|
În secolul al patrulea D.H., vechiul Sabat a fost înlocuit de Sâmbătă printr-o schimbare în calendare. |
Una dintre cele mai mari fraude din istoria lumii a fost comisă în urmă cu aproape 1700 ani prin acțiunile a doi bărbați. Împăratul Roman, Constantin, a comis un act monstruos: el a unificat imperiul prin promovarea Duminicii ca zi a învierii lui Yahushua și a scos în afara legii utilizarea calendarului biblic pentru calcularea Paștelui. Acest lucru a pus în mișcare o serie de reacții. Liderul evreu, Hillel II a răspuns persecuției ca urmare a acestei legislații printr-o modificare a calendarului biblic. Acesta a înlocuit adevăratul Sabat cu Sâmbăta păgână. A fost un lanț de acțiuni și reacții de proporții epice. Ramificațiile continuă până în ziua de azi, cu fiecare creștin și evreu care se închină prin calendarul gregorian.
Constantin
În secolul al patrulea s-a produs o mare schimbare în curentul tumultos al oceanului istoriei. Creștinismul castigase o prezență din ce în ce mai mare în Imperiul Roman, în timp ce păgânismul continua să aibă influența dominantă. Sosise timpul ca cineva cu putere și inițiativă să profite de un moment unic în istorie.
Sf. Constantin cel Mare (C 272 -. 337 CE) este în general privit ca primul împărat "creștin" al Imperiului Roman. Realitatea este că el a fost, în primul rând, un păgân. El a permis să fie botezat cu puțin timp înainte de moartea sa, dar și-a a păstrat poziția de șef al religiei de stat și a introdus titlul, Pontifex Maximus, înainte să moară.1 Chiar și catolicii recunosc că, Constantin a introdus funcția de pontifex maximus după așa zisa sa "convertire". 2.
Constantin a fost, de asemenea, un strateg genial cu o agendă politică. El a vrut să unească cele două fracțiuni, cele mai influente din imperiul său: păgânii și creștinii. Evreii erau o minoritate disprețuită a căror influență avea să fie inclusă și marginalizată. Astfel, eforturile lui Constantin de a uni imperiul s-au concentrat pe găsirea unui teren comun care să unească păgânii și creștinii păgânizați din vest. El a găsit aceasta în Duminica păgână a săptămânii planetare.
Calendarul Iulian timpuriu, precum și cel al Republicii Romane dinaintea lui, aveau o săptămână de opt zile.Literele de la A până la H au reprezentat zilele săptămânii. La acea vreme, unele țări foloseau mijloace diferite de urmărire a timpului și chiar și în Imperiul Roman, au existat diferențe regionale în calendarul iulian.
Săptămâna planetară păgână de șapte zile a ajuns la Roma în primul secol î.en 3
În ciuda apariției săptămânii planetare, calendarul iulian timpuriu a continuat să utilizeze o săptămână de opt zile pentru o perioadă. Ciclul "Nundinal de [opt zile] a fost în cele din urmă înlocuit cu săptămâna modernă de șapte zile, care a intrat în uz, întâi în Italia în timpul perioadei imperiale timpurii, 4, după ce calendarul Iulian a intrat în vigoare în 45 î.Hr.. .Sistemul de Litere nundinal a fost adaptat săptămânii de [șapte zile].... Pentru o vreme, săptămâna și ciclul nundinal au coexistat, dar în momentul în care a fost adoptată săptămâna oficială de către Constantin în 321 d.Hr., ciclul nundinal a căzut din uz. "5 În timp ce săptămâna planetară păgână de șapte zile a fost cunoscută de romani si utilizată la nivel regional, calendarul iulian în uz în timpul și imediat după durata vieții lui Yahushua, a continuat să folosească o săptămână de opt zile.
Acest fapt este susținut de dovezi arheologice: Calendarul Iulian încă există în prezent și arată fie săptămâni de opt zile, fie le afișează pe ambele, atât săptămâni de opt zile cât și săptămâni de șapte zile pe același calendar.
Declinul săptămânii de opt zile a coincis cu expansiunea Romei. . . . săptămânile astrologice [planetare] și creștine de șapte zile, care tocmai au fost introduse în Roma erau, de asemenea, din ce în ce în ce mai populare. Există dovezi care indică faptul că săptămâna romană de opt zile și cele două cicluri de șapte zile erau folosite simultan de ceva timp. Cu toate acestea, coexistența a două ritmuri săptămânale care au fost în întregime în fază cu un altul, evident, nu a putut fi susținută pentru mult timp. Unul dintre ele a trebuit, în mod clar, să cedeze. După cum știm cu toții, a fost săptămâna de opt zile care a dispărut din paginile istoriei pentru totdeauna. 6
Aceasta nu a fost o transformare imediată. Odata ce săptămâna planetară de șapte zile a devenit tot mai populară, utilizarea literelor (A pana la G) ca să desemneze zilele au fost date deoparte, iar zilele săptămânii au fost numite după dumnezeii planetelor.
Fara îndoială răspândirea misterelor Iraniene [Persane] a avut un rol considerabil în adoptarea generală a săptămânii cu ziua de Duminică ca zi sfântă, de către păgâni. Numele pe care le folosim, fără să știm, pentru celelalte șase zile, au intrat în folosință în același timp, iar Mithraismul a câștigat adepții săi în provinciile din Vest, și nu este greu să stabilim o relaței de coincidență între victoria sa și acel fenomen concomitent. 7
Dovezile arheologice scot la iveală inscripții cu date duble pe mormintele creștinilor, conținând atât data calendarului iulian solar cât și data corespunzătoare din calendarul biblic luni-solar. O astfel de inscripție, datată vineri, 5 noiembrie, 269e.n declară: "În consulatul lui Claudius și Paternus, pe Nones(5) noiembrie, în ziua lui Venus, și în ziua de 24 a lunii lunar, Leuces a așezat [acest memorial ] ficei ei dragi, Severa, și Duhului Tău cel Sfânt. A murit [la vârsta] de 55 de ani, 11 luni, [și] 10 zile. "8
 Acest calendar de lemn de la Băile lui Titus, construite in 79-81 e.n. îl prezintă pe Saturn, care deține secera, ca zeul primei zile a săptămânii (sâmbătă). Zeul soarelui este următorul (duminică), urmat de zeita luna (luni) în a treia zi a săptămânii. |
Aceasta a fost situația de care, Constantin a profitat pentru continuarea agendei sale politice.
A fost un act de echilibrare delicată care a favorizat fracțiunea păgână mai mult decât pe cea creștină. În primul rând, el a adoptat o serie de legi care au onorat ziua Soarelui, dies Solis, sau Duminica. Pe săptămâna planetară, inițial, Sîmbăta era de fapt prima zi a săptămânii. Duminica era a doua zi a săptămânii și Vineri era ziua a șaptea.
Soarele, cu toate acestea, a fost simbolul personal al lui Constantin. El a avut Sol Invictus (Soarele necucerit) înscris pe monedele lui și a rămas motto-ul lui personal toată viața. Înălțarea duminicii a fost acceptată de păgâni și era ceva cu care unii creștini făceau compromis deja. Până în secolul al doilea, mulți creștini (în special în partea de vest) trecuseră deja la venerarea duminicii ca zi a învierii Mântuitorului. Aceasta a fost deschiderea necesară lui Constantin pentru unirea păgânismului cu creștinismul.
Legea duminicală a lui Constantin nu trebuie supraestimată. El a poruncit respectarea, sau mai degrabă a interzis profanarea publică a duminicii, nu sub numele de Sabbatum [Sabat] sau dies Domini [ziua Domnului], ci sub vechiul său titlu astrologic și păgân, dies Solis [Ziua Soarelui], familiar tuturor subiecților săi, astfel că legea a fost aplicabilă la închinătorii lui Hercule, Apollo, și Mithras, dar și creștinilor. Nu există nici o referire, dealtfel, în legislația sa care să facă referire la porunca a patra sau la învierea Lui Hristos.9
Constantin este considerat creștin datorită Legii sale Duminicale, dar "Legea sa Duminicală" a fost în mod deliberat ambiguă. El a vrut să fie acceptabilă pentru ambele fracțiuni, păgâni și creștini!
Nu este greu să descoperiți, cum o astfel de lege a promovat planurile lui Constantin,. Aceasta a conferit o onoare deosebită asupra sărbătorilor bisericii creștine, [10] și a acordat un ușor avantaj păgânilor înșiși. De fapt, nu există nimic în acest edict care să nu fi fost scris de un păgân. Legea onorează divinitatea păgână pe care Constantin a adoptat-o ca dumnezeul său protector special, Apollo sau Soare. Însuși numele zilei este predispus la această ambiguitate. Termenul Ziua Soarelui (dies Solis) a fost utilizat printre creștini, precum și păgâni. 11
Săptămâna planetară de șapte zile a fost mobilul schimbării. Atât saptamana de opt zile Iuliană cât și saptamana biblică de șapte zile au fost date deoparte pentru săptămâna planetară a Mitraismului. Această săptămână a venit din păgânism, nu din Biblie, iar în calitate de creștini astăzi, ne-o asumăm. "Timpul a fost propice pentru o reconciliere a statului și bisericii, fiecare dintre ele având nevoie una de cealaltă. A fost o lovitura de geniu al lui Constantin să realizeze acest lucru și să se foloseasca de el. El a oferit pace bisericii, cu condiția ca ea să recunoască statul și să sprijine puterea imperială. "12
Legea Duminicală a lui Constantin a facut reconcilierea dintre păgâni și mulți creștini. Cu toate acestea, a servit, de asemenea, la aducerea în prim-plan a unei controverse care dura deja de peste 100 de ani: sărbătorirea jertfei Mântuitorului. Până în acest moment, mulți creștini, în special în est, încă se închinau în Sabatul zilei a șaptea, și păstrau și sărbătorile anuale ale lui Yahuwah calculate de calendarul luni-solar Biblic. Destul de mulți dintre cei care au îmbrățișat închinarea la Duminică foloseau în continuare calendarul biblic pentru calcularea Paștelui.
 Sarbatoarea de Pasti | Pastele Pagan |
A fost o dezbatere de lungă durată implicând două calendare diferite.
Începând cu al doilea secol, a existat o divergență de opinie cu privire la data de celebrare pascală (Paștele) și aniversarea patimilor Domnului (moartea, îngroparea și învierea). În cea mai veche practică, pare să fi fost respectată a paisprezecea (data Paștelui), a cincisprezecea și a șaisprezecea zi a lunii lunare, indiferent de ziua săptămânii [Iuliene], aceste date putând să cadă la fel în fiecare an. Episcopii Romei, dornici de a consolida respectarea duminicii ca o sărbătoare a bisericii, au decis că celebrarea anuală ar trebui să aibă întotdeauna loc vineri, sâmbătă, duminică și în urma celei de a paisprezecea zi a lunii lunare. În Roma, Vinerea și Sâmbăta Paștelui au fost zile de post, iar Duminica, postul era încheiat prin împărtășanie. Această controversă a durat aproape două secole, până când Constantin a intervenit în numele episcopilor romani și a scos în afara legii celălalt grup. 13
O declarație a lui Eusebiu de Cezareea arată că bisericile din Asia au rămas agățate mult timp în celebrarea Paștelui în luna(spicelor) Abib 14, în timp ce bisericile din vest au trecut la duminica păgână a Paștelui:
O chestiune nu fără importanță, a apărut în acel moment [secolul al doilea târziu] pentru parohiile din toată Asia, de la o tradiție mai veche, care considera că a paisprezecea zi a lunii, este ziua în care li sa poruncit evreilor să sacrifice mielul, că aceasta ar trebui să fie respectată ca sărbătoare a Paștelui Mântuitorului. Prin urmare, a fost necesar să se încheie postul lor în acea zi, oricare ar fi fost ziua săptămânii [Iuliene]. Dar nu era și obiceiul bisericilor din restul lumii să pună capăt în acest moment .... 14
Ciclul săptămânal continuu al calendarului Iulian a însemnat că Paștele biblic în luna Abib 14 ar putea cădea în oricare zi a săptămânii Iuliene. Prin urmare, luna Abib 16, ziua învierii, nu a căzut mereu duminica. Cei presați să pună festivitatea Paștelui pe calendarul Iulian au elaborat un decret, proclamând că toți creștinii ar trebui să respecte învierea în duminica Paștelui, mai degrabă decât Paștele spicelor 14. Astfel, respectarea unei sărbători păgâne, chipurile, onora învierea lui Isus înlocuind sărbătorile lui Yahuwah de comemorare a morții lui Yahushua.
Sinoade și adunări de episcopi au avut loc în acest sens, și toate, cu un acord, prin corespondență reciprocă au elaborat un decret ecleziastic, prin care misterul învierii Domnului nu trebuia să fie sărbătorit în nici o altă zi decât în ziua Domnului [Duminica], și că ar trebui să se respecte încheierea postul pascal doar în această zi. 15
 Invierea: Sarbatoarea de Pasti? sau Primele Roade? |
Cei care se agățau de calendarul biblic au protestat imediat împotriva decretului arogant al episcopilor occidentali. Într-o scrisoare trimisă lui Victor, episcopul Romei, Polycrates a declarat credința sa fermă în utilizarea, în continuare, a calendarul biblic pentru celebrarea Paștelui. Scrisoarea sa este de o importanță deosebită pentru creștinii de astăzi, deoarece îi enumeră pe Ioan cel iubit și Apostolul Fillip ca păstrând Paștele! Eusebiu relatează:
Dar episcopii din Asia, conduși de Polycrates, au decis să imbratiseze vechiul obicei transmis lor. El însuși, într-o scrisoare pe care a adresat-o lui Victor și bisericii Romei, expune în următoarele cuvinte tradiția care a ajuns la el:
Observăm exact ziua; fără să adăugăm, fără să dăm deoparte ceva. Ca și în Asia, îndrumătorii mari(apostolii) care au adormit,și care vor învia din nou în ziua Domnului, când va veni cu slavă din cer, să-i cheme pe toți sfinții. Printre aceștia sunt Filip, unul din cei doisprezece apostoli. . . și, în plus, Ioan, care a fost, atât martor cât și învățător, și care a șezut pe pieptul Domnului, și. . .a adormit la Efes. Și Policarp din Smirna, care a fost un episcop și martir. . Toți aceștia au respectat a paisprezecea zi a Paștelui, conform Evangheliei, fără să fie lipsiți de respect, dar urmând regula de credință. 16
În cazul în care credincioșii din Asia au refuzat să renunțe la calendarul biblic pentru calcularea Paștelui, este puțin probabil că ei au refuzat, de asemenea, să părăsească Sabatul adevărat calculat de același calendar. Episcopul Romei "a încercat imediat să desparta din unitatea comună a parohiilor întregii Asii, bisericile care conveniseră cu ei ca fiind heterodoxe; și a scris scrisori prin care i-a declarat pe toți frații de acolo, în întregime, excomunicați. "17
Este important de constatat că nu a existat niciodată vreun argument în plus, atunci când a avut loc învierea. Ambii au recunoscut că a avut loc pe 16 Abib a calendarului luni-solar. Dezacordul, așa cum s-a menționat în citatul de mai sus, a fost , când să o sărbătorim. Datele sunt stabilite de calendare, astfel că, în cele din urmă, argumentul în plus era, care calendare ar putea fi folosite pentru a stabili celebrarea. Adevăratul scop era să unifice creștinii și păgânii deopotrivă, prin celebrarea răstignirii și învierii, care au fost transferate de la calendarul Biblic luni-solar la cel păgân, calendarul solar Iulian. După patru ani de la decretele care înalță duminica din 321 e.n, Constantin a convocat Conciliul de la Nicea în 325 pentru a soluționa această dezbatere.
Nu va mai fi respectat sacrificiul Mântuitorului pe 14, 15 si 16 Abib pe calendarul luni-solar. În viitor, astfel de celebrări vor fi transferate către vineri, sâmbăta și duminica Paștelui din calendarului iulian, care poate deriva de la 20-22 martie la 22-25 aprilie.Episcopul Romei, dorind să aibă o mai mare putere și influență, a aruncat greutatea influenței sale asupra lui Constantin. In timpul lui Constantin, apostazia în biserică era pregătită pentru ajutorul unui conducator civil prietenos care să furnizeze forța necesară de constrângere." 18
Constantin a fost categoric în privința calendarului evreiesc, care nu mai trebuia utilizat pentru calcularea acestor date.
La Consiliul de la Nice [Nicea] ultimul fir care era conectat la tulpina mamă a fost rupt,. Festivalul de Paști care era, până acum, sărbătorit în cea mai mare parte, în același timp cu Paștele evreiesc, și într-adevăr pe zilele calculate și fixate de Synhedrion [Sanhedrin] în Iudeea la sarbatoare sa, urma ca, în viitor, să fie celebrat cu totul independent de calendarul evreiesc, "Căci este nepotrivit peste măsură ca la aceste sfinte festivaluri să trebuiască să urmăm obiceiurile evreilor. De acum înainte, să nu mai avem nimic în comun cu acest popor odios; Mântuitorul nostru ne-a arătat o altă cale. Ar fi într-adevăr absurd dacă evreii ar fi în masură să se laude că nu suntem pe poziția de a sărbători Paștele fără ajutorul normelor (calculele) lor."Aceste remarci sunt atribuite împăratului Constantin. . [și au devenit] principiul director al Bisericii, care, la acel moment, era gata să decidă soarta evreilor.19
|
Constantin a realizat trei lucruri, efectele de undă care răsună si astăzi: 1.Standardizarea săptămânii planetare de șapte zile prin transformarea dies Solis (duminică) în prima zi a săptămânii, și dies Saturni (sâmbătă) în ultima zi a săptămânii. 2.Înălțarea Paștelui și garantarea că adevăratul Paște nu ar cădea în aceeași zi cu Paștele păgân. 3. Înălțarea dies Solis (duminică) ca zi de închinare atât pentru păgâni cât și pentru creștini. |
Efectul pe termen lung a fost că, "Duminica Paștelui" a intrat în paradigma creștină ca Ziua învierii lui Hristos. Corolarul acestei reajustari de calcul de timp a fost că ziua precedentă Duminicii Paștelui, sâmbăta, a devenit pentru totdeauna înlocuitorul Adevăratului Sabat al Bibliei. Aceasta este adevărata semnificație a "legii duminicale" a lui Constantin, care a pus bazele ipotezei moderne că ar fi existat dintotdeauna un ciclu săptămânal continuu. 20
Rezultatul acțiunilor lui Constantin a favorizat, de fapt fracțiunea păgână a imperiului. Cu toate acestea, episcopii corupți ai Romei au fost în masura să prezinte aceste măsuri la fel de favorabile pentru creștini. "Până la momentul lui Constantin, apostazia în biserică era pregătită pentru ajutorul unui conducator civil prietenos care să furnizeze forța necesară de constrângere." 21 Adevăratul calendar luni-solar, transmis de la Creațiune și de Moise, a fost pierdut.
Rezultatul ecumenismului lui Constantin a fost rapid simțit. Toți cei care au refuzat să renunțe la utilizarea calendarului biblic pentru calcularea Paștelui, au simțit mâna grea a opresiunii cum cade asupra lor. Fiul lui Constantin, Constantius, a împins acțiunea tatălui său cu un pas mai mult și a scos în afara legii utilizarea calendarului biblic al evreilor. Istoricul David Sidersky a constatat: ". Nu a mai fost posibil sub Constantini utilizarea vechiului calendar" 22
În anii următori, evreii au trecut prin "fier și foc." Împărații creștini au interzis calcularea evreiască din calendar, și nu permiteau anunțarea zilelor de sărbătoare. Graetz spune, "Comunitățile evreiești au fost lăsate în dubiu total cu privire la cele mai importante decizii religioase:. Festivalurile (sărbătorile) lor". Consecința imediată a fost fixarea și calcularea calendarului ebraic de către Hillel al II-lea 23
 In Apararea Sabatului Lunar | Partea 1 |
Acțiunea lui Constantius "i-a afectat pe creștinii apostolici, în aceiași măsură. În timp ce Tertulian 24 relevă cum creștinii păgânizați au transferat deja închinarea lor in "ziua soarelui", încă din secolul al doilea, alții aveau să se agățe de adevăratul Sabat pentru încă 1000 de ani. Aproape 40 de ani după Conciliul de la Niceea, Consiliul din Laodiceea (c. 363-364) a lansat o declarație cerând creștinilor să lucreze în Sabat și să se abțină de la muncă în ziua Domnului. Acest decret, tradus în engleză, prevedea:
“Creștinii nu trebuie să iudaizeze și să fie inactivi sâmbăta, ci vor lucra în acea zi; însă vor onora, în special, ziua Domnului, și fiind creștini, trebuie, dacă este posibil, să nu facă nici o lucrare în ziua aceea. Dacă totuși, sunt găsiți iudaizând, ei vor fi excluși de la Hristos.”
În conformitate cu episcopul și cărturarul romano-catolic, Karl Josef von Hefele (1809-1893), folosirea cuvântului "Saturday" din citatul de mai sus este incorectă. În original, cuvântul folosit era Sabat sau Sabbato nu dies Saturni sau Sâmbăta.
Quod non oportet Christianos Judaizere et otiare in Sabbato, sed operari in eodem die. Preferentes autem in veneratione Dominicum diem si vacre voluerint, ut Christiani hoc faciat; quod si reperti fuerint Judaizere Anathema sint a Christo.
Creștinii, în momentul schimbării calendarului, nu s-au simțit derutați de faptul că sâmbăta a devenit Sabatul. Toată lumea știa că ziua lui Saturn a fost recent mutată de la prima zi a săptămânii planetare păgâne, la ultima zi. . . de vremece Sabatul erat ziua a șaptea a calendarului luni-solar evreiesc, nu dorea sa fie cu nimeni asociat in putere Încă o dată, au existat două zile diferite pe două sisteme calendaristice distincte. 25
Puterea politică a Romei a împrumutat sprijin de la decretele religioase ale lui Constantin și Constantius. În timp ce unii cercetători au presupus greșit conflictul între sâmbătă versus duminică, realitatea istorică arată că oamenii din timpul acela au fost conștienți de existența calendarului luni-solar biblic și au știut cum să-l folosească. Mulți credincioși din est sau dincolo de colțurile Imperiului Roman au fost siliți să abandoneze timpul de odihnă biblic. "Acei creștini care erau în căutarea unei căi de iesire din dificultatea păzirii Sabatului l-au mutat către o vedere mai mare, și anume prima zi a săptămânii [Iuliene]. Iar alții, la marginea Imperiului, unde antisemitismul nu exista, au continuat venerarea lor din ziua a șaptea de Sabat. "26
La fel cum Constantin, a fost puterea din spatele unei acțiuni care în cele din urmă a dus la distrugerea calendarului biblic atât de necesar creștinilor, un alt om, un evreu, a fost responsabil pentru o reacție care a avut consecințe la fel de ambițioase.
|
"Declararea noii luni prin observarea lunii noi, iar noul an la apariția primăverii, se poate face numai de către Sinedriu. În timpul lui Hillel al II-lea, ultimul președinte al Sinedriului, romanii au interzis această practică. Prin urmare, Hillel al II-lea a fost obligat să instituie calendarul său fix, astfel in vigoare, avertizat de aprobarea în avans a Sinedriului la calendarelor tuturor anilor viitori. "Calendarul evreiesc și sărbătorile (inclusiv Sabatul.):Jewish Calendar:Schimbarea Calendarului," http://www.torah.org. |
Înainte de distrugerea Ierusalimului, Marele Preot era responsabil cu calendarul. "În timp ce Sinedriul (Curtea Supremă rabinică) prezida în Ierusalim, nu avea nici un calendar prestabilit. Ei evaluau fiecare an ca să stabilească dacă acesta trebuia să fie declarat an bisect. "27 Această sarcină a revenit președintelui Sinedriului, deoarece preoția nu mai exista. "Sub domnia lui Constantius (337-362) persecuțiile evreilor au ajuns la o atrocitate așa de mare încât. . . calcularea calendarului [a fost] interzisă sub amenințarea pedepsei severe. "28 Ca o reacție la această situație Hillel II, președintele Sinedriului, a făcut un pas extraordinar în 359 e.n., modificând calendarul biblic vechi, ca să permită evreilor să coexiste mai ușor cu creștinii.
După Hillel II
Comunitățile îndepărtate nu ar mai fi trebuit să aștepte mesageri de la președintele Sinedriului, ca să ajungă la ei să știe când a început o nouă lună. Fiecare comunitate ar fi fost, de acum înainte, în măsură să stabilească pentru ele însele, când a început o nouă lună și când o a-13-a lună urma să fie adăugată.
Calendarul "Fixat"
Când Hillel al II-lea a "fixat" calendarul, a încorporat anii bisecți cu caracter permanent. 29 Este posibil, dar nu demonstrabil, că acest ciclu special de ani bisecți a fost folosit și înțeles, înainte de Hillel, după cum urmează 19 ani ciclu metonic. Hillel a bazat calendarul său "pe calcule matematice și astronomice [mai degrabă decât observații]. Acest calendar, încă în uz, a standardizat lungimea lunilor și adăugarea unor luni pe parcursul unui ciclu de 19 ani, astfel încât calendarul lunar se realiniază cu anii solari. "[30] El a stabilit ca o lună, a treisprezecea să fie intercalată în al 3-a, 6, 8, 11, 14, 17, și 19 ani ai ciclului de 19 ani.
Dar Hillel a făcut mai mult decât să facă cunoscut un ciclu de 19 ani de intercalații, care a fost, după toate probabilitățile, folosit tot timpul. El a transferat, de asemenea, respectarea Sabatului vechi de la a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a zi din luna calendaristica lunara, la fiecare sâmbătă din lunile Iuliene. Această schimbare a necesitat alte: reguli de amânare. Schimbarea Sabatul săptămânal din calendarul luni-solar în sâmbătă în mod clar implică necesitatea unor norme de amânare care, înainte de "fixarea" calendarului de către Hillel, a fost inutile. În conformitate cu Enciclopedia Universală Evreiescă, "Luna Noua încă este, și Sabatul a fost inițial, dependente de ciclul lunar." 31 Atunci când atât Sabatul cât și sărbătorile anuale sunt calculate pe calendarul luni-solar, regulile de amânare sunt inutile. Se întâmplă doar atunci când sărbătorile anuale sunt calculate pe un calendar, iar Sabatul săptămânal se calculează pe un altul, să apare conflicte care necesită reguli de amânare.
|
Reguli de Amânare 1. Anul Nou evreiesc, Sărbătoarea Trâmbițelor, nu pot cădea Duminică, Miercuri sau Vineri.2. În cazul în care Luna Noua (molad) pentru a șaptea lună cade Duminică, Miercuri sau Vineri, Luna Noua este amânată până în ziua următoare. 3. În cazul în care moladul din a șaptea lună într-un an comun apare Marți, la 3: 204/1080 A.M. sau mai târziu, Luna Noua este amânată până joi. 4. Într-un an obișnuit în urma unui an bisect, în cazul în care molad din a șaptea lună are loc după orele 9 și 589/1080 părți pe o Luni dimineața, Luna Noua este amânată până Marți. |
Fără regulile de amânare, sărbătorile anuale intră în conflict cu sâmbăta. De exemplu, dacă Sărbătoarea Trâmbițelor (New Moon pentru a șaptea lună) poate să cadă într-o duminică, ultima zi a Sărbătorii Corturilor ar cădea pe o zi de sâmbătă, în conflict cu respectarea tradițională pentru ultima zi a sărbătorii. De aici nevoia de prima și a doua regulă de amânare. Cea de a treia regulă de amânare asigură că specific pentru anul în cauză, este să nu depășească 355 zile. Cea de a patra regulă de amânare garantează că un an obișnuit după un an bisect nu este mai scurt de 383 zile. 32
Acest calendar "fix" este foarte rigid.
Există exact paisprezece modele diferite pe care anii calendaristici ebraici le-ar putea avea, și care se disting prin lungimea anului și zilei săptămânii în care Roș Hașana cade. Deoarece regulile sunt complexe, un model se poate repeta de mai multe ori în decursul a câțiva ani, iar apoi să nu se mai repete pentru o lungă perioadă de timp. Dar calendarul evreiesc este cunoscut a fi extrem de precis. Acesta nu "pierde" sau "câștigă" timp la fel ca alte calendare. 33
.Aceasta a fost o acțiune de supraviețuire a lui Hillel al II-lea. A fost făcută ca răspuns la persecuțiile brutale ale fiului lui Constantin, Constantius.
Cu propria sa mână Patriarhul a distrus ultima legătura care a unit comunitățile dispersate pe tot parcursul imperiilor roman și persan. El a fost mai preocupat de siguranța continuării iudaismului decât pentru demnitatea casei lui, și, prin urmare, a abandonat aceste funcții pentru care strămoșii săi. . . au fost atât de geloși și preocupați. Membrii Sinedriului au favorizat această inovație. 34
Când Hillel al II-lea a "fixat" calendarul, el, în calitatea sa de președinte al Sinedriului, a dat în mod eficient permisiunea evreilor să se închine Sâmbăta pentru totdeauna în viitor.
|
Rezultatul Astăzi, cu aproape 1700 ani mai târziu, acțiunea lui Constantin și reacția acestui Hillel al II-lea, are încă impact asupra sutelor de milioane de oameni din intreaga lume. • Evreii se închină Sâmbăta, deoarece legea talmudică justifică actul de a păstra o zi din șapte, atunci când cineva nu știe când cade adevăratul Sabat. • Cei mai multi protestanți se alătură catolicilor în închinarea de Duminică, prima zi a săptămânii moderne, Săptămâna Gregoriană, presupunând că este ziua învierii. • Protestanții care păstrează Sabatul de Sâmbătă se închină sâmbăta, pentru că este a șaptea zi a săptămânii moderne și ei presupun că, deoarece evreii se închină sâmbătă, trebuie să fie Sabatul biblic. •Musulmanii, de asemenea, onorează metoda păgân / papală a calendarului Gregorian și merg la moschee pentru rugăciunile de Vineri. |
Nu este posibil să găsiți adevăratul Sabat al zilei a șaptea folosind calendarul gregorian modern. Acest calendar solar nu este nimic mai mult decât o metodă de calcul păgâna a timpului. Calendarul iulian timpuriu a fost stabilit de păgâni, pentru păgâni. Acesta a fost adoptat în mod oficial pentru uz ecleziastic la Consiliul de la Niceea. Acesta a fost ajustat ulterior de astronomul Iezuit , Christopher Clavius, la cererea Papei Grigore al XIII-lea - de unde și numele, calendarul Gregorian. Clavius a confirmat faptul ca originea calendarul iulian (și, astfel, calendarul gregorian, care vine de la el) se bazează pe păgânism și nu are nici un fel de legătură cu calendarul biblic.
În explicația sa despre calendarul Gregorian, Clavius a recunoscut că atunci când calendarul iulian a fost acceptat drept calendarul bisericesc al Bisericii, calendarul biblic a fost respins: "Biserica Catolică nu a folosit ritualul [evreiesc] de celebrare a Paștelui, dar întotdeauna în celebrarea ei a observat mișcarea lunii 35 și soarelui, și, astfel, a fost sfințit de cei mai vechi și cei mai sfinți Pontifi din Roma, și de asemenea, confirmat de primul Consiliu de la Niceea. "36" cel mai vechi și cel mai sfînt consiliu al pontifilor de la Roma "aici se referă la Colegiul păgân de pontifi dintre care Constantin, în calitate de Pontifex Maximus, a fost capul.
Constantin a dorit unitate. A realizat acest obiectiv prin ecumenism și interzicerea utilizării calendarului biblic pentru comemorarea morții lui Yahushua. Hillel al II-lea a dorit supraviețuirea fizică a iudaismului. El a atins obiectivul de a se compromite cu păgânismul și a modificat calendarul biblic. Rezultatul acestei acțiuni si reacția ce a urmat, a dus la acceptarea de către mulțime a faptului că sâmbăta este Sabatul biblic și duminica este ziua în care a înviat Mântuitorul. Astfel, creștinii și evreii au calculat zilele de închinare folosind calendarul solar păgân, și neglijând adevăratul Sabat al lui Yahuwah.
Nici unul dintre cei care doresc să se închine Creatorului în Sabatul Său sfânt nu va calcula zilele de închinare prin prezenta urâciune a pustiirii care-L dezonorează pe Yahuwah și pustiește sufletul. Doar calendarul luni-solar al Creației poate indica cu precizie cand apare adevăratul Sabat. Lasă deoparte tradițiile omului. Acceptă numai cuvântul lui Yah și închină-te Lui prin metoda Sa rânduită de păstrare a timpului.
[1] Acest titlu, acum pretins de papă, vine de la Roma antică. Pontifex Maximus a fost marele preot al Colegiului pontifilor ai religiei romane păgâne. A fost atât religios, cât și o funcție politică.
[2] Noua Enciclopedie Catolica, vol. 4, pp. 179-181. Diverse inscripții după cum sunt înregistrate în Corpus Inseriptionum Latinarum 1863 ed., Vol. 2, p. 58, # 481; "Constantin I", New Standard Enciclopedia, vol. 5. A se vedea, de asemenea, Christopher B. Coleman, Constantin cel Mare și creștinismul, p. 46.
[3] A se vedea Robert L. Odom, Duminica la Păgânismul Roman, "Săptămâna Planetară în primul secol î.Hr."
[4] P. Brind'Amour, Calendarul Roman: Cercetări Istorice, 256-275.
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_calendar#Nundinal_cycle
[6] Eviatar Zerubavel, Cercul de șapte zile, p. 46, accentul furnizat.
[7] Franz Cumont, Texte și Monumente Figurative referitoare la Misterele lui Mithra, Vol. I, p. 112, subliniere.
[8] E. Diehl, Inscripții din latina vechilor creștini, Vol. 2, p. 193, No. 3391. Vezi, de asemenea, JB de Rossi, Inscriptiones Christianae orașul Roma, Vol. 1, partea 1, p. 18, No. 11.
J. B. de Rossi,
[9] Philip Schaff, Istoria Bisericii Creștine, Vol. 3, p. 380, accentul furnizat.
[10] Din acest timp, creștinii din vest au venerat mult timp duminica păgânizată ca zi a învierii lui Yahushua.
[11] J. Westbury-Jones, Imperialismul Roman și creștin, p. 210, accentul furnizat.
[12] Michael I. Rostovtzeff, Istoria socială și economică a Imperiului Roman, p. 456.
[13] Odom, op. cit., p. 188, subliniere
[14] Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea 5, capitolul 23, v. 1 Subliniere furnizată.
[15] Idem., V. 2.
[16] Idem., Capitolul 24, v. 1-4, 6, accentul furnizat.
[17] Ibid., v. 9.
[18] Michael I. Rostovtzeff, Istoria socială și economică a Imperiului Roman, p. 456.
[19] Heinrich Graetz, Istoria evreilor, (Philadelphia: Societatea evreiască de Publicații ale Americii, 1893), Vol. II, pp. 563-564, accentul furnizat.
[20] elaine Vornholt & Laura Lee Vornholt-Jones, Calendarul Frauda "Calendar biblic interzis," accentul furnizat.
[21] Rostovtzeff, op. cit., p. 456
[22] David Sidersky, Originea Astronomică a Cronologiei evreiești, p. 651, subliniere.
[23] Grace Amadon, "Raport al Comisiei pentru baza istorică, pozitia, implicarea și valabilitatea 22 octombrie 1844, ", partea a V Sec. B, pp. 17-18, caseta 7, Folder 1, Grace Amadon Collection, (Collection 154), Centrul pentru Adventist de Cercetare, Universitatea Andrews, Berrien Springs, Michigan.
[24]Tertulian, Apologia, cap. 16, în J. P. Migne, Patrologiæ Latinae, Vol. 1, cols. 369-372; Traducere engleză standard, în Părinții Ante-niceeni, Vol. 3, p. 31
[25] Vornholt, op. cit., "Schimbarea calendarului: Autentificare Papală a Autorității."
[26] Leslie Hardinge, Ph.D., Biserica Celtică în Marea Britanie, p. 76. Creștinii din Scoția au continuat să calculeze Paștele după calendarul biblic până au primit o regină romano-catolică în secolul al XI-lea.
[27] http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/526875/jewish/The-Jewish-Year.htm
[28] Extras din Enciclopedia iudaică, "Calendarul, Istorie a," http://jewishencyclopedia.com/articles/3920-calendar-history-of, accentul furnizat.
[29]Pentru o explicație a modului în care este calculat calendarul rabinic de Hillel al II-lea, a se vedea, http://www.jewfaq.org/calendr2.htm.
[30] Iudaismul 101, "Calendarul evreiesc," www.jewfaq.org
[31] Enciclopedia Universală Evreiască, "Sarbatori", pag. 410.
[32] http://www.ironsharpeningiron.com/postponements2.htm
[33] http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/526875/jewish/The-Jewish-Year.htm
[34] Graetz, op. cit., Vol. II, p. 573.
[35] "Paștele este o sărbătoare mobilă, ceea ce înseamnă că nu se produce la aceeași dată în fiecare an. Cum este calculată data Paștelui? Consiliul de la Niceea (325 AD) a stabilit data Paștelui ca Duminica următoare cu lună plină pascală, luna plina care cade pe sau după echinocțiul de primăvară (primavara). "(Http : //catholicism.about.com/od/holydaysandholidays/f/Calculate_Date.htm)
[36] Christopher Clavius, Calendarului Roman al lui Gregorio XIII P.M., Restaurat și explicat, p. 54.