Napoleon, Atatürk și Papa Francisc Indicând Sfârșitul Iminent al acestui Veac

Una dintre multele pietre imprăștiate de un tsunami pe coastele Japoniei. Image: https://static01.nyt.com/images/2011/04/21/world/21stonesspan/21stones-jumbo.jpg

Ziua a răsărea ca în oricare altă dimineață de primăvară. Copiii, în uniforme școlare imaculate, se grăbeau să meargă la cursuri în timp ce adulții mergeau la treburile zilei. Planurile pentru weekend erau deja făcute. Viața a continua în normalitatea sa confortabilă pentru toți fără să se știe că în câteva ore o serie de valuri aveau să apărea din adâncuri măturând pământul. Aproape 16,000 de vieți aveau să fie șterse din existență, peste 2,500 de persoane aveau să nu mai fie găsite niciodată, iar alte mulțimi condamnate să îndure decese mai lente dar foarte persistente din cauza cancerului și a altor boli, toate legate de expunerea la radiații de la topirea centralei nucleare Fukushima Daiichi. Vineri, 11 martie 2011, cel mai grav cutremur care a lovit Japonia din 869 d.HR încoace., urma să devasteze insula principală Honshu.

Stând la 91 de metri (300 de picoare) deasupra indicatorului de valuri înalte, din acea zi tragică, se află un stâlp de piatră vechi. Gravat pe piatra aceia, bătută de-a lungul timpului de tot felul de intemperii este avertismentul: „Nu vă construiți casele mai jos de acest punct!”

Pe coasta Japoniei sunt răspindite astfel de pancarte, multe cu o vechime de peste 600 de ani. Inscripțiile implorau generațiile viitoare să nu se mai apropie cu construcțiile lor de apă. Pe una dintre pancarte se citea „Nu contează câți ani vor trece”, „nu uitați acest avertisment” ”¹

"Pietrele tsunami sunt avertismente lăsate de-a lungul generațiilor, spunându-le urmașilor să evite aceeași suferință a strămoșilor lor", a declarat Itoko Kitahara, specialist în dezastre naturale la Universitatea Ritsumeikan din Kyoto, pentru New York Times…

„Ei știau ororile de care sunt capabile aceste tsunami-uri, așa că au ridicat acea piatră pentru a ne avertiza”, spunea Tamishige Kimura, în vârstă de 64 de ani, liderul lui Aneyoshi.” ²

Din păcate, de-a lungul generațiilor, amintirile se estompează. Un altar antic situat la 5 de kilometri în interiorul continentului numit Namibake, care înseamnă „marginea lui Wave”, devine nimic mai mult decât o relicvă a zilelor demult apuse. „Pe măsură ce timpul trece, oamenii în mod inevitabil uită, până când vine un alt tsunami care ucide încă 10,000 de oameni”, recunoaște Fumio Yamashita, scriitor și expert al tsunami-urilor.”³

Aceasta este exact situația care a avut loc prin avertismentele scrise în cartea lui Daniel. Yahuwah vrea ca toată lumea de pe fața pământului să aibă șansa de a lua o decizie inteligentă și bine informată.

Amos 3:7 declară: Căci Stăpânul Elohim nu face nimic fără să-Şi descopere hotărârea robilor Săi, profeţii.”

Tatăl ceresc vrea ca nimeni să nu fie luat pe nepregătite. În iubirea și înțelepciunea sa infinită, el a oferit avertizări profetice foarte clare prin care toți pot ști unde ne aflăm în fluxul istoriei. Cu toate acestea, profețiile au fost înțelese greșit și interpretate incorect. Mulțimile sunt la fel de nepregătite ca și japonezii în dimineața zilei de 11 martie 2011, când cutremurul a lovit Fukushima.

Aceste avertizări arată că sfârșitul acestei ere pentru noi toți este mult mai aproape decât se credea în trecut.

Viitorul Descoperit în Trecut

Cercetătorii profeției au știut întotdeauna că scrierile Daniel și Apocalipsa sunt darul Cerului pentru generația finală, dezvăluind viitorul din tărâmurile prăfuite ale trecutului îndepărtat. Acum, însă, o nouă lumină ne-a arătat că profețiile conținute în Daniel 11 nu sunt incidente viitoare, ci mai degrabă sunt evenimente care au avut deja loc! Noaptea a trecut. Zorii se apropie, dar mulțimile dorm complet neștiutoare de faptul că lumea se termină și timpul de probă, pentru unii, ar putea fi închis în următoarele câteva luni.

Daniel 11 a derutat mulți cercetători ai Bibliei. Este plină de referințe la un misterios „rege al Nordului” și un „rege al Sudului” la fel de derutant, care pare să fie într-un război de lungă durată, fiecare împungând pe celălalt. În timp ce cea mai mare parte a capitolului a fost înțeleasă ca având loc în trecut, versetele 40-45 în special au fost de obicei privite ca evenimente care încă se vor desfășura în viitor. Satana a încurajat această interpretare în speranța de a prinde lumea pe neașteptate.

Adevărul este că versetele 40-45 au avut deja loc și nu sunt doi regi menționați în Daniel 11, ci trei:

1. Regele Nordului
2. Regele Sudului
3. Regele ”fac ce vreau”

Înțelegerea acestor simboluri constituie un apel de trezire alarmant pentru fiecare persoană care trăiește pe pământ. Înainte de a începe să le identificați, merită să vă luați un moment pentru a citi versetele care se aplică:

³⁶Regele va face ce-i va plăcea. Se va mări şi se va înălţa deasupra oricărui zeu şi va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuşi până când se va sfârşi perioada mâniei, căci ce este hotărât se va împlini.

³⁷Nu va ţine seamă nici de zeii strămoşilor lui, nici de cel dorit de femei. El nu va ţine seamă de nici un zeu, ci se va mări pe sine însuşi deasupra tuturor.

³⁸În locul lor va cinsti un zeu al fortăreţelor; pe acest zeu, necunoscut strămoşilor lui, îl va cinsti cu aur şi cu argint, cu pietre preţioase şi cu lucruri de preţ.

³⁹Cu ajutorul acestui zeu străin va lupta împotriva cetăţilor fortificate. Celor ce-l vor recunoaşte le va oferi multe onoruri şi pe mulţi dintre aceştia îi va pune să domnească şi le va împărţi pământul drept răsplată.

⁴⁰La vremea sfârşitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreţi şi cu corăbii multe; va invada multe ţări şi le va traversa ca un potop.

⁴¹Va invada chiar şi ţara cea minunată. Multe ţări[e] vor cădea, iar cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul şi conducătorii amoniţilor.

⁴²Îşi va întinde mâna peste multe ţări şi nici chiar ţara Egiptului nu va scăpa.

⁴³Va lua în stăpânire comori ascunse de aur şi de argint şi tot felul de lucruri de preţ din Egipt, iar libienii şi cuşiţii îi vor sta la picioare.

⁴⁴Când însă nişte veşti din răsărit şi din nord îl vor tulbura, el va porni cu o mare furie ca să nimicească şi să distrugă pe mulţi.

⁴⁵Îşi va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt şi minunat, însă apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-l va ajuta. (Daniel 11.36-45)

WLC este convins că identitatea acestor trei puteri este de mare importanță pentru cei care trăiesc pe pământ în acest moment. Știind cine sunt ei ne arată unde ne aflăm în cursul istoriei.

• Regele Nordului este Imperiul Otoman
• Regele Sudului este Egiptul.
• Iar regele ”Fac ce vreau” este Napoleon/Franța.

Sfârșitul lumii, încheierea timpului așa cum îl știm, nu este doar un punct în timp. Este, de asemenea, un proces. În timpul acestui proces, trebuie să se întâmple o serie de lucruri. Regele Nordului, Regele Sudului și Regele ”Fac ce vreau” au fost puterile, desemnate de Yahuwah, pentru a face o anumită lucrare, la un moment dat.

Regele ”Fac ce Vreau”

Nu poate fi nici o îndoială că împăratul încăpățânat, care s-a înălțat și s-a preamărit mai presus de orice dumnezeu, cel care a onorat Dumnezeul forțelor și „un dumnezeu pe care părinții lui nu-l cunoșteau”, regele care „nu privea la dorința femeilor”, nu poate fi un altul decât Napoleon Bonaparte și Franța. Un studiu atent, verset cu verset, al semnelor distinctive care leagă Regele” Fac ce Vreau” de Napoleon și Franța este dincolo de ceea ce încercăm să facem în acest articol. Cu toate acestea, este suficient să spunem că Napoleon a fost ridicat de Yahuwah pentru a juca un rol important în evenimentele sfârșitului.

Generalul Louis-Alexandre Berthier l-a luat prizonier pe papă la 10 februarie 1798, el a acționat la ordinele lui Napoleon și a mărșăluit spre Roma. Papa Pius al VI-lea a fost ostil francezilor care deveneau din ce în ce mai atei. Când a refuzat să se supună autorității franceze, generalul Berthier l-a luat prizonier pe 20 februarie și l-a scos din oraș noaptea la adăpostul întunericului. Urmând ca Suveranul Pontif să fie mutat din loc în loc până când a murit în exil anul următor.

A-l lua pe papa prizonier era un act incredibil de îndrăzneț, unul nemaiauzit și complet fără precedent până în acel moment. Regii tremurau la auzul nemulțumirilor papale. Procesul căderii a fost îndelungat din zilele în care Papa Grigore al VII-lea l-a ținut pe Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Henry al IV-lea, îngenunchiat în zăpadă timp de trei zile înainte de a-i acorda iertarea. Henric al IV-lea l-a numit pe papă „un călugăr fals” și uzurpator – o acțiune pentru care, papa a ripostat spunându-le supușilor lui Henry că nu trebuie să i se mai supună⁴. Napoleon a făcut mai mult decât să împrăștie cuvinte. Ba mai mult , l-a luat prizonier pe papă.

Mișcarea îndrăzneață a lui Napoleon a marcat sfârșitul a 1260 de ani de dominație papală. Daniel a profețit despre această lungă perioadă de timp când puterea persecutoare a papalității va avea stăpânire, afirmând: El va rosti cuvinte jignitoare împotriva Celui Preaînalt şi îi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt. Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege, iar sfinţii vor fi daţi în mâna lui o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme.” (Daniel 7:25)

Ioan scriitorul Apocalipsei a prezis sfârșitul acestei lungi perioade de timp, declarând:

Am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea zece coarne şi şapte capete. Pe coarne avea zece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare și Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit şi s-a dus după fiară. (Apocalipsa 13:1 și 3)

Declarațiile lui Yahuwah sunt la fel de ferme ca și tronul său. Scopurile sale nu pot fi grăbite sau întârziate. La momentul potrivit, Cerul a eliberat Franța de asupritorii papali și l-a ridicat pe Napoleon Bonaparte pentru a fi agentul de schimbare necesar. Luându-l ca prizonier pe papă acesta a provocat rana de moarte papalității, a adus sfârșitul celor 1260 de ani de dominație papală și a început procesul- timpul sfârșitului.

Regele Sudului se împunge cu Franța

Dacă ar fi existat vreo îndoială cu privire la identitatea regelui încăpățânat ca fiind Napoleon/Franța, această interpretare este confirmată de războiul franco-egiptean. Acest lucru servește în plus pentru a identifica regele din sud ca fiind Egiptul, iar acțiunile Egiptului împotriva Franței îndeplinesc perfect profeția lui Daniel:

La vremea sfârşitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreţi şi cu corăbii multe; va invada multe ţări şi le va traversa ca un potop.

Va invada chiar şi ţara cea minunată. Multe ţări vor cădea, iar cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul şi conducătorii amoniţilor.

Îşi va întinde mâna peste multe ţări şi nici chiar ţara Egiptului nu va scăpa.

Va lua în stăpânire comori ascunse de aur şi de argint şi tot felul de lucruri de preţ din Egipt, iar libienii şi cuşiţii îi vor sta la picioare.

Când însă nişte veşti din răsărit şi din nord îl vor tulbura, el va porni cu o mare furie ca să nimicească şi să distrugă pe mulţi.

Îşi va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt şi minunat, însă apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-l va ajuta. (Daniel 11:40-45)

Din nou, o analiză text cu text a acestui pasaj nu este scopul acestui articol. Însă, Egiptul într-adevăr a ”împuns” Franța chiar în anul menționat în profeție ca fiind ”timpul sfârșitului”!

Egiptul, sub conducerea mamelucilor, a distrus practic comerțul francez cu Egiptul. Totul a fost fie pentru a remedia această situație și fie, probabil, cu intenția de a face Egiptul o colonie franceză, dar evident e faptul că Napoleon a invadat Egiptul în 1798 - chiar anul în care a început "timpul sfârșitului"!

Pentru egipteni întreruperea comerțului cu Franța nu era o problemă mare. Egipt abia dacă ”țintise” puțin spre Franța. Răspunsul Franței însă a dat frâu liber unui set de reacții în lanț care au avut multe consecințe neintenționate.

Secerând furtună

La vremea sfârşitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreţi şi cu corăbii multe; va invada multe ţări şi le va traversa ca un potop… (Daniel 11:40)

Napoleon a presupus că Imperiul Otoman va fi în cel mai bun caz recunoscător, sau măcar neutru în cel mai rău caz, pentru răsturnarea franceză a mamelucilor care anterior luptaseră împotriva dominației otomane.

Franța a fost în mod tradițional aliată cu Imperiul Otoman, și cel puțin pentru acel moment nu a existat nici o intenție de a perturba acest lucru. Planul francez s-a baza foarte mult pe faptul că otomanii vor rămâne cel puțin neutri, bazându-se pe ostilitatea lor față de mameluci, dar s-a stârnit furie în fața invaziei franceze a ceea ce era încă oficial o provincie otomană⁵.

Flota lui Napolion a fost anihilată complet de către britanici în bătălia de pe Nil. Doar două nave francize au scăpat, lăsând forțele terestre din Egipt isolate și fără provizii. Bătălia a costat viața a 200 de britanici,în timp ce Franța a pierdut 1700 de oameni iar alti 3000 au fost capturați. Tablou de George Arnald

Așadar această presupunere naivă din partea francezilor s-a dovedit ca fiind falsă atunci când, la 1 august 1798, amiralul britanic Horatio Nelson, a distrus flota franceză.

Orice șansă reală ca Imperiul Otoman să accepte cucerirea franceză urmând să se încheie după ce Nelson a distrus flota franceză în bătălia de pe Nil (1 august). Diplomația britanică de la Istanbul putea reuși acum să orienteze Imperiul spre opoziție, iar pe 9 septembrie 1798 Imperiul Otoman a declarat război Franței. Napoleon urmând să înfrunte pericolul real al unei invaziei terestre și maritime. Două armate otomane urmau să fie implicate în acea invazie. Armata Damascului urma să înainteze prin Siria și Palestina și să atace Egiptul de-a lungul Sinaiului. O altă armată, formată pe Rhodos, va acosta, cu acoperire din partea Marinei Regale, lângă Nil. Francezii vor fi înconjurați și depășiți numeric⁶.

Aceasta era o împlinire completă a profeției din Daniel 11:40-45 când Imperiul Otoman/Regele Nordului, în încercarea lui de a înlătura Francezii într-adevăr au intrat în ”țara glorioasă”. Multe țări urmau să fie răsturnate iar Egiptul a ajuns să plătească un tribut Imperiului Otoman, în conformitate cu cuvântul sigur al profeției care a declara: ”Îşi va întinde mâna peste multe ţări şi nici chiar ţara Egiptului nu va scăpa. Va lua în stăpânire comori ascunse de aur şi de argint şi tot felul de lucruri de preţ din Egipt, iar libienii şi cuşiţii îi vor sta la picioare.” (Daniel 11:43-43)

Rusia și Persia, de la nord și est de Imperiul Otoman, au început anexarea unor părți ale Imperiului Otoman care se învecinau cu teritoriile lor. Acest lucru a înfuriat Imperiul Otoman, care a reacționat cu mare furie, ducând în cele din urmă la genocidul creștinilor armeni toate acestea sub suspiciunea că au ajutat Rusia. Potrivit Asociației internaționale a cercetătorilor de genociduri, „peste un milion⁷ de armeni au fost exterminați prin ucidere directă, înfometare, tortură și marșuri forțate ale morții.”⁸ Conform cuvântului sigur al lui Yahuwah, Imperiul Otoman ca Rege al Nordului, a făcut într-adevăr „să pornească cu o mare furie ca să nimicească şi să distrugă pe mulţi.”. (Daniel 11:44)

Nimeni nu-l va ajuta

Și nimeni nu-l va ajuta şi va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt şi minunat[a], însă apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-l va ajuta. (Daniel 11:45)

La scurt timp după ce Regele Nordului/Imperiul Otoman și-a găsit sfârșitul, el într-adevăr „și-a plantat corturile palatului său” în Palestina, mutând o parte din scaunul său de guvern acolo.

Puterea guvernanților depindea nu numai de abilitățile lor personale, ci și de autoritatea pe care le-o dă guvernul central de la Istanbul … La sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, în timpul domniei lui Abdülhamid II, guvernatorii erau numiți în cadrul palatelor de secretari ai sultanului, din aceștia făcând parte și Ekrem Bey, guvernator al Ierusalimului din 1906 până în 1908. Mai târziu, la începutul secolului al XX-lea, guvernatorii erau numiți dintre ”turcii tineri” care făceau parte dintre oficialii turci.⁹

Mustafa Kemal Atatürk, Tatăl Turcilor, 1881-1938

Doar câțiva ani mai târziu însă, regele Nordului și-a ajuns sfârșitul și nimeni nu l-a ajutat. Așa cum Napoleon a fost sabia lui Yahuwah pentru a da o rană mortală papalității, Mustafa Kemal a fost ridicat de Yahuwah pentru a da Islamului o rană mortală.

Kemal a fost un erou în Războiul de independență al Turciei, conducând britanicii, francezii și grecii din Turcia. Kemal și-a folosit popularitatea pentru a stabili Republica Turcă. Alegerea naturală a fost Mustafa Kemal, eroul Războiului de independență, care a preluat acum titlul de „Atatürk”, adică „părintele turcilor”.¹⁰

Kemal a fost un strateg genial și un om de stat calificat. El a vrut să modernizeze Turcia iar în viziunea lui cea mai bună modalitate de a face acest lucru a fost prin divorțul ei de religia islamică care a fost un element foarte important al Imperiului Otoman.

Atatürk și asociații săi au început să pună la îndoială public valoarea religiei și au susținut că religia nu era compatibilă cu știința modernă, iar secularismul era imperativ pentru modernitate. Astfel, regimul Ataturk a început pas cu pas să pună în aplicare ideologia kemalistă cu o reformă radicală a societății turcești, cu scopul de a moderniza Turcia de rămășițele trecutului său otoman.¹¹

Unul dintre primele lucruri pe care Kemal le-a făcut a fost să elimine sultanatul otoman și să transforme califatul într-o simplă figură de stat. Califatul a existat de la moartea Profetului Mohamed și a fost venerat ca o autoritate religioasă de către musulmani în multe țări diferite. În termen de un an și jumătate de la eliminarea sultanatului, Kemal și Marea Adunare națională au abolit califatul.

Reformele incredibile initiate de Kemal erau foarte minuțioase și complet fără precedent. Nici un musulman, într-o țară islamică nu mai adusese astfel de reforme.

• Constituția Rebublicii Turcia se schimbase în așa fel încât Islamul a încetat să fie religia de stat.
• Legea sharia urma să fie înlocuită cu codurile juridice europene.
• Puterea tradițională a liderilor religioși urma să fie scoasă în afara legii.
• Turbanele și fesurile specifice au fost scoase în afara legii pentru bărbați, în timp ce pălăriile în stil occidental au fost încurajate.
• Hijaburile femeilor urmau să fie ridiculizate și s-a interzis purtarea lor în toate clădirile publice.
• Calendarul solar Gregorian a înlocuit calendarul islamic lunar.
• Scrisul cu litere arabe a fost înlocuit cu litere latine. Acest lucru a făcut ca generațiile mai tinere să nu poată citi multe înregistrări și, astfel, să nu cunoască adevărata lor istorie. De asemenea, a făcut imposibilă citirea qu’ran-ului în limba sa originală.
• Scolile religioase urmau să fie închise.
• Guvernul a confiscat peste 70,000 de moschei și a restricționat construirea de noi moschei. Moscheile confiscate au fost transformate în muzee sau au fost folosite în scopuri seculare.
• Ministerul Educației naționale urma să ignore toate instrucțiunile religioase.
• Mănăstirile sufi (o sectă a islamului), casele de întâlnire și lojile au fost confiscate. Ritualurile și întâlnirile lor deasemenea interzise.
• Guvernul a numit muftii și imami dintre cei care erau ținuți sub supraveghere.
• Cuvântul arab pentru Dumnezeu, „Allah”, a fost înlocuit cu echivalentul turc: „Tanri”.
• Apelul musulman la rugăciune a fost interzis în limba arabă. De acum înainte, trebuia făcut în turcă.
• Ziua de vineri nu mai făcea parte din weekend, vineri fiind ziua islamică tradițională pentru rugăciuni. În schimb, weekend-ul a urmat exemplul european de a avea sâmbătă și duminică ca zile libere de muncă.

Rebeliunea față de agenda seculară a fost înăbușită prompt și brutal, rebeliunea Seyh Sait urmând a costa aproape 30,000 de vieți.

Toate aceste reforme au lucrat împreună pentru a șterge în mod eficient Islamul din viața turcilor de zi cu zi. În ciuda celor mai bune eforturi ale turcilor religioși... pentru a-și păstra moștenirea, limba și religia, presiunea guvernului de a adopta idei seculare era prea mare. Timp de peste 80 de ani, guvernul turc a rămas vehement secular. Încercările de a aduce înapoi valorile islamice în guvern au fost întâmpinate cu rezistență de către armată, care se considera a fi protectoarea secularismului lui Atatürk.¹²

Ca și papalitatea dinaintea ei, Imperiul Otoman (și Islamul în general) a primit o rană mortală chiar în timpul profețit în Daniel. Regele Nordului și-a ajuns finalul și nimeni nu l-a ajutat.

Timpul de strâmtorare

Nu au existat pauze de capitol atunci când Daniel a scris profețiile sale. Daniel 12:1 a fost scris imediat după Daniel 11:45 în manuscrisele originale. Este de importanță uimitoare: ”În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” (Daniel 12:1)

Pentru prima oară în istorie , un papa devine rege prin semnarea Tratatului de la Lateran.

În ce timp?

Când regele Nordului și-a ajuns sfârșitul, a început vremea necazului!

În același an, Papa Pius al XI-lea a urcat pe tronul papal. Aproape până în ziua de azi, șapte ani (sau un ciclu sabatic) mai târziu, Benito Mussolini și Papa Pius al XI-lea au semnat Tratatul de la Lateran, Care „a recunoscut suveranitatea papală asupra orașului Vatican… și i-a asigurat independența deplină papei…[Tratatul] a dat orașului Roma un statut special ca „centru al lumii catolice și loc de pelerinaj” 1922 au fost un an extrem de important și semnificativ în cursul istoriei profetice. În 1922, Imperiul Otoman și influența sa asupra întregului Islam s-a încheiat. Regele Nordului și-a găsit sfârșitul fără ajutor din partea nimănui¹³. Pentru prima dată în istorie, papa însuși a devenit un „rege”. El a deținut o stăpânire politică independentă asupra orașului Vatican și a putut trimite și primi ambasadori din partea diferitelor guverne ale lumii.

Astfel, chiar în momentul în care regele Nordului și-a ajuns sfârșitul, timpul de strâmtorare a început, atunci când „rana mortală” (dată de Franța papalității) a fost vindecată. Acest lucru este extrem de important, deoarece acest lucru a însemnat că numărătoarea celor opt regi despre care s-a vorbit în Apocalipsa 17:10-11, a început. Nu poate fi nici o îndoială că dizolvarea Imperiului Otoman în 1922, odată cu începerea numărătorii celor opt regi, reprezintă împlinirea perfectă a profeției din Daniel 11:45.

Timpul sfârșitului a început în 1798, atunci când papalitatea a primit o rană mortală. Iar timpul strâmtorării a început în 1922, când primul dintre cei opt regi a urcat pe tronul papal, pregătindu-se ca rana mortală să fie vindecată.

Atenția acordată „ultimelor șapte plăgi”, despre care s-a vorbit în Apocalipsa 16, a dus la o presupunere generalizată că perioada în care plăgile cad este Timpul [oficial] de Strâmtorare. Și asta va fi un moment oribil. Cu toate acestea, în acel timp, poporul lui Yahuwah va fi păstrat și niciunul dintre cei drepți nu își va pierde viața.

Veteranii primului război mondial, disperați după ajutor, adesea apelau la sculptori pentru realizarea de proteze faciale care să le înlocuiasca trăsăturile pierdute în război precum ochi, nas și chiar maxilar.

Veterani din Primul Razboi Mondial, disperați cer ajutorul sculptorilor să creeze proteze faciale pentru ochi, nas și chiar mandibulă.

Timpul de strâmtorare despre care se vorbește în Daniel 12:1 este mult mai larg. În timp ce include ultimele șapte plăgi, ea cuprinde, de asemenea, vremurile din 1922 încoace.

Mai mulți oameni și-au pierdut viața în secolul XX-lea decât în orice altă perioadă din istorie. Numărul total de victime militare și civile în primul război mondial a fost de aproximativ 40 milioane. Au fost în jur de 20 milioane de morți și 21 milioane de răniți.”¹⁴ aceste milioane de răniți suferau mult mai mult atunci când știința medicală nu era atât de avansată, decât ar fi avut astăzi astfel de leziuni.

Și asta a fost doar începutul timpului de necaz! În comparație cu devastarea celui de-al doilea război mondial, aceasta este doar o fracțiune din viețile pierdute sau distruse. ”Al doilea război mondial a ucis mai mulți oameni, a distrus mai multe proprietăți, a perturbat mai multe vieți și probabil a avut consecințe mult mai profunde decât orice alt război din istorie.”¹⁵

Estimările numărului total de victime ale celui de-al doilea război mondial sugerează că aproximativ 60 milioane de oameni au murit în al doilea război mondial, inclusiv aproximativ 20 milioane de soldați și 40 milioane de civili. Mulți civili au murit din cauza bolilor, foametei, masacrelor, bombardamentelor și genocidului deliberat. Uniunea Sovietică a pierdut aproximativ 27 milioane de oameni în timpul războiului, aproape jumătate din toate decesele din al doilea război mondial. Unul din patru cetățeni sovietici a fost ucis sau rănit în acel război.¹⁶

Devastarea produsă asupra omenirii în secolul al XX-lea este fără precedent în istoria lumii.

Niciodată în istorie nu am avut două războaie atât de devastatoare în decursul a 100 de ani, însă aceste două războaie au avut loc în 30 de ani unul față de celălalt. De la al doilea război mondial și chiar înainte de acesta a existat câte un război unul după altul. Între cele două războaie mondiale, am avut războiul civil rus, care a costat până la 9 milioane de vieți, și înainte de asta Revoluția mexicană din 1911, care a ucis 2 milioane. Războiul Irano-Irakian din 1980 până în 1988 cu 2 milioane. Al doilea război din Congo din 1998 până în 2003, cu 5 milioane și 400 mii. Deasemenea războiul împotriva terorismului a dus la moartea a peste 4 milioane de oameni. Când adăugăm cifrele împreună, totalul este de 146 milioane, 920 mii. Acest lucru face ca ultimii 100 de ani să fie cel mai mortal secol din istorie, și asta doar din războaie, însă au existat multe alte conflicte în această perioadă pe care nici măcar nu le-am menționat!

Pentru a pune aceste numere în perspectivă, să luăm în considerare faptul că secolul al XIX-lea a mărturisit aproximativ 82 de milioane de decese din război, dintre care 60 milioane au fost doar din rebeliunea Taiping din China în anii 1860. De asemenea, luați în considerare faptul că eforturile cruciadele care au acoperit o perioadă de aproximativ 200 de ani au ucis până la 9 milioane de oameni, iar invaziile mongole care au durat 300 de ani au ucis până la 60 milioane de oameni¹⁷.

Însă aceste statistici dezvăluie doar o parte din poveste: și anume decesele din cauza războiului. Foametea teroristă a lui Stalin în Ucraina, Holodomor, un dezastru¹⁸ artificial creat în 1932-1933, a ucis peste 17 milioane de vieți.

Marea foamete din China, care a avut loc între 1958 și 61, este una dintre cele mai mari tragedii din istoria înregistrată, ucigând între 14 și 40 milioane de oameni. Estimarea tipică însă este, în general, plasată în jurul valorii de 30 milioane de oameni. Pentru a compara acest număr cu alte decese în masă, al doilea război mondial ar fi ucis 80 milioane de oameni în total. Însă în timp ce acești oameni mureau de foame, informațiile despre starea lor erau foarte puține și ascunse sau manipulate¹⁹.

Foametea din 1932-1933 din Ucraina, cunoscută sub numele Holodomor (Ucrainieană: Голодомо́р, "Exterminare prin înfometare" sau "Exterminare prin Inaniție"), a fost un genocid planificat al ”grânarului” Europei. Nu a existat lipsă de grâu, ci mai de grabă, grâul a fost blocat intenționat în silozuri ca să nu ajungă la oameni.

Iar acestea sunt doar două din perioadele de foamete pe care lumea le-a resimțit din 1922 încoace. Sute de milioane de oameni au murit din cauza bolii de la începutul timpului de strâmtorare, în ciuda progreselor medicale, bolile devin din ce în ce mai virulente și mai greu de tratat. Iar în același timp așa-numitele „dezastre naturale” au luat viețile a altor sute de milioane de oameni. Suferința experimentată ne șochează mintea. Noua normă a devenit depășirea extremelor record: În căldură, în secetă, în frig, în puterea uraganelor, în perciptații. Și lista poate continua. Au fost raportate doar 78 de dezastre naturale în 1978, spre deosebire de 348 în 2004. Și în anii de atunci până acum, numărul a crescut foarte mult, la fel ca și decesele cauzate de aceste evenimente.

Într-adevăr, anii de după 1922 au fost cu adevărat „un timp de necaz, cum nu a fost niciodată de când a existat o națiune chiar și până în [acest] timp”. Imensa suferință din secolul XX și începutul secolului XXI a fost prezise în profețiile din Daniel. Aceste tragedii vor crește în viitorul apropiat doar sub cele 7 trâmbițe ale Apocalipsei, urmate de revărsarea ultimelor șapte plăgi.

Iar în acest timp de strâmtorare se v-a ridica Mihail.

Mihail se ridică

Și în vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci… (Daniel 12:1)

Actul ridicării lui Mihail este un eveniment foarte solemn. El semnifică faptul că sfârșitul acestei ere este foarte aproape pentru întreaga umanitate.

Al optulea papă

Vărsta înaintată a Papei Francisc, al optulea și ultimul rege, reprezintă mărturie a urgentei cu care aceste evenimente se vor desfășura.

Epoca avansată a Papei Francisc, al optulea și ultimul rege, este o mărturie urgentă despre cât de curând vor avea loc aceste evenimente.

Papa Francisc I este al optulea și ultimul papă prezis în Apocalipsa 17. El este un om bătrân. El a trăit deja mai mult decât omul obișnuit. În timpul domniei sale, Michael va sta în picioare ceea ce înseamnă că în timpul celor câțiva ani rămași, vor avea loc evenimentele finale prezise în Scriptură. Lucrarea lui Yahushua în locul Preasfânt se va sfârși iar cele șapte plăgi din urmă vor fi revărsate asupra celor pierduți atunci când Mântuitorul se va întoarce în triumf și glorie pentru a stabili împărăția veșnică a lui Yahuwah pe pământ.

Profeția este de cele mai multe ori înțeleasă numai în momentul împlinirii ei. Faptul că lumea a fost în vremuri de necaz din 1922, faptul că și acum al optulea și ultimul rege stă pe „tronul lui Petru”, declară că timpul pentru Mihail este acum! În doar câteva luni, perioada de probă pentru cei aleși se va încheia și aceștia vor primi sigiliul lui Yahuwah. Este timpul ca fiecare credincios sincer să-și cerceteze inima, să se predea pe deplin lui Yahushua și să lase deoparte „orice greutate și păcat care ne asaltează atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care este pusă înaintea noastră.” (Evrei 12:1)

Acum este cel mai solemn timp în care să trăim. Sunt foarte puține evenimente care trebuie împlinite înainte ca Yahushua să fie văzut pe norii gloriei. Sunt doar câteva luni până la marginea dezastrului și evenimentele finale care vor declanșa sfârșitul. Timpul perfecțiunii caracterului nostru este aproape de sfârșit. Nimeni nu poate amâna sau lăsa pe mai târziu ceva așa important, toate astea având cel mai periculos risc pentru sufletul său. Orice păcat și orice defect trebuie să fie biruit acum prin credința în cel care deja le-a învins pe toate.

Totul este acum la locul lui. Tot ce a mai rămas este căderea celor șapte trâmbițe prezise în Apocalipsa 8-9.Acestea încep cu un cutremur îngrozitor. Trâmbițele urmează în succesiune rapidă, iar odată a început, nu va mai fi nici un răgaz până la sfârșit

A cincea trâmbiță, care este atât de teribilă încât Scriptura se referă la ea ca la primul vai, îl va promova rapid pe Papa Francisc să fie capul Noii Ordini Mondiale, așa cum a fost prezis în Apocalipsa 17:12-14. Înșelările satanice ale invaziei extraterestre din acest timp vor fi îngrozitoare și numai cei care sunt întemeiați pe cuvântul lui Yah vor putea să stea, neclintiți, pentru adevăr. Când Papa Francisc va fi ridicat la rangul de lider mondial, el va purta cel mai aprig război văzut vreodată împotriva lui Yahuwah și a urmașilor săi care respectă legea. Sabatul fals va fi impus și adevăratul Sabat va fi scos în afara legii în toate țările lumii.

Scena este stabilită. Toți jucătorii sunt la locul lor. Singurul lucru care stă între masele de oameni și testul final este sunetul trâmbițelor.

Semnele de avertizare ale profeției declară că timpul se încheie. Toți cei care îl iubesc pe Yahuwah se vor preda pe deplin lui pentru a fi curățați de orice întinăciune. Toți vor face eforturi și sacrificii de sine pentru a îi câștiga pe cei pierduți. Sfârșitul este aici! Yahushua este pe drum!

Pregătiți-vă! Pregătiți-vă! Pregătiți-vă!

Conținut asemănător:

• Daniel 11: ”Regele Fac ce Vreau” este Franța!
• Daniel 11: ”Regele sudului! Este Egiptul”!

¹ http://factsanddetails.com/japan/cat26/sub160/item2227.html

² http://www.dailymail.co.uk/news/article-1379242/Japan-tsunami-Mystic-stone-tides-highest-point-saved-Aneyoshi-deadly-wave.html#ixzz1KD0k89jk

³ http://factsanddetails.com/japan/cat26/sub160/item2227.html

⁴ http://sourcebooks.fordham.edu/source/henry4-to-g7a.asp

⁵ http://www.historyofwar.org/articles/wars_french_egypt.html

⁶ Ibid.

⁷ Unii estimează că au fost uciși 1,5 milioane de creștini armeni de către turci.

⁸ http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/armenian-genocide-what-happened-how-many-people-died-and-why-is-it-still-causing-debate-10196281.html

⁹ Roberto Mazza, Ierusalimul din perioada otomană la cea britanică la from, p. 21.

¹⁰ http://lostislamichistory.com/how-ataturk-made-turkey-secular/

¹¹ https://1muslimnation.wordpress.com/2006/11/12/islam-to-secularism-how-kemal-ataturk-reformed-ottoman-turkey/, emphasis supplied.

¹² http://lostislamichistory.com/how-ataturk-made-turkey-secular/

¹³ https://www.britannica.com/event/Lateran-Treaty

¹⁴ http://www.centre-robert-schuman.org/userfiles/files/REPERES%20%E2%80%93%20module%201-1-1%20-%20explanatory%20notes%20%E2%80%93%20World%20War%20I%20casualties%20%E2%80%93%20EN.pdf

¹⁵ World Book Encyclopedia, ed. 1991, Vol. 21, p. 470.

¹⁶ http://worldwar2-database.blogspot.com/2010/10/world-war-ii-casualties.html

¹⁷ http://www.inlightofprophecyfulfilled.org/studies/pdf/articles/KON/KON_Part5.pdf, emphasis supplied.

¹⁸ http://holodomorct.org/Holodomor-FamineGenocideinUkraine1932-193312-12.pdf

¹⁹ https://sites.google.com/site/starvingtheworld/hunger-facts-of-the-past