Print

Recuperarea Sabatului Pierdut

În mod frecvent  este pusă întrebarea, „A permis Yahuwah cu adevărat ca Sabatul Său să se piardă?” Răspunsul dat în Plângeri 2:6 este: da. „Yahuwah a făcut ca sărbătorile solemne (mo'edim) și sabatele să fie uitate în Sion."

Această temă este aprofundată în Osea, capitolul doi. Aici Yahuwah aseamănă poporul Său cu o soție necredincioasă care a plecat curvind după alți iubiţi. Poporul lui Yahuwah au fost o mireasă infidelă Stăpânului său. Profeția lui Osea se aplică poporului lui Yahuwah din zilele noastre. Ne place să cităm făgăduinţele frumoase din a doua jumătate a acestui capitol, astfel cum se aplică oamenilor lui Yahuwah. Aceste promisiuni sunt prețioase. Cu toate acestea, ele trebuie să fie privite în context; aceste făgăduinţe sunt făcute logodnicei lui Yahuwah care I-a fost necredincioasă. Prin urmare, pedeapsa este: "Voi face ca toată bucuria ei să înceteze, zilele ei de sărbătoare, lunile ei cele noi, și sabatele ei și toate sărbătorile ei solemne." (Versetul 11)

"Lunile noi”  sunt o referire clară la calendarul prin care sunt calculate sabatele, la fel ca și în Isaia 66:23: "Și se va întâmpla, că de la o lună nouă la alta și de la un Sabat la altul, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Yahuwah." Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a folosit acest text pentru a dovedi că Sabatul va fi păstrat pe noul pământ. Mai mult decât atât, acest text arată spre calendarul ce va fi utilizat în veşnicie, deoarece pe calendarul gregorian solar, păgân,  lunile noi nu sunt în concordanţă cu începutul lunilor calendaristice.

Prin compromisul cu păgânismul că ekklesia creștină timpurie a pierdut puritatea sa apostolică. Acest lucru a deschis porțile tuturor amăgirilor lui Satana. Prin faptul că nu a valorificat și păstrat adevărul, poporul lui Yahuwah l-a pierdut. Atunci când adevărul cerului nu este prețuit așa cum ar trebui să fie, Yahuwah îl ascunde; El face ca acesta să fie uitat.

Motivul pentru care folosim Ekklesia şi nu biserica când ne referim la credincioşii lui Yahuwah în articolele WLC, este că acest cuvânt"biserică" nu exprimă exact sensul grecesc, original, al "Ekklesiei". În Noul Testament, Ekklesia are semnificaţia Celor Chemaţi Afară. Cuvântul "biserica,"care accentuează ideia de grup, reprezintă, de aceea, o traducere eronată care nu ar fi trebuit să se folosească niciodată. Creştinii sunt în mod literal numiţi Cei Chemaţi AfarăAdevăraţii urmaşi ai lui Yahuwah sunt doar Cei Chemaţi Afară din organizaţiile denominaţionale  şi din bisericile decăzute ale Babilonului. Când chemarea de a fugi din Babilon s-a auzit nimeni nu mai intenţionează să se reîntoarcă în bisericile babiloniene şi la formele de religie.

Osea 2: 14 dezvăluie chiar modul în care l-am părăsit pe Soțul nostru ceresc. Prin faptul că am luat numele lui Baal în gurile noastre și am lăsat ca închinarea la Baal să ne organizeze viaţa.

De aceea, iată, o voi ademeni și o voi aduce în pustie, și voi vorbi cu mângâiere inimii ei. . . Și se va întâmpla în acea zi, spune Yahuwah, că tu mă vei numi  Iși; 1 şi nu mă vei mai numi  Baali.2 Fiindcă voi lua numele Baalilor din gura ei, și nu vor mai fi amintiţi după numele lor . Și în acea zi voi face un legământ pentru ei. . . Și te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; da, te voi logodi cu mine în dreptate și în judecată și în bunătate și îndurare. Chiar în credincioşie te voi logodi cu Mine, și vei cunoaște pe Yahuwah. . . Și voi spune celor ce nu erau poporul meu, Tu ești poporul Meu; Și ei vor zice:Tu ești Eloahul meu.3

Dacă "fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin despre timpul lor şi mai mult despre al nostru, astfel încât profețiile  lor sunt în vigoare pentru noi," 4 atunci este vital să privim acest pasaj în lumina împlinirii în lumea modernă. Nimeni nu pretinde a fi încă închinător la Baal. Versetul 17 dă un indiciu asupra lucrului în care îşi are împlinirea: " Fiindcă voi lua numele Baalilor din gura ei, și nu vor mai fi amintiţi după numele lor " Zilele din  săptămână: Duminică, Luni, Marți, etc, sunt numite după zeii planetari.

Este un fapt curios în istoria calendarului păgân, că săptămâna planetară a început inițial cu ziua lui Saturn (dies Saturni). Aceasta a fost cea mai importantă zi a săptămânii. Acesta a fost urmată de ziua Soarelui (dies Solis), ziua Lunii (dies Lunae) etc. Păgânii s-au închinat celor șapte zei planetari în ordinea în care au crezut că acele planete orbitau în raport cu pământul. Ei credeau că Saturn era cea mai departe de pământ, astfel încât acesta a deținut o poziția proeminentă ca şi importanță, ea fiind prima zi a săptămânii planetare.5

calendarul zeilor planetariÎn acest calendar roman descoperit în Băile lui Titus,6 zilele păgâne ale săptămânii planetare sunt reprezentate prin desene cu cei șapte zei planetari. Prima zi era cea a lui Saturn, ziua pe care Sabatarienii au presupus că corespunde celei de-a șaptea și ultimei zi a săptămânii biblice, Sabatul. Abia mai târziu  zilele săptămânii au fost rearanjate cu Duminica drept prima zi și ziua lui Saturn cea de-a șaptea. Cele douăsprezece semne ale zodiacului pot fi văzute în cercul din mijloc, și reprezentau cele douăsprezece luni ale anului, dintre care șase erau, de asemenea, numite după zei păgâni.7

Lunile anului Gregorian, și zilele săptămânii planetare sunt ireparabil păgâne. La acest lucru se referă pasajul din Osea. Când creștinii îşi planifică  viața și zilele lor de închinare folosind un calendar păgân, planetar, numele Baalilor sunt purtate în gură. Este imposibil să găsim Sabatul biblic corect pe un calendar gregorian păgân, și în acest fel Creatorul este uitat.

Prin restabilirea cunoașterii adevărului cu privire la calendarul Său de către generația finală, Yahuwah îi conduce spre evlavia iniţială. El spune: " De aceea, iată, o voi ademeni și o voi aduce în pustie, și voi vorbi cu mângâiere, inimii ei." Ce pustie? Răspunsul se găsește în Apocalipsa 12. Aici este oferită o descriere a ekklesiei adevărate, Mireasa lui Hristos, ca o femeie care trebuie să fugă în pustie.8 "Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Yahuwah, ca ei să o hrănească o mie două sute șaizeci de zile". (Versetul 6)

Atunci când ekklesia pură a acceptat practicile păgânismului, lunga noapte a Evului Mediu a căzut peste ea. Adevărata ekklesie a fugit în pustie și acolo, după ce au experimentat pustiirea care vine prin acceptarea altor iubiţi, Yahuwah a început să o ademenească iarăşi. Reforma protestantă a început restaurarea luminii care fusese pierdută. " Adevărul însă înaintează şi noi trebuie să umblăm în această lumină crescândă.."9 Tatăl nu va avansa mai repede decât poate să Îl urmeze poporul Său. Încă din zilele Reformei protestante, Yahuwah a "ademenit-o" pe Mireasa Lui (ekklesia) înapoi la El, câștigându-i inima ei pentru Adevărata Dragoste, arătându-i minunata Sa dragoste și grija faţă de ea.10

Cunoașterea Sabatului Luni–solar este acum restaurat în ekklesia rămăşiţei. Această înțelegere ar trebui să corecteze orice idee preconcepută asupra timpului de necaz. O credință împărtășită atât de adventiştii de ziua a șaptea liberali cât  și de cei conservatori este faptul că guvernul Statelor Unite va fi  primul care va face o imagine fiarei (Biserica romano-catolică). În termeni simpli: toți sunt în aşteptarea unei legi duminicale. Ținând cont de faptul că Ellen White a scris Marea luptă astfel încât "să urmărească istoria controversei din veacurile trecute, și mai ales să o prezinte astfel încât să reverse  lumină asupra luptei ce se apropie rapid "11 este posibil ca legea duminicală să vină iarăşi deghizată într-o lege de schimbare a calendarului?

Gandiţi-vă la asta. Ținta principală a lui Satana sunt păzitorii Sabatului. Toată lumea știe despre legile duminicale de la vremea sfârşitului și toţi au presupus că acestea vor lua forma unor legi duminicale. Dar dacă aţi fi în locul lui Satana, iar  inamicul dumneavoastră nr 1 s-ar aștepta la împlinirea planului tău de atac, nu ai încerca să-l aduci la împlinire fără o notificare prealabilă a acestuia? Ellen White i-a avertizat pe credincioși să fie conștienți de mijloacele lui Satana. De îndată ce oamenii devin conștienți de un anumit procedeu, tatăl minciunilor demarează un nou sistem. Este extrem de important ca ekklesia de astăzi să cunoască sistemele   înșelătoare ale lui Satana, deoarece ultima generație este încărcată cu o misiune specială; o misiune pe care Satana vrea cu disperare s-o împiedice:

Cei ce vor fi din tine, vor zidi iarăși pe dărâmăturile străvechi: vei ridica temeliile multor generații; și vei fi numit, Dregător de spărturi, Cel ce face țara bună de locuit  (Isaia 58: 12)

De asemenea, Hristos Însuși, cu puțin timp înainte de moartea Sa, se face referire la acest grup special de oameni. Ultimul capitol al ultimei cărți din Vechiul Testament conține acest îndemn:

Aduceți-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu. . . cu statutele și judecățile. Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua cea mare și înfricoșată a lui  Yahuwah: El va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva să vin și să lovesc pământul cu blestem (Maleahi 4: 4-6)

Ucenicii au știut această profeție. După schimbarea la faţă a lui Hristos când Moise și Ilie au apărut cu El, Petru, Iacov și Ioan i-au pus această întrebare: "De ce spun cărturarii că Ilie trebuie să vină întâi?"12Cu alte cuvinte "Dacă eşti cu adevărat Mesia aşa cum credem noi, de ce  trebuie să vină întâi Ilie? "

Răspunsul  lui Yahushua este foarte intrigant.

Iar Yahushua a răspuns și le-a zis: "Ilie într-adevăr va veni mai întâi, șă așeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun vouă că Ilie a venit deja, iar ei nu l-au cunoscut, ci i-au făcut ce au vrut. Tot așa are să sufere şi Fiul omului din cauza lor. " Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.13

În acest dialog, ucenicii și Hristos se referă la profeția lui Maleahi, care  promitea venirea lui Ilie, înainte de "ziua cea mare și înfricoșată a lui Yahuwah." Ucenicii au presupus că le-a vorbit numai despre Ioan Botezătorul, dar, de fapt, "[Yahushua] face o distincție între Ilie, care trebuie încă să vină, și Ioan, care a venit deja (Matei 17:11)." 14

Ilie, care era încă în viitor în ziua lui Hristos, va face un lucru foarte important: el va "restaura toate lucrurile." (Versetul 11)  Ce lucruri restaurează? Răspunsul se găsește din nou în Maleahi 4: "Aduceți-vă aminte de legea lui Moise cu statutele și judecăţile...." (Versetul 4) Restauratorii spărturilor vori restabili legea lui Moise: statutele sale, judecăţile și principiile calendarului.

Mulți oameni presupun că acest cuvânt "statut" se aplică strict jertfelor care au fost înlăturate la cruce. Cu toate acestea, o cercetare atentă a Scripturii arată că termenul "statut" nu este folosit niciodată cu aplicaţie la aducerea unei jertfe. Pe de altă parte, apar frecvent următoarele expresii: "va fi un statut pentru totdeauna", "va fi un statut perpetuu," și "aceasta va fi un statut veşnic".

Lucrarea de restaurare și de reformă desfășurată de exilații ce s-au repatriat, sub conducerea lui Zorobabel, Ezra, și Neemia, prezintă o imagine a unei lucrări de restaurare spirituală, care urmează să aibă loc în zilele de încheiere ale istoriei acestui pământ. . .

Restaurarea spirituală pentru care lucrarea adusă la îndeplinire în zilele lui Neemia era un simbol,  este prezentată în cuvintele lui Isaia: "Ei vor zidi iarăşi vechile ruine,  vor ridica pustiriile de mai înainte, și vor repara cetățile risipite" "Cei ce vor fi din tine, vor reconstrui locurile vechi, risipite, vei ridica temeliile multor generații, și va fi numit Dregători de spărturi, Restauratorul cărărilor de locuit". (Isaia 61: 4; 58,12).

Profetul descrie aici un popor care, într-un timp de depărtare generală faţă de adevăr și dreptate, caută să restabilească principiile care stau la baza regatului lui [Yahuwah]. Ei sunt reparatorii încălcărilor ce a fost făcute în legea [lui Yahuwah] - zidul pe care El l-a pus în jurul celor aleși ai Săi pentru protecția lor, căci supunerea față de preceptele de dreptate, adevăr și puritate le va fi o protecție permanentă.

În cuvinte inconfundabile profetul subliniază lucrarea specifică a acestui popor al  rămășiței care construiește zidul. "Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, de la a îţi face plăcerea în ziua Mea cea sfântă; şi vei numi Sabatul o desfătare, Sabatul sfânt al lui Yahuwah, demn de onoare şi îl vei cinsti, nefăcând propriile tale căi, nici  găsind propria plăcere, nici vorbind propriile tale cuvinte, atunci te vei putea desfăta în Yahuwah, și te voi face să călăreşti pe înălțimile pământului, și te voi hrăni cu moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura lui Yahuwah a vorbit. " (Isaia 58:13, 14.)

În timpul sfârșitului fiecare instituție divină trebuie să fie restaurată. Spărtura făcută în lege în momentul în care Sabatul a fost schimbat de către om, trebuie să fie reparată. Rămășița poporului [lui Yahuwah], stând în fața lumii ca reformatori, trebuie să arate că legea [lui Yahuwah] este fundamentul oricărei reforme durabile și că Sabatul poruncii a patra este să stea ca un memorial al creației, un memento constant a puterii lui [Yahuwah]. În linii clare, distincte ei trebuie să prezinte necesitatea ascultării de toate preceptele Decalogului. Constrânşi de dragostea lui Hristos, ei trebuie să coopereze cu El în construirea locurilor pustii. Ei trebuie să fie dregătorii spărturii, restauratorii căilor de locuit.15

Oamenii lui  Yahuwah astăzi trebuie să restabilească "fiecare instituție divină", ​​inclusiv calendarul Său, astfel încât frumusețea Legii Sale să poată fi arătată în fața lumii.

____________________________________________________________

Conţinut asemănător:


1 Soţul meu

2Domnul, un titlu generic pentru Dumnezeu sau Baal.

3Osea 2:14, 16-20, 23

43SM 338

5 pentru un studiu aprofundat vedeţi cum păgânii atribuiau fiecărei dintre cele 24 de ore ale zilei un zeu planetar bazându-se pe presupusa poziție a acestora faţă de pământ, consultați cartea  How Did Sunday Get It's Name? by Robert L. Odom, Southern Publishing Association, 1972. 

6 R. L. Odom, How Did Sunday Get It's Name?, Southern Publishing Association, 1972. 

7 Iulie și August au fost numite după Julius Caesar (care a stabilit calendarul iulian) și Augustus (împăratul roman menționat în Luca 2: 1-7) Septembrie, Octombrie, Noiembrie și Decembrie îşi au denumirea de la cuvintele: "a șaptea", "a opta" , "nouă", și respectiv "a zecea",  întrucât calendarul roman inițial începea cu luna martie.

8 O femeie este întotdeauna simbolul unei biserici. O curvă este o biserică coruptă; o femeie curată este adevărata biserică [ekklesia].

9 E. G. White, Sfaturi pentru editori, 33.

10 Apocalipsa 12: 1 oferă o fascinantă descriere simbolică a bisericii adevărate. Ea stă în picioare pe Lună. Picioarele sunt un simbol al posesiei (vezi  Iov 1: 7 și Rut 4: 7 şi 8). Semnificația acestui text este foarte frumos: biserica este încă o dată în posesia cunoștinței adevăratului Sabat și ea oferă o fundație inatacabilă.

11Ellen G. White, Marea Luptă, xi, sublinierile.

12 Matei 17:10

13 Matei 17: 11-13

14 Hebrew-Greek Key Word Study Bible, KJV,note de subsol pentru Maleahi 4, de Spiros Zodhiates.

15  E. G. White, Profeţi  şi Regi, 677-678, subliniere adăugată.