Semnul lui Iona Print

"Semnul proorocului Iona" înseamnă mult mai mult decât au înţeles majoritatea oamenilor. Un studiu atent al Scripturii arată că "trei zile și trei nopți" a petrecut Mântuitorul în "inima pământului" începând cu Ghetsimani, în noaptea în care a fost vândut.

kids drawing Copiii au studiat povestea lui Iona la orele de Biblie. Doamna Fredericks a cerut clasei a doua să deseneze o imagine despre Iona. Cei mai mulţi dintre copii au desenat imagini cu Iona în apă cu peștele sau în curs de a fi înghițit de peşte.

Câțiva au facut un unghi într-o parte care îl arăta pe Iona cum se roagă în interiorul peștelui. Când doamna Fredericks s-a uitat la imaginea lui Jennifer, s-a gândit că ea nu a avut nici o idee despre ceea ce trebuia să fie. În interiorul unui dreptunghi mare erau trei paturi si trei sori zâmbitori deasupra figurilor schematice ale unui tată și unui băiețel care se țin de mâini. Cea mai mare parte a dreptunghiului a fost umplută cu creion maro. În partea de sus, erau fire de iarbă verde. Rădăcinile puțin sub iarbă au fost desenate cu meticulozitate." Jennifer, trebuia să desenezi o imagine despre Iona, dar eu nu-l văd nicăieri în imagine. Nu înțelegi semnificaţia?", "Nu, am făcut-o, d-na Fredericks! Vezi? Acesta este semnul lui Iona: Fiul omului este sub pământ timp de trei zile și trei nopți. Vezi băiețelul? El e fiul. Paturile sunt cele trei nopți. Sorii sunt zilele și totul este în pământ. "În timp ce imaginea a produs un chicotit din partea profesoarei ei, cei mai mulți creștini nici măcar nu sunt, la fel de aproape de înțelegerea" semnului lui Iona " precum micuţa Jennifer.

Diferitele biserici învață interpretări variate cu privire la însemnătatea vorbelor Mântuitorului atunci când a profețit despre moartea Sa, zicând: "Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot aşa Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului ". (Matei 12: 39-42)

Abundența Diverselor Teorii - Diferite confesiuni au venit cu interpretări variate despre" semnul lui Iona." Se sugerează că perioada de timp se referă la una dintre următoarele variante:

1. Din dimineaţa de Vineri a răstignirii până la învierea de Duminică dimineața
2. De miercuri seara până Sâmbătă seara.
3. Numai Timpul şederii în mormânt, de exemplu, de vineri seara până duminică dimineața.

Prima problemă care apare cu fiecare dintre aceste interpretări este că, acestea se bazează pe o premisă greșită: israeliţii folosesc calendarul iulian păgân. Israeliții, în timpul lui Yahushua au folosit calendarul luni-solar al lui Moise. Calendarul biblic nu se aliniază cu oricare din zilele planetare de vineri, sâmbătă și duminică, sau cu săptămâna timpurie de opt zile a calendarului iulian inițial. Dar există și alte probleme care dezvaluie incorectitudinea acestor teorii.

De la răstignire la înviere: Mulți presupun că semnul lui Iona se referă la perioada de timp de la răstignire până la înviere. Acest lucru este incorect, pentru că Mântuitorul a fost crucificat la jumătatea dimineții, la momentul jertfei de dimineață pe Abib 14. Deci, în timp ce părțile celor trei zile sunt calibrate, aceasta reprezintă doar două nopți.

De Miercuri seara până Sâmbătă seara: Alți creștini cred că semnul lui Iona era necesar ca Yahushua să-și petreacă un total de 72 de ore în mormânt. În cadrul acestui scenariu, ei învață că răstignirea a avut loc Miercuri, după calendarul iulian. Această credință este, de asemenea, incorectă pentru că, plasează învierea Sâmbătă noaptea. Acest lucru este incorect din două motive. În primul rând, așa cum a declarant anterior, calendarul iulian nu a fost folosit de evrei la momentul lui Yahushua. În al doilea rând, Scriptura declară că învierea nu a avut loc în noaptea de Abib 15. Mai degrabă, a avut loc în zorii zilei de 16 Abib: "La sfârșitul Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie să vadă mormântul "(Matei 28: 1). Răstignirea a avut loc în conformitate cu marele sistem de tipuri și anti-tipuri stabilite de Yahuwah la momentul Exodului. Prin urmare, nu s-ar fi putut produce în orice moment înainte de Abib 14.

Noaptea de vineri spre sâmbătă seara: Alții au greșit presupunând că, numai orele petrecute de Yahushua în mormânt se califică a fi "în inima pământului."

Lazăr tocmai fuseses înviat dintr-un mormânt, după patru zile și fariseii care au vrut un semn erau foarte conștienți de aceasta. A dorit [Yahushua] să repete această minune, în mai puţine zile, și să ofere astfel un semn? Nu, semnul era mult mai mult decât învierea din morți după trei zile și nopți dintr-un mormânt. Semnul era să Se cufunde în păcatele noastre, despărțit de [Yahuwah], după cum Iona a profețit, unde [Yahuwah] nu ar auzi, să plătească pentru păcatele noastre cu suferință, moarte și să învie, din nou, a treia zi.¹

Pentru a înțelege semnul dat de Yahushua, este necesar să se înțeleagă limbajul simbolic folosit de El. Ca întotdeauna, Scriptura oferă indicii pentru a explica propriile mistere. Există trei puncte care, atunci când s-au înțeles, relevă în mod clar sensul de referință al lui Yahushua la "semnul proorocului Iona":

1. Numărarea inclusivă față de numărarea exclusivă
2. Sensul expresiei "inima pământului"
3. Când cele "trei zile și trei nopți" au început

Numărarea inclusivă: Atât Romanii cât și Israeliții din timpurile biblice numărau diferit faţa de modul cum o fac cei mai mulți oameni de astăzi. Mare parte din oamenii de astăzi numără în mod exclusiv. De exemplu, să presupunem că fetiţa ta vine la tine în 20 aprilie, după vacanța de primăvară. Ea întreabă cât timp va mai fi până la vacanța de vară. Știi că școala ei va permite începerea vacanței de vară pe 15 iunie. Prin urmare, îi spui că vacanța de vară începe în două luni. Ați număra în exclusivitate, numai lunile mai și iunie. Nu ar fi numărată luna aprilie, pentru că este luna în care vă aflați. Un Roman sau un Israelit, pe de altă parte, numărau întotdeauna inclusiv. Dacă ar fi fost întrebaţi când va avea loc vacanța de vara, răspunsul lor ar fi fost după trei luni, deoarece numărau întotdeauna luna în care a început numărătoarea. Prin urmare, nu este necesar pentru semnul lui Iona să cuprindă un interval de 72 de ore. În plus, numărarea unei zile ca o perioadă de 24 de ore a fost o metodă de numărare care nu exista printre copiii lui Israel. Nopțile au fost împărțite în ceasuri și zilele au fost împărțite în mod egal în 12 ore pe cadranul solar. Yahushua s-a întrebat, "Nu sunt 12 ceasuri în zi?" (Vezi Ioan 11: 9). Orele de vară erau, prin urmare, mai lungi decât orele din timpul iernii. Prin numărarea inclusivă, orice porțiune a unei zile a fost considerată ca o zi. Prin urmare, Abib 16, ziua învierii Mântuitorului, a fost a treia zi de la numărare, chiar dacă El a fost înviat la începutul acelei zile.

Inima pământului: Credincioșii au presupus mult timp că "inima pământului" se referă la a fi îngropat. Cu toate acestea, acest lucru este prea limitat ca explicație. În adevăr, "inima pământului" are o aplicație mult mai largă. Scriptura se referă la "pământ" ca fiind rasa umană sau, mai exact inima omului. În parabola semănătorului, Yahushua a afirmat în mod explicit că ceea ce a fost semănat în pământ a fost (vezi Marcu 4:3-20) "Cuvântul din inimile lor." Scriptura, de asemenea, a precizat că inima omului este rea și păcătoasă:

"Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; Cine poate s-o cunoască? "(Ieremia 17: 9)

"Yahuwah a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate... numai spre rău." (Geneza 6: 5)

Originalul grecesc pentru inima prevede confirmarea suplimentară: "Kardia ... inima, adică (fig.) (Mintea) gândurile sau sentimentele ...." ²Prin urmare, inima pământului se referă la mult mai mult decât o simplă îngropare fizică în pământ. Se referă la a fi sub condamnarea păcatului. Yahushua era fără de păcat. El trebuia să fie, sau El nu ar fi putut fi Mântuitorul nostru. S-a spus că El, în mod voluntar, şi-a asumat responsabilitatea pentru păcatele noastre. Acesta a fost misterul harului care a permis doar Creatorului să ofere o justificare și răscumpărarea păcătosului pocăit. Prin faptul că Yahushua a acceptat păcatele noastre, la care nu a avut nici o parte, El a putut să ne ofere neprihănirea Lui, la care noi nu am avut nici un rol.

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Yahuwah, care ne-a împăcat cu El prin Yahushua Unsul, și ne-a încredinţat slujba împăcării, că adică, Yahuwah era în Yahushua împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări ... Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Yah în El. (2 Corinteni 5: 18-19, 21)

Întreagul capitol cincizeci şi trei din Isaia explică acest schimb divin:

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre;
Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El,
şi prin rănile Lui suntem tămăduiți ...
Yahuwah a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor...
Și a fost în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora,
şi S-a rugat pentru cei vinovați. (Isaia 53: 5-6, 12)

Când Yahushua a devenit păcat pentru noi, El a acceptat pedeapsa tuturor celor care continuă să se răzvrătească împotriva cerului şi cu care trebuie să se confrunte. Iar pedeapsa este despărțirea de Yahuwah Însuși:

"ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Elohim;
Păcatele voastre vă ascund Fața Lui şi-L împiedică să vă asculte."
(Isaia 59: 2)

"Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Elohim. "
(Psalmul 66:18)

Când a început numărătoarea? Pedeapsa îndurată de Yahushua a fost suferinţa separării veșnice de Creatorul Tuturor Lucrurilor. Această suferință a culminat cu moartea Sa atunci când a suferit o ruptură cardiacă (infarct), demostrată de jeturile duble de sânge și "apă". Cu toate acestea, suferința Mântuitorului nu a început cu primul cui înfipt în piele, sau prima dungă de la biciul Roman . Acest lucru este esențial pentru a înțelege semnul proorocului Iona. Suferința lui Yahushua a început atunci când a căzut sub condamnarea divină pentru păcat în Grădina Ghetsemani.

În Grădina Ghetsimani Hristos a suferit în locul omului, aşa cum și natura umană a Fiului lui [Yahuwah] s-a clătinat sub oroarea teribilă a vinei păcatului, până când de pe buzele Sale palide și tremurânde a ieşit forțat strigătul agonizant, "Tată , dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta...", dar dacă nu există o altă cale prin care mântuirea omului căzut poate fi realizată, apoi "... nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu." Natura umană ar fi murit atunci sub oroarea şi povara păcatului, și nici un înger din cer nu L-ar fi întărit să suporte agonia^..3

Yahushua a fost Mielul lui Yah care ia păcatele lumii. El a fost răstignit la Paște (luna Abib 14), astfel încât dreptatea lui Yahuwah să treacă peste păcătoșii pocăiți, aşa cum Îngerul Morții a trecut peste copiii lui Israel în Egipt. Cu toate acestea, suferința Lui a început în grădina Ghetsimani, după Cina cea de Taină(Ultima Cina), în seara zilei de 13 Abib.

Puterea care a aplicat dreptatea retributivă peste înlocuitorul și garantul omului, a fost puterea care a susținut și a confirmat suferința Celui care s-a aflat sub greutatea imensă a mâniei care ar fi căzut asupra unei lumi păcătoase. Hristos a suferit moartea, care a fost pronunțată asupra călcătorilor Legii lui [Yahuwah].

Este un lucru de temut pentru păcătosul care se pocăiește să cadă în mâinile viului [Eloah]. ... Dar nu a fost dovedit niciodată, într-o așa de mare măsură, ca în agonia lui Hristos, Fiul infinitului [Eloah], atunci când El a purtat mânia lui [Yahuwah] pentru o lume păcătoasă. Aceasta a fost o consecință a păcatului, călcării legii lui [Yahuwah], iar Grădina Ghetsimani a devenit, eminamente, locul de suferință într-o lume păcătoasă. Nici o durere, nici o agonie, nu poate fi măsurată cu ceea ce a îndurat Fiul lui [Yahuwah].⁴

Agonia mentală și emoțională îndurată de Mântuitor atunci când "El a purtat păcatele multora și S'a rugat pentru cei vinovați" (Isaia 53:12), a început în Ghetsimani. Scriptura înregistrează momentul îngrozitor: " și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau jos pe pământ." (Luca 22:44) Aceasta a fost înainte de arestarea sa. Purtând deja mânia divină destinată păcătoșilor, pedeapsa a început, de fapt, cu o noapte înaintea răstignirii. Scriptura confirmă că pedeapsa pentru păcătoși a cuprins mult mai mult decât cele aproximativ șase ore petrecute de Mântuitor pe cruce. Există douăsprezece pasaje din Scriptură care se referă la o perioadă de timp de trei zile din jurul morții lui Yahushua și fiecare dintre ele se referă în mod specific, într-un fel, la suferința psihică care a început în Ghetsimani precedând moartea Sa.

"Omul nu a fost făcut un păcătos-purtător, și el nu va cunoaște oroarea blestemului păcatului cu care s-a luptat Mântuitorul. Nici o durere nu poate suporta comparație cu durerea simțită de El prin mânia lui [Yahuwah] care a căzut cu o forță copleșitoare asupra Sa. Natura umană poate suporta, doar o cantitate limitată de testare și încercare. Finitul poate suporta doar măsura finită, și natura umană cedează; dar natura lui [Yahushua] a avut o capacitate mai mare de suferință; pentru omenescul a existat în natura divină, și a creat o capacitate de suferință pentru a îndura ceea ce a rezultat din păcatele unei lumi pierdute. ... Plata păcatului este moartea, dar darul lui [Yah] este viața veșnică în [Yahushua] către pocăința credinciosului păcătos. "

Ellen G. White, Manuscrisul 35, 1895

"De atunci încolo, Yahushua a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor, că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze." (Matei 16:21)

A treia zi de când? De când a început suferința. Citește mai departe:

"Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: "Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Cristosul, și să învieze a treia zi dintre cei morți."(Luca 24: 45-46)

"Atunci a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât,și după trei zile să învieze." (Marcu 8:31)

Acest text are o notă specială, pentru că este foarte clar că învierea vine dupa un proces de trei zile care a început cu suferința Lui. Luca 24 înregistrează povestea a doi oameni care au mers pe jos de la Ierusalim la casa lor din Emaus pe Abib 16, în ziua învierii. În timp ce mergeau, au discutat "toate aceste lucruri care s-au întâmplat." (Luca 24:14)

Așa a și fost, în timp ce ei vorbeau și se motivau, Yahushua Însuși s-a apropiat și a mers cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați, astfel încât aceștia să nu-L cunoască.

El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum? Și ei s-au oprit uitându-se triști."

Și ei I-au răspuns, "Ce s-a întâmplat cu Yahushua din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Eloah și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte, și L-au răstignit. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat toate aceste lucruri. (Luca 24: 15-17, 19-21)

Acest lucru I-a dat Mântuitorului ocazia să-i învețe și să inspire credința lor: Atunci El le-a zis: "O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ceea ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa? "Și a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24: 25-27)

(Pentru a citi alte pasaje Biblice care arată același proces de evenimente, click aici și derulați .⁵ Nu trebuie să se ignore această profeție minunată a suferințelor Mântuitorului și moartea Sa, după cum nu trebuie să se impună un interval de 72 de ore pe perioada de timp. Perioada de timp de la seara zilei de 13 până în zorii spicelor în Abib 16 îndeplinește parametrii acestei profeții. "Semnul proorocului Iona" a fost perfect împlinit în suferințele Mântuitorului și în moartea Sa, atunci când El a acceptat de bună voie condamnarea legii împotriva păcătoșilor și a acceptat să fie separat de Yahuwah de dragul omenirii răscumpărate.

1 Jen Shroder, Trei zile și trei nopți: Semnul lui Iona.

2 Kardia, # 2588, dicționar New Strong Extins de cuvinte din Biblie.

3 SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 1103.

4 Ibid.

5 În Fapte 10:39 cuvântul grecesc original, tradus "ucis" implică o moarte violentă. Aceasta nu a fost o moarte milostivă, rapidă. Mai degrabă una violentă plină de suferință.

6 Faptul că învierea a avut loc în zori în Abib 16, a treia zi a profeției, susține indirect dovezi biblice care dezvăluie că ziua începe în zori.