|
Acesta este un articol non-WLC. Când folosim resurse de la alți autori, noi publicăm doar acel conținut care este 100% în armonie cu Biblia și cu cele mai recente crezuri biblice la WLC. Astfel de articole pot fi tratate ca venind direct de la WLC. Noi suntem binecuvântați prin lucrarea multor slujitori ai lui Yahuwah. Dar nu sfătuim să se exploreze alte lucrări ale acestor scriitori. Astfel de lucrări, le-am respins de la publicare deoarece conțin erori. Din păcate nu există nicio lucrare de slujire liberă de eroare. Dacă suntem șocați de unele subiecte non-WLC publicate, [articole/episoade], păstrați în minte Proverbe 4:18. Înțelegerea noastră asupra adevărului Său este în dezvoltare, și tot mai multă lumină vine pe cărarea noastră. Iubim adevărul mai mult decât viața, și îl vom căuta coste cât ar costa. |
Platon (c. 428-348 BC) credea că miturile despre zeii greci erau povestiri false imorale făcute de oameni (poate a avut dreptate!). El credea în lumea spiritual a perfecțiunii (lumea ideiilor/formelor). De fapt, el credea că ceea ce vedem în această lume sunt copii imperfect ale unei lumi perfecte spirituale. Învățătura falsă a sufletului nemuritor își are originea în Platon. El a început ”școala de filosofie” elenistică care a atras mulți studenți de-a lungul secolelor— “filosofia greacă.” Noi, cei din vest avem tendința să gândim asemenea grecilor— nu asemenea evreilor.
Filosofia greacă i-a influențat chiar și pe evrei. Unul dintre ei a fost faimosul Filo (c. 20 BC-50 AD), iudeul despre care unii cred că a influențat Crezul Niceean, chiar dacă era mort de 300 de ani. Unii cred că “Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” din Crezul Niceean provine din scrierile lui Filo. Am verificat și sunt mulțumit că este adevărat.
În conformitate cu istoricul bisericii Jaroslav Pelikan, care a citit și comentat asupra unui total de 38 de volume ale scrierilor părinților bisericești, că neo-platonismul secolului al treilea a urmat pașii filozofilor greci. Ei au continuat ideile vechi și au dezvoltat altele noi. Una dintre aceste idei era că în lumea metafizică/ lumea ideilor, existau trei elemente— Unul, Intelectul și Sufletul— și aceste trei sunt ontologic una, una în esență. Sună familiar? Aceasta era ideia lui Plotinus (c. 204-270 AD). El credea că fizicul era rău și spiritualul bun, i.e.,ca în Gândirea gnostică. Augustin de Hippo pare să fi fost influențat de același curent de gândire, și a făcut din sex aproape un păcat— chiar și în căsătorie.
Este bine cunoscut că unii dintre părinții creștini timpurii, cum sunt Iustin Martirul, Tertulian, Clement din Alexandria și Theodosius, erau influențați de filosofia greacă. Am citit scrierile lor și niciunul dintre ei nu erau trinitarieni. Există falsa ideie răspândită de trinitarienii care scot citate afară din context și speră ca nimeni,( asemenea mie ) să nu citească scrierile originale pentru ei înșiși! Iustin Martirul, arian (credea că Fiul a fost creat) a plasat începutul Logosului(Cuvântuluit) la începutul creației (nu în mod trinitarian!). Tertulian credea că Fiul era subordonat Tatălui, ceea ce de sigur a fost respins de biserică ca fiind erezie. Theofilus din Antiohia vorbea despre Dumnezeu, Cuvântul Său și Înțelepciunea Sa (dar nu ca trinitate!). De fapt, Iaroslav Pelikan spune că mulți dintre scriitorii bisericești timpurii erau mai mult “modaliști” (Unitarieni) decât Trinitarieni în gândire.
Părinții bisericești timpurii erau mult mai interesați de “teoria Logosului ” decât de trinitate, de cum relaționează Yahuwah cu Cuvântul. Aproape toți credeau că Fiul era subordonat Tatălui, dar nu cum învață trinitatea. Contrar Bibliei,Trinitatea nu învață subordinaționismul. Când Arie a citat părinții bisericești și Biblia în fața Împărtului Constantin, Constantin și-a schimbat poziția și l-a exilat pe Atanasie. El a devenit arian și a fost botezat pe patul de moarte de cardinalul arian, Eusebius din Nicomedia.
 |
|
“Origen Învățând pe Sfinți,” Eileen McGuckin |
Apoi a venit Origen (c. 184-253). El a fost mult influențat de filosofia greacă. El credea în preexistența sufletului— că suntem cu toții suflete nemuritoare în ceruri, înainte ca să devenim bebeluși în pântecele mamei, și credea deasemenea în salvarea universală— fiecare va fi salvat. Nu e de mirare de ce a fost excomunicat! La școala lui Origene din Alexandria, toate aceste idei filozofice grecești erau citite. Este interesant de știut că un om numit Rufinus admite că a schimbat scrierile lui Origene ca să retragă ordinul de excomunicare după moartea lui. Putem dovedi că așa stau lucrurile fiindcă fragmentele din scrierile lui Origen nu se potrivesc cu cartea lui Rufinus. Scrierile lui Origen au fost arse dar fragmentele au rămas. Origen a fost primul care a folosit expresia ”Fiul atemporal”— totuși el a folosit și cuvântul “creat” cu referire la Fiul . El era peste tot.
Datorită persecuției, bisericile nu puteau comunica prea ușor unele cu altele până la sfârșitul secolului trei. În secolul al treilea au existat câteva concilii, deoarece se vehiculau multe idei teologice controversate:
Modalism/Monarchianism/Sabellianism, Unitarianism, Arianism, Adoptionism, Docetism, etc.
La timpul când s-a convertit Constantin (c. 312), el a găsit biserica dezbinată și începea “marea perioadă” a Conciliilor ale Bisericii. Arius susținea, în acel timp, că Fiul este creat, și aceasta era o problemă atât pentru Atanasie( care era Trinitarian) cât și pentru seni-arienii din răsărit care credeau că Fiul s-a născut din Tatăl, nu ca o Persoană veșnică, Dumnezeu Fiul. Semi –arienii l-au încurajat pe Arie și au spus că i-au acceptat învățătura, dar mă tem că nu a fost așa.
În încercarea de unire a Bisericii și ca să crească puterea imperiului său, Constantin a convocat conciliul de la Niceea din 325 AD. Aici s-a decis natura lui Yahushua, Fiul. S-a decis că Fiul era “homoousios” (de aceeași esență cu Yahuwah) și nu “homoiousios” (similar esenței ca Dumnezeu). Decizia a fost că Arie era neortodox. Doar vreo trei arieni au votat împotrivă și aceștia au fost exilați. Nu s-a luat nicio decizie cu privire la Duhul Sfânt, si vor rămâne multe idei cu privire la ce și cine este Duhul Sfânt, să se confrunte până în 381 AD.
Ce nu au menționat niciodată, trinitarienii este că dezbaterea a continuat după Niceea. Arius l-a câștigat pe Împăratul Constantin de partea sa și el și fiul său au devenit arieni. Apoi în 357 AD un conciliu și mai mare decât cel de la Niceea a declarat arienismul ortodox (Al Treilea Conciliu de la Smirna).
 |
|
“Părinții capadocineni”—Vasile cel Mare, Grigore de Nissa și Grigore de Nazianz |
S-a făcut o mare despărțire și oameni asemenea “părinților capadocieni” — Vasile cel Mare, Grigore de Nissa și Grigore de Nazianz—s-au desprins pentru a apăra Trinitatea. Vasile și Gregore de Nissa erau frați educați în familie creștină. Tatăl lor (Vasile cel Bătrân)a fost influențat de filosofia greacă. Vasile cel Mare a scris un document în care Duhul Sfânt era a treia persoană co-egală, co-eternă a Dumnezeirii, a Trintății, care a influențat mult Conciliul de la Constantinopole din 381 AD. Astfel Duhul Sfânt a devenit oficial a treia persoană ortodoxă co-eternă, co-egală, a treia Persoană-Dumnezeu a Trinității.
Toti părinții capadocieni erau cititori ai filozofiei grecești. Ei au încercat să arate cum aceste Persoane distincte, fiecare fiind Dumnezeu, cu minți separate și voință proprie, pot fi un singur Dumnezeu și nu trei Dumnezei. Ei nu au obținut niciodată acest lucru. Ei au încercat să explice aceste subiecte folosindu-se de principiile filozofiei grecești cum sunt cele trei principii ale lui Platinius: Unu, Intelectul și Sufletul, și acestea trei ontologic sunt una. Ei chiar au admis că nu pot face trei în unu.
 |
|
”Yahushua înaintea Porților Ierusalimului”manuscris scos la luminaă de Liberale da Verona, 1470–74; in the Piccolomini Library, Siena, Italy. SCALA/Art Resource, New York |
De secole, teologii au încercat să înțeleagă cum trei Persoane — fiecare dintre ele fiind Dumnezeu — pot fi un singur Dumnezeu. Ei se leagă de întrebări cum ar fi:
Augustin din Hipo (354-430) le-a introdus pe toate acestea. Se pare că și el a fost influențat de neo-platonismul secolului al treilea. Datorită scrierilor lui și în primul rând persecuțiilor împăratului Teodosie, care a făcut ca Trinitatea să fie obligatorie după Conciliul din Constantinopol in 381 AD, trinitarienii au câștigat supremație.
Personal, cred că adevărata biserică este o turmă mica care a continuat să alimenteze notele de subsol ale istoriei. Ei au suportat nedreptatea și au rămas credincioși cu puțina putere pe care au avut-o.Nu spun că nu există copii ai lui Yahuwah în marile biserici din lume, dar mesajul Său către ei este Ieșiți din ea, poporul Meu!.”
|
Pentru aprofundarea acestui subiect important, folosiți motorul de căutare WLC: Trinitatea (eroare-doctrinal) |
Acest articol non-WLC a fost scris de Greg Michaelson, Australia.
Am scos din articolul original toate numele păgâne și titlurile Tatălui și Fiului, și le-am înlocuit cu numele originale date. Mai mult, am restaurat în citatele Scripturii numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise în original de scriitorii Bibliei. –Echipa WLC