Adevărurile Scripturii sunt vaste, profunde și armonioase. Uneori, anumite texte pot părea să contrazică alte texte din cauza înțelegerii incorecte sau a cunoștințelor noastre insuficiente. Unul dintre subiectele de confuzie larg răspândită se referă la recompensa celor răi. Scriptura ne învață: „Morții nu știu nimic.” (Vezi Eclesiastul 9:5, 6.) Cu toate acestea, ea ne învață, de asemenea, despre focul veșnic care nu se stinge. Adevărul care armonizează aceste două puncte aparent contradictorii este unul frumos și care întărește credința.
Isaia deține cheia rezolvării acestei enigme. Acesta pune o întrebare: ”Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?” (Isaia 33:14, KJV) Este, într-un fel, o întrebare retorică care ne întreabă cine poate trăi în foc? Următoarele versete conțin răspunsul:
Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.
Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o ţară care se întinde până departe. (Isaia 15-17)
CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI
|
Neprihăniții sunt aceia care vor trăi și se vor bucura într-un foc veșnic. Doar un popor sfânt poate trăi cu un Elohim sfânt, ”Căci Elohimul nostru este un foc mistuitor.” (Evrei 12:29)
Yahuwah este sursa întregii vieți. ”În El trăim, ne miscăm și ne avem ființa.” (Fapte 17:28) Energie pură se revarsă din El printr-un râu nesecător. Sunt puține ipostaze în scriptură unde însuși prezența lui Yahuwah este clar explicată și descrisă. De fiecare dată apariția acestei surse de lumină, viață și energie este descrisă printr-un ”foc.”
Înainte de căderea sa, Lucifer a fost heruvimul acoperitor. Razele neîncetate de lumină și energie care curg dinspre Creator l-au scăldat prin lumină neîncetată a zilei fără soare. Ca heruvim acoperitor, Lucifer a locuit în focurile eterne și în prezența imediate a Celui Omnipotent. El a umblat nevătămat în flăcările sale.
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te-am pus să fii pe muntele[a] cel sfânt al lui Yahuwah şi umblai prin mijlocul pietrelor de foc.
Ai fost fără vină în căile tale din ziua în care ai fost creat şi până când s-a găsit nedreptate în tine. (Ezechiel 28:14 și 15.)
În viziunea sa profetul Daniel a fost onorat prin a putea arunca o privire în camera tronului Ceresc unde gloria lui Yahuwah se revărsa asemenea unui râu de foc:
În timp ce mă uitam, nişte tronuri au fost aşezate şi un Îmbătrânit de Zile a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Lui era ca lâna curată. Tronul Lui era numai flăcări de foc, iar roţile tronului erau un foc aprins.
Un râu de foc curgea ieşind dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi nişte cărţi au fost deschise. (Daniel 7:9 și 10)
Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Yahuwah. Acolo i S-a arătat Îngerul lui Elohim într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. (Exod 3:1,2)
Mai târziu, când Yahuwah însuși a venit pe muntele Sinai pentru proclamarea legii Sale, atât de luminos era focul prin care Yahuwah a venit încât mulțimile credeau că întregul munte luase foc: ”Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Elohim S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere.” (Exod 19:18)
Din moment ce Yahuwah însuși este un foc mistuitor, cu cât cineva se apropie mai mult de El cu atât se apropie mai mult de focul veșnic. După ce a petrecut acele 40 de zile în prezența divină pe Muntele Sinai, fața lui Moise a reflectat slava divină pe care o văzuse într-o asemenea măsură încât oamenii erau înspăimântați de ea.
Moise s-a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână şi nu ştia că pielea feţei sale strălucea pentru că vorbise cu Domnul. Când Aaron şi toţi israeliţii au văzut cum strălucea pielea feţei lui Moise, sau temut să se apropie de el.
Dar Moise i-a chemat; Aaron şi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. După aceea, toţi israeliţii sau apropiat şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Yahuwah pe muntele Sinai. Când Moise a terminat de vorbit cu ei, şi-a aşezat un văl pe faţă.
Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi lua vălul de pe faţă până când ieşea; iar când ieşea, le spunea israeliţilor ce i s-a poruncit. Israeliţii vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea. Şi Moise îşi punea din nou vălul pe faţă, până când intra să vorbească cu Yahuwah. (Exod 34:29-35)
Însuși prezența lui Yahuwah este simbolizată prin foc veșnic în care doar cei neprihăniți și sfinți pot supraviețui. Oriunde există păcat în prezența lui Yahuwah, focul veșnic aprins al unui Elohim sfânt îl consumă. Oamenii cu inimi nesfințite sunt îngroziți în prezența focului veșnic. Când Yahuwah a vorbit de pe Mt. Sinai, oamenii au fost loviți de panică.
Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. Ei i-au zis lui Moise: – Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Yahuwah căci vom muri! (Exod 20:18, 19)
Singurul lucru care este mistuit de către focul lui Yahuwah este păcatul și – păcătoșii, dacă aceștia aleg să rămână în păcat. Acest lucru este demonstrat grafic prin evenimentele trăite de Nadab și Abihu. ”Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, şi-au luat fiecare cădelniţele, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Astfel au adus foc străin înaintea lui Yahuwah, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea lui Elohim care i-a mistuit şi au murit înaintea Sa.” (Levitic 10:1, 2)
Nadab și Abihu fuseseră onorați înaintea întregului Israel. Ei au fost aleși împreună cu tatăl și casa tatălui lor să-L servească pe Yahuwah în mod direct ca preoți. Însă minunata onoare care le fusese acordată nu i-a umplut cu venerație, iubire și evlavie. Pentru incălcarea flagrantă a sfintei legi a lui Yahuwah aceștia au fost uciși prin focul care vine din Yahuwah. Însă, scriptura conține un detaliu foarte interesant care ne dezvăluie multe despre focul veșnic. ”Moise i-a chemat pe Mişael şi pe Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, luaţi-vă rudele dinaintea Lăcaşului şi duceţi-le într-un loc, în afara taberei.“ Ei au venit şi i-au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, aşa cum poruncise Moise.” (Levitic 10:4, 5)
Ce interesant! Acești doi oameni care au fost „mistuiți” de „focul” ieșind din Yahuwah, aveau încă hainele intacte! Dacă cineva ar îndrepta un aruncător de flăcări spre tine suficient de mult timp ca să te omoare, în ce stare crezi că ar fi hainele tale? Acestea ar arde mai repede decât corpul tău, care în mare parte este apă!
Acest mic detaliu de multe ori uitat însă, oferă o perspectivă fascinantă asupra focului veșnic aprins al prezenței lui Yahuwah. Focul lui Yahuwah nu este unul fizic, prin combustie. Când Șadrac, Meșac și Abed-Nego, cei trei prieteni ai lui Daniel, condamnați la moarte într-un cuptor de foc pentru refuzul de a se închina idolului pe care regele Nebucadnețar îl ridicase pe câmpia dura, au fost aruncați îmbrăcați în întregime: ”Astfel, oamenii aceştia au fost legaţi, aşa cum erau îmbrăcaţi, în mantalele, tunicile, turbanele şi celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:21)
Ceva însă fusese ars: și anume sforile cu care erau legați. Bărbații însuși erau nevătămați. Până și hainele lor erau intacte!
Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Satrapii, demnitarii, guvernatorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns cu toţii şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor acestor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate şi că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei. (Daniel 3:26-27)
Secretul modului în care acești oameni curajoși, eroi ai Cerului, au fost eliberați este simplu: Ei „mergeau drepți, etc.”. – A se vedea referința anterioară (Isaia 33:15-17)
Iar cei trei bărbaţi – Şadrak, Meşak şi Abed-Nego – legaţi fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi: – Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?
Ei i-au răspuns împăratului: – Adevărat, împărate! El a mai zis:
– Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi şi nevătămaţi în mijlocul focului, iar înfăţişarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de zei.” (Daniel 3:23-25)
Toți cei care și-au predat viața voinței divine și trăiesc în armonie cu legea divină pot trăi, fără să sufere, în focul mistuitor al prezenței celui Atotputernic. Fiind ascultători de Legea lui Yah, cei trei vrednici puteau trăi în prezența unor arderi sfinte veșnice, iar focul arderii nu avea nici o putere asupra lor.
FLĂCĂRILE VEȘNICE
|
Veșnicele flăcări ale prezenței lui Yah consumă tot păcatul și egoismul. Păcatul constă din 1) falsitate și adesea 2) forță (din partea Satanei). Satana este tatăl minciunii, dar adevărul, adevărul veșnic care purcede de la cel ce locuiește în focul mistuitor, distruge minciuna. Forța răului este cucerită de iubirea divină. Duhul Sfânt este adevăr și iubire. La Rusalii, Duhul Sfânt i-a umplut pe credincioșii adunați. Și li s-au arătat limbi ca de foc, și s-au așezat pe fiecare dintre ele. Și toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt.” (Fapte 2:3, 4) acești credincioși timpurii nu au fost mistuiți de focul divin. După aceea, ei au fost uniți în dragoste și au răspândit Evanghelia Împărăției cerurilor în toată lumea.
Doctrina unui iad veșnic aprins se bazează pe o premisă falsă: Că Adam și Eva au primit viață veșnică la creație. Astfel, raționamentul merge așa, când au păcătuit și au trebuit să fie pedepsiți, Yahuwah nu a avut de ales decât să-i consemneze la viața veșnică în focurile iadului. O astfel de credință nu se bazează pe Scriptură. Referindu-se la Yahuwah, 1 Timotei 6:16 afirmă fără echivoc: ”El, singurul Care are nemurirea, Care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia şi pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea. A Lui să fie onoarea şi puterea veşnică.”
„Yahuwah este iubire.” (1 Ioan 4:8) el se bucură și de dreptate.
„Aşa vorbeşte Domnul: Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.“ (Ieremia 9:23 și 24.)
Ca un Eloah al iubirii și dreptății, Yahuwah nu a vrut să dea viață veșnică nimănui în timp ce ei erau încă sub probațiune, făcând alegerea lor de a-l sluji sau de a se alătura Satanei în rebeliunea sa. Yahuwah nu a vrut ca nici cel mai rău păcătos să sufere o eternitate în agonie. Asta nu ar fi în nici o formă iubire sau un lucru just!
 |
|
Viața veșnică este un dar. Este oferit doar celor care biruiesc prin credință în meritele lui Yahushua. Pedeapsa celor ce se agață de păcat nu este chinul veșnic. Este moartea. |
Viața veșnică este un cadou. Ea este dată numai celor care biruie prin credință în meritele lui Yahushua. ”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Yahuwah este viaţa veşnică în Hristos Yahushua, Elohimul nostru.” (Romani 6:23) Pedeapsa celor care aleg să se agațe de păcat nu este viața veșnică în chinuri. Este moartea. Viața veșnică este acordată numai celor care aleg să se supună Legii divine și binevoitoare a Iubirii.
Scriptura ne arată cum se face acest lucru:
Supuneţi-vă deci lui Yahuwah! Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Yahuwah, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! Smeriţi-vă înaintea lui Yahuwah, iar El vă va înălţa!(Iacov 4:7,8 și 10)
Toți cei care permit focului veșnic să le mistuie păcatul și zgura vor primi o viață care se aseamănă cu viața lui Yahuwah. Iar focul prezenței lui Yahuwah va arde în toată veșnicia. Aceasta este o promisiune! ”Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Yahuwah, iar Mielul este sfeşnicul ei.” (Apocalipsa 21:23) Cei răscumpărați vor umbla în lumina fără de soare a zilei veșnice, bucurându-se de prezența lui Yahuwah. Ei pot trăi în mijlocul focurilor veșnice pentru că și-au predat voința, permițând ca păcatul lor să fie consumat de focul sfânt.
Un grup de femei țineau un studiu biblic despre cartea lui Maleahi. Când grupul a studiat al treilea capitol, femeile au fost intrigate de o promisiune care pune in discuție chiar această problemă:
Dar cine poate să rămână în ziua venirii Lui? Și oare cine va sta când El se va arăta? Căci el este ca focul unui topitor și ca săpunul unui curățător; iar el va sta ca un rafinător și purificator de argint. . Și curățați-i ca pe aur și argint, ca să-i ofere lui Yahuwah o ofrandă în dreptate. (Maleahi 3:2, 3)
TOȚI CEI CARE PERMIT
|
Neînțelegând procesul prin care argintul este rafinat, aceste femei voiau să audă mai multe în așa fel încât să poată înțelege pe deplin procesul descris în scriptură. O femeie care cunoștea un argintar, s-a oferit să se ducă și să observe munca acestuia ca mai apoi să revină și să explice ce a văzut. După ce a stabilit o dată pentru a-i observa munca argintarului, a ajuns la locul și ora stabilită.
Ținând o bucată de argint deasupra unei flăcări deschise, argintarul a explicat că, atunci când se rafinează argintul, este necesar să o țineți în mijlocul focului unde flăcările sunt cele mai fierbinți pentru a arde toate impuritățile. Femeia l-a întrebat pe argintar dacă era adevărat că el trebuia să rămână acolo, lângă foc, tot timpul când argintul era rafinat în flăcări.
Iar la asta bărbatul a răspuns cu ”Da. Nu doar că trebuie să rămân aici și să țin argintul, însă trebuie să-mi țin și ochii deschiși asupra acestuia tot timpul. Dacă argintul rămâne în foc prea mult timp, acesta va fi ruinat.”
La toate acestea femeia a ascultat și s-a uitat în tăcere iar apoi a întrebat: ”Cum știi când este argintul rafinat complet?”
”Asta este foarte simplu,” răspunse el în timp ce rotea bucata de argint. ”Știu că este rafinat complet atunci când îmi pot vedea chipul în el.”
Yahuwah așteaptă cu o dorință serioasă ziua în care imaginea sa va fi perfect reflectată în copiii săi iar ei vor putea fi aduși acasă pentru a trăi cu el. Invitația sa plină de har este încă trimisă la toți cei care vor lua aminte:
Căutaţi pe Yahuwah cât timp mai poate fi găsit! Chemaţi-L cât timp mai este aproape! Nelegiuitul să-şi părăsească calea, iar omul rău să renunţe la gândurile lui! Să se întoarcă la Yahuwah, Care îi va arăta îndurare, la Elohimu nostru, Care îl va ierta pe deplin.(Isaia 55:6 și 7)
Toți cei care se supun focului Celui ce purifică se vor bucura veșnic în focurile prezenței lui Yahuwah. ”Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viaţă veşnică, iar alţii – pentru ruşine şi veşnic dispreţ. Înţelepţii vor străluci ca strălucirea boltei cereşti, iar cei ce au învăţat dreptatea pe mulţi vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.” (Daniel 12:2 și 3.)
Rețineți cu atenție punctul principal pe care se pune accentul care este că, în timp ce drepții nemuritori vor locui și vor înflori pentru totdeauna în arderile veșnice ale prezenței lui Yahuwah, același foc va fi focul mistuitor al „iadului” pentru păcătoșii muritori care pot exista în prezența Sa doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp.
Luați în considerare, de asemenea, următoarele versete, care indică în mod clar că însăși prezența lui Yahuwah este un foc veșnic și mistuitor:
”Acum Mă voi ridica, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat! Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie; suflarea voastră este un foc care vă va nimici. Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc. Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea! Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion; înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie: Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice? Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte ce este drept, cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel ce îşi fereşte mâna de mită, cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul. Acela va locui pe înălţimi; refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi, pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.” (Isaia 33:10-16)
Moise întreba dacă îl poate vedea pe Yahuwah:
”Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.” (Exod 33:18)
Yahuwah răspunde clar și îi spune lui Moise că nici un om nu-l poate privi și să mai trăiască.
”Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut.” (Exod 33:20)
"Căci eu sunt Yahuwah, nu mă schimb; de aceea voi, fiii lui Iacov, nu sunteți mistuiți." (Maleahi 3:6)
Yahushua împărtășește aceeași prezență de foc și glorie cu Tatăl său, care îi va distruge pe cei răi când se va întoarce să înființeze împărăția lui Sa pe pământ.
”Când vor spune: „Pace şi siguranţă!“, atunci un dezastru neaşteptat va veni asupra lor, ca durerile naşterii peste pântecele celei însărcinate şi nu vor putea nicicum să scape.” (1 Tesaloniceni 5:3)
”Şi atunci va fi descoperit cel fără de lege, pe care Yahushua Elohim îl va omorî cu suflarea gurii Sale şi-l va distruge când Se va arăta la venirea Sa.” (2 Tesaloniceni 2:8)
Lumina este ceea ce l-a orbit pe Saul: ” Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine, o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui..
Cei drepți sunt capabili să supraviețuiască întoarcerii sale numai pentru că sunt glorificați/li se dă nemurirea într-o clipită: ” într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi.„ (1 Corinteni 15:52)
Vezi deasemenea –
Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra acestora a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Yahuwah şi ai lui Yahushua şi vor domni împreună cu El timp de o mie de ani.(Apocalipsa 20:6)
Căci Yahuwah Elohim este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate. (Psalm 84:11)
Distrugerea celor răi la întoarcerea lui Yahushua nu va fi decât o mică parte a prezenței veșnice arzătoare a lui Yahuwah, care va curăța în cele din urmă întregul pământ de păcătoșii neconvertiți și nepocăiți de păcat iar toate acestea pentru totdeauna.
Satan a început controversa în cer, iar opoziția sa a fost îndreptată spre Yahuwah, a cărui prezență înflăcărată va aduce distrugerea finală descrisă în cartea Apocalipsei.
”Pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” (Evrei 12:29)
”Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă, un vânt dogoritor este cupa de care au parte.” (Psalmi 11:6)
”Îi risipeşti precum se risipeşte fumul; precum se topeşte ceara din cauza focului aşa pier cei răi dinaintea lui Yahuwah.” (Psalmi 68:2)
”Ele s-au ridicat la orizontul pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit.” (Apocalipsa 20:9)
Atât Yahushua, cât și Yahuwah împărtășesc această prezență strălucitoare de foc și amândoi vin să locuiască în Noul Ierusalim, unde strălucirea lor depășește pe cea a soarelui și a lunii:
”Nu soarele îţi va mai fi lumină ziua, nu luna îţi va mai da lumină noaptea, ci Yahuwah va fi lumina ta veşnică, şi Elohimul tău va fi slava ta.(Isaia 60:19)
”Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Yahuwah, iar Mielul este sfeşnicul ei.” (Apocalipsa 21:23)
