|
Decembrie 31, 2022 Nu mai credem că papa Francisc este al Optulea rege. Totuși, continuăm să credem că cei șapte munți/regi sunt șapte papi, și că de curând decedatul, Papă Benedict XVI a fost al șaptelea rege. Schimbarea înțelegirii noastre se datorează în primul rând cunoștințelor obținute cu privire la evenimentele finale profetizate de profetul Ezechiel. După ce Yahuwah intervine puternic să distrugă armatele Rusiei, Turciei și Iran pe munții lui Israel, timp de șapte ani Israelul va curăța ținutul de tot echipamentul militar al armatelor distruse [Ezechiel 39:9]. Susținem că am adăugat la această perioadă timpul necesar Rusiei să încheie distrugerea Ucrainei și să demilitarizeze NATO. În acest caz, prelungim mai mult perioada de timp atât cât permite vârsta curentă a Papei Francisc. Mai mult, fraza [Apoc. 17:11] descrind pe ‘Al Optulea ca unul dintre cei șapte’ ne lasă perplex. O posibilă speculație a acestei șarade divine ar fi că papa care vine după Francisc ar putea fi acea personificare demonică a lui Ioan Paul II la care am gândit demult. Dacă acest lucru s-ar întâmpla , atunci al Optulea chiar este dintre cei șapte. Atunci, Papa Francisc este un papă tranzițional căci el nu face parte dintre cei șapte. Pare să aibă sens faptul că personificarea lui Ioan Paul II este amânată fiindcă scena lumii nu este pregătită pentru confruntarea cu evenimentele finale care au fost profetizate pe diferite fronturi, apogeul fiind întoarcerea lui Yahushua. Suntem mai doritori ca niciodată să vedem întoarcerea lui Yahushua ca să stăpânească peste natiunile lumii, de la Ierusalim. Dar noi nu putem depăși cronologia lui Yahuwah. |
Biserica Romano-Catolică susține că ea este singura biserică creștină adevărată, legitimă în existență. Ea pretinde că a primit autoritatea ei, prin dreptul de succesiune apostolică, transmisă de la papă la papă, urmând traseul înapoi până la apostolul Petru, și, prin urmare, susține că ea nu greșește.
Departe de noi o lăudăroșenie goală.
Potrivit lui John J. Kelley, un fost preot: Conciliul de la Trent, prin Crezul lui Pius IV, face imposibil ca Biserica Romano-Catolică să se schimbe. Acesta a adăugat. . . douăsprezece noi articole la Crezul de la Niceea. . . . Acest Crez al lui Pius IV, este o piatră de moară în jurul gâtului Romei. El leagă Biserica Romano-Catolică pentru totdeauna de toate erorile sale păgâne. Este răspunsul și provocarea sa la Reformă.2
 |
|
Papa Pius al IX-lea |
Acesta este un punct extrem de important pentru a înțelege. Cu siguranță că nu este o deconspirare a mulțimilor care au fost învățate să accepte decretele Bisericii Catolice ca adevăr. Mai degrabă toți ar trebui să ia seama, pentru că toate religiile organizate au adoptat, într-o măsură mai mare sau mai mică, multe dintre poziții, ca și Biserica Romei în exercitarea puterii sale. Acest lucru are impact asupra tuturor celor de pe pământ, deoarece, după cum crede WLC, că Francisc este al optulea și ultimul papă al profeției, toți cei care trăiesc pe fața pământului, vor simți în curând căldura respirației balaurului în această putere romană reinviată.
. Deoarece Biserica Romei nu se schimbă niciodată cu adevărat, și pentru a-l putea înțelege pe Papa Francis, motivele sale, agenda sa ca papă și a pontificatului său, este necesar doar să revizuim acele politici ale papilor din trecut și modul în care i-au manipulat pe toți cei care nu sunt de acord cu ei, fie el rege sau om de rând. Biserica Romei a poftit mereu și mereu la putere, atât politică, cât și spirituală.
Foarte devreme, într-adevăr, au arătat episcopii Romei un spirit mândru și ambițios; dar, pentru primele trei secole, cererea lor de onoare superioară a fost întemeiată pur și simplu pe demnitatea lor de a se vedea în orașului imperial, capitala lumii romane. Atunci când, cu toate acestea, sediul imperiului a fost îndepărtat spre est și Constantinopolul a amenințat că va eclipsa Roma, un teren nou pentru menținerea demnității episcopului Romei trebuia să fie căutat. Acest nou teren a fost găsit atunci când, în aproximativ 378, Papa a ajuns moștenitorul cheilor care au fost simbolurile celor două divinități păgâne bine cunoscute la Roma. Ianus purta o cheie, iar Cibele purta o altă cheie; iar acestea sunt cele două chei pe care Papa le are ca blazon pe brațele sale ca însemne ale autorității sale spirituale. Astfel, deși demnitatea temporală a Romei ca și oraș ar trebui să se dezintegreze, propria sa demnitate ca episcop al Romei a putut fi întărită mai bine ca oricând.3
|
În 437 AD, la patru sute de ani după apariția Bisericii Creștine, papa a fost declarant ca fiind deținătorul “cheilor lui Petru”. |
Spunând creștinilor despre "cheile" pe care le posedă au fost moștenite de la apostolul Petru, papa și-a asigurat pentru sine poziția finală a puterii ca șef atât al religiilor păgâne cât și creștine. Această combinație de influență religioasă cu puterea politică se afla, în cele din urmă, în canonul catolic codificat. În secolul al 11-lea, s-a ivit un conflict între papalitate și regele Henric al IV-lea al Germaniei. Henry, ca "Sfantul Împarat Roman," și-a revendicat dreptul regal, aflat în vigoare, ca să investeasca titularul unui birou bisericesc cu simbolurile puterii, prin aceasta menținând controlul efectiv asupra selectării și conducerii episcopilor si a clericilor locali. Ordinea corectă a creștinătății a fost în joc în această controversă. Poziția papală a fost elucidată prin Grigorie Dictatus Papae (1075), care a subliniat locul papei ca fiind cea mai înaltă autoritate în biserică.4
Dictatus Papae al lui Grigorie al VII-lea rămâne în vigoare în ziua de azi. Orice credincios adevărat în Yahuwah ar trebui să fie conștient de acestea, deoarece nu numai că reprezintă convingerile papei Francisc, dar diferitele confesiuni din cadrul religiei organizate au adoptat, într-o măsură mai mare sau mai mică, poziții similare în acord cu membrii lor, în cercetarea Scripturii și găsirea unei lumini mai mari, caută să accepte și să trăiască prin acea lumină.
Aceste dictate declară:
1.Că biserica Romană a fost fondată de Dumnezeu însuși.
2. Că numai pontiful Roman poate fi, pe drept, numit universal.
3. Că numai el poate impune sau să reactiveze episcopii.
4. Că, într-un consiliu, delegatul său, chiar și cu un grad mai mic, este mai presus de toți episcopii, și poate da sentința de depoziție împotriva lor.
5. Că papa poate destitui pe cel absent.
6. Că, printre altele, nu ar trebui să rămână în aceeași casă cu cei excomunicați de el.
 |
|
Imaginea Capului de leu care deține cheile, care reprezintă puterea ce deschide / închide porțile cerului și ale iadului și puterea asupra păcii și a războiului de pe pământ. Cheile au fost ținute de Pluto, "zeul iadului", și zeități din Asia Mică, Ianus și Cybele. |
7. Că pentru el singur, este legal, în funcție de nevoile timpului, să facă noi legi, să adune laolaltă biserici noi, ca să facă o abație a unei canonerii; și, pe de altă parte, să împartă o episcopie bogată și să-i unească pe cei săraci.
8. Că numai el poate folosi însemnele imperiale.
9. Că doar papei singur toți prinții îi vor săruta picioarele.
10. Că doar numele lui va fi rostit în biserici.
11. Că acest titlu [Papa] este unic în lume.
12. Prin acesta îi poate fi permis să-i destituie pe împărați.
13. Că lui, îi poate fi permis să transfere episcopi dacă este nevoie.
14. Că el are puterea să hirotonească un funcționar al oricărei biserici unde dorește.
15. Că cel care este rânduit de el poate prezida o altă biserică, dar nu poate deține o poziție subordonată; și că un astfel de om nu poate primi un grad mai mare de la orice episcop.
16. Că nici un sinod nu se va numi singur general, fără ordinul său.
17. Că nici un capitol și nici o carte nu este considerată canonică fără autoritatea sa.
18. Faptul că o frază adoptată de el nu poate fi retrasă de către nimeni; și că el însuși, singurul dintre toți, poate retracta.
19. Că el însuși nu poate fi judecat de nimeni
20. Că nimeni nu va îndrăzni să-l condamne pe cel care face apel la scaunul apostolic.
21. Că în scrisoare ar trebui să fie menționate cele mai importante cazuri ale fiecărei biserici.
22. Că biserica romană nu a greșit niciodată; nici nu va greși pentru toată veșnicia, purtând mărturia Scripturii.
23. Că pontifului Roman, dacă el a fost hirotonit canonicește, este făcut, fără îndoială, un sfânt prin meritele Sf. Petru; Sf. Ennodius, episcop de Pavia, martor care poartă, și mulți părinți sfinți fiind de acord cu el. Așa cum este conținut în decretele papei Sfântul Simmachus.
24. Că, prin comanda și consimțământul său, ar putea exista subordonați legali care să aducă acuzații.
25. Că el poate detrona și reactiva Episcopi fără adunarea unui sinod.
26. Că cel care nu este în pace cu biserica romană nu este considerat catolic.
27. Că el poate să ierte păcătoșii din starea lor de oameni răi.
Aceste 27 de dictate au transferat puterea totală și absolută în mâinile papalității, pentru eternitate, pentru că ea nu ar putea comite o eroare. (A se vedea Dictatul # 22.) Aceasta este, probabil, cel mai rău dintre toate dictatele. Acesta contrazice Cuvântul clar al lui Yahuwah care afirmă fără echivoc: "Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Yahuwah fară lege, fiind întărită de Lege și prooroci, dreptatea lui Yahuwah, prin credința în Yahushua Unsului, către toți și pentru toți cei care cred. Nu este nici o deosebire; Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Yahuwah." (vezi Romani 3: 21-23)
 |
|
Câtă vreme bisericile protestante nu au Papi, ele nu au consilii de conducere și crezuri menționate. Cu toate acestea, ele pretind în mod frecvent dreptul de a dicta teologia membrilor lor, ceea ce este bine și ce este greșit, și dreptul să respingă lumina nouă |
Câtă vreme bisericile protestante nu au Papi, ele nu au consilii de conducere, sinoade raionale, consiliile bisericești și crezuri menționate. Cu toate acestea, ele pretind în mod frecvent dreptul de a dicta teologia membrilor lor, ceea ce este bine și ce este greșit, și dreptul să respingă lumina nouă care contrazice convingerile lor stabilite sau tradițiile. Cărți, ziare și site-uri care promovează adevărul în contradicție cu poziția stabilită sunt denunțate și cei care contestă aceste doctrine doar pe baza Scripturii, sunt în mod frecvent disciplinați sau excomunicați. Astfel, spiritul Dictatus Papae este viu și bine de-a lungul întregii religii organizate - chiar și atunci când acele biserici individuale, ele însele denunță erorile și abuzurile catolicismului.
Relația strânsă dintre Biserica Romano-Catolică și celelalte culte care constituie creștinismul organizat, este reprezentată în termenii cei mai izbitori în Apocalipsa 17. În Scriptură, o femeie este folosită pentru a simboliza o biserică [apostată], sau o ekklesia [a lui Yahuwah credincioasă]. La fel ca femeia curată din Apocalipsa 12:1, care este folosită pentru a simboliza adevărata ekklesia, o ekklesia / biserica căzută este simbolizată printr-o desfrânată. Apocalipsa 17 oferă o descriere a Bisericii Romano-Catolice, în care ea este descrisă ca mama prostituatelor.
Și unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: Vino să-ți arăt judecata prostituatei celei mari, care șade pe ape multe. Cu ea s-au desfrânat împărații pământului . . .
Și femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu. . . ținea în mână un potir de aur, plin cu urâciuni și cu necurățiile desfrânării ei; și pe fruntea ei era scris un nume, o taină, BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI. (Apocalipsa 17: 1-2, 4-5, KJV)
Cuvântul "catolic" înseamnă: la nivel mondial sau universal. Având în vedere că diferitele confesiuni protestante, care cuprind religia organizată, au urmat atât de strâns pașii Bisericii Romano-Catolice, ele sunt, în adevăr, ele însele desfrânate, precum și fiice ale Babilonului.
Extensia logică a Dictatus Papae a fost instituită de Papa Inocențiu al III și va locui în infamie pentru toată eternitatea, ca autorul celor mai rele flageluri care i-au vizitat vreodată pe oameni în numele lui Yahuwah. A fost cel care a înființat Sfântului Oficiu al Inchiziției.
Cei acuzați de erezie au fost condamnați la un auto-da-fé, act de credință. Clericii puteau sta la judecarea cauzei și puteau emite pedepsele. Pedepsele au inclus captivitate în temnițe, abuzul fizic și tortura. Aceia care s-au împăcat cu biserica, au fost totuși pedepsiți și mulți au avut bunurilor lor confiscate, precum și alungați din viața publică. Cei care nu au mărturisit au fost arși pe rug, fără strangulare; cei care au fost strangulați marturiseau mai întâi.5
Numai veșnicia va dezvălui groaza, suferința și agonia suferită de nenumărate milioane de oameni ale căror conștiințe nu au cedat ca să se plece la orice autoritate spirituală, ci doar aceea a Creatorului lor. Metodele rele folosite de așa-zișii oameni care acționează în numele lui Yahuwah împotriva semenilor lor, dezvăluie adevărata sursă a inspirație lor: Satana însuși. Yahuwah nu a chemat pe orice muritor, ca să săvârșească o eroare umană pentru de a face dreptate adevărului Său sfânt. Mai degrabă, Scriptura afirmă: "Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Yahuwah; căci este scris, Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti, zice Yahuwah." (Vezi Romani 12:19).
|
“NOI TREBUIE SĂ CLASĂM INCHIZIȚIA ... CA ȘI UNA DINTRE CELE MAI ÎNTUNECATE PETE DIN ISTORIA OMENIRII, DEZVĂLUID O FEROCITATE NECUNOSCUTĂ ALTOR FIARE.” --WILL DURANT 7 |
WLC consideră că Francisc este al "optulea rege" din Apocalipsa 17. Ca atare, el este ultimul papă. Sub pontificatul său se vor desfășura scenele finale ale istoriei pământului. Toți ar trebui să se familiarizeze cu această profeție, pentru că toți vor fi afectați de acțiunile ultimului papă. Apocalipsa 13 este un avertisment clar al puterii care urmează să fie exercitată în curând de către papalitate împotriva tuturor celor ale căror conștiințe cer ascultare față de legea lui Yah deasupra tradițiilor omenești codificate prin legea canonică Catolică.
Așa că s-au închinat balaurului care a dat autoritatea lui fiarei; și s-au închinat fiarei, spunând: "Cine este ca fiara? Cine este vrednic să facă război cu ea? ". . . I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, limbă și neam. (Apocalipsa 13: 4, 7 și 8, NKJV)
Papa Francis este unic în istoria papalității: el este primul papă, care este, de asemenea, un iezuit. Societatea lui Isus, sau, iezuitii, așa cum sunt cunoscuți mai frecvent, a fost înființată în 1534 cu scopul expres de eliminare a tuturor dizidenților Bisericii Romano-Catolice. Acesta, încă este motivul principal al existenței lor. Ca atare, iezuiții s-au răspândit în întreaga lume, în calitate de profesori în universități, misionari ai păgânilor, emisari către guverne și consilieri ai regilor, luând cu ei agenda lor politică ca și armată privată a Papei.
Fiecare preot care se alătură ordinului Iezuit trebuie să depună un jurământ, care este obligatoriu în perpetuitate asupra durerii morții. Acest jurământ oribil, direct din măruntaiele iadului, ar trebui să năucească pe toți cei care îl citesc, căci el dezvăluie adevărul despre papalitate în spatele fațadei neprihănite. Pentru al citi, vă rugăm să consultați: "Cine sunt iezuiții?"
Un astfel de jurământ se opune oricărui principiu al dreptății și sfințeniei în Scriptură. Și totuși, acesta este jurământul pe care papa Francisc l-a luat asupra Sa devenind un membru comandant al ordinului iezuit și, ca atare, acțiunile sale ca papă vor fi guvernate, în continuare de acest jurământ atroce. Pentru a demonstra angajamentul său în păstrarea jurământului, fiecare iezuit, inclusiv Papa Francisc, declară apoi:
Ca dovadă prin care, îmi consacru aici viața mea, sufletul meu și cu toate puterile mele corporale, cu acest pumnal primit acum, voi iscăli numele meu, scris cu propriul meu sânge, ca mărturie cu privire la cele menționate; și tot ce s-ar dovedi fals sau îndoielnic în hotărârea mea, să permită fraților mei și colegilor soldați ai Miliției papei să-mi taie mâinile și picioarele, și gâtul de la ureche la ureche, burta să mi se deschidă și să-mi pună sulf ars în ea, și întreaga pedeapsă care poate fi aplicată asupra mea pe pământ, și sufletul meu să fie torturat de demoni într-un iad veșnic pentru totdeauna!6
Asemenea mândriei Romei, care niciodată nu se schimbă, fiecare dictat al lui Gregorie al VII-lea, este considerat a fi justificat și adevărat. Mai mult decât atât, tortura și uciderea tuturor celor care, în convingere de conștiință, nu sunt de acord cu Roma, (așa cum se vede în Inchiziția înființată de Inocențiu al III) este totuși considerată a fi justificată.
Apocalipsa arată că o renaștere a persecuțiilor din anii trecuți va avea loc chiar înainte de sfârșitul lumii. Papa Francisc, ca papă al optulea și ultimul, precum și primul papă iezuit, va avea un rol esențial în această renaștere a puterii papale fiind exercitată pe scena mondială. Greutatea combinată a mâniei și puterii acestei fiarei fiind lăsată să se exercite, va obliga majoritatea oamenilor să cedeze la cererile sale. "Și toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii, se vor închina ei." (Apocalipsa 13: 8, KJV)
Toți aceia care și-pun încrederea în Yahuwah, vor fi protejați de această putere rea. Chiar dacă unii sunt chemați să-și dea viața așa cum au făcut martirii în vremurile trecute, Yahuwah le va da puterea de a îndura și în marea dimineața a învierii, ei vor fi ridicați, niciodată pentru foame, sete, suferință sau lacrimi.
Apocalipsa oferă o făgăduință pentru cei din generația finală, care vor fi chemați să stea credincioși pentru Cer, chiar în fața iadului: "Cine duce pe alții în robie, va merge el în robie: Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea și credința sfinților. "(Apocalipsa 13:10, KJV) Promisiunile lui Yahuwah sunt sigure și în judecata finală, puterile pământești care au purtat război împotriva lui Yahuwah în persoana sfinților Săi, vor primi o pedeapsă dreaptă.
Astăzi, dezvoltați-vă relația personală cu Yahuwah care vă oferă credința și încrederea să vă agățați de promisiunile Sale, chiar dacă cerurile se prăbușesc.
Conținut Asemănător:
- Papalitatea se Mândrește că a Schimbat Calendarul
- Strategia Iezuită:Ascunde Sabatul Lunar și Pământul Plat!
- Noua Ordine Mondială:Sculptând Chipul Fiarei
- Progresul Inchiziției Romane: Ce trebuie să știm
- Confidențial Catolic/ Secrete Iezuite Condamnabile Dezvăluite
1 n/a
2 John J. Kelly, “Rome Never Changes.”
3 Alexander Hislop, The Two Babylons, p. 207.
4 Encyclopædia Britannica, “The Medieval Papacy,” http://www.britannica.com/EBchecked/topic/441722/papacy/214717/The-medieval-papacy#ref704187.
5 “The Inquisition,”http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/Inquisition.html.
6 Ibid.
7 Will Durant; The Story of Civilization, Vol. IV (Simon and Schuster, 1950); as cited in Dave Hunt, A Woman Rides the Beast.
