Evreii și Sabatul

Compromisul uitat!

Savanții evrei admit că Sâmbăta nu este Sabatul antic și original din Sfânta Scriptură.

Mark Twain, un faimos romancier și umorist facea o observatie surprinzătoare spunând: ’’De obicei durează mai mult de trei săptămâni să pregătești un discurs improvizat.’’ Oratorii publici au învățat cu usurință că trebuie multă gândire și pregătire pentru o prezentare sau dezbatere, ca aceasta să fie credibilă. Exista anumite tipuri de argumente pe care oratorii publici au învățat să nu le folosească. Chiar daca provoacă emotii, nu sunt logice. Așadar nu vor convinge pe nimeni.

Un argument frecvent adus în dezbaterile despre sabatul lunar este: ’’ Evreii nu au pierdut niciodată sabatul adevărat!’’ O astfel de declarație nu dovedește nimic! Ba mai mult, se încalcă două reguli ale argumentării:

1. Se face apel la autoritate pentru a dovedi punctul lor de vedere. În acest caz, evreii moderni sunt considerati o autoritate de încredere în ceea ce privește Sabatul.
   
   
2. Se folosește raționamentul cercului vicios ! Cu alte cuvinte folosesc ceea ce vor să demonstreze, ca și argument în sine ! A) Evreii se închină Sâmbăta așa că, B) Sâmbăta este sabatul pentru că: C) atunci se inchină evreii.

Adevărul nu este influențat de ceea ce crede sau practică un evreu de rând, Sâmbăta nu este sabatul Bibliei. Savantii evrei niciodată nu au ”pierdut„ sabatul, ba conștienți fiind au schimbat deliberat si cu bună știință calendarul după care sabatul era calculat. Iar aceasta s-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă încât este posibil ca evreii înșiși sa nu fie conștienți de urmările acestei schimbări de calendar.

Consiliul de la Nicea este de o mare importanță în istoria creștinismului, pentru că în acel timp păgânismul a invadat biserica și a deludat credința pură și apostolică a primilor creștini.

 Consiliul de la Nicea este deasemenea important și în istoria Iudaismului pentru că după asta, persecuțiile au luat amploare impotriva tuturor celor ce căutau să calculeze timpul conform Bibliei.

La Consiliul de la Nicea s-a rupt ultimul fir care lega creștinismul de rădăcinile ei strămoșești. Sărbătoare de Paști era până atunci sărbătorita în aceași timp cu Pastele Evreiesc și într-adevăr se sărbătorea conform calculelor fixate de Sinedriul din Iudeea, însă în viitor avea să fie fără calendarul evreiesc.¹

Constantin cel Mare, împăratul care a alcătuit consiliul pentru a-și promova propria agendă politică, a decretat cursul pe care creștinii urmau să-l apuce. El voia ca ei să se separe complet de mostenirea lor spirituală întemeiată în Iudaism. El stabilise ca în viitor nici o observare să nu se mai facă dupa calendarul evreiesc, argumentănd că:

Este de neconceput ca în cea mai sfântă dintre sărbători (Sărbătoarea de Paști) să folosim obiceiurile evreiești. De acum încolo să nu mai avem nimic în comun cu odiosul popor; Mântuitorul nostru ne-a arătat o altă cale. Ar fi chiar absurd dacă iudeii ar fi capabili să se laude că noi  nu putem celebra Paștele fără ajutorul regurilor lor de calculare calendaristică.²   

Această declarație a avut efecte catastrofale pe termen lung asupra metodei antice de socotire a timpului. Constantius, fiul lui Constantin, a mers chiar mai departe. Constantin scosese în afara legii folosirea calendarului evreiesc pentru sărbătorile creștine. Constantius a interzis-o și pentru evrei... ”Sub domnia lui Constantius (337-362) persecuțiile împotriva evreilor au ajuns la apogeu... socotirea calendarului fiind înterzisă sub amenințarea pedepselor severe.”³ Semnificația acestui fapt nu poate fi cuprins. În urma persecuțiilor intense,  evreii, însuși și-au modificat metoda de calcul a timpului. Patriarhul Hillel, ultimul președinte al Sinedriului, a fost el însuși responsabil de schimbarea care, în ultimă instanță, a condus la acceptarea Sâmbătei ca Sabat.

Condițiile mizere din Iudea au constituit ocazia actului de auto-renunțare din partea Patriarhului Hillel, care nu a fost pe deplin apreciată. Obiceiurile de a păstra secret modul de calculare al lunii noi al anului bisect și de a trimite mesageri să anunțe în comunitățile din ținuturile învecinate, timpurile de sărbătoare s-au păstrat până azi. Dar în timpul persecuțiilor lui Constantius ele s-au dovedit impracticabile și de niciun folos. Chiar și atunci când Sinedriul era prevenit cu privire la data anului bisect, evreii din comunitățile din țările îndepărtate erau lăsați în îndoială cumplită în legătură cu cele mai importante decizii religioase.  Cu scopul de a stopa toate aceste dificultăți și incertitudini, Hillel ll introduce un calendar final cu date fixe... Cu propria mână Patriarhul a distrus ultima legătură care mai ținea în unite comunitățile, dispersate în imperiile roman și persan, și Patriarhie.⁴

Faptul că această schimbare s-a produs cu peste 1600 de ani în urmă explică de ce oamenii cred că Sâmbăta este adevăratul Sabat fiindcă evreii se închină în ea. Învățații evrei, totuși, cunosc bine că a existat o completă schimbare a calendarului:

Declararea lunii calendaristice noi prin observarea Lunii Noi și anul nou prin momentul apariției primăverii, putea fi făcută doar de Sanhedrin. Pe timpul lui Hillel ll,... romani au interzis această practică. Hillel ll a fost astfel forțat să înființeze un calendar cu date fixe, ca efect Sanhedrinul oferea în avans aprobare pentru calendarele anilor viitori.⁵

Nu se poate accentua suficient că: savanții evrei sunt pe deplin informați că acest calendar pe care-l folosesc este diferit de cel stabilit de Yahuwah, și confirmat de Moise în cartea Exodului. Documentația istorică a acestui articol este luată în întregime din scrierile și afirmațiile evreilor. Ei afirmă nu numai că Sâmbăta(Ziua lui Saturn) nu este Sabatul Bibliei dar și că ei cunosc că așa este.

Schimbarea Calendarului

Savanții evrei cunosc că a existat o schimbare specifică a calendaruluicare a schimbat Sabatul. Rabinul Louis Finkelstein a fost un bine-cunoscut și respectat învățat evreu. Comunitate Evreiască Mondială l-au desemnat pe   Finkelstein ca unul dintre cei 120 de evrei de frunte care a reprezentat o ”candelă a Iudaismului” pentru lumea întreagă. Într-o scrisoare datată în 20 Februarie 1939, Finkelstein a admis clar,”Calendarul evreiesc a fost stabilit în secolul patru.” ⁶

Heinrich Graetz,în lucrarea sa voluminoasă de șase volume publicată de Societatea Evreiască din America, a admis ”Chiar și socotirea calendarului și comerțul cu articole de uz religios au fost interzise ” în secolul patru.⁷

Mulți oameni afirmă că, deoarece calendarul papal gregorian deține un ciclu săptămânal continuu de șapte zile fiecare , săptămâna folosită astăzi a fost făcută să se potrivească săptămânii de șapte zile evreiești. De aceea ei concluzionează că Sâmbăta reprezintă Sabatul Zilei a Șaptea din Scriptură. O astfel de presupunere, totuși, nu face diferența dintre caracteristicile unui  calendar solar și modul cum funcționează calendarul luni-solar biblic.

Sabatul Antic Diferit

Sabat Lunar

Învățații evrei cunosc că Sabatul așa cum era observat de credincioși, de la Creațiune până în secolul patru, nu a aparținut ciclului săptămânal continuu. Mai degrabă, lunile calendaristice urmau fazele lunii. Ciclul săptămânal fiind repornit cu fiecare lună nouă. De aceea, Sabatul Zilei a Șaptea nu făcea parte dintr-un ciclu continuu așa cum se întâmplă cu Sâmbăta modernă.

Luna Nouă încă există, și Sabatul la origini era dependent de lunație... La început, Luna Nouă era serbată în același fel ca și Sabatul; gradual ea a scăzut în importanță în timp ce importanța Sabatului a devenit din ce în ce mai mare, o zi a religiei și umanității, a meditației religioase și a instruiri, o zi de pace și delectare a sufletului.⁸

Evreii de azi încă mai calculează sărbătorile religioase anuale prin metoda luni-solară de măsurare a timpului. Din acest motiv Paștele evreiesc (Pascha) și Ziua Ipășirii(Yom Kippur) se mută de la o dată la alta în ciclul săptămânal continuu al calendarului gregorian. Sabatul lor săptămânal, totuși nu mai are nici o legătură cu fazele lunii.

Mulți cred că, dacă evreii se închină Sâmbăta, săptămâna biblică a fost un ciclu continuu întotdeauna și doar sărbătorile anuale au fost legate de lunație. Această presupunere nu este susținută și de savanții evrei.

Aici, cei mai mulți încercă să demonstreze că Sâmbăta reprezintă Sabatul Biblic și greșesc. Ei presupun că, deoarece Evreii se închină Sâmbăta, ciclul săptămânal a fost întotdeauna continuu și doar sărbătorile anuale aveau conexiune cu lunația. Acest lucru nu este împărtășit de învățații evrei. Ei sunt în cunoștință de cauză cu privire la Sabatul antic că nu ar fi putut forma un ciclu săptămânal continuu, deoarece era legat de fazele lunii. Acest fapt evident este recunoscut Enciclopedia Universală Evreiască: “Odată cu creșterea în importanță a Sabatului ca zi de consacrare și accentuarea pusă pe semnificația numărului șapte, săptămâna s-a îndepărtat tot mai mult de conexiunile ei lunare. . .”⁹

Probabil că schimbarea de la Sabatul, strâns conectat la fazele lunii la Sâmbăta zilei lui Saturn, aflat pe un ciclu continuu săptămânal, s-a desfășurat pe timpul  calendarului cu ”date fixe” a lui Hillel ll. El a făcut mai mult decât să descopere regurile sale de socotire a calendarului. Se pare că este responsabil, deasemenea, de introducerea Sâmbătei (Ziua lui Saturn) deoarece atunci când a fixat calendarul, a introdus și ”regurile de amânare.” Mai înainte, aceste reguli nu erau necesare deoarece sărbătorile anuale și Sabatele se observau pe același calendar luni-solar .Dar când sărbătorile anuale erau calculate pe calendar luni-solar iar Sabatul săptămânal pe un calendar solar,diferit, au existat conflicte ocazionale. Astfel că a apărut nevoia pentru noi ”reguli de amânare”.

Saducheii: Autoritățile  Calendației

Ocazional o persoană bine-intenționată va argumenta: ”Dar dacă calendarul ar fi fost greșit pe timpul lui Yahushua, El l-ar fi corectat!” Este adevărat, ceea ce ne descoperă că israeliții încă mai foloseau calendarul Creațiunii în primul secol. La acel timp, Marele Preot era responsabil cu calendarul. Era responsabilitatea sa să declare Luna Nouă  și când era nevoie să se intercaleze o  a treisprezecea lună calendaristică. Marele Preot provenea, întotdeauna, din partida saducheilor. Este semnificativ. Deși crezurile saducheilor nu erau lipsite de eroare, ei, asemenea lui Yahushua, respingeau  legile tradiției orale, omenești. Ei susțineau Torah, cărțile lui Moise, ca singura sursă de autoritate divină.

Yahushua a arătat că ”tradiția omenească” impusă de ferisei era o sarcină oneroasă ce desparte pe om de Făcătorul său. El, în repetate rânduri a denunțat cu vehemență multitudinea de reguli și tradiții, cerute de farisei. Aceste reguli omenești erau o povară și o frână în calea adevărului.  La scurt timp înainte de moartea Sa, Yahushua a făcut o ultimă încercare de a mișca inimile acelor ipocriți.  Predica Sa, înregistrată în Matei 23, reprezintă îcercarea de a frânge inimile lor pentru a le întoarce la adevăr.   

Rezultatul înălțării regulilor și tradițiilor omenești la același nivel cu legea divină a fost decăderea spirituală. ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că străbateți marea și uscatul ca să faceți un prozelit , și cănd l-ați făcut, îl faceți un fiu al gheenei de două ori mai rău de cât voi.(Matei 23:15) 

În ultimă istanță, fariseii au triumfat. Partida saducheilor care era responsabilă cu calendarul biblic, a încetat să  mai existe după distrugerea Ierusalimului.

Odată cu distrugerea Templului(70 A.D.), saducheii au dispărut cu toții, lăsând afacerea calendarului în mâinile  fariseilor. De atunci în colo, viața iudeilor a fost ordonată de farisei ; întreaga istorie a iudaismului a fost reconstruită din punctul de vedere al fariseilor, și Sanhedrinul din trecut a fost investit cu un nou aspect. Un nou lanț de tradiții s-a adăugat vechii tradiții preoțești (Abot 1:1). Fariseismul a conturat caracterul iudaismului, viața și gândirea evreului pentru tot viitorul. ¹⁰

Fariseii, singurii rămași să–și impună regulile și regulamentele asupra tuturor.Tradiția orală a fariseilor a fost înregistrată în Talmud și a devenit Iudaism Rabinic. Calendarul folosit de iudei astăzi nu nimic altceva decât o pervertire a calendarului original.A fost corupt de tradițiile omenești ale fariseilor  scrise în Talmud! The Pharisees alone remained to impose their rules and regulations on all.   Rabinul Louis Finkelstein, cita mai devreme:

Faraseismul a devenit  Talmudism ... [Dar]  spiritul anticului fariseu a supraviețuit nealterat.Când un evreu ...studiază Talmudul, el repetă, în fapt, argumentațiile folosite de academiile palestiniene...  Spiritul doctrinei [Fariseilor]a rămas trează și vitală . . .Fariseii antici au călătorit din Palestina în Babilonia; din Babylonia în Africa de Nord, Italia, Spania, Franța și Germania; de aici în Polania, Rusia, și în general în Europa de Est.¹¹

 Tradiția talmudică învață că dacă cineva pierde ordinea zilelor și nu știe când este Sabat, tot ce are de făcut este să se închine în cea de a șaptea zi. Acesta este raționamentul folosit pentru a justifica păzirea Sabatului ca Sabatul zilei a șaptea.  

Tradiția talmudică învață că, dacă cineva pierde ordinea datelor când trebuie să fie Sabat, tot ce trebuie  să facă este să se închine la fiecare șapte zile. Reprezintă modul rațional de a justifica păzirea Sâmbătei ca Sabat de ziua a șaptea.

Talmud își derivă autoritatea din poziția deținută de academiile antice (i.e. Farisee). Învățătorii acestor academii, atât din Babilonia cât și din Palestina, au fost considerați succesorii vechiului Sinedriu... În prezent, evreii nu mai au autoritate centrală în exercițiu comparabilă în statut cu vechiul Sinedriu sau cu academiile antice. De aceea, orice decizie cu privire la religia evreiască trebuie bazată pe Talmud ca rezumat ultim a acelor autorități (fariseice) care au existat ¹²

Notați că Finkelstein însuși afirmă că Talmudul aparține tradițiilor fariseilor. Este aceleași ”tradiții omenești ”pe care Mântuitorul le-a denunțat atât de vehement în timpul misiunii Sale. Este semnificativ faptul că tradiția fariseică a fost cea care a permis îndepărtarea evreilor de Sabatul original. Capitolul 7 din ” Tractate Shabbath ” afirmă:”Cineva care călătorește în deșert și nu știe în ce zi este Sabatul, trebuie să numere șase zile din ziua în care a realizat că a pierdut Sabatul și să o observe pe a șaptea.” ¹³

Calendarul Creatorului

Argumentul că toți credincioșii trebuie să se închine Sâmbăta( Ziua lui Saturn) deoarece așa fac evreii, se bazează pe o presupunere greșită că evreii s-au închinat întotdeauna în adevăratul Sabat și nu altfel. Declarații din gura evreilor înșiși dovedesc că această presupunere este greșită. Ei au schimbat Sabatul atunci când au schimbat calendarul pe care Sabatul era calculat.

 Sabatul nu este o instituție făcută de om. A fost stabilit pe cale divină de Creator. Astfel că nicio autoritate pământească, fie papa, fie evrei, nu au dreptul să hotărască o altă zi de închinare diferită sau o altă metodă de calcul a datei. Sabatul reprezintă un semn perpetuu de loialitate între Creator  și creturile Sale. “Păziți, într-adevăr, Sabatele Mele căci ele sunt un semn între mine și voi de-a lungul generațiilor: ca să știți că Eu sunt Yahuwah care vă sfințește. Să păziți Sabatul de aceea; pentru că este sfânt. (Exod 31:13-14)

Toți cei ce vor să onoreze pe Creatorul lor prin ascultare de El și prin închinare în Sabatul Său nu vor privi deloc la tradițiile evreiești nici la calendarul catolic. Ci mai degrabă, se vor închina Lui în Sabatul Sfânt calculat pe calendarul original, luni-solar,stabilit de Creator.

---

Click here to watch the video!