|
Acesta este un articol non-WLC. Când folosim resurse de alți autori din afară, ca echipă avem în vedere ca subiectul să fie în armonie cu Biblia. În cele mai multe cazuri, autorii acestor studii sunt departe de învățăturile fundamentale pe care WLC le susține (cum ar fi Sabatul zilei a șaptea și dumnezeirea). Totuși, acest lucru nu ne împiedică să fim binecuvântați prin scrierile lor care se dovedesc în armonie cu Scriptura. Astfel că acceptarea unor părți ale scrierilor lor nu înseamnă că acceptăm tot ce ei susțin. |
Primele biserici creștine au fost influențate foarte mult de către Platon, iar rezultatele învățăturilor lui Platon se pot vedea și astăzi. Acest lucru este și mai adevărat atunci când vorbim despre rai. Mulți creștini din ziua de azi ar rămâne surprinși că ei au o viziune platonică despre cer și cu siguranță nu una biblică. Acest mic articol ne v-a explica cine este Platon, viziunile lui filozofice de bază și cum acestea au influențat opinia publică despre cer și rai.
Este ceva foarte greșit cu această opinie publică despre rai pe care o avem astăzi, atât în biserică cât și în afara ei. N.T.Wright, Episcop din Durham, numea această vedere o”distorsiune și o devalorizare serioasă a speranței creștine.” Din păcate, Wright are dreptate. Două treimi dintre americanii care pretind că au credință în înviere, atunci când au fost întrebați, au spus că ei nu cred că vor avea corpuri fizice după înviere, ci vor fi suflete fără de corp, Wright mai adaugă, “Deseori am auzit oameni spunând, curând voi fi în rai și nu voi mai avea nevoie de acest corp stupid, multumim dumnezeirii.”3
Pentru mulți creștini de astăzi, raiul este văzut că un loc eteric, ideal, din altă lume unde locuiesc spirite perfecte eliberate de trupuri.Este un spațiu larg nefamiliar, diferit de pământ unde toate lucrurile rămân la fel. Este văzut ca un loc spiritual dincolo de spațiu și timp, unde nu se întâmplă nimic decât că plutim și privim la Yahuwah.
Chiar dacă ideea de a fi eliberat de trup ar putea să-I încânte pe unii, Biblia prezintă un concept complet diferit despre rai. Conform Bibliei, raiul reprezintă o restaurare a universului nostru fizic, o restaurare ce include un nou pământ refăcut. În loc de a locui într-un loc abstract in afara lumii, acest pământ nou refăcut va fi mult mai familiar pentru noi și mult mai bun. Este un loc unde cultura și societatea continuă să fie productive. Vom locui în trupuri fizice înviate în timp și spațiu. În loc să stăm și să nu facem nimic, vom fi activi în slujirea și închinarea înaintea lui Yahuwah, ajutându-I pe alții mult mai mult decât o facem azi. Va fi un loc fascinant unde vom petrece o veșnicie învățând și descoperind minunata nouă creație a lui Yahuwah.
Conceptul universului refăcut reprezintă tema preponderentă a întregii Biblii. Yahuwah a blestemat tărâna la Cădere, din acel moment pământul și întregul univers au fost modificate. Din acel moment” creațiunea a început să sufere” (Romani 8:20). Universul pe care mai înainte Yahuwah îl numise bun (Geneza 1:31) a început să sufere rezultatele neascultării omenești, și a urmat un proces de degradare. Speranța biblică, totuși, prin trimiterea lui Mesia (Geneza 3:15) era că Mesia ne va elibera de sub puterea diavolului (1 Ioan 3:8), ceea ce include răscumpărarea omenirii de sub pedeapsa păcatului, și deasemene, restaurarea creațiunii fizice a lui Yahuwah la perfecțiunea pe care a avut-o înainte de Cădere. La acel timp, “creația însăși va fi eliberată din legăturile căderii și pusă în slava și libertatea copiilor lui Yahuwah.” (Romani 8:21) Biblia începe cu Căderea din Geneza și sfârșește cu Restaurarea din Apocalipsa unde Raiul, Noul Ierusalim se va uni cu Pământul și “locuința lui Yahuwah (va fi ) cu oamenii, și el va locui cu ei” iar creațiune va fi restaurată. (Apocalipsa 21:2-3)
Cum poate fi această învățătură fundamentală a Biblie greșit înțeleasă de minte? Cum s-a putut devia un subiect atât de important al lumii creștine? Datorită lui Platon.
Filozoful grec Platon (427 BC)este considerat unul dintre cel mai mare filozof al tuturor timpurilor. S-a născut cu patru sute ani înainte de Cristos, totuși învățăturile sale au avut o influență uimitoare asupra doctrinelor creștine timpuri și continuă să modeleze gândirea creștină până în zilele noastre.
Platon a susținut că tot ce vedem în jurul nostru în lumea fizică—copaci, scaune, cai, plante și oameni—tot ce vedem, atingem, gustăm și mirosim nu sunt lucruri reale. Ci doar ideea din spatele lucrurilor este reală. De exemplu, fiecare avem o idee despre cal. Când comparăm un cal cu altul vom observa că sunt diferențe, dar cu toții știm că sunt cai deoarece există o idee a ce este calul. Și această idee este a calului perfect. Calul perfect există doar ca idee sau “formă”. Deoarece doar ideia lucrurilor este perfectă, Platon afirmă că domeniul ideilor este mult superior lumii fizice în care trăim.
Ca rezultat, Platon vroia să-I elibereze pe oameni de legăturile lor cu această lume. În Parabola Peșterii, el explică cum o persoană ar putea fi eliberată de legăturile sale cu umbrele acestei lumi prin conștientizarea sa de realitatea mai înaltă a formelor. În parabola sa, el susține că întreaga omenire este înlănțuită în întuneric, crezând ca realitate lururile pe care le vedem în jurul nostru. Dar există o realitate mai înaltă dincolo, și dacă am putea fi eliberați și am putea s-o experimentăm, am înțelege că este ceva superior, pentru că am cunoaște adevărata realitate a ceea ce acum este doar umbră.
Deloc surprinzător, raiul lui Platon este unul în care omul este eliberat de lumea materială, fizică, imperfectă. Platon a crezut că omul este în primul rând suflet și că sufletul omenesc este prins într-un trup, așa cum ar fi într-o închisoare. Aceasta este fraza de bază a lui Platon “soma sema” care înseamnă că trupul este închisoarea sufletului sau mormântul lui. Pentru Platon, salvarea apare când sufletul este eliberat din această închisoare-trup. Atunci, sufletul este liber să trăiască în domeniul formelor pure. Și acolo, el “poate îmbrățișa Binele absolut, Forma Pură.”4 Ce are de a face viziunea lui Platon despre rai cu creștinismul?
Pentru unii poate fi o surpriză faptul că părinții bisericilor primare au fost puternic influențați de filozofia greacă. Ba mai mult, unii chiar credeau că Yahuwah a dat filozofia greacă neamurilor pentru a o pregăti pentru Mesia care va să vină, în același mod în care Yahuwah l-a folosit pe Moise pentru a pregăti poporul evreu. In felul acesta, Platon se vedea ca și când ar avea un rol premergător evangheliei. Ei credeau că marii filosofi au fost primitori ai „luminii universale a unei comuniuni divine prin„ Logosul ”, care prin rațiunea umană„ luminează orice om venit pe lume ”. Drept urmare, multe dintre ideile lui Platon au fost susținute de acești lideri influenți din vechime. Iată un scurt sondaj.
Clement din Alexandria (150 AD) credea că filozofia greacă este direct derivată din teologie. Probabil admirația sa pentru Platon poate fi văzută în această declarație:
... înainte de apariția Domnului, filozofia era necesară grecilor pentru neprihănire. Iar acum devine favorabilă evlaviei; fiind un fel de antrenament pregătitor pentru cei care merg prin credință… filozofia a fost dată grecilor în mod direct și în primul rând până când Domnul îi va chema pe greci. Căci aceasta a fost îndrumătorul prin care ”mintea elenistică” a fost adusă ” la Hristos”, așa cum a fost legea pentru evrei. Filozofia, de aceea, a fost o pregătire, pavând calea pentru cel ce este făcut perfect în Hristos.6
Apologetul timpuriu, Iustin Martirul (100 AD) credea că Platon “vorbea bine proporțional cu ponderea pe care o avea de la cuvântul spermatic”7 În timp ce recunoștea că existau diferențe clare între cele două învățături, Iustin a găsit multe similarități între filozofia platonică și creștinism. Această admirație pentru Platon a fost împărtăsită și de alți scriitori apologeți, în special de Atenagoras. Ei aveau deosebit respect față de învățătura platonică și făceau frecvente referințe la ea, uneori citând pasaje întregi din Platon în timp ce apărau credința creștină.8
Eusebiu de Cezarea (263 AD)a căutat sârguincios să armonizeze pe Platon cu creștinismul. El spunea despre Platon că a fost “singurul grec care a atins pridvorul adevărului (Creștin)”9 Și, Episcopul Theodoret (393 AD) era un cunoscător al literaturii grecești și a filozofilor: Xenophanes, Heraclitus, Zeno, Parmenides, Empedocles, Euripides, Herodotus, Xenophon, Aristotle, și a citat pe larg din Platon.10
În mod clar, bisericile timpurii au fost aglomerate de greci, numiți platonici. Dar, probabil teologul cel mai responsabil de introducerea vederii platonice în biserică cu privire la Rai, este Augustin.
Faimosul Augustin (354 AD) a fost influențat deplin de Platon. De Civitate Dei a lui Augustin a fost numită “cel mai copt fruct al unirii lăuntrice a creștinismului cu înțelepciunea platonică”11 Augustin a mers atât de departe încât a spus în Confesiunile sale că mulțumește lui Yahuwah că a cunoscut pe Platon mai întăi, pentru că dacă nu ar fi fost așa, nu ar fi fost capabil să accepte Evanghelia.12 Cu o astfel de dependență de Platon, nu este surprinzător că vederea lui Augustin despre Rai a fost greu afectată. Așa cum Benedict Viviano zice despre Augustin,
“Este nevie să notăm că Augustin a fost puternic influențat de filozofia neo-platonică și că a citit chiar pe Plotinus and Profiriu… Această filozofie era de o spiritualitate înaltă și din altă lume, centrată pe cel unic și etern, tratând materia și contextul istoric ca fiind inferioară în ascensiunea sufletului spre unirea cu cel unic.”13
Augustin “a fost atras de interpretarea spirituală a împărăției.” Pentru Augustin, “împărăția lui Dumnezeu consistă în viața veșnică cu Dumnezeu în ceruri.”14 Michael Vlach adaugă că “ viziunea spirituală a lui Augustin cu privire la împărăție a contribuit la credința lui, că biserica este împlinirea celor o mie de ani de domnie a lui Hristos.15Atunci, viziunea sa spiritualizată a devenit viziunea romano-catolică acceptată și rămâne viziunea dominantă în catolicism și astăzi, și totodată la fel de populară în bisericile protestante și în gândirea seculară vestică. Astfel originea imaginii nebiblice a raiului poate fi găsită în adopția conceptelor cheie ale lui Platon în biserică.
Poate fi șocant pentru mulți creștini de azi că vederea lor cu privire la rai nu-și află originea în Biblie, ci în filozoful grec Platon. Aceasta subliniază importanța studierii filozofiei pentru lucrătorul creștin. Fără o înțelegere a marii influențe pe care au avut-o acești gânditori în istorie, poate fi dificil să recunoști adevărul de eroare. Într-adevăr, aceasta poate fi văzută atunci când subiectul cu privire la cer este propovăduit în bisericile de astăzi. Pastorii ar face bine să studieze filozofia pentru a putea recunoaște mai bine orientările de gândire majore care au influențat biserica în istorie, și astfel să fie mai bine pregătiți să comunice un punct de vedere biblic exact omenirii.
Alcorn, Randy. Heaven. Tyndale House Publishers, Inc., 2004.
Alexandria, Clement of. “The Stromata, or Miscellanies”. In The Ante-Nicene Fathers, Volume II: Fathers of the Second Century: Hermas, Tatian, Athenagoras, Theophilus, and Clement of Alexandria (Entire). Buffalo, NY: Christian Literature Company, 1885.
Augustine, S., Bishop of Hippo, & Pusey, E. B. The Confessions of St. Augustine. Oak Harbor, WA: Logos Research Systems, Inc., 1996.
Biema, David Van. Christians Wrong About Heaven, Says Bishop. February 7, 2008. http://www.time.com/time/world/article/0,8599,1710844,00.html.
Geisler, Norman. A History of Western Philosophy, Vol. I: Ancient and Medieval. Bastion Books, 2012.
Jackson, B. Prolegomena: The Life and Writings of the Blessed Theodoretus, Bishop of Cyrus. In P. Schaff & H. Wace (Eds.), A Select Library of the Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, Second Series, Volume III: Theodoret, Jerome, Gennadius, Rufinus. New York: Christian Literature Company., 1892.
Martyr, Justin. The Second Apology of Justin. In A. Roberts, J. Donaldson & A. C. Coxe (Eds.), The Ante-Nicene Fathers, Volume I: The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus (A. Roberts, J. Donaldson & A. C. Coxe, Ed.). Buffalo, NY: Christian Literature Company, 1885.
Schaff, Philip. The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, Vol. IX. 1914.
Viviano, Benedict T. The Kingdom of God in History. Eugene, OR: Wipf and Stock, 1988.
Vlach, Michael J. Platonism’s Influence On Christian Eschatology. n.d. http://theologicalstudies.org/files/resources/Platonism_and_Eschatology_article_(PDF).pdf (accessed February 22, 2013).
1 (Biema 2008)
2 (Alcorn 2004, 110)
3(Biema 2008)
4 (Geisler 2012, 69)
5 (Schaff 1914, 89)
6 (Alexandria 1885, 305)
7(Martyr 1885, 193)
8 Ibid. p.18.
9 Ibid. p.21.
10 (Jackson 1892, 19)
11 Ibid. p.21.
12 (Augustine 1996, 7.20)
13 (Viviano 1988, 52)
14 Ibid., 52-53.
15 (Vlach n.d.)
Acesta este un articol non-WLC scris de Shawn Nelson (https://geekychristian.com).
Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului, și le-am înlocuit cu numele originale. Mai mult, am restaurat citatele din Scriptură cu numele originale ale Tatălui și Fiului, așa cum le-au scris autorii inspirați ai Bibliei. –Echipa WLC