Biserica Catolică a fost întotdeauna foarte deschisă cu privire la rolul ei în schimbarea calendarului. Sabatarienii moderni au presupus că Sâmbăta este Sabatul biblic, dar Biserica Catolică însăși nu a negat niciodată rolul pe care l-a jucat în respingerea Sabatului biblic luni-solar și în promovarea zilei Soarelui (Dies Solis) ca zi de închinare în locul acestuia.
Decizia Consiliului de la Niceea de a pune deoparte calendarul biblic a fost pur și simplu confirmată de Constantin în edictul regal. Episcopii au dorit să distrugă orice legătură cu iudaismul. Antisemitismul a jucat deci un rol foarte important, așa cum se poate vedea în declarația citată anterior de Constantin: "Să nu avem nimic în comun cu acest popor odios [evreii]. . . . "(1)
Într-un interviu radio în data de 5 ianuarie 2006, Patrick Madrid a indicat acest lucru:
A fost o schimbare clară între cerințele Vechiului Testament: ritualurile și cerințele legământului Mozaic se ocupă de închinarea în ziua Sabatului și de jertfele de animale, și astfel de lucruri. Astfel că ei au vrut să arate că religia creștină era diferită de iudaism. Provenea din iudaism, dar era distinctă.(2)
În încercarea de a arăta această distincție, nu au schimbat doar respectarea Sabatului zilei a șaptea în Duminica calendarului iulian, ci toate sărbătorile anuale care, până la acea vreme erau încă păstrate, au fost înlocuite cu sărbători păgâne populare, dându-le o tentă creștină și fiind numite cu nume creștine.
Pentru a converti cu numele pe păgâni la creștinism, Roma a urmărit politica sa obișnuită, a luat măsuri ca sărbătorile creștine și cele păgâne să fie amalgamate, și, printr-o ajustare complicată, dar inteligentă a calendarului, în general, nu a fost o chestiune dificilă, ca păgânismul și creștinismul - acum mult scufundat în idolatrie. . . să bată palma. (3)
T. Enright, Episcop al Bisericii Sf. Alfons, a afirmat în mod clar:
Biserica Catolică a dat legea care ne obligă să păzim duminica. Biserica a făcut această lege la mult timp după ce Biblia a fost scrisă. Prin urmare această lege nu este în Biblie. Biserica Catolică a abolit nu doar Sabatul, ci și toate celelalte sărbători evreiești.(4)
În aceeași scrisoare, Enright oferă $ 1000 "oricui poate să îi dovedească, doar cu Biblia, că este păcat grav să nu păzeşti duminică ca zi sfântă." Nu se poate nega faptul că Biserica Catolică este responsabilă pentru această modificare:
Cele Zece Porunci, sau Decalogul. . . Scris cu degetul lui Dumnezeu pe cele două table de piatră, acest cod Divin a fost primit de la Cel Atotputernic prin Moise în mijlocul tunetelor de muntele Sinai. . . Hristos a rezumat aceste porunci în două precepte ale iubirii - iubirea lui Dumnezeu și iubirea față de aproapele; El le-a proclamat ca legăminte în conformitate cu Legea cea nouă în Mat., XIX și în Predica de pe Munte (Mat., V). De asemenea, El le-a amplificat sau le-a interpretat,. . . Biserica, pe de altă parte, după ce a schimbat ziua de odihnă din Sabatul evreiesc, sau ziua a șaptea a săptămânii, în prima zi a săptămânii, a făcut ca cea de-a treia poruncă să se refere la duminică ca zi ce trebuie păstrată în sfinţenie ca Zi a Domnului. Consiliul de la Trent (Sesiunea. VI, canonul. XIX) îi condamnă pe cei care neagă că Cele Zece Porunci sunt obligatorii pentru creștini. (5)
Nu este prea corect să îi acuzăm pe catolici de necinste în timp ce de-a lungul istoriei ei au spus că biserica lor a schimbat ziua de închinare în duminică. În continuare este o selectare de probe din numeroasele declarații făcute de catolicii sinceri, prin care se atestă că ei sunt responsabili pentru schimbarea calendarului care a transferat închinarea către dies Solis:
"Duminica ... este pur și simplu o creație a Bisericii Catolice." American Catholic Quarterly Review, Ianuarie 1883.
"Duminica ... este doar legea Bisericii Catolice ..." American Sentinel (Catholic), Iunie 1893.
"Duminica este o instituție catolică și cerinţa sa de a fi respectată poate fi apărată doar pe baza principiilor catolice ... De la începutul până la sfârșitul Scripturii nu există nici-un singur pasaj care să justifice transferul închinării publice de la ultima zi la prima zi a săptămânii. " Catholic Press, Sydney, Australia, August 1900
"Ei [protestanții] consideră că este de datoria lor să păstreze duminica ca zi sfântă. De ce? Pentru că Biserica Catolică le spune să facă acest lucru. Ei nu au nici un alt argument. . . Respectarea duminicii ajunge, astfel, să fie o lege eclesiastică cu totul distinctă de legea divină a respectării Sabatului. . . Autorul legii duminicale. . . este Biserica Catolică. " Ecclesiastical Review, Februarie 1914.
Întrucât această schimbare a avut loc cu mult timp în urmă, oamenii de astăzi au uitat faptele istoriei. Este imposibil de a găsi Sabatul biblic folosind un calendar păgân; Prin urmare, sâmbătă, nu poate fi adevăratul Sabat. Neştiind acest lucru, sabatarienii de sâmbătă au presupus că sâmbăta este Sabatul care a fost înlăturat ca zi de închinare. Este adevărat că există o mulțime de citate din scriitori catolici care se referă la sâmbătă ca "Sabat":
"Desigur Biserica Catolică pretinde că schimbarea (Sabatului din Sâmbătă în Duminică) a fost acţiunea sa ... Și aceasta este un semn al autorității sale ecleziastice în lucrurile religioase". H. F. Thomas, Cancelarul Cardinalului Gibbons.
"Duminica se fondează, nu pe Scriptura, ci pe tradiție, și este în mod clar o instituție catolică. Întrucât nu există nici o bază scripturistică pentru transferul zilei de odihnă de la ultima la prima zi a săptămânii, protestanții ar trebui să păstreze Sabatul lor, Sâmbătă și, astfel să îi lase pe catolici ca singuri păstrători ai Duminici. " Catholic Record, Septembrie 17, 1893.
"Protestantismul, discreditând autoritatea Bisericii [romano-catolice], nu au niciun argument plauzibil pentru teoria sa cu privire la Duminică, și în mod logic, ar trebui să păstreze Sâmbătă ca Sabat." John Gilmary Shea, American Catholic Quarterly Review, Ianuarie 1883.
"Poate cel mai îndrăzneț lucru, schimbarea cea mai revoluționară pe care Biserica a făcut-o vreodată, a avut loc în primul secol. Ziua sfântă, Sabatul, a fost schimbat de la Sâmbătă la Duminică. "Ziua Domnului" a fost aleasă, nu dintr-o poruncă menționată în Scripturi, ci din propriul sentiment de putere al Bisericii ... Oamenii care cred că Scripturile ar trebui să fie singura autoritate, ar trebui să devină în mod logic Adventişti de ziua a şaptea [sic .], și să păstreze Sâmbăta ca zi sfântă. " St. Catherine Church Sentinel, Algonac, Michigan, Mai 21, 1995.
"Nu este fiecare creștin obligat să sfințească Duminica și să se abțină în acea zi de la munca inutilă de slujitor? Nu este respectarea acestei legi, printre cele mai importante dintre îndatoririle noastre sacre? Însă aţi putea citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa, și nu veți găsi nici un singur rând care să autorizeze sfințirea Duminicii. Scripturile impun respectarea religioasă a Sâmbetei, o zi pe care noi niciodată nu o păzim. "James Cardinalul Gibbons, credința părinților noștri (1917 edition), p. 72-73 (ediția 16-lea, p 111;. 88-Edition, p 89).
Faptele istoriei au fost uitate de cei mai mulți oameni, mulți scriitori catolici au folosit terminologia săptămânii planetare (adică, "Sâmbătă"), ceea ce ar putea fi considerat a fi o înșelătorie. De asemenea, este probabil ca mulţi dintre scriitorii catolici să fi avut cunoștință de istoria completă din spatele săptămânii moderne. Totuși savanții catolici au știut întotdeauna adevărul. Așa cum se menționează savantul catolic conservator și apologet Patrick Madrid:
Calendarul pe care îl utilizăm, inclusiv adventiștii îl folosesc, nu este doar un calendar ce a fost conceput de către Biserica Catolică, ci este, de asemenea, un calendar care se bazează pe anul solar, nu pe cel lunar. Și calendarul evreiesc, care a fost folosit în timpul lui Hristos. . . era un calendar lunar, care este mai scurt decât anul solar cu câteva zile. Deci, marea ironie constă în faptulcă, înşişi Adventişti de Ziua a Șaptea a șaptea nu se închină exact în Sabatul pe l-au ţinut iudeii din timpul lui Hristos.(6)
De-a lungul secolelor, întrucât faptele istoriei au fost uitate, s-a presupus că sâmbăta ar fi Sabatul biblic al zilei a șaptea. Cu toate acestea, atunci când calendarul iulian a fost pus în aplicare pentru creștini pentru utilizare bisericească, la acel timp nimeni nu confunda dies Saturni cu Sabatul. Toţi ştiau că acestea erau două zile diferite ce aparţineau unor sisteme calendaristice distincte. Un exemplu excelent al înlocuirii intenţionate sau neintenţionate a zilei de "Sâmbătă" cu ziua "Sabatului" se găsește în canoanele Consiliului din Laodicea.
Dupa edictul de la Niceea, creștinii apostolici au continuat să se închine după calendarul luni-solar. Conciliul din Laodicea a fost convocat la aproximativ 40 de ani mai târziu, pentru a pune în aplicare acceptarea "Zilei Domnului", în locul Sabatului lunar.
Prin urmare, în conformitate cu realizarea scopului lui inițial, a devenit acum necesar ca biserica să se asigure din punct de vedere legislativ de stingerea acestor controverse, și interzicerea respectării Sabatului, astfel încât să fie anihilat puternicul protest [împotriva cultului de Duminică]. Iar acum. . . "adevărata poruncă divină" a lui Constantin și a consiliului său de la Niceea, prin care nu ar trebui să avem "nimic în comun cu evreii", a devenit baza și autoritatea legislației, pentru a zdrobi cu desăvârşire respectarea Sabatului Domnului și a stabili respectarea Duminicii în locul său. (7)
Canon 29 al Consiliului din Laodiceea prevede:
Creștinii nu ar trebui să iudaizeze și să fie inactivi Sâmbăta, ci să lucrează în acea zi; dar Ziua Domnului ei o vor onora în mod special, și, fiind creștini, dacă este posibil trebuie să nu facă nici o lucrare în ziua aceea. Dacă totuși,vor fi găsiţi iudaizând, aceştia vor fi excluși de la Hristos.
Episcopului romano-catolic, Karl Joseph von Hefele (1809-1893), prevede că termenul "Sâmbătă" apare în traducerile moderne. Vom Hefele este o autoritate foarte credibilă cu privire la alegerea cuvântului original utilizat la Consiliul de la Laodiceea. El este un savant german, teolog și profesor de istoria Bisericii, a studiat la Universitatea din Tϋbingen. Una dintre cele mai mari lucrări ale sale a fost Istoria Sinoadelor Bisericii din Documentele originale. În calitate de episcop și teolog, el a avut cu siguranță acces la documente originale, din arhivele Vaticanului!
Potrivit lui von Hefele, cuvântul original utilizat atât în greacă cât și în latină a fost de fapt "Sabat." Cuvântul "anatema" (anatema) a fost utilizat în loc de "excluși". Versiunea latină în mod clar nu conține nicio referire la dies Saturni (Sâmbătă), ci foloseşte Sabatto, sau "Sabat":
Quod non oportet Christianos Judaizere et otiare in Sabbato, sed operari in eodem die. Preferentes autem in veneratione Dominicum diem si vacre voluerint, ut Christiani hoc faciat; quod si reperti fuerint Judaizere Anathema sint a Christo.
Acest lucru indică faptul că: la momentul schimbării calendarului creștinii nu au confundat Sâmbăta ca fiind Sabatul. Toată lumea știa că dies Saturni a fost recent mutat de la prima zi a săptămânii păgâne la ultima zi a săptămânii păgâne, în timp ce Sabatul era ziua a șaptea a calendarului Luni-solar evreiesc, cu care nimeni nu dorea să fie asociat. Din nou, acestea erau două zile diferite ce se bazau pe două sisteme calendaristice distincte.
Eusebiu de Cezareea, un istoric bisericesc contemporan cu Constantin si un frecvent lingușitor al acestuia, este de multe ori citat în ceea ce privește legea duminicală din acel timp. În general, se crede că el a fost preotul care l-a botezat în cele din urmă pe Constantin, cu puțin înainte de moartea sa. La ceremoniile de deschidere ale Consiliului de la Niceea, Eusebiu a stat la dreapta lui Constantin și a dat semnalul de deschidere. (8) Eusebiu a fost foarte clar cu privire la faptul că înălțarea dies Solis a fost în locul Sabatului evreiesc și nu în locul lui dies Saturni.
Orice lucru care trebuia făcut în ziua de sabat, a fost transferat la ziua Domnului, fiind socotit mai adecvat, și mai important , mai primordial, și mult mai onorabil ca Sabatul evreiesc. (9)
Acesta a fost momentul când Sylvester I, episcopul Romei din timpul Consiliului de la Niceea, a încercat să redenumească zilele săptămânii păgâne cu numele biblice ale zilelor săptămâni. "Aceasta a fost epoca lui Constantin cel Mare, atunci când poziția publică a Bisericii s-a îmbunătățit atât de mult, a avut loc o schimbare care trebuie să fi fost cu siguranță foarte vizibilă în Roma." (10)
Catolici, știind foarte bine că nu există nici un motiv biblic pentru închinarea de duminică, au văzut cât de inconsecvenţi sunt protestanții.
"Este bine să le reamintim prezbiterienilor, baptiștiilor, metodiștiilor, precum și tuturor celorlalți creștini, că Biblia nu îi susţine în respectarea Duminicii. Duminica este o instituție a Bisericii Romano-Catolice, iar cei care țin această zi păzesc o poruncă a Bisericii Catolice. "Priest Brady, într-un interviu redat în The News, Elizabeth, New Jersey, Martie 18, 1903.
"Pe
Cine Respectăm și Cui îi Aducem Un Omagiu Prin Păzirea Duminicii
ca Zi Sfântă?
Din
aceasta putem înțelege cât de mare este autoritatea bisericii în
interpretarea sau în explicarea poruncilor lui Dumnezeu - o
autoritate care este recunoscută de practica universală a întregii
lumi creștine, chiar de către acele secte care pretind că pentru
ele Sfintele Scripturi sunt singura regulă de credință, din moment
ce ei nu observă ca zi de odihnă, ziua a șaptea a săptămânii ce
este cerută de Biblie, ci prima zi. Despre care știm că trebuie
păstrată sfântă, doar din tradiția și învățătura Bisericii
Catolice. " Henry Gibson, Catechism
Made Easy,
#2, 9th edition, vol. 1, pp. 341-342.
Un catolic care crede că Hristos a înviat Duminica este mult mai stabil decât un protestant care păzeşte Duminica, şi pretinde că îşi bazează toată credința sa pe Biblie și doar pe Biblie. Catolicii aşează tradiția și decretele papilor lor mai presus de Biblie, astfel încât nu există nici o inconsistenţă din partea lor să creadă că Duminica este ziua învierii. Pentru ei, adevărul este ceea ce tradiția și decretele papei lor declară a fi.
Cu toate acestea, ca un protestant să denunțe catolicii pentru că se bazează pe tradiție, mai degrabă decât pe Biblie, și totuși el însuşi să se închine Duminica, este într-o mare contradicţie. Mai mult decât atât, evreii și sabatarienii de Sâmbătă care insistă că exactitatea zilei de închinare contează pentru Yahuwah, şi apoi păstrează ziua a șaptea a calendarului planetar păgân, se află într-o şi mai mare contradicţie! Dacă este important să ne închinăm în adevărata zi de sabat, atunci calendarul inițial, stabilit de Yahuwah la creațiune, trebuie să fie utilizat pentru a calcula când are loc acest Sabat.
Atunci când faptele istorice ale calendarului iulian sunt înțelese, se stabilește în mod clar faptul că Duminica nu este singura zi de închinare ce se bazează pe calendarul păgân. Sâmbăta, dies Saturni, la origine prima zi a săptămânii planetare este o contrafacere a adevăratei zile a Sabatului Biblic al zilei a șaptea.
Un vechi proverb afirmă: "Cel care controlează calendarul, controlează lumea." Cine te controlează? Ziua în care te închini, calculată prin calendarul pe care îl foloseşti, dezvăluie cărei Divinităţi / divinităţi te închini.
(1) Heinrich Graetz, History of the Jews, (Philadelphia: The Jewish Publication Society of America, 1893), Vol. II, pp. 563-564.
(2) Patrick Madrid, comments on “Open Line,” EWTN, Global Catholic Radio Network, Januarie 5, 2006.
(3) Alexander Hislop, The Two Babylons, (New Jersey: Loizeaux Brothers, 1959), p.105, subliniere adăugată.
(4) Letter by T. Enright, Bishop of St. Alphonsus Church, St. Louis, Missouri, June, 1905, subliniere adăugată.
(5) Charles George Herbermann, Knights of Columbus Catholic Truth Committee, The Catholic Encyclopedia, (Harvard University: Encyclopedia Press, 1908), p. 153, subliniere adăugată.
(6) Patrick Madrid on “Open Line,” EWTN, Global Catholic Radio Network, Januarie 5, 2006. Pentru a citi sau asculta în întregime comentariile lui Madrid, accesați: 4angelspublications.com/articles/catholic_scholar.php.
(7) A. T. Jones, The Two Republics, (Ithaca, Michigan: A. B. Publishing, Inc., n.d.), p. 321, subliniere adăugată.
(8) Catholic Encyclopedia, “Eusebius of Caesarea,” www.NewAdvent.org.
(9) Eusebius, Commentary on the Psalms, Psalm 91 (Psalm 92 in the A.V.), în J. P. Migne, Patrologia Graeca, Vol. 23, column 1172, traducerea autorului, așa cum este citat în R. L. Odom, Sunday Sacredness in Roman Paganism,Review & Herald Publ. Assoc., 1944, p. 141.
(10) “Pope Sylvester I” (d. December 31, 335), Catholic Encyclopedia, www.newadvent.org.