunea finala va apărea atunci când papa va negocia un tratat de pace, în numele rasei umane, cu demonii. În calitate de reprezentant al lui Satana, el va prelua conducerea lumii și, în persoana papei, Satana îşi va atinge obiectivul său, îndelung dorit, ca domnitor al pământului.

Primul vai, descris fidel de Profet, dezvăluie secvența de deschidere a evenimentelor din jocul final al lui Satana, de a înșela lumea chiar înainte de a Doua Venire a lui Yahushua. Timp de aproape 500 de sute de ani, Iezuitii au lucrat pentru a convinge omenirea că pãmântul este sferic. O astfel de credință a adus cu ea o întreagă serie de erori, toate pentru săvârșirea ultimului joc înşelãtor: o invazie extraterestrã care va permite acestui papã Iezuit să unească lumea sub un singur guvern și o singurã religie.

Și totuși, primul vai este doar începutul. Este ropotul de deschidere în acest punct culminant al veacurilor. Acesta pune bazele unei fraude mai mari, care va urma foarte curând ….

Bucățile de sare boliviene sunt cele mai mari din lume, acoperind aproximativ 11 mii kilometri pătrați. Dacă pământul ar fi mai mult sferic decât plat, imaginea de mai sus nu ar fi posibilă. Circumferința declarată a pământului la ecuator ar impiedica vederea unei porțiuni mari din munții vazuți aici, la mijlocul imaginii de-a lungul bucăților de sare. Imagine: http: //www.dailymail.co.uk.

WLC a considerat că era imperativ să publice legătura dintre operațiunile malefice clandestine ale iezuiților, minciuna pământului sferic, și sunetulul iminent al trâmbițelor înaintea ca să ofere toate detaliile privind modul în care echipa a ajuns la această înțelegere. Cu ajutorul lui Yahuwah, WLC va publica în curând materiale care să ilustreze în mod clar modul în care putem ști cu certitudine faptul că zona Pământul nu este un glob. În același timp, încurajăm pe toți să investigheze cu rugăciune aceast subiect pentru ei înșiși. Vă rugăm să rețineți că nu au fost încă eliminat de pe site toate imaginile cu pământul ca fiind un glob. Acestea vor fi eliminate cât de repede le vom putem gestiona. Lăudați-L pe Yahuwah pentru fiecare rază de lumină ce ne este descoperită în aceste ultime zile.

În Serviciul lui Yahuwah,

Echipa WLC

¹ H. Lee Sarokin, “The Reason for the Not Guilty Verdict in the Casey Anthony Case,”http://www.huffingtonpost.com/judge-h-lee-sarokin/casey-anthony-jury_b_898550.html, emphasis supplied.

¹ H. Lee Sarokin, “The Reason for the Not Guilty Verdict in the Casey Anthony Case,”http://www.huffingtonpost.com/judge-h-lee-sarokin/casey-anthony-jury_b_898550.html, subliniere adăugată.

² http://www.newadvent.org/cathen/04352b.htm

³ Ibid.

⁴ Ibid., emphasis supplied.

⁴ Ibid., subliniere adăugată.

⁵ http://www.infowars.com/the-hegelian-dialectic-and-its-use-in-controlling-modern-society/

⁶ http://www.catholicculture.org/culture/library/dictionary/index.cfm?id=32849

⁷ http://www.space.com/25126-big-bang-theory.html

⁸ http://thesestonewalls.com/gordon-macrae/fr-georges-lemaitre-father-big-bang-2/