În Geneza 2: 9 citim: "Și Yahuwah Elohim a făcut să crească din pământ fiecare pom care este plăcut la vedere și bun pentru mâncare; şi pomul vieții, în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului." Avem toate motivele să credem că textul dorește să descrie, în mod literal, doi copaci ce au rod, care ar putea fi cules și mâncat. Și totuși, numele copacilor exprima o altă realitate.
Pomul vieții era esențial pentru susţinerea vieţii omeneşti. Fără să mănânce constant din roadele acestui copac, corpul omenesc urma să-și piardă vitalitatea și să moară. Acest lucru este exprimat în Geneza 3:22. "Și Yahuwah Elohim a spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, cunoascând binele și răul: și ... nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din pomul vieții, să mănânce și să trăiască pentru totdeauna: ...". Consumul roadelor pomului vieții oferea nemurirea, puterea de a trăi pentru totdeauna. Fără rodul pomului vieții, omul era muritor, supus morții în orice moment. Acest verset spune ceva şi despre pomul cunoștinței binelui și răului. După ce mânca din acel pom, omul putea fi capabil să discearnă pentru sine ce este bine şi ce este rău.
Însă omul nu putea să se hrănească din ambii pomi. Nu îi putea avea pe amândoi. Trebuia să aleagă între ei. A se hrăni din primul pom reprezenta înţelegerea faptului că viaţa sa depinde de providența continuă a lui Yahuwah. A mânca din celălalt reprezenta dorința de independență față de Yahuwah pentru a determina pe cont propriu ce este corect și ce este greșit fără a consulta voința divină. Acesta este motivul pentru care cei doi copaci se excludeau reciproc. Nimeni nu poate fi dependent de Yahuwah şi în acelaşi timp independent faţă de voinţa Sa.
In timp ce noi nu ne mai confruntăm cu posibilitatea de a mânca din roadele celor doi pomi, ne confruntăm încă cu aceste două mentalități. Putem să conștientizăm dependența noastră completă de Yahuwah în ceea ce priveşte viața, cunoştinţa binelui și a răului, mântuirea și răscumpărarea. Sau putem pretinde a fi în mod independent nemuritori, având dreptul de a defini ce este bine şi ce este rău pentru noi înșine și având capacitatea de a obţine mântuirea și răscumpărarea prin propriile noastre eforturi omenești. În mod ciudat sau nu, această trinitate de atitudini pare să apară mereu împreună în ambele cazuri.
Când ispititorul i-a confruntat pe Adam și pe Eva, el a zis acesteia din urmă: "Hotărât nu veți muri." Geneza 3: 4. Minciuna a fost în contradicție cu realitatea nealterată conform căreia nu putem fi dependenţi de Yahuwah pentru viață și, în același timp, în mod voit să respingem ceea ce Yahuwah a afirmat că reprezintă, în dreptul nostru, binele și răul. Dacă alegem independența, alegem moartea. Dar minciuna revine. Ne dorim să credem că putem fi independenţi de Yahuwah și în acelaţi timp nemuritori.
Cu răutate malefică inima omului s-a bucurat să vadă că muşcarea din fructul cunoștinței binelui și al răului nu l-a condus imediat în mormânt. Însă chiar în acea zi legătura vitală cu sursa nemuriri a fost tăiată. Iar trupul nu a întârziat a se scufunda încet și imperceptibil în tăcere și dizolvare. Rebeliunea umană i-a orbit ochii spre a nu îşi da seama că mâna cea rece a morții era încleștată deja în gâtul său, în care se afla încă bucăţica muşcată din fructul arborelui. Dar, minciuna a continuat, chiar și atunci când trupul a fost pus în mormânt. Hotărât nu veți muri. Dorința de a crede o minciună face ca în cida tuturor dovezilor perceptibile, mintea umană să se agațe de existenţa unui suflet uman imaterial care supraviețuiește morții și mormântului și trăiește și trebuie să trăiască veșnic. Această minciună stă la baza tuturor credințelor și speranțelor false.
Temelia adevăratei credințe se află în cele Zece Porunci. Credința falsă va nega una sau mai multe dintre aceste porunci. Va insinua că Yahuwah sunt mai mulţi. Astfel, apare în explicaţii simpliste sau mult mai rafinate, trinitarianismul și politeismul sub toate formele sale. Credința falsă va insinua că Sabatul nu trebuie să fie păstrat, sau că există momente când trebuie să luăm în mod intenționat viața unei alte ființe umane. Se aduce justificarea că din moment ce oamenii nu mor cu adevărat, a lua o viață umană nu este atât de grav. Credința falsă deschide întotdeauna ușa violenței și fărădelegii. Dar, în spatele ei este întotdeauna minciuna "Hotărât nu veți muri."
Biblia clarifică încă de la început ce reprezintă un suflet viu. Prima minciună conform căreia ființele umane atunci când mor nu mor cu adevărat este atât de comună încât Yahuwah a văzut potrivit să ne spună adevărul despre suflet chiar de la început, astfel încât să nu trebuiască să fim înșelați. Geneza 2: 7 spune: "Și Yahuwah Elohim a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață; și omul a devenit un suflet viu. "
Din acest text putem vedea că sufletul viu este făcut din trupul omului modelat din ţărână. Corpul este o parte a sufletului, și nu există nici un suflet fără trup. Sufletul nu este ceva imaterial și natural nemuritor care părăsește corpul atunci când un om moare. Este organismul în sine, în care a fost suflată suflarea de viață. Atunci când suflarea de viață a spiritului ce vine de la Yahuwah părăsește trupul, sufletul viu încetează să mai existe. Corpul se întoarce în ţărâna din care a fost creat, și suflarea de viață se întoarce la Yahuwah care a dat-o. Astfel Eclesiastul 12: 7 spune: "Atunci se întoarce țărâna în pământ, cum era: Și duhul se va întoarce la Elohim care l-a dat."
Având în vedere faptul că atât de mulți oameni au crezut prima minciună, putem fi ispitiţi să credem că spiritul este ceva conștient și viu, care supraviețuiește morții și duce amintirile și personalitate înapoi la Yahuwah. Dar acest lucru nu este așa. Biblia arată în mod clar că nu există nici o conștiință și nici o amintire în moarte. Eclesiastul 9: 5,6 spune: "Cei vii știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată; pentru că până şi amintirea lor este uitată. De asemenea, dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, acum a pierit; şi niciodată nu vor mai avea parte de lucrurile ce se fac sub soare."
Experiența morții este comparată cu un somn; Yahushua menționează acest lucru de multe ori. De exemplu, în Ioan 11:11, el spune: "A cuvântat acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să-l trezesc din somn."
Din aceste texte noi știm că sufletul este vizibil și material. El ia ființă când suflarea vieții este unită cu trupul. Încetează să mai existe atunci când suflarea de viață este separată de corp. Nu există nici o conștiință în moarte.
Mulți oameni cred că morții sunt spirite fără trup care pot comunica cu cei vii. Dar în conformitate cu ceea ce am învățat din Biblie despre suflet și moarte, este clar că un astfel de lucru este imposibil. Cu toate acestea, mii de oameni au experimentat comunicarea cu ceea ce ei cred a fi spiritele celor dragi sau personaje istorice plecate dintre cei vii.
Chiar şi în Biblie există câteva exemple de astfel de înșelăciuni. Cel mai renumit exemplu este povestea regelui Saul, care a vizitat o vrăjitoare din Endor. El a văzut umbra lui Samuel că se ridica din mormânt și vorbea cu el prezicându-i soarta. Povestea începe astfel, în 1 Samuel 28: 7 "Atunci Saul a zis slujitorilor lui: Căutați-mi o femeie care are un spirit familiar, ca să mă duc la ea și să o întreb. Și servitorii lui au zis: Iată, la Endor, este o femeie, care are un spirit familiar."
Chiar cuvintele lui Saul și ale servitorii săi arată că ei știau că nu Samuel li se arătase cu adevărat. Ei nu se așteptau să vorbească cu adevăratul Samuel, ci cu un spirit familiar. Ce este un spirit familiar? Matei ne spune în mod direct, că aceste spirite sunt diavoli. "Când a venit seara, au adus la El mulți care erau posedați de draci; și a scos duhurile prin cuvântul său, și a vindecat pe toți cei ce erau bolnavi: ..."
Dar, chiar dacă aceste spirite ar fi spiritele celor morți, ceea ce nu sunt, Biblia condamnă cu vehemență comunicarea cu ele.
Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, sau la descântători; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Yahuwah, Elohimul vostru. (Lev 19:31)
Dacă se va duce cineva la cei ce cheamă duhurile morţilor sau la descântători ca să se prostitueze luându-se după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi nimici din poporul său. (Lev 20: 6)
Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc, care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi. (Deuteronom 18: 10-11)
Şi-a trecut fiul prin foc, s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu ghicitul, a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii lui Yahuwah, mâniindu-L. (2Împărați 21: 6)
Mai mult, Iosia a îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii, idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Yahuwah. (2Împărați 23:24)
Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care îngaimă şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Elohimul său? De ce să întrebe pe cei morţi pentru cei vii? (Isaia 8:19)
Duhul egiptenilor va fi golit din ei şi le voi încurca planurile. Atunci vor întreba idolii, duhurile morţilor, pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. (Isaia 19: 3)
Și am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște care ieşeau din gura balaurului, și din gura fiarei, și din gura profetului mincinos. Căci ei sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întregii lumi, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a lui Yahuwah Cel Atotputernic. (Apoc 16: 13-14)
Toate aceste avertismente ar trebui să fie suficiente pentru a îi reţine pe oameni de a consulta morții. Astfel de încercări uneori nu au niciun rezultat, însă alteori se deschide calea pentru ca duhurile rele să vină și să înșele.
Credința că sufletul este o entitate nemuritoare, imaterială, conștientă este minciuna care deschide ușa înșelăciunillor lui Satana. Satana lucrează astfel de înșelăciuni în toate tradițiile religioase. Musulmanii, creștinii, evreii și păgânii toți cred această primă minciună. Ei sunt astfel susceptibili înșelăciunii. Cu o frecvență crescândă, diavolii substituind-o pe sfânta Fecioară Maria, au accelerat misiunea lor de înșelare. Cea mai mare lucrare a lui Satan prin spiritism este personificare lui Yahushua însuși. Noi nu ar trebui să acceptăm pretențiile învierilor și minunilor. Există un test clar pentru a descoperi dacă o credinţă este sau nu autentică: cei care păzesc poruncile lui Yahuwah, cele zece porunci, aceia urmează adevărul. Cei care neagă una sau mai multe dintre porunci au o credinţă greşită.
Scopul substituirii morților cu duhurile diavolilor este acela de a conduce omenirea în neascultare. Cei care cred în nemurirea sufletului vor fi conduşi în distrugere prin șiretlicurile lui Satana.
Conform Scripturi, doar Yahuwah are nemurirea. Dar El a răscumpărat omenirea, din moartea care a intrat în lume prin credinţa în prima minciună. Viața veșnică este disponibilă prin intermediul lui Yahushua.
Cel ce crede în Fiul are viața veșnică; cine nu crede în Fiul nu va vedea viața; ci mânia lui Yahuwah rămâne peste el. (Ioan 3:36)
Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică, pe care Fiul omului v-o va da; Căci pe El Şi-a pus Yahuwah Tatăl pecetea! (Ioan 6:27)
Dar acestea au fost scrise, ca voi să credeți că Yahushua este Hristosul, Fiul lui Yahuwah; și crezând, să aveți viață prin numele lui. (Ioan 20:31)
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc; totuși nu eu, ci Hristos trăiește în mine și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Yahuwah, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine. (Gal 2,20)
Cel ce are pe Fiul are viața; și cel ce nu are pe Fiul lui Yahuwah nu are viața. (1 Ioan 5:12)
V-am scris aceste lucruri pentru ca voi care credeți în numele Fiului lui Yahuwah să știți că aveți viața veșnică, și ca să credeți în numele Fiului lui Yahuwah. (1 Ioan 5,13)
Şi ştim că Fiul lui Yahuwah a venit şi ne-a dat pricepere ca să-L cunoaştem pe Cel Adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. El este adevăratul Eloah şi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:20)
În timp ce viața veșnică este dată celor care au credință în Yahushua, vom vedea în continuare că oamenii din jurul nostru mor. Cu excepția cazului în care vom fi în viaţă pentru a vedea arătarea lui Hristos, la a doua Sa venire, noi vom muri. Deci, de fapt, cum intră în viața veșnică cei care au credință în Hristos?
Moartea conduce la dispariția sufletului viu. Tot ceea ce rămâne este ţărâna separată de suflarea de viață. Nu există nici conștiință, nici memorie. Dar asta nu este sfârșitul lucrurilor.
Căci dacă noi credem că Yahushua a murit și a înviat, credem şi că Yahuwah îi va aduce împreună cu Yahushua pe cei ce au adormit în El. Pentru aceasta vă spunem prin cuvântul lui Yahushua, că noi, care suntem vii și rămânem până la venirea lui Yahushua nu o vom lua înaintea celor ce au adormiţi. Pentru că însuși Yahushua va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trîmbița lui Yahuwah: și cei morți în Hristos vor învia întâi: Apoi, noi cei vii, care rămân vor fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Yahushua în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Yahushua. (1 Tes 4: 14-17)
Din acest pasaj înțelegem că cei care au credință în Hristos, dacă vor muri, vor învia la a doua Sa venire. Ei vor fi înviați la viață veșnică. De această înviere vor avea parte doar cei care au primit viaţa veşnică prin intermediul învierii lui Hristos.
După o mie de ani, cei răi vor fi, de asemenea, înviaţi spre a îşi primi pedeapsa pentru răutatea lor, iar pedeapsa este moartea veșnică. Acest lucru este descris în Apocalipsa 20: 11-15.
Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este a doua moarte: iazul de foc. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20: 11-15)
Video cu subiect asemănător: