Sabatarienii moderni insistă că Sâmbăta este Sabatul Bibliei, deoarece ei cred că săptămâna de șapte zile are cicluri fără întrerupere încă de la Creațiune. Unul dintre motivele care susțin această convingere este faptul că, atunci când calendarul Iulian a fost schimbat la calendarul Gregorian în 1582, nici o zi din săptămână nu s-a pierdut. Joi 4 Octombrie 1582, pe calendarul Iulian a fost urmat de Vineri, 15 octombrie pe noul calendar Gregorian. Prin urmare, se presupune că, deoarece nu au fost zile "pierdute" când calendarele au efectuat tranziția de la Iulian la Gregorian, săptămâna modernă este identică cu săptămâna biblică.
Această presupunere este dovedită falsă de faptele istorice ale calendarului Iulian. Calendarul Republicii Romane, la fel ca toate calendarele antice, s-a bazat inițial pe ciclurile lunare. Preoții Romani păgâni, numiți pontifi, controlau calendarul prin anunțarea începutului de lună.
 |
| Julius Cæsar |
Acești pontifi, care puteau deține, de asemenea, o funcție politică, au manipulat fără rușine calendarul din motive politice, intercalând luni suplimentare pentru a păstra politicienii favoriți în funcție mai mult sau, dimpotrivă, lăsând intercalări necesare în scopul de a scurta termenii oponenților politici. În timpul lui Iulius Caesar, datele calendarului erau cu totul în afara aliniamentului cu anotimpurile. Iulius Cezar și-a exercitat dreptul1, ca pontifex maximus2 (mare preot) și a reformat ceea ce devenise o contabilitate greoaie și inexactă a timpului.
În mijlocul secolului 1, î.Hr., Iulius Caesar l-a invitat pe Sosigenes, un astronom alexandrin, să-l consilieze cu privire la reforma calendarului, și Sosigenes a decis că singurul pas practic era să abandoneze calendarul lunar cu totul. Lunile trebuie să fie aranjate în funcție de anotimpuri, și să se folosească un an tropical (solar), la fel ca în calendarul egiptean....3
Observați că” marea inovație a lui Sosigenes "a fost abandonarea calendației lunare.
Cea mai mare dificultate cu care se confruntă orice [calendar] reformator a fost că nu părea să existe nici o cale pentru a efectua o schimbare care să permită în continuare ca lunile să rămână în pas cu fazele lunii și cu anotimpurile anului. Era necesar să se facă o despărțire fundamentală, de socoteala tradițională pentru a concepe un calendar sezonier eficient.4
Ca să se aducă noul calendar înapoi în aliniament cu anotimpurile era necesară adăugarea de încă 90 de zile la anul, care, a devenit, după aceea cunoscut ca Anul de Confuzie. Totuși, Calendarul Iulian din 45 î.Hr., chiar și Calendarul Iulian din zilele lui Hristos, nu erau asemenea cu Calendarul Iulian, pe care Papa Grigore al XIII-lea l-a modificat, și, astfel, nu se aseamănă nici cu Calendarul Gregorian de astăzi. Nu a existat nici o Sâmbătă (sau Sabat al zilei a șaptea, la sfârșitul săptămânii) pe calendarul original Iulian.
Calendarul Iulian, ca și calendarul Republicii mai înainte, a avut inițial un ciclu de opt zile. În fiecare a opta zi era o nundinæ, sau zi comercială. Calendarele nu au fost construite în grilele în care sunt calendarele moderne, dar datele au fost enumerate în coloane. De exemplu ianuarie a început cu o zi "A" și trecând mai departe prin cele opt zile ale săptămânii (A la H), încheia luna în ziua "E".
Spre deosebire de calendarul ebraic, Calendarul Roman a avut un ciclu săptămânal continuu pe tot parcursul anului, cu o mică ajustare la finele anului. Pentru că Ianuarie s-a încheiat în ziua de "E", Februarie a început în ziua "F". De asemenea, februarie s-a încheiat în ziua de "A", a început Martie în ziua "B":
| A k Jan | F k Feb | B k Mar |
| B | G | C |
| C | H | D |
| D | A | E |
| E, etc. | B, etc. | F, etc. |
Mai jos este o reconstItuire a Antiates Fasti, un pre-calendar Iulian care datează din anii '60 î.Hr. găsit la locul vilei lui Nero, în Antium. Litera A a fost vopsită în roșu pentru a indica începutul săptămânii.
Reconstrucție a Fasti Antiates, singurul calendar al Republicii Romane încă existent. 5
Există treisprezece coloane. Ianuarie pe stânga, începe în ziua "A" și se încheie în ziua de "E". În partea inferioară a fiecărei coloane sunt numere mari romane care dau numărul de zile din acea lună. Coloana din extrema dreaptă este a 13-a lună intercalară. Literele suplimentare apar pe lângă literele, reprezentînd zilele săptămânii. Acestea indicau ce fel de afaceri puteau sau nu puteau fi efectuate în acea zi. Un "k" era pictat lângă prima zi a fiecărei luni. Acest lucru era pentru kalendae (calendație).6
Este important să ne amintim că săptămâna biblică ca unitate individuală de timp definit în Geneza 1, a constat doar în șapte zile: șase zile lucrătoare, urmată de o pauză de Sabat în ultima zi a săptămânii. Ciclul de opt zile a calendarului Iulian a fost folosit în vremea lui Hristos. Cu toate acestea, evreii nu ar fi păzit Sabatul zilei a șaptea pe ciclul săptămânal de opt zile al calendarului Iulian. Acest lucru ar fi fost idolatrie pentru ei.
Un exemplu al unui calendar Iulian,
datând din vremea lui Augustus7
(63 î.Hr. 
- 14 d.Hr.)până la Tiberius8 (42 î - A. D. 37), este
păstrat pe aceste fragmente de piatră. Săptămâna de opt zile este în mod clar
perceptibilă pe ele.
Mai apoi, o săptămână de șapte zile de pe Calendarul Iulian, așa cum se vede în următorul desen al unui calendar baston găsit la Băile lui Titus (construit 79-81 A. D.), furnizează o dovadă în plus că Sabatul biblic nu poate fi găsit folosind calendarul Iulian. Cercul central conține cele 12 semne ale zodiacului, care corespund celor 12 luni ale anului. Numerele romane spre stânga și dreapta indică zilele lunii. În partea de sus a calendarului baston apar cei șapte zei planetari ai Romanilor păgâni.9
Sâmbătă (sau dies Saturni - ziua lui Saturn) 10 reprezenta prima zi a
săptămânii, nu a șaptea. Ca și zeu al agriculturii, el poate fi văzut în
această poziție de proeminentă
importanță, deținând în simbolul său, o seceră. În
continuare, în a doua zi a săptămânii păgâne planetare, este văzut zeul soare
cu raze de lumină care emană din capul lui. A
doua zi a săptămânii a fost inițial dies Solis (ziua Soarelui - Duminica). A
treia zi a săptămânii arată zeița luna, cu semilună încornorată ca diademă pe
cap. Ziua ei a fost dies Lunae (ziua
Lunii - Luni). Restul zilelor sunt reprezentate de ceilalți zei planetari, și
se încheie cu dies Veneris (ziua lui Venus, care, în limbile din Europa de Nord
a fost înlocuită cu un zeita Norse și a devenit ziua lui Friga, sau Friday.) 11
Pentru că întreaga lume a folosit calendarul Gregorian timp de sute de ani, este în mod frecvent trecut cu vederea faptul că, pe vremuri, nu numai că mai multe țări au folosit calendare diferite, dar au existat, de asemenea, diferențe regionale în cadrul aceleiași țări. Cu toate că săptămâna de șapte zile planetară a fost popularizată la Roma, odată cu dezvoltarea cultului lui Mithra, nu a devenit oficială până când Constantin nu a standardizat săptămâna la Consiliul de la Niceea.12
Având în vedere aceste fapte, este ilogic să se presupună că Sâmbăta Gregoriană este Sabatul biblic al Creației. Într-adevăr, Calendarul Iulian a trecut la Calendarul Gregorian, fără nici o pierdere în ordinea zilelor. De fapt, Calendarul Gregorian, asemeni Calendarului Iulian de mai înainte, este întemeiat în întregime pe un sistem păgân al calendației.
 |
| Christopher Clavius (1538-1612) |
Astronomul iezuit, Christopher Clavius, a confirmat faptul că originea Calendarul Iulian era păgânism pur și nu are nici o legătură cu nici un fel de calendație biblică. Clavius este de drept arhitectul Calendarului Gregorian modern de renume mondial. Deoarece Calendarul Iulian este un pic mai lung, până în secolul al 16-lea, echinocțiul de primăvară nu a mai căzut la data atribuită în mod arbitrar în secolul al treilea: 21 martie. Papa Grigore al XIII a atribuit lui Clavius sarcina de a reforma calendarul, ca să aducă echinocțiul de primăvară înapoi la data de 21 martie.13
În cartea sa, Romani Calendarii A Gregorio XIII P.M. Restituti Explicato, Clavius relevă faptul că, atunci când Calendarul Iulian a fost făcut calendar eclesiastic al Bisericii la Sinodul de la Niceea, Biserica a respins în mod deliberat calendația biblică și a adoptat, în schimb calendația păgână. Referindu-se la diferite sisteme ale calendației, utilizate pentru determinarea Paștelui biblic versus substitutul păgân al Paștelui, Clavius afirmă: "Biserica Catolică nu a folosit niciodată acel rit [evreiesc] al celebrării Paștelui, dar întotdeauna în celebrarea ei a observat mișcarea lunii și a soarelui, și astfel, a fost sfințit de Sfinții Pontifi străvechi ai Romei, și de asemenea, confirmat de primul Consiliu de la Niceea."14 În "Pontifii", el se referă la preoții antici ai păgânismului roman. Creștinii moderni au presupus că Sâmbăta Gregoriană este Sabatul biblic.
Cu toate acestea, creștinii care au trăit în momentul în care Calendarul Iulian a fost pus în aplicare de legislația civilă nu a avut îndoieli sau confuzie asupra formatului: "Sabatul" a fost calculat de calendarul biblic luni-solar; "ziua Domnului" (Duminica) de calendarul solar păgân. După cum a menționat David Sidersky, "Nu a mai fost posibil sub Constantin să se aplice vechiul calendar." 15 Creștinii apostolici, cu toate acestea, nu s-au supus noului edict.
La fiecare pas în timpul apostaziei, la fiecare pas făcut în adoptarea formelor de închinare la soare, precum și împotriva adoptării și respectării duminicii, au existat proteste constante ale tuturor creștinilor adevărați. Cei care au rămas credincioși lui Cristos și adevărului din cuvântul pur al lui [Yahuwah] au observat Sabatul [Domnului] conform poruncii, și conform cuvântului lui [Yahuwah], care stabilește Sabatul ca semn prin care [Yahuwah], Creatorul cerurilor și al pământului, se deosebește de toate celelalte [divinități]. Aceștia au protestat în consecință împotriva oricărei faze și forme de închinare la soare. Alții, mai ales din Est, s-au compromis observând atât Sabatul cât și Duminica. Dar, în vest, sub influențele Romane și sub conducerea bisericii și episcopiei Romei, numai Duminica a fost adoptată și respectată.16
Consiliul de la Niceea (321-324 d.Hr.) a interzis calendarul Biblic luni-solar pentru uz bisericesc, și l-a înlocuit cu calendarul Iulian, poruncind ca oamenii de pretutindeni să "venereze" 17 ziua Soarelui.18 Unii au început să se compromită. În timp ce mulți creștini se agățau de păstrarea Sabatului original, după calendarul Luni-solar, alții, împreună cu Evreii rabinici, au ținut ziua a șaptea a calendarului Iulian: Sâmbăta. Alții au păstrat atât Sâmbăta cât și Duminica. Acest lucru nu a satisfăcut Biserica de la Roma. Ea a vrut ca toată lumea să se închine exclusiv Duminica. Deoarece edictul de la Niceea nu a avut efectul dorit asupra oamenilor, Consiliul de Laodiceea a fost convocat, aproximativ 40 ani mai târziu, pentru a pune în aplicare acceptarea "Zilei Domnului" în locul Sabatului lunar Biblic.
În ordine, prin urmare, la realizarea scopului ei inițial, acum a devenit necesar pentru biserică să asigure legislația de stingere a tuturor acestor excepții, și interdicția de respectarea a Sabatului, astfel încât să se stingă protestul puternic [împotriva închinării Duminica]. Si acum . . . porunca "cu adevărat divină" a lui Constantin și a Consiliul de la Niceea, că "nimic" nu ar trebui să aibă loc "în comun cu evreii", a fost făcută în baza și autoritatea legislație, pentru a zdrobi cu desăvîrșire respectarea Sabatului [ Creatorului], precum și pentru a stabili doar respectarea duminicii în locul său. 19
Canonul 29 al Consiliului din Laodiceea a cerut: "Creștinii nu trebuie să Iudaizeze și să fie inactivi Sâmbăta, trebuie să lucreze în acea zi, dar să onoreze în special ziua Domnului, ca și creștini, și nu trebuie să facă, dacă este posibil, nici o lucrare în acea zi. Dacă, totuși, ei sunt găsiți iudaizând, aceștia vor fi excluși de la Hristos. "
Este important de știut că, cuvântul "Sîmbăta", a fost furnizat din traducerea în limba engleză. Potrivit episcopului catolic, Karl J. von Hefele20 în Istoria Consiliilor Bisericii din Documente Originale, cuvântul folosit a fost, de fapt, "Sabat", atât în greacă cât și latină și cuvântul "anatema" (blestemați) în loc de "excluși". Versiunea latină în mod clar nu conține nici o referire la dies Saturni (Sâmbătă), dar în schimb folosește Sabbato, sau "Sabatul":
Quod non oportet Christianos Judaizere et otiare in Sabbato, sed operari in eodem die. Preferentes autem in veneratione Dominicum diem si vacre voluerint, ut Christiani hoc faciat; quod si reperti fuerint Judaizere Anathema sint a Christo.
Numai în ultimii ani, pe măsură ce faptele istoriei au fost uitate, s-a presupus că Sâmbăta ar fi Sabatul biblic. În cazul în care calendarul Iulian era aplicat creștinilor pentru utilizare bisericească, nimeni la momentul respectiv nu confunda ziua lui Saturn cu Sabatul. Toată lumea știa că au fost două zile diferite, cu două sisteme calendaristice distincte.
Cu câteva zile înainte de moartea sa, Hristos a făcut o declarație profundă care ar trebui să fie luată în considerare în contextul controverselor asupra adevărului față de calendarele contrafăcute. El a spus: "Dați dar Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Yahuwah, ceea ce este al lui Yahuwah." 21 Christ a fost aici ca să stabilească un principiu important care guvernează fiecare domeniu al vieții. Închinarea nu aparține Cezarului. Ea aparține exclusiv Creatorului.
Un vechi proverb afirmă: "Cel care controlează calendarul, controlează lumea." Cine te controlează? Ziua în care te închini, calculată de calendarul utilizat, care dezvăluie Divinitatea / divinitatea te controlează. Închinarea în adevăratul Sabat este un semn de loialitate față de Creatorul nostru. Numai Creatorul, Cel care controlează soarele, luna și stelele, calendarul Său, are dreptul să spună oamenilor lui când să se închine și, în virtutea acestui drept, să primească acea închinare.
__________________________________________________________________
Conținut asemanator:
1 Julius Caesar a fost ales Pontifex Maximus în 63 î.Hr. (James Evans, "Calendare și Luarea în considerare a Timpului," Istoria și Practica Astronomiei, Oxford University Press, 1998, p. 165.)
2 "Pontifex Maximus" este acum un titlu rezervat în mod exclusiv pentru papă. Acest lucru este foarte potrivit ca calendarul Gregorian utilizat în prezent este atât păgân cât și papal, fiind întemeiat pe calendarul păgân Iulian și modificat, și numit de către un și după un papă.
3 "Calendarul Iulian",Enciclopedia Britanică.
4 Idem., Sublinirea.
5 Palazzo Massimo alle Terme, ed. Adriano La Regina, 1998.
6 "Calendar"Enciclopedia Britannică on-line.
7 Cesar Augustus, primul împarat roman, este menționat în Biblie. El a dispus plătirea unor taxe care i-a condus pe Maria și Iosif la Betleem la momentul nașterii lui Hristos. Vezi Luca 2: 1.
8 Tiberius l-a succedat pe Augustus ca împărat în 14 AD, s-a retras în 35 AD (Figurile istorice, www.BBC.co.uk/history.)
9 Săptămâna planetară de șapte zile a fost adoptată în calendarul păgân roman cu ridicarea cultului Mithra. (A se vedea Duminica în Păgânismul Roman, de RL Odom, Review & Herald Publ. Assoc., 1945) Zeii planetari, astfel, au devenit o parte permanentă a calendarului Iulian și a culturii romane păgâne.
10 Pentru informații suplimentare cu privire la săptămâna originală planetară guvernată de cei șapte zei planetari, vezi Cum Și-a Luat Duminica Numele? de RL Odom, la www.4angelspublications.com/books.php. Drepturile de autor, 1972, Southern Publishing Assoc., Folosit cu permisiune.
11T. N., J. Bosworth și Toller, Frig-Dæg,Un Dicționar Anglo-Saxon, 1898, p.337, pus la dispoziție de către Proiectul German Lexicon. A se vedea, de asemenea, "Vinerea", în Webster's New universal Unabridged Dictionary, ediția a 2-a, 1983.
12 A se vedea R. L. Odom "Săptămâna planetară în primul secol", Sacralitatea Duminicii în Păgânismul Roman, Review and Herald Publish Conf., 1944.
13 "Când Grigorie al XII-lea a reformat calendarul, ajustarea a fost făcută astfel încât echinocțiul trebuie să ocupe poziția ce i se atribuie în tabelele de Paști, adică 21 Martie. Aceste tabele datează ... aproximativ din secolul al treilea. Cel mai important punct este că această ajustare a plasat echinocțiului la o dată care este pur arbitrară și nu neapărat legată de revizuirea datei la care echinocțiului a căzut atunci când a fost făcut calendarul lui Iulius Cezar ". (Scrisoare de la Dr. H. Spencer-Jones, astronomul Regal, Observatorul Regal Greenwich, Londra, Grace Amadon, din data de 28 decembrie 1938, Colectia 154, Caseta 1, Folder 4, Centrul de Cercetare Adventist, Andrews University, accentul furnizat.
14 Christopher Clavius, Calendarul Roman al lui Gregorio al XII-lea P.M. Restituti Explicato, p. 54, așa cum este citat în "Raportul Comitetului pe Baze Istorice, Implicarea, și Valabilitatea lui 22 octombrie 1844,Poziția", partea 5, & c. B, p. 18, Colectia 154, Centrul de Cercetare Adventist, Universitatea Andrews.
15 Originea Astronomică a Cronologiei Evreiesti, Paris, 1913, p. 651.
16 A. T. Jones, Cele Două Republici, A. B. Publishing, Inc., 1891, p. 320-321.
17 Venerația: "să privim cu respect profund și respect; ... să-l considerăm sfânt." Webster's New universal Unabridged Dictionary, ediția a 2-a, 1983.
18"Constantin, Împăratul Augustus, pentru Helpidius: În venerabila zi a soarelui magistrații și oamenii care locuiesc în orașe să se odihnească, și toți să se închine acasă. La țară, cu toate acestea, persoanele angajate în agricultură pot continua în mod liber și legal interesele lor; deoarece se întâmplă adesea ca o altă zi, să nu fie atât de potrivit pentru însămânțarea cerealelor sau pentru plantarea viței-de-vie, ca nu cumva prin neglijarea momentul potrivit pentru astfel de operațiuni, recompensa cerului să se piardă." Traducere P. Schaff, Istoria Bisericii Creștine, Voi. 3, p. 75.
19 A. T. Jones, Cele Două Republici, A. B. Publishing, Inc., 1891, p. 321, subliniere.
20 Karl Josef von Hefele (1809-1893), este o autoritate credibilă cu privire la alegerea cuvântul original utilizat la Conciliul de la Laodicea. Un savant german, teolog și profesor de istoria Bisericii, educat la Universitatea T? și devenit episcop mai târziu de Rottenburg, el a avut acces la arhivele Vaticanului și la documentele originale.
21 A se vedea Matei 22:21.