Pe măsură ce lumina continuă să se răsfrângă asupra metodei rânduite de Creator pentru măsurarea timpului, și anume metoda calendarului luni-solar, tot așa continuă să existe și opoziția față de acest adevăr. De îndată ce o obiecție primește răspuns, o alta este pusă în loc.
O obiecție, în special, care este frecvent ridicată de cei care nu și-au luat sincer timp pentru a studia în detaliu acest subiect foarte important, este povestirea biblică despre mană. Unii folosesc tăcerea Scripturii cu privire la modul în care mana urma să se raporteze la zilele Lunii Noi și a 30-a zi a lunii, ca o „dovadă” că Sabatul Lunar nu este bazat pe Scriptură.
Obiecția arată cam așa:
„Exod 16 prevede că mana avea să cadă numai în cele șase zile de lucru, dar niciodată în Sabatul zilei a șaptea. Nu există nici o mențiune cu privire la mană în raport cu Luna Nouă sau a 30-a zi a lunii. De aceea, copiii lui Israel trebuie să fi observat un ciclu săptămânal, așa cum facem noi azi.”
Deși este adevărat că Exod 16 nu oferă detalii cu privire la modul în care mana avea să se raporteze la Ziua Lunii Noi sau la a 30-a zi a lunii1, Scriptura nu este în totalitate tăcută în această privință. Foarte mulți au presupus că poporul Israel a mâncat doar mană timp de patruzeci de ani. Totuși, acest lucru este pur și simplu neadevărat.
În Exod 12:30-32, citim:
Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi lui Yahuwah, cum aţi zis. Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.” (Vezi Exod 12:30-32)
Atunci când, în cele din urmă, faraon a fost de acord să-i lase pe copiii lui Israel să plece în libertate, i-a trimis departe cu toate turmele lor. Deși nu putem ști cu certitudine numărul exact de animale pe care copiii lui Israel le-au luat cu ei, putem concluziona cu siguranță că acestea trebuie să fi fost cel puțin de ordinul sutelor de mii, deoarece la exod, din Egipt au ieșit 600.000 de bărbați, afară de femei și copii. (Exod 12:37). Exodul nu a fost o mișcare de proporții mici! Copiii lui Israel au primit multe binecuvântări de la Yahuwah în timpul șederii lor în Egipt.
Jertfele enumerate în primele trei capitole din Levitic atestă abundența de animale ale poporului Israel2. De exemplu:
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când cineva dintre voi va aduce un dar lui Yahuwah, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă de parte bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa Cortului întâlnirii, înaintea lui Yahuwah, ca să fie plăcut lui Yahuwah. (Vezi Leviticul 1:2-3.3)
Pe lângă faptul că puteau să mănânce carnea provenită de la vitele lor, copiii lui Israel aveau uleiuri și făină de grâu cu care pregăteau masa. Acest lucru se regăsește în instrucțiunile date de Yahuwah pentru sfințirea preoților:
„Iată ce vei face pentru ca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi: Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur. Fă, cu făină aleasă de grâu, nişte azime, turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn (să le faci cu făină de grâu). Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa Cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.” (Exodul 29:1-4, VDC)
Faptul că Israel a
fost binecuvântat cu ulei de măsline și făină în timpul șederii în pustie,
poate fi regăsit și în porunca lui Yahuwah în ceea ce privește candelele
cortului și pâinile pentru punerea înaintea Lui.
„Yahuwah a vorbit lui Moise şi a zis: „Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat. Să iei floare de făină și să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă. Să le pui în două şiruri, câte şase în fiecare şir, pe masa de aur curat, înaintea lui Yahuwah. . . . Pâinile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea lui Yahuwah. Aceasta este o lege veşnică.” (Vezi Leviticul 24:1-9)
Nu numai că Israelul a fost binecuvântat cu belșug de animale, ulei, făină cu care să pregătească mâncarea, dar, de asemenea, li s-a permis să cumpere și să facă comerț, dacă era nevoie, cu diferitele popoare cu care veneau în contact în mod providențial. Acest lucru se vede clar în porunca lui Yahuwah către Moise când copiii lui Israel se pregăteau să treacă prin Seir în țara lui Esau.
„Yahuwah mi-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte. Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine. Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint chiar şi apa pe care o veţi bea. Căci Yahuwah te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în acest mare pustiu. Iată, de patruzeci de ani de când Yahuwah este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.” (Vezi Deuteronom 2:2-7)
Mulți au interpretat greșit nemulțumirea Israelului cu privire la mană, din Numeri 11, considerând că li s-a permis să mănânce doar mană.
„Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” (Numeri 11:4-6, VDC)
Plângerea lui Israel că „nu mai este nimic, decât mana aceasta” a fost în mod clar o exagerare care reflecta pofta lor de carne în exces și luxul de care mulți dintre ei s-au bucurat în Egipt. Trebuie să ne amintim că mulți dintre egipteni s-au alăturat poporului Israel în timpul exodului lor din țara Egiptului.
„Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.” (Exodul 12:37-38, VDC)
Israel a fost binecuvântat nu doar cu turme, ulei și făină pentru pregătirea hranei, ci i s-a permis, deasemenea, să cumpere și să comercializeze cu o varietate de popoare cu care, providențial, erau puși în contact. |
Cel mai probabil, egiptenii care au plecat împreună cu poporul Israel, erau cei care făceau cele mai multe plângeri, dorind cu încăpățânare alimentele de bază pe care le avuseseră înainte.
Cu siguranță că mana nu a fost singura hrană disponibilă pentru Israel în timpul șederii lor în pustie. Acest lucru este atestat în continuare de faptul că Israel nu a primit mană decât din a doua lună petrecută în pustie.
Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului. Și Yahuwah a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit plângerile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne (prepelițe), şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine (mană); şi veţi şti că Eu sunt Yahuwah Dumnezeul vostru.” (Vezi Exodul 16:1, 11-12)
Ce au mâncat copiii lui Israel în prima lună în pustie? Mâncau din belșugul lor de animale, precum și din proviziile obținute atunci când i-au jefuit pe egipteni.
Atunci care a fost scopul manei, dacă nu acela de a hrăni poporul? Scopul principal al manei a fost de a-l învăța pe Israel mecanismul calendarului ceresc al lui Yahuwah, care a fost stabilit și decretat la Creație.
„Elohim a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; (Geneza 1:14)
Scopul manei era să clarifice modul cum puteau fi calculate Zilele de Sabat. Mana cădea doar în cele șase zile lucrătoare care precedeau fiecare Sabat de Ziua a Șaptea. Yahuwah și-a testat poporul Său să vadă dacă ascultă de Legea Sa. |
Probabil că mana nu a căzut în ziua Lunii Noi sau în a 30-a zi a lunii, deoarece nu era necesar. Copiii lui Israel au fost binecuvântați cu o abundență de resurse și aveau multe alimente pe lângă mana cerească. Acest lucru ar explica de ce gătitul nu era interzis în aceste zile. Scopul manei a fost de a clarifica modul de calcul al zilelor de Sabat. Probabil că mana cădea numai în cele șase zile de lucru care precedau fiecare Sabat al zilei a șaptea.
Yahuwah își testa poporul ca să vadă dacă asculta de Legea Lui.
Yahuwah a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” (Vezi Exodul 16:4-5)
Yahuwah, în marea Lui îndurare și înțelepciune infinită, învăța pe Israel ceea ce uitase în 400 de ani, și anume, calendarul Lui! Astăzi, Tatăl nostru iubitor Își restaurează din nou calendarul. El îi pune la încercare pe cei care pretind că îi aparțin, pentru a vedea dacă vor umbla în Legea Lui. Vrei tu, astăzi, să te alături credincioșilor lui Yahuwah? Promiți să fii loial față de Yahuwah, și să te angajezi în respectarea zilelor sfinte din calendarul Său?
Căci El este Elohim al nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu. (Vezi Psalmul 95:7-8.)
Alegerea îți aparține....
1 Este demn de remarcat faptul că Scriptura nu oferă detalii cu privire la modul în care mana s-ar referi la zilele de sărbătoare. De exemplu, nu există nici o mențiune care să arate dacă mana cădea sau nu în Ziua Ispășirii, care urma să fie o zi solemnă de post și abținere de la lucru (Leviticul 23:27-32). Totuși, acest lucru nu dovedește că Ziua Ispășirii nu făcea parte din calendarul ebraic!
2 Chiar și având în vedere cantitatea mare de sacrificii necesare și consumul regulat de carne de către copiii lui Israel, este probabil ca numărul de animale să fi crescut exponențial (deoarece se înmulțeau) în timpul șederii lui Israel în pustie.
3 În Numeri capitolele 28 și 29 poți găsi lista extinsă de sacrificii și ofrande prescrise.
