Print

Odată salvat, pentru totdeauna salvat?

Era anul 1979. Ambasadorul birmanez din Sri Lanka era convins că soția lui a avut o aventură. Hotărât să-şi rezolve problema singur, el şi-a împușcat soția într-o seară, când a ajuns târziu acasă. Vecinii au alertat poliția, că a fost construit un rug funerar în curtea din spate a reședinței. Atunci când poliția din Sri Lanka a

sosit, ei au putut vedea cum ambasadorul pune corpul soției sale pe rug, dar ambasadorul a refuzat să-i lase să intre pe proprietatea

Potrivit lui Gerald Hensley, mare comisar la vremea aceea în Noua Zeelanda: "Aceasta a răspândit multă duhoare. Ambasadorul a declarat că a era teritoriu birmanez si nu aveau voie să intre."1

În ciuda gravităţii faptei, guvernul din Sri Lanka a fost în imposibilitatea de a continua ancheta împotriva trimisului care, a fost în cele din urmă, dar nu imediat, rechemat în ţara lui.2

Un ucigaș a umbla liber. . . pentru că el avea imunitate diplomatică.

get out of jail free cardAbuzul imunităţii diplomatice a determinat punerea la îndoială a corectitudinii ei. Nu doar pentru că nu este rezonabil, să se dea libertate cuiva să disprețuiască legile, ci pur și simplu din cauza statutului lor diplomatic.

Si totuşi...

Milioane de creștini învață o doctrină care, de fapt, este la fel de injustă și nejustificată ca și un ucigaș care umblă, pur și simplu liber pentru că este diplomat. Aceasta se numește "o dată mântuit, totdeauna mântuit." Cu alte cuvinte, odată ce eşti salvat, vei fi întotdeauna salvat. Această doctrină, popular denumită în continuare "siguranță veșnică", sună bine, dar un studiu atent al acestei credințe arată că este profund nebiblică.

Sustinatorii siguranţei veșnice justifică această credință pe mai multe texte care vorbesc despre siguranţa pe care, un credincios o are în Mântuitorul:

Oile Mele ascultă glasul Meu, și Eu le cunosc, și ele vin după Mine: Eu le dau viața veșnică; în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. (Ioan 10: 27-29)

(A se vedea, de asemenea, 1 Petru 1: 5; Ioan 6:39 și Iuda 24.)

În acest pasaj, credincioșii sunt numiţi "oi" care aud vocea Păstorului și-L urmează. Mai mult decât că învaţă, "odată mântuit, totdeauna mântuit", aceste pasaje, pur și simplu promit că nici un rău spiritual nu poate veni asupra persoanei care, supunându-se lui Yahuwah, trăiește în supunere faţă de voința divină.

Oile, cu toate acestea, sunt de notorietate pentru rătăcirele lor. "Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi; fiecare îşi vedea de drumul lui". (Isaia 53: 6) Dacă cineva încetează să-şi predea voința sa lui Yah și începe să păcătuiască cu bună știință, el va fi pierdut - chiar dacă ar fi acceptat anterior darul mântuirii.

Yahuwah nu va forța niciodată voința umană. Acesta este motivul pentru care Scriptura abundă cu avertismente despre ceea ce se va întâmpla cu cei care, având mântuirea odată asigurată, umblă rătăciţi. Parabola oi pierdute descoperă iubirea plină de milă a Tatălui și a Mântuitorul sufletelor pierdute și rătăcite. Dar chiar și atunci, un suflet nu va fi niciodată forțat să se întoarcă. Deplina libertate religioasă este garantată tuturor. Dacă inima se agață cu încăpățânare de plăcerea păcatelor, în cele din urmă valurile de milă vor fi retrase, ca niciodata să nu se mai întoarcă.

pruning branchesFolosind analogiaviței de vie și a mlădiţelor, Yahushua a explicat soarta tuturor celor care nu continuă să rămână în El: "Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, şi se usucă; și oamenii le adună și le aruncă în foc, și sunt arse ". (Ioan 15: 6)

Mlădițele nu sunt buruieni care, niciodată nu au fost conectate la vița de vie. O ramură poate creşte și există doar dacă aceasta este conectată. Mlădiţele din pilda Mântuitorului se referă la cei care, la un moment dat, au fost în strânsă legătură cu El, primind hrană spirituală ca să crească! Dar, având în vedere exercitarea divină a libertății lor de alegere, aceștia au renunțat la sursa lor de viață. Au ajuns, în cele din urmă, să fie neroditori și lepădaţi.

Departe de a învăţa "siguranţa veșnică," Scriptura ne învață exact opusul: că este posibil ca cineva să primească mântuirea și, ulterior, prin exercitarea voinței sale libere, să revină la o viață de răzvrătire împotriva lui Yahuwah. Folosind ilustrația unei întreceri, apostolul Pavel a subliniat sacrificiile și pregătirile pe care sportivii sunt dispuși să le facă ca să câștige premiul. El încheie ilustraţia lui prin acceptarea faptului că premiul ar putea fi pierdut:

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar, în așa fel ca să căpătaţi premiul. Toți cei care se luptă pentru premiu, se supun la tot felul de înfrânări. Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji, dar noi să facem lucrul acesta pentru o cunună nepieritoare. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9: 24-27)

running in the wayPavel știa că, deși el a fost într-o relație strânsă cu Răscumpărătorul lui, acest lucru nu i-a furat libertatea personală de alegere. El ar fi putut încă, prin alegerile făcute, să piardă viața veșnică. Moartea Mântuitorului pe cruce oferă "imunitate diplomatică" pentru păcatele din trecut. Ea nu elimină însă responsabilitatea pentru păcatele comise cu bună știință în prezent. Astfel, Pavel a realizat că, chiar și după ce a condus pe alții la mântuire, alegerile sale personale ar putea încă determina lepădarea sa. Cuvântul, tradus "lepădat" în versiunea King James, vine de la adokimos (# 96), ceea ce înseamnă "descalificat.": "neaprobat, adică respins; implicit fără valoare. . . lepădat, refuzat, reprobat".

Cuvântul "respins" este o alegere interesantă. Acesta nu este folosit foarte des, dar conține o bogăție de sensuri. Cuvântul, atunci când este utilizat ca și substantiv, se referă la "O persoană abandonată păcatului; care şi-a pierdut calitatea si religia."3 Există o serie de versete din Scriptură care folosesc acest cuvânt. Aceste pasaje oferă exemple contextuale clare a ceea ce înseamnă să fii un lepădat sau să ai o inimă reprobată. (A se vedea Tit 1: 10-16; 2 Timotei 3: 8; 1 Corinteni 13: 5-7; etc.)

Probabil că cea mai clară utilizare a cuvântului, și pasajul care respinge cel mai direct "odată mântuit, totdeauna mântuit", se găsește în Romani 1: 18-32. Aici Pavel afirmă, în mod expres că, deși acești lepădați "au cunoscut" pe Yahuwah (versetul 21) se agățau totuși cu încăpățânare de păcat. Nu poate spune că aceștia erau păgâni fără o cunoaștere a Creatorului. Dar, chiar și cunoscându-L, versetul 28 precizează că ei nu au vrut să şi-L amintească: "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Eloah în cunoștința lor, Eloah i-a lăsat în voia minții lor blestemate"

Rețineți că Yahuwah "i-a lăsat în voia minții lor blestemate." Aici este prezentat adevărul mântuirii oferite de Yahuwah. El "are o îndelungă răbdare față de noi, dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință." (2 Petru 3: 9) Dar, indiferent cât de mult El dorește să-i aducă pe toţi la pocăință, astfel încât toți să fie mântuiți, El nu va îndepărta niciodată dreptul individual la alegere al fiecăruia. El va da drumul acelora care nu doresc să-și păstreze o relație cu El, lăsându-i să-şi urmeze propriile lor dorințe.

 Apostolul Petru ne învață, de asemenea, același lucru:

În adevăr dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea de Stăpânului și Mântuitorul Yahushua Unsul, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintîi.

Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fuseses dată.

Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată:"Câinele s-a întors la ce vărsase; și scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă." (2 Petru 2: 20-22)

a dog returns to its own vomitEste un principiu biblic acesta, "Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori."

(2 Corinteni 13: 1) Astfel, atât Pavel, apostolul neamurilor, cât și Petru, apostolul iudeilor, sunt de acord că, chiar și după ce o persoană a acceptat darul mântuirii, prin exercitarea liberă a voinței sale, acesta încă poate fi pierdut.

Pericolul agățârii de eroarea "siguranței veșnice" este la fel ca de imunitatea diplomatică. Aceasta poate fi utilizată pentru a raționaliza ori scuza păcatele dragi ale inimii încăpăţânate care nu doreşte să se predea. Mântuirea este un dar gratuit, dar nu elimină responsabilitatea personală a fiecăruia de a alege să se predea lui Yahuwah în fiecare zi. "Odată mântuit, totdeauna mântuit" este o eroare populară, pentru că, de fapt, scutește de consecințele tuturor acțiunilor și deciziilor viitoare, indiferent de cât de grav, sau relativ frecvent, legea divină este încălcată. Este un fel de "imunitate diplomatică" divină care, presupun ei, acoperă orice fac, deoarece acum sunt mântuiți.

Aceasta este o presupunere deosebit de periculoasă care se face. Lucrarea Duhului Sfânt este de a "dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata." (Ioan 16: 8) Duhul Sfânt ar putea convinge o inimă să pună deoparte un anumit păcat, dar dacă o persoană crede în "odată mântuit, totdeauna mântuit", astfel de convingeri sunt îndepărtate ca fiind "îndoială." Acest lucru este extrem de periculos din cauza respingerii Duhului Sfânt, ceea ce reprezintă păcatul de neiertat. Când Duhul Sfânt este respins în mod constant și continuu, Cerului nu-i mai rămâne nimic de făcut.

Scriptura este clară în ceea ce privește soarta tuturor celor care întorc spatele Mântuitorului:

Căci pentru cei care au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat Cuvîntul cel bun al lui Yah și puterile veacului viitor, şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş şi aduşi la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Yah, și-L dau să fie batjocorit. (Evrei 6: 4-6)

Unii ar putea susține că, în cazul în care o persoană cade, ei nu au fost niciodată salvaţi pentru a începe, dar acest lucru nu este în concordanță cu pasajul din Scriptură. Pavel afirmă clar ei "au fost luminați odată." Atunci când o persoană se întoarce cu spatele la harul divin, dragostea divină nu o va forța să rămână împotriva voinței sale. "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate." (Evrei 10:26)

Poate că cel mai rău lucru despre doctrina "odată mântuit, totdeauna mântuit", este ceea ce învață despre caracterul lui Yahuwah. "Fiindcă atât de mult a iubit Yah lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Pentru că Yah nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El."(Ioan 3: 16-17). Moștenirea firii păcătoase, a furat de la fiecare fiu și fiică a lui Adam, capacitatea de a alege pentru ei înșiși, cui să slujească: lui Yahuwah ori lui Satana. Sacrificiul lui Yahushua nu a garantat că toți ar fi mântuiți. Ci doar a restaurat dreptul de a alege pentru ei înșiși, mai degrabă decât pierderea vieții veșnice prin alegerea lui Adam.

Yahuwah, care a sacrificat atât de mult pentru a asigura libertatea de alegere, nu are de gând să elimine niciodată  acest drept de a alege momentul în care individul este într-o relație de salvare cu Mântuitorul. Păcatul înrobește voința; răscumpărarea se restabilește în armonie cu Yahuwah. Dar nici unul să nu devină la acel moment robul voinței minții. Toţi au încă puterea de alegere și Yahuwah nu o va îndepărta, exercitând voia Sa asupra creaturilor Sale.

Biblia ne învață că credincioșii sunt în siguranţă atâta timp cât ei rămân credincioși lui Yahuwah. Dar dacă aleg să-şi dea drumul din mâna lui Yahushua, nu mai există nici o astfel de asigurare. "Plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), chiar și pentru aceia care, la un moment dat, au acceptat mântuirea.

Orice eroare ne separă de sursa vieții și a iubirii. Faptul că Yahuwah a sacrificat pe propriul Său Fiu, ca să asigure libertatea de alegere și că El continuă să permită tuturor să-și păstreze această libertate de alegere, demonstrează o iubire atât de profundă, atât de imensă pe care mintea umană nu o poate pricepe în întregime. Să dăm deoparte eroarea "o dată mântuit, totdeauna mântuit." şi să ne apropiem de cel care este capabil să ne păstreze în siguranță de orice rău. El nu va încălca individualitatea, stima de sine, libertatea de alegere, dar atunci când alegeți să vă predaţi voinței Lui, El vă va păstra.

He will keep you


1 http://www.theguardian.com/world/blog/2012/mar/28/dominique-strauss-kahn-diplomatic-immunity-scandal

2 http://www.thenews.com.pk/TodaysPrintDetail.aspx?ID=29779&Cat=9

3 Noah Webster, American Dictionary of the English Language, 1828.