Din punct de vedere istoric, au fost două teorii principale cu privire la relația dintre Biserică și Israel. Prin teoria înlocuirii, Biserica preia locul Israelului astfel încât Israelul nu mai poate fi răscumpărat în viitor. În teologia separării (un aspect al dispensationalismului), în timp ce Yahuwah1 are un viitor pentru Israel, există o distincție clară între Biserică și Israel de-a lungul întregii istorii și nicio înterpătrundere între ele.
Poate fi posibil ca aceste două poziții populare să fie greșite? Există vreun pic de adevăr în toate acestea?
Când discuți despre Biserică și Israel, primul lucru pe care il realizezi este că Biblia face rareori o distincție paralelă între Israelul național și Biserică (excepții posibile fiind Matei 23:39 și Romani 11:26). Biblic, Israel este o națiune, nu o entitate spirituală. Ca națiune de oameni (ca oricare altă națiune de oameni), acesta conținea și pe cei salvați dar și pe cei ne salvați . Când Biblia vorbește despre Israel ca o entitate spirituală (mântuitul lui Israel), se referă la Israelul rămășiță (ceea ce ne face să ne întrebăm: „Există o distincție între Israelul rămășiță și Biserică?” - o întrebare pe care o vom adresa pe scurt).
Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Yahuwah, aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi! (1 Corinteni 10: 32-33)
Acest pasaj este adesea folosit pentru a justifica o distincție paralelă între Israel și Biserică, dar nu este ceea ce face sau spune pasajul. Contextul exact arată că „evreii” se referă la evreii nesalvați, la „greci” la greci nesalvați, iar „biserica din Yahuwah” la cei mântuiți (fie evrei sau greci). Prin urmare, trecerea este în concordanță cu restul Bibliei, prin faptul că face o distincție paralelă între (1) evreu și neam, și (2) cel salvat și cel nemântuit. De asemenea, în concordanță cu restul Scripturii, aceasta nu face o distincție paralelă între Israelul național și Biserică - ceea ce ar fi o eroare categorică.
De ce atunci oamenii doresc să înlocuiască Israelul național cu Biserica sau să separe Israelul și Biserica? Problema prezintă trei aspecte. În primul rând, oamenii echivalează de obicei „Biserica” cu neamurile, chiar dacă atât evreii cât și neamurile alcătuiesc Biserica (Efeseni 3: 6). A doua problemă este că oamenii deseori echivalează „Israelul” cu evreii. Și asta este împotriva Scripturilor. Credincioșii neamuri devin cetățeni ai Israelului (Efeseni 2:12, 19). A treia problemă este că, de obicei, oamenii nu se deranjează să facă distincția necesară între Israelul național și Israelul rămășiță, chiar dacă Biblia face clar această distincție (Romani 9: 6-8, 11: 1-7).
Situația nu este la fel de alb-negru cum au făcut-o oamenii. Există zone cenușii care trebuie explorate și înțelese. „Biserica” nu înseamnă numai neamurile. „Israel” nu înseamnă întotdeauna doar evreii. Și există o diferență teologică semnificativă între Israelul național și Israelul rămășiță.
Biserica este o adunare de oameni, fie ei evrei sau neamuri, care au fost aleși pentru a forma Trupul spiritual al lui Hristos (Efeseni 5:23; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 12:13). Cei din Biserică se reunesc prin Duh și prin Mesia. Se spune că sunt „în Hristos” (Romani 8: 1; 2 Corinteni 5:17; Efeseni 1:13).
Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? (Romani 9: 23-24)
Biserica sunt evreii care au fost chemați fizic dintre națiuni, dar și spiritual dintre necredincioșii Israelului și Neamuri care au fost chemați în mod spiritual dintre națiile pământului să se închine lui Elohim al Israelului.
Ambele categorii chemate spiritual formează un singur popor cunoscut drept Biserica. Acești chemați afară sunt salvați prin credință prin modelul tatălui său spiritual, Abraham (Romani 4:11). Astfel, în timp ce unii din Biserică sunt fizic evrei, toți sunt, în Biserică, evrei spirituali. Ei sunt circumcis în inimă (Romani 2:29), sămânța lui Avraam(Romani 4:16) și cetățeni ai Israelului (Efeseni 2:12,19)
Israel poate însemna câteva lucruri. În primul rând, adesea denotă Israelul național—națiunea a căror fii sunt descendenții lui Iacov/Israel. În al doilea rând, poate însemna descendenții fizici ai lui Iacov care nu au răspuns chemării lui Yahuwah(Romani 9:31, 11:7). În al treilea, ar însemna acei evrei( rămășiță ) care s-au încrezut în făgăduințele lui Yahuwah.
Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Yahuwah. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.. (Romani 9:6-7)
Fiind descedent al lui Avraam deși, aduce un avantaj (Romani 3:1-2), dar aceasta nu înseamnă că îl transformă automat în descedent spiritual al lui Avraam (Romani 2:28-29; Ioan 8:39; Matei 3:9). "Nu toți cei ce sunt descendenți din Israel sunt Israel." O persoană poate aparține Israelului național, și totuși să nu facă parte din Israelul rămășiță. Există un Israel în Israel, o parte a evreilor fizici și spirituali ( rămășița Israelului) printre cei din grupul evreilor fizici(Israelul național).
Când Neamurile devin descedenți spirituali ai lui Avraam, prin credința în Yahushua Hristos, ei primesc apartenență la acest grup al rămășiței lui Israel. Pavel ilustrează acest fapt: că nemurile credincioase sunt considerate rămășița lui Israel, foarte clar în pilda măslinului.
Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina bogată a măslinului, nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine!
Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Yahuwah ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Yahuwah: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou.
Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin? (Romani 11:16-24)
Pentru a înțelege acest pasaj complex va trebui să se analizeze fiecare termen.
(1) Primele roade sfinte/Rădăcina. În timp ce unii îl consideră pe Avraam primul rod/rădăcina sfântă care face butucul și mlădițele sfinte, este mult mai mult decât poziția pe care a susținut-o Yahushua. În teologia lui Pavel și în Cuvântul lui Yahuwah, Mesia reprezintă singura persoană capabilă să facă sfinți pe ceilalți. (Isaia 53:2-6; Romani 5:18-19, 10:4; 1 Corinteni 1:30; 2 Corinteni 5:21; Epheseni 5:26; Filipeni 3:9; . Evrei 2:11, 11:39-40).
Mai multe dovezi găsim în Romani 9:3-4. " întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile." Pavel aseamănă separarea de Hristos cu a fi despărțit de El, limbajul consistând cu metafora măslinului și Hristos ca fiind rădăcina lui.
(2)Mlădița Măslinului Sălbatic. Referirea se face, aici, la un individ dintre neamuri. Mlădița este o ramură tânără ne dezvoltată .
(3) Ramurile Naturale. Referirea aceasta este pentru evreii credincioși, iar neamurile credincioase reprezintă mlădița de măslin sălbatic.
(4) Măslinul. Evreii necredincioși nu aparțin măslinului. Ei au fost tăiați. De aceea națiunea Israelului nu poate fi recunoscută ca fiind măslinul. Dar măslinul reprezintă anumite aspecte ale Israelului, deoarece evreii credincioși sunt proprietarii măslinului lor.
Măslinul reprezintă rămășița lui Israel. Această ideie este puternic susținută de context. Anterior Pavel menționase adevărtul Israel(9:6), rămășița lui Israel(9:27,11:5), Israelul ales (11:7).
Măslinul reprezintă rămășița lui Israel, dar în același timp Biserica? Măslinul reprezintă un grup de evrei și neamuri sfințit prin Mesia. Aceasta este descrierea exactă a Bisericii (Efeseni 3:6). Pavel folosește metafora măslinului pentru a scrie neamurilor credincioase (Romani 11:13), membrilor Bisericii.Și, totuși, contextul metaforei măslinului nu este Biserica în sine. În Romani, Pavel utilizează prima oară cuvântul ekklesia în capitolul 16 (v. 1, 5, 23), cu referire la adunarea locală și nu la întregul corp de credincioși. Contextul metaforei măslinului este tămășița lui Israel (Romani 11:5, 7)--"măslinul proprietatea lor [a poporului evreu] " (11:24).
Dacă Pavel ar fi convenit ca ilustrația măslinului să includă doar poporul evreu, atunci rămășița lui Israel ar fi putut fi ceva separat de Biserică sau ceva plasat în cadrul ei. De vreme ce neamurile sunt altoite în măslin, este clar că rămășița lui Israel nu se confundă doar cu poporul evrei la modul fizic, ci conține, mai degrabă ambele popoare răscumpărate ale Bisericii.
Metafora măslinului este asemănătoare cu metafora trupului uman (Romani 12:4-5; 1 Corinteni 12:12ff). Faptul că el folosește cele două metafore atât de apropiate arată că în(Romans 11 and 12),el vorbește de același grup de oameni în ambele cazuri. În metafora trupului, Mesia reprezintă capul care comandă întregul trup. Similar, în metafora măslinului, își ia susținerea și originea de la Mesia. În ambele metafore membrii sunt evreii și neamurile. Pentru una :părți ale trupului-evrei și neamuri; pentru cealaltă:evreii ramuri și neamurile mlădițe.
A treia metaforă este templul spiritual despre care vorbește atât Pavel cât și Petru (Efeseni 2:19-22; 1 Petru 2:4-6). Aici, Mesia este piatra unghiulară și poporul răscumpărat (evrei și neamuri) sunt pietre vii care formează casa spirituală. Toate cele trei metafore—măslinul, trupul omenesc și templu spiritual—fac referire la un singur grup de evrei și neamuri, de răscumpărațiAcestui grup i se mai spune Biserica, Adunarea sau Congregația, Trupul lui Mesia, Trupul lui Hristos, casa lui Yahuwah în care neamurile credincioase nu mai sumt străine. (1 Timotei 3:15; Efesens 2:19), sau rămășița lui Israel—în care neamurile credincioase sunt altoite (Romani 11:17).
Biserica este nouă. În Noul Testament, prima menționare a Bisericii este în Matei 16:18, unde Yahushua vorbește despre construirea Bisericii Sale. Astfel, Biserica este o abordare nouă, specifică deoarece reprezintă congregația lui Mesia pe care El o construiește pe baza morții ispășitoare și a învierii. Asemenea lui Moise care a scos ekklesia(israeliții) afară din Egipt în mod fizic, Mesia va scoate ekklesia afară din lume în mod spiritual, pentru a forma o adunare spirituală ce cuprinde atât evreii cât și neamurile.
Biserica este nouă și din punctul de vedere al făgăduințelor Noului Testament de locuire a Duhului Sânt (Ezechiel 36:24-26; Ieremia 31:31-33). Aspectul misterios al Bisericii a fost că ne-evreii au primit, deasemenea Duhul și au fost plasați în același trup( alături de evreii credincioși) prin Duhul (Fapte 10:45, 15:8; Efeseni 2:19-3:6). Aceasta era un mister deoarece Noul Legământ și venirea Duhului erau făgăduințe pentru casa lui Israel și casa lui Iuda (Ieremia 31:31), nu pentru Neamuri. Astfel, a fost ascuns în Vechiul Testament, că legământul dat lui Avraam, din care vine sămânță(Mesia) va fi o binecuvântare pentru toate națiunile.
Dar Biserica nu este nouă. Nu este nouă pentru că ea reprezintă rămășița lui Israel. Unii oameni emit pretenția că măslinul lui Pavel reprezintă Biserica, alții că este Israelul. Măslinul este rămășița lui Israel și este Biserica, deoarece Biserica este rămășița lui Israel. Înțelegerea rămășiței salvează dilema. Un argument în plus îl oferă Petru în discursul său în Fapte 3. În timp ce vorbea cu necredincioșii evrei, el afirmă că Yahushua este împlinirea profețiilor mozaice:
For Moses said, "Yahuwah, Elohimul vostru, va ridica pentru voi un profet ca mine din mijlocul poporului vostru; de el să ascultați. Oricine nu va asculta va fi complet despărțit din mijlocul poporului său." (Fapte3:22-23.)
Când un evreu crede în Yahushua și este născut din Duh, el devine un membru al Bisericii, Trupul lui Hristos. Totuși, dacă un evreu nu crede în Yahushua, el ”va fi tăiat” (același limbaj folosit de Pavel în ilustrația cu măslinul) din poporul evreu. Aceasta arată că nu doar Pavel ci și Petru a înțeles că Biserica este echivalentul rămășiței lui Israel.
Faptul că Biserica este rămășița lui Israel este dovedit prin numele veșnic dat casei celor credincioși( Noul Ierusalim), de porțile acelui cămin( care poartă numele celor douăsprezece triburi), de stâlpii clădirii ( care sunt cei doisprezece apostoli ai llui Yahushua), și de Cel ce șade pe tron(Yahushua, Regele Israelului, El Însuși israelit).
Deoarece Biserica este rămășița lui Israel—cu siguranță un membru al bisericii—poate spune că devreme ce este un credincios în Yahushua, el face parte din rămășiță. (Romani 11:1-5). Fiindcă Biserica este rămășița lui Israel, Pavel a putu spune că neamurile au fost altoite în rămășița lui Israel (Romani 11:17). Deoarece Biserica este rămășița lui Israel, Pavel și Petru, împreună, au putut spune că evreii care nu-l acceptă pe Yahushua vor fi tăiați din Israel (Romani 11:17; Fapte 3:23). Fiindcă Biserica este rămășița lui Israel, Pavel a putu spune că neamurile credincioase nu vor fi ”excluse de a primi cetățenia în Israel”, că ei nu mai sunt”străini de făgăduințele legământului” (Efeseni 2:12). Deoarece Biserica este rămășița lui Israel, Pavel a putu spune că neamurile credincioase ”nu mai sunt străini, ci cetățeni împreună cu poporul lui Yahuwah și membrii ai casei lui Yahuwah” (Efeseni 2:19).
Aceste adevăruri nu ar avea niciun sens dacă Biserica ar fi ceva cu totul nou, complet separat de rămășița lui Israel.
O îndelungată perioadă de timp a existat o distincție improprie între Israel și Biserică. Această eroare s-a produs din două motive: (1) Oamenii au fost corecți în a distinge în Biblie diferența dintre evrei și neamuri, dar au greșit considerând că Isrelul reprezintă poporul evreu și Biserica reprezintă Neamurile. Atât Israel cât și Biserica conțin evrei și neamuri, dar nu există o distincție echivalentă evrei-neamuri și Israel-Biserică.
(2) Când se vorbește de deistincția dintre Biserică și Israel, oameni greșesc când nu deosebesc Israelul național de rămășița lui Israel, Rămășița lui Israel este trupul spiritual, Israelul național nu este.
Neamurile credincioase sunt altoite în rămășița lui Israel, a cărei rădăcină este Mesia. Neamurile credincioase au luat locul evreilor necredincioși, dar neamurile ca întreg nu au înlocuit evreii ca întreg.Doar o parte a Israelului s-a împotrivit (Romani 11:25). Și Yahuwah este capabil să altoiască pe evrei înapoi în rămășița lui Israel/în Biserică în momentul când ei cred (Romani 11:23).
Înțelegerea corectă a Israelului și a Bisericii nu ține nici de teologia înlocuirii și nici de teologia separări. Biserica nu înlocuiește Israelul național. Israelul național nu a fost niciodată un trup spiritual de oameni ci doar o națiune cu oameni salvați și oameni pierduți asemenea celorlalte națiuni.Iar Yahuwah are un program al profețiilor ce urmează să se împlinească pentru această națiune. Din contră, Biserica a înlocuit rămășița lui Israel. Pavel însuși se consideră parte din rămășița lui Israel. (Romani 11:1-5),parte din Hristos (Romani 9:3), și parte din Biserică (Epfeseni 5:29-30). Acest lucru demonstrează că Biserica, Trupul lui Hristos și rămășița lui Israel sunt sinonime.
De aceea, Biserica nu este separată de rămășița lui Israel. Biserica este rămășița lui Israel. Prin credința în Hristos, neamurile credincioase devin cetățeni ai Israelului și au parte de legămintele făgăduinței
(Efeseni 2:12).Ei au fost altoiți în Biserică, un măslin natural pentru evrei dar nenatural pentru neamuri. Din acest motiv Pavel le cere neamurilor cărora le scrie să se mândrească cu apartenența lor la Biserică (Romani 11:20).
"Teologia rămășiței | O Perspectivă diferită a Bisericii și Israelului "
by John Gay. http://www.leaderu.com/theology/remnanttheo.html
1 "Dumnezeu" a fost înlocuit cu Yahuwah.
2 Numele "Isus" a fost înlocuit cu Yahushua.