Print

Complet Achitat



De ce sărbătorile sunt obligatorii, dar circumcizia nu este.

 

Circumcizia era legată de sistemul de jertfe. Era parte a sistemului care așteaptă în credință sângele vărsat de Yahushua pe cruce. Și, ca atare, după cruce, nu mai este o cerință cu caracter obligatoriu.

 

Bible open to LeviticusAproape două mii de ani de eroare, superstiție și tradiție au îngropat multe adevăruri sub un strat gros de moloz. Adevăruri înțelese de creștinii apostolici sunt abia acum, în timpul ultimelor zile, redescoperite și readuse la locul lor de drept. Cu toate acestea, procesul de restaurare a adevărurilor uitate poate fi confuz. În lipsa unei înțelegeri profund înrădăcinate, care vine odată cu o posesie deplină a adevărului, mulți se întreabă care dintre cerinţele din Levitic trebuie să fie în continuare respectate cerințele și care nu.

Ritualul tăierii împrejur( circumciziei) a produs, uneori, confuzie printre cei mai dedicaţi în ascultarea completă a legii. Studiul atent al Bibliei, a descoperit, în ultimii ani, faptul că unele dintre cerințele "Vechiului Testament" sunt încă obligatorii, deşi în trecut s-a crezut că sunt obligatorii doar pentru evrei. Unele dintre acestea: abstinenta de la carne necurată; respectarea Sabatului zilei a șaptea; și serbarea festivalurilor anuale. (Pentru mai multe informații despre festivalurile anuale, a se vedea "Celebrarea Aniversărilor de Primăvară" și "Sărbătorile de toamnă.") Deci, întrebarea firească apare: Cum stăm cu circumcizia? Noul Testament clarifică faptul că circumcizia nu era necesară pentru convertiții dintre neamuri. Acest lucru i-a condus pe mulți să folosească aceste versete ca un motiv pentru a respinge şi observarea sărbătorilor. Este regretabil, pentru că primii creștini au continuat să păstreze sărbătorile timp de sute de ani. În Scoția, creștinii au comemorat Paștele timp de peste 1000 de ani. Pentru a putea înțelege de ce sărbătorile au încă un caracter obligatoriu,în timp ce circumcizia nu, trebuie să deţinem o înțelegere clară a legii care reglementa circumcizia.

Circumcizia făcea parte din sistemul ceremonial de jertfe.

Legile erau pe mai multe categorii. Erau legi civile, legi penale şi legi religioase. Exista o diferenţă chiar și în cadrul legilor religioase, de exemplu păzirea zilelor de odihnă (Sabaturi, sărbătorile anuale, luni noi) sunt într-o categorie diferită de cele aplicate sistemului ceremonial de jertfe. Tăierea împrejur era o parte a sistemului ceremonial de jertfe.

Cu toate că sistemul ceremonial de jertfe a fost instituit de la căderea în păcat, tăierea împrejur, ca ritual religios, nu a fost stabilit până în timpul lui Avraam. Păcatul întunecă mintea. Prin urmare, nu poate fi totul înlăturat în acelaşi timp. Yahuwah a suferit mult timp slăbiciunea copiilor Săi. El lucrează, având răbdare cu fiecare persoană, în mod individual. Chiar și Yahushua, în noaptea dinaintea morții Sale, a spus ucenicilor Săi: "Eu am încă multe lucruri de spus, dar nu le puteți purta acum." (Ioan 16:12). Din acest motiv, adevarul este progresiv. Circumcizia a devenit un ritual religios, atunci când a fost stabilit un legământ între Yahuwah și Avraam.

Geneza 15 spune povestea când ei au intrat în acest legământ. Yahuwah a zis lui Avraam: "Nu te teme, Avraam, Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare." (Geneza 15:1).

Puţin mai înainte, Yahuwah îi promisese deja lui Avraam că țara Canaanului va fi dată urmașilor lui. Acum, Avraam sugerează că această făgăduinţă va fi îndeplinită prin slujitorul său Eliezer, întrucât Avram nu avea propriul său copil. Dar, Yahuwah l-a corectat, spunându-i că fiul său biologic va fi moştenitorul. Mai mult El a adăugat că urmașii lui Avraam vor fi la fel de numeroși ca stelele cerului. (A se vedea Geneza 15: 2-5). Versetul următor este o frumoasă declarație plină de putere: "Și el a crezut pe Yahuwah, și lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire." (Geneza 15: 6).

Avraam a crezut promisiunea lui Yahuwah. El era în vârstă; soția lui era în vârstă; dar el a crezut cuvântul lui Yahuwah spunând: "Eu sunt Yahuwah care te-a scos din Ur din Chadeea, pentru a-ţi da ca moștenire această țară ". (Geneza 15: 7)

Abraham preparing the Covenant SacrificesApoi, Scriptura relatează că Avraam face ceva care, la prima vedere, pare a fi o cerere surprinzătoare: "Adonai Elohim, prin ce voi cunoaşte că o voi moșteni?" (versetul 8) Aceasta nu a fost o exprimare a îndoieli. Scriptura declarase deja a că Avraam a crezut făgăduința. Aceasta a fost mai degrabă, o solicitare realizată cu cel mai respectuos mod cu putință, ca Cel Atotputernic să facă un legământ cu el.

Versetul următor consemnează acceptarea cererii lui Avraam de către Yahuwah:

Și a spus: "Ia o juncană în vârstă de trei ani, și un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”

Şi el a luat toate acestea, le-a despicat în două, și a așezat fiecare jumătate una în faţa alteia dar păsările nu le-a despicat. (Geneza 15:09, 10).

Acest lucru poate părea ciudat în ochi moderni, dar Avraam a înțeles: Yahuwah a acceptat cererea lui de a face un legământ! Un legământ este, prin definiție, un contract cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal. "Un legământ este un acord între două sau mai multe persoane, care intră în legământ printr-un act scris și sigilat, în care fiecare parte ... promite să se conformeze sau să ofere ceva celeilalte." 1 Un legământ necesită, prin definiţie, cel puțin două părţi sau persoane fizice. Astăzi, părțile semnează un document legal. Diferite țări au unele variații ușoare, dar, în ciuda minorelor diferențe, rămân obligatorii din punct de vedere legal. Uneori, un angajat al instanței servește ca martor la semnarea legământului dintre părți și documentul este transmis apoi instanței locale.

În zilele lui Avraam, legămintele erau ratificate în mod diferit. Erau sacrificate animale, iar cadavrele erau împărțite, persoanele care intru într-un legământ se aşezau între corpurile împărţite ale animalelor. Era un mod de a spune: "Așa să se facă cu mine şi chiar mai rău, dacă voi încălca acest legământ." Yahuwah a făcut exact ceea ce Scriptura consemnează: "După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc, şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea Yahuwah a făcut un legământ cu Avraam."(Geneza 15:17, 18.)

Cuvântul "legământ" este traducerea cuvântului ebraic berîyth. În traducerea literală acesta înseamnă "a tăia, ... un lucru compact (pentru că aceasta se face prin trecerea printre bucăți de carne)" 2 Câtă iubire din partea Celui Atotputernic de a face făgăduința Sa în termeni umani pentru ca Avraam să o înțeleagă!

După ce Avraam a căutat, în propria lui putere, să îL ajute peYahuwah ca să-și îndeplinească promisiunea făcută în legământ: Avraam l-a născut pe Ismael prin Agar. Acest lucru nu era parte din planul lui Yahuwah! Câtă răbdare are El cu slăbiciunile și decăderile noastre omenești. Au trecut încă treisprezece ani; Yahuwah a revenit la Avraam. De data aceasta, legământul a fost ratificat prin ritualul tăierii împrejur.

legământul lui Yahuwah cu Avraam cuprindea mult mai mult decât putea înţelege, la acel moment, Avraam. Nu numai că a promis Yahuwah i-a promis un fiu prin Sarai, ci prin descendenţa lui Avraam urma să vină Mesia Cel de mult promis!

Legământul lui Yahuwah cu Avraam cuprindea mult mai mult decât putea înțelege Avraam atunci. Nu era vorba doar despre promisiunea lui Yahuwah de a avea un fiu prin Sara, ci de asemenea promisiunea era ca din linia genealogică a lui Avrram urma să se nască Mesia cel mult așteptat!Singurul Fiu al lui Yahuwah care urma să moară pentru răscumpărarea păcătoșilor. Aceasta era adevărata promisiune pe care Yahuwah a făcut-o lui Avraam prin acest legământ. Evrei 9:22 spune: "Și, conform legii, toate lucrurile sunt curățite cu sânge, și fără vărsare de sânge nu este iertare."

Acesta a fost un legământ de sânge în care au intrat Avraam și Yahuwah. Pentru a fi ratificat, un legământ de sânge cere vărsare de sânge din partea ambelor părți. Yahuwah nu a cerut moartea lui Ismael sau a lui Isaac în schimbul morții propriului Său Fiu. Dar, pentru a fi un legământ legal din punct de vedere juridic, se cere sânge din partea lui Avraam. Acest sânge a fost vărsat în ritualul tăierii împrejur. Toți care îl așteptau pe Mesia cel promis, și cei ce dorau a fi moștenitori ai făgăduinței, trebuiau să își arate credința în acest legământ prin participarea la acest ritual.

Pentru a încuraja credința în aceast aspect al făgăduinței, Yahuwah a schimbat numele lui Avram în Avraam, și numele lui Sarai în Sara. Avraam și sămânța lui de după el, urmau să fie tăiați împrejur pentru a ratifica acceptarea legământului.

Eu sunt Elohim Cel Atotputernic; umblă înaintea Mea, și fii desăvârșit.

 

voi face legământ între Mine și tine, și te voi înmulți peste măsură.

 

Să păziți legământul Meu, tu și sămânța ta după tine în generațiile lor.

 

Acesta este legământul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi, și sămînța ta după tine; Fiecare copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur.

 

Să vă circumcideți carnea prepuțului vostru; și acesta va fi un semn al legământului dintre Mine și voi. (Geneza 17: 1, 2, 10 și 11)

Open Bible in front of blue sky with cloudsAproape două milenii mai târziu, Pavel a folosit experiența lui Avraam, Ismael și Isaac ca o alegorie a neprihănirii prin credință, în contrast cu neprihănirea prin fapte:

Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă.

Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă.

Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar. (Galateni 4:22-24)

Având un copil prin Agar, Avraam a căutat în propria sa putere, prin propriile sale fapte, să obțină copilul făgăduinței. Astfel, Ismael a devenit un simbol al neprihănirii prin fapte. Isaac, care a fost conceput după ce Sara a trecut la menopauză, a fost adevăratul copil al făgăduinței. Însăși concepția lui a fost un rezultat al credinței Sarei în promisiunea lui Yah: " Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. "(Evrei 11:11,) astfel, Isaac simboliza neprihănirea prin credință.

Scrisoarea lui Pavel către Galateni a fost scrisă în mod specific pentru a aborda problema tăierii împrejur. Galatenii erau convertiți dintre neamuri. Pavel a petrecut ceva timp printre ei explicându-le calea mântuirii. Mai târziu, după ce a plecat, creștinii evrei din Palestina au venit în Galata și le-a spus noilor convertiți că nu puteau fi considerați creștini adevărați, până când nu faceau ritualul tăierii împrejur. Naivi, dar sinceri, galatenii au fost de acord să fie tăiat împrejur.

Atunci când Pavel a luat cunoștință despre influența pe care acești "iudaizatori" o aveau asupra creștinilor din Galatia, el le-a scris o aspră mustrare. "O, Galateni nechibzuiți! Cine v-a vrăjit pe voi să nu vă supuneți adevărului, voi înaintea cărora Yahushua Unsul a fost zugrăvit în mod clar între voi ca răstignit? "(Galateni 3: 1)

Pavel a înțeles semnificația acestui act, față de care creștinii, de curând convertiți, din Galatia erau ignoranți. Mântuirea este doar prin credința în harul lui Yah. "Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi: ci este darul lui Elohim: Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. "(Efeseni 2: 8, 9) El a cerut galatenilor:" Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul sau prin auzirea credinței? "(Galateni 3: 2)? Știind exact ceea ce el i-a învățat, Pavel cunoștea răspunsul și a subliniat inconsistența faptelor lor. "Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească "? (Galateni 3: 3)

Paul îi conduce apoi la punctul de unde au căzut, făcând referire înapoi la Avraam:

Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. (Galateni 3:5-9)

Conciliul din Ierusalim:

Și, unii bărbați care au coborât din Iudeea, învățau pe frați și ziceau: Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, voi nu puteți fi salvați. De aceea, când Pavel și Barnaba au avut un viu schimb de cuvinte şi păreri deosebite şi fraţii au stabilit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli și bătrâni ca să-i întrebe asupra acestei neânţelegeri. . . . Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorist toate lucrurile pe care le-a făcut Yahuwah prin ei. Atunci, s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând că neamurile trebuie să se circumcidă și să li se ceară să țină legea lui Moise. Și apostolii și bătrânii s-au adunat pentru a lua o hotărâre. Și după multă vorbă, s-a sculat Petru, și le-a spus: Bărbați și frați, voi știți că o bună bucată de vreme în urmă Yahuwah făcut o alegere între noi, ca neamurile prin gura mea, ar trebui să audă cuvântul Evangheliei, și cred. Și Yahuwah, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându-le Duhul Sfânt, așa cum a făcut-o și nouă; Si nu a pus nici o deosebire între noi și ei, şi a curățit inimile prin credință. Acum, de ce ispitiți pe Yahuwah, pentru a pune un jug pe gâtul discipolilor, care nici părinții noștri, nici noi am fost în stare să le suportăm? Dar noi credem că, prin harul Maestrului Yahushua Unsul vom fi mântuiți, ca și ei. . . . Și, după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbați și frați, ascultați-mă. . . [Și știu] De aceea teza mea este că noi probleme nu-i, care dintre neamuri se întorc la Yahuwah: Dar le scriem, pentru ca ei să se abțină de la pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și din sânge. (Vezi Fapte 15: 1, 2, 4-11, 13, 19 și 20)

Apostolii au avut o credință pură. Dacă circumcizia ar fi rămas încă ca o cerință obligatorie, nu ar fi avut loc Consiliul de la Ierusalim, unde au hotărât că nu era necesară pentru convertiții dintre neamuri. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să fie utilizat ca o scuză pentru a nu mai respecta sărbătorile, care se află într-o cu totul altă categorie. Întrucât circumcizia a fost o ratificare a legământului care a dat promisiunea unui Mântuitor ce urma să vină, ea a fost o parte a sistemului ceremonial de jertfe care a fost îndeplinit la cruce. Din acest motiv, a fost atât de indignat Pavel că iudaizatorii continuau să învețe că circumcizia era necesară pentru mântuire.

Paul le-a reamintit galatenilor nou convertiți înaintea ochilor cărora, înțelegerii lor, Yahushua " a fost zugrăvit ca răstignit." (Galateni 3: 1) Cu alte cuvinte, Yahuwah a îndeplinit partea Sa minunată a legământului. El a dat pe Fiul Său să fie omorât ca să răscumpere omul. A continua să practice circumcizia ca un ritual religios însemna a nu recunoaște moartea lui Yahushua pe cruce. Aceasta ar fi fost o insultă la fel de mare ca în cazul în care continuau să ofere sacrificii de animale. În esență aceste fapte ar fi afirmat că sacrificiul lui Yahushua nu era suficient de bun.

În scrisoarea sa către Romani, Pavel a extins acest punct și mai departe, afirmând că circumcizia a fost dată lui Avraam ca un semn al neprihănirii obținută prin credință, înainte ca acesta să fie tăiat împrejur și că circumcizia lui Avraam i-a acoperit pe cei care nu sunt tăiați împrejur dar care exercitată credința în promisiunea lui Yahuwah: "Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihănirii pe care o căpătase prin credință pe când era netăiat împrejur, ca el să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că ei nu sunt tăiați împrejur, și pentru ca să le fie atribuită și lor, această neprihănire. "(Romani 4:11)

Întrucât tăierea împrejur a lui Avraam îi acoperă pe cei care nu au fost tăiați împrejur, dar au obținut neprihănirea lui Yahuwah prin credința în meritele Fiului Său, indică o cunoaștere asupra faptului că, la un moment dat după Avraam, circumcizia ar înceta să mai fie o cerință religioasă. Odată ce Yahushua sacrificiu desăvârșit a murit, sistemul de jertfe, împreună cu ritualul tăierii împrejur, nu mai era necesar. Legământul a fost îndeplinit. Prețul de răscumpărare a fost plătită integral.

Dar Yahushua fiindca rămâne "in veac", are o preoție care nu poate trece de la unul la altul. De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Elohim prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei.

 

Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întai pentru pacatele lor, si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta l-a facut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuși. (Evrei 7: 24-27)

Faptul că circumcizia cărnii a avut o semnificație spirituală mai profundă, era neânţeleasă de către vechii israeliți. Încă din timpul lui Moise, Scriptura afirmă:  ”Și numai de părinții tăi S-a alipit Yahuwah ca să-i iubească; și după ei, pe sămânța lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi. Să vă tăiați, dar, inima imprejur si sa nu va mai intepeniti gatul.”(Deuteronom 10: 15 și 16.) Ori de câte ori copiii lui Israel erau în apostazie și rebeliune, ei erau îndemnați să își circumcidă inimile:

Căci așa vorbește Yahuwah către oamenii din Iuda și din Ierusalim: " Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!Tăiaţi-vă împrejur pentru Yahuwah, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!" (Ieremia 4: 3, 4)

Tăierea împrejur era o parte a sistemului ceremonial de jertfe. Era o parte a acelui sistem, care aștepta cu nerăbdare prin credință, sângele vărsat de Isus pe cruce. Ca atare, după cruce, nu mai era o cerință obligatorie.

Tăierea împrejur era o parte a sistemului ceremonial de jertfe. Era o parte a acelui sistem, care aștepta cu nerăbdare prin credință, sângele vărsat de Isus pe cruce. Ca atare, după cruce, nu mai era o cerință obligatorie.

Frumoasa profeție pe care Daniel a primit-o cu privire la Mesia stabilește cu claritate principiul că după ce a fost îndeplinit legământul de sânge, nu mai impune continuarea sistemului de ceremonial de jertfe din care făcea parte circumcizia. "Și el va face un legământ cu mulți, timp de o săptămână iar la mijlocul săptămânii el va face să înceteze sacrificiul și darurile de mâncare." (Daniel 9:27) 

Rugămintea Cerului adresată vechiul Israel se extinde chiar Israelului modern, asupra celor care sunt copii ai lui Avraam prin credință. Acum, în aceste ultime zile ale istoriei pământului, toți sunt îndemnați să își circumcidă inimile. Lasă deoparte raționamentul uman și scuzele. Caută fața lui Yahuwah. Închină-te în duh și în adevăr, aducând voia ta în unitate cu voința divină. Prin credință, poți de asemenea să fii un fiu al lui Avraam, moștenitor al făgăduinței divine.

[Avraam era] tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

 În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

 

 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor. (Romani 4: 12,13 şi 16)


 

Articole și videoclipuri la subiect:


1 http://www.lectlaw.com/def/c323.htm

2 Berîyth, #1285, The New Strong’s Expanded Dictionary of Bible Words.