Cei
mai mulți creștini, sunt instruiți din copilărie că jocul de
noroc este greșit. Părinții și profesorii din școala duminicală
învață că Cerul a revărsat cadouri prețioase asupra omenirii și
este o datorie divină și o obligație să fim administratori
înțelepți. Prin
urmare, riscând sau irosind aceste cadouri cu jocuri de noroc este
păcat. Și totuși, milioane de creștini cred și învață cământuirea
în sine este un fel de loterie.
Doctrina predestinării, introdusă pentru prima dată de către reformatorul protestant John Calvin din secolul al XVI-lea, reduce vestea bună a mântuirii, ca fiind nimic mai mult decât o rostogolire cosmică a zarului, un joc de noroc divin. Dacă Dumnezeu a ales să fii unul dintre cei aleși, norocul tău! Dar dacă nu, păcat; e atât de trist. Ai pierdut. Și nu poți face nimic să-ți schimbi soarta.
În timp ce, aceia care cred în predestinare sunt, fără îndoială sinceri în credința lor, această doctrină este periculoasă, deoarece prezintă denaturat și distorsionează caracterul iubitor al lui Yahuwah. Acest articol va discuta diversele componente ale doctrinei predestinării și va explica modul în care aceste credințe, contrazic cuvântul revelat al lui Yahuwah, denaturând, astfel, caracterul lui Yahuwah așa cum este descoperit în Scriptură.
Predestinarea se bazează pe cei cinci piloni fundamentali. Aceste cinci credințe sunt:
1. Depravarea totală / Incapacitatea - Omul este iremediabil de rău și incapabil de ceva "bun".
2. Alegerea necondiționată - mântuirea omului este dependentă în întregime de Yahuwah, care l-a predestinat să fie salvat pentru că el, este total și complet diavolesc.
3. Ispășirea limitată - Yahushua a murit numai pentru cei pe care, Yahuwah, i-a predestinat să fie mântuiți. Moartea Sa nu a fost irosită pe toți cei care se pierd (sau cei pe care Yahuwah i-a predestinat să fie pierduți).
4. Harul irezistibil - Toți cei pe care Yah i-a predestinat să fie salvați, nu pot fi pierduți, deoarece acestora le este imposibil să reziste harului divin.
5. Perseverența sfinților - Cunoscută, de asemenea, sub numele de "siguranță veșnică."
La prima vedere, cei mai mulți, dacă nu toți creștinii ar fi de acord cu cel puțin unele dintre aceste puncte. Cu toate acestea, în compararea, cu atenție, cu Scriptura, situațiile care par rezonabile și chiar în concordanță cu Biblia reușesc, de fapt, să o contrazică Să ne aruncăm, din nou, o privire la fiecare din aceste cinci puncte, comparându-le pe fiecare cu Cuvântul clar al lui Yahuwah.
Este adevărat că oricine s-a născut vreodată a moștenit o natură căzută de la Adam. "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. . . Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava Lui Yahuwah."(Romani 3:10 și 23.) Ca nu cumva să se îndoiască de gradul în care păcatul a redus rasa umană, Isaia declară: "Suntem toți ca un lucru necurat și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită." (Isaia 64: 6)
Cu toate acestea, așa cum este folosită, ca să sprijine predestinarea, eroarea este una dintre extremități. Dacă omul ar fi cu totul și cu totul rău, el nu ar fi putut să asculte, eventual, apelul adesea repetat, să se pocăiască și să se întoarcă de la rău:
"Așa cum eu trăiesc, spune Yahuwah Eloah, Eu nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască:întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre rele; pentru ce să muriți, casă a lui Israel?" (Ezechiel 33:11)
Mai
mult decât atât, în cazul în care omul ar lipsit de orice
capacitate de a face bine, el nu ar putea fi tras la răspundere
pentru păcatele sale. Pentru că, a face acest lucru ar fi crud și
nedrept.
Chiar dacă acest lucru pare biblic, deoarece omenirea, incontestabil, a moștenit o natură căzută, rămâne, totuși incorect. Să bazezi salvarea cuiva, în intregime, pe şansa minimă că Yahuwah l-a predestinat la mântuire, înlătură exercitarea voinţei libere din ecuaţie . Predestinarea învaţă că Yahuwah decide mai dinainte cine va fi mântuit. Tradiţia calvinistă învaţă despre o “dublă predestinare” atunci când cred că Yahuwah a predestinat şi sufletele care urmează să fie pierdute.
Problemele legate de o astfel de credință sunt duble:
În primul rând, se distruge răspunderea personală. Uciderea lui Abel de către Cain, ar putea fi scuzată de departe, fiindcă Cain a fost "predestinat" pentru a fi pierdut, prin urmare, el a fost "predestinat" să-l omoare pe fratele său. Scutește o persoană de consecințele acțiunilor ei greșite. Se elimină responsabilitatea personală pentru modul în care alții sunt afectati de greșelile altora. Adică, de fapt, exact ceea ce a încercat Cain să facă .
Scriptura consemnează conversația dintre Yahuwah și Cain după crimă:
Și s-a întâmplat, când erau în câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât.
Și Yahuwah a zis lui Cain: Unde este Abel, fratele tău? Iar el a spus: Nu știu: Sunt eu păzitorul fratelui meu? (Geneza 4: 8-9)
Eroarea acestei credințe este percepută repede atunci când Yahuwah respinge scuzele lui Cain, declarând:
Ce ai făcut? vocea sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine .
Și acum, blestemat este pământul, care a deschis gura ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta;
Când vei lucra pământul, să nu-ți mai dea bogăția lui; pribeag și fugar să fii pe pământ. (Geneza 4: 10-12)
A doua problemă cu Alegerea necondiționată este că acesta îl implică pe Yahuwah în păcatul predestinat. Nu toți calviniști duc predestinarea chiar atât de departe, dar unii o fac, și este o problemă. Dacă Yahuwah a hotărît mai dinainte totul, El, de asemenea, a rânduit mai dinainte păcatul atunci când a ales ca anumite suflete să se piardă. Acest lucru contrazice Scriptura care prevede în mod clar: "Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Yahuwah: Pentru că Yahuwah nu poate fi ispitit de rele și, nu ispitește pe nimeni" (Iacov 1:13)
O astfel de răscumpărare selectivă, și în conformitate cu predestinarea, nu este în concordanță cu Scriptura care afirmă în mod repetat că Yahushua a murit pentru toată lumea. În profeția sublimă a lui Isaia despre lucrarea lui Mesia, el a scris:
Noi rătăceam cu toții ca niște oi; fiecare își vedea de drumul lui; dar Yahuwah a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin cunoștiința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia Lui și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea le voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuș la moartea, și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați. (Isaia 53:6, 11-12)
Unul dintre cele mai frumoase și mult citate pasaje din Scriptură, subliniază în continuare acest lucru, prin care se declară că Yahushua a murit pentru întreaga lume, nu doar pentru puținii norocoși selectați.
Fiindcă atât de mult a iubit Yahuwah lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Yahuwah, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. (Ioan 3:16-17)
Această credință a respins însuși fundamentul pe care se bazează planul de mântuire! Altfel spus, această credință ne învață că nimeni nu are libertatea de a alege. Fiecare fiu și fiică a lui Adam au moștenit o natură păcătoasă. Yahuwah, “dorește ca nici unul să nu piară, ci să vină la pocăință.” (2 Petru 3:9) a sacrificat pe Fiul Său pentru a permite tuturor o a doua șansă să aleagă pentru ei înșiși. Dacă această alegere este anulată de o decizie divină, prin alegerea unora care să fie salvați și respingerea altora care să piară, însăși motivul pentru moartea lui Yahushua este lăsat deoparte.
Această
credință afirmă că nimeni, indiferent cât de încăpățânat,
rebel sau dorinic este, să se agațe de un păcat preferat, nu poate
fi pierdut atunci când Yahuwah a decis altfel.
Dimpotrivă,
nimeni, chiar dacă acesta a umblat mult timp cu Yahuwah, nu va fi
salvat dacă el a fost predestinat să fie pierdut.
Această
credință distructivă nu este susținută de declarațiile clare
ale Scripturii care plasează decizia, exclusiv, asupra individului.
“Vin
grămezi, grămezi în valea judecății, căci ziua
lui Yahuwah
este aproape, în valea judecății.”
(Ioel 3:14)
Ca
și în cazul doctrinei "harul irezistibil", credința că
odată ce o persoană a fost salvată, nu există nimic care să o
facă să se piardă, înrobește încă o dată voința umană.
Nimeni nu este un "factor moral liber."
Libertatea
de alegere a unei persoane nu este eliminată imediat ce a acceptat
darul mântuirii. Apostolul
Pavel s-a referit la posibilitatea de a fi pierdut - chiar și după
ce el a lucrat ca să aducă mântuirea altora!
“Ci mă port aspru cu trupul meu, și îl țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27).
Doctrina predestinării contrazice alte principii găsite în Scriptură. Printre ultimele cuvinte rostite de Mântuitor, care sunt înregistrate în Scriptură, se află porunca: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i … Șiînvățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20) Dacă Yahuwah a ales deja ca o persoană să fie salvată, evanghelizarea, nu ar mai servi la nimic, odată ce ei vor fi salvați oricum.
Mai mult decât atât, în cazul în care Yahuwah a predestinat deja pe unii să fie salvați, nu are rost să ne rugăm pentru familie și prieteni, deoarece aceștia vor fi salvați sau pierduți în funcție de selecția lui Yahuwah, și nimeni nu poate face nimic să schimbe mintea Lui. Un astfel de crez este o negare a principiilor Bibliei de a ne ruga pentru alţii rezumate succinct de Profetul Samuel. Când Israel a insistat să fie guvernaţi de un rege, ei au respins efectiv pe Yahuwah ca suveran al lor:
Departe, iarăș, de mine să păcătuiesc împotriva lui Yahuwah, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăța calea cea bună și cea dreaptă.
Temeți-vă numai de Yahuwah și slujiți-l cu credincioșie din toată inima voastră; căci vedeți ce putere desfășură El printre voi.
Dar dacă veți face răul, veți pieri voi și împăratul vostru. (1 Samuel 12:23-25)
Aici nu este nimic prestabilit. Samuel este cel care le arată care vor fi consecințele, dacă ei continuă să se revolte împotriva Creatorului lor. Cu puțin timp înainte de moartea lui, Moise a chemat tot Israelul să-și exercite libertatea de alegere dăruită de Yah și să aleagă neprihănirea:
“Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră, că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața ca să trăiești tu și sămânța ta.”
Iubind pe Yahuwah, Elohimul tău, ascultând de glasul lui, si lipindu-te de El: căci de aceasta atârna viața ta și lungimea zilelor tale. (Deutoronom 30:19-20)
Moise, prieten al Celui Prea Înalt, smerit slujitor cu care Yahuwah va vorbi “față în față, cum vorbeste un om cu prietenul lui,”(Exodul 33:11) a respins categoric orice indiciu de predestinare, afirmând în mod clar că aceasta a fost alegerea individului.
Mai rău decât orice altceva, însă, este ceea ce spune predestinarea despre caracterul lui Yahuwah. Predestinarea este nedreptă, deoarece cei care nu sunt aleși, sunt predestinați să fie pierduți, nu prin vina lor! Cu siguranță, este adevărat că inima unei ființe umane căzute este coruptă de păcat.”Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9) De asemenea, este adevărat că mântuirea este darul fără plată al lui Yahuwah: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Yahuwah.” (Efeseni 2:8) Eroarea apare atunci când alegerea umană este îndepărtată.
Scriptura declară ca “Yahuwah este dragoste”. (1 Ioan 4:8) Un Eloah al dragostei nu ar elimina libertatea de alegere de la copiii Săi prețioași, jucând un fel de loterie divină, prin selectarea unora care urmează să fie salvați, dar și mai mulți să fie pierduți.
Un astfel de act, pur și simplu, nici nu există. Biblia dezvăluie caracterul Creatorului:
Așa vorbește Yahuwah, înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogățiile lui:
Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Yahuwah, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Yahuwah.(Ieremia 9:23-24)
Doctrina predestinării este o credință foarte distructivă. Aceasta îl prezintă pe Creatorul iubitor, crud, lipsit de inimă și arbitrar. Acest lucru contrazice Scriptura, care îl prezintă ca pe un Tată iubitor, care dorește ca niciunul să nu piară. Iar rezultatul este că inimile umane au respins o astfel de nedreptate rece. Ei se îndepărtează, fără să înțeleagă, că aceste atribute de caracter nu aparțin lui Yahuwah, dar au fost atribuite în mod fals Lui de vrăjmașul lui Yah și al omului, Satana. Credințe false cu privire la caracterul Mântuitorului intervin între suflet și Creatorul său. Yahuwah face apel la toți să lase deoparte orice credință care nu este întemeiată pe Scriptură. Acceptă iubirea Lui pentru tine. Vei vedea adâncimi de frumusețe în caracterul divin care te vor atrage la El cu legături de iubire infinită. El nu stă la distanță și separat de creația Sa, alegând, în mod arbitrar, pe unii să fie mântuiți și toți ceilalți să fie pierduți. În schimb, El este implicat activ în atragerea tuturor la Sine, căci El dorește ca toți să fie mântuiți.
"Yahuwah mi se arată de departe, spunând: Te iubesc cu o iubire veșnică. De aceea, îți păstrez bunătatea Mea" (Ieremia 31: 3)