Lucifer, dușmanul lui Yahuwah,a furat închinarea datorată creatorului prin schimbarea calendarului folosit pentru a socoti Sabatul zilei a șaptea. Dar nu e tot ce a schimbat. A schimbat și momentul când începe ziua! Moderna” zi” de 24-ore începe la miezul nopții. Evreii și sabatarienii încep Sabatul, Vineri seara la apus. Totuși Scriptura descoperă când începe ziua și nu este nici la miezul nopții, nici la apus.
Ziua începe în zori și se termină în amurg. Noaptea este guvernată de lună și de stele, de aceea, ziua începe când dispar stelele-înainte de răsărit și sfârșește când apar din nou după apus.
Luna și stelele să stăpânească noapte: pentru că mila sa durează veșnic. Psalm 136:9
Așa zice Yahuwah, care a dat soarele să lumineze ziua, și orânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care desparte marea când valurile vuiesc; Eloah al oștirilor este numele lui: Jeremiah 31:35
Noaptea începe în amurg și sfârșește în zori. O data calendaristică nu corespunde cu o zi. Din contra o data calendaristică include atât ziua cât și noaptea, dar începe deasemenea în zori. O zi reprezintă prima jumătate a datei calendaristice, în timp ce noaptea reprezintă a doua jumătate.
Săptămâna Creațiunii a început când Creatorul a zis, "Să fie lumină!" Prima zi a săptămâni a acestei lumi a început cu crearea luminii.
Și Elohim a despărțit lumina de întuneric. . . Elohim a numit lumina Zi, și întunericul Noapte. Așa că seara și dimineața a fost ziua întâi. (Geneza 1:4-5).
Când Yahuwah a separat lumina de întuneric, El a numit lumina ”Zi” și apoi a definit acea ”zi” ca fiind alcătuită din ambele:seară și dimineață:
"Așa că seara și dimineața a fost ziua întâi." (Geneza 1:5, KJV)
Când Moise a scris cartea Genezei, el nu a omis cuvântul ”noapte.” În Geneza, el a definit ziua că cuprinde timpii de tranziție, seară și dimineață. Dacă ziua începea la miezul nopții sau la apus, Moise nu ar fi scris că seara și dimineața sunt toate părți ale zilei.
Levitic 23:32 este principalul text biblic care este utilizat pentru a susține că ”ziua” începe la apus:
"De la seară la seară, trebuie să celebrați sabatul vostru." (Levitic 23:32b)
Când textul este citit în context, devine clar, totuși că el nu se poate aplica fiecărei zile și nici chiar Sabatului din ziua a șaptea. Levitic 23:26-32 conține instrucțiunile lui Yahuwah cu privire la Ziua Ispășirii. Dacă fiecare zi ar începe seara,El nu ar mai fi avut nevoie să specific Israeliților ca să înceapă observarea Zilei Ispășiri în seara dinainte.
"Ziua Ispășirii "parcurge două date calendaristice; a noua și a zecea zi.
"În a zece zi a lunei a șaptea va fi ziua ispășirii: . . . Să fie pentru voi un sabat de odihnă, și să vă întristați sufletele din seara zilei a noua, între cele două seri, să sărbătoriți sabatul vostru." (Levitic 23:27, 32)
Dacă ziua începea seara, Moise le-ar fi spus simplu: "Ziua Ispășirii este în ziua a zecea a lunii a șaptea." Ziua începe când vine lumina. Seara nu începe ziua a noua. Nici o altă zi nu începe seara, inclusive ziua Sabatului.
Soarele a fost dat să stăpânească ziua. Ziua începe cu venirea luminii și sfârșește când nu mai este lumină suficientă pe care s-o stăpânească soarele. Cu secole mai târziu, Mântutorul întreba, "Nu este douăsprezece ceasuri în zi?" (Ioan 11:9) Nimeni nu s-a certat cu El în privința asta! Fiecare știa că ziua începea cu venirea luminii. Orele zilei erau împărțite chiar în douăsprezece părți,așa arăta cadranul solar. Orele erau mai lungi vara și mai scurte iarna, dar fiecare zi avea 12 ore.
Raportul evanghelic al crucificării, îngropării și învierii lui Yahushua descoperă acest mod de a începe ziua.
"La sfârșitul Sabatului, când se arătau zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să vadă mormântul." (Matei 28:1)
Prima zi a săptămânii nu a început până când lumina a început să crească pe cerul de Răsărit. Asemene, seara de după crucificare, Sabatul nu a început la apus. Scriptura clarifică că preoții și conducătorii nu doreau ca trupurile să rămână pe cruce în ziua Sabatului:
De aceea, Iudeii, fiindcă era ziua pregătirii, ca trupurile să nu rămână pe creuce în ziua Sabatului, (deoarece acel Sabat era o sărbătoare mare,) l-au convins pe Pilat să le rupă picioarele și apoi să-I dea jos de pe cruce. Atunci au venit soldații, și au rupt picioarele primului și al celuilalt care era cu el. Dar când au ajuns la Yahushua, au văzut că era deja mort și nu i-au mai rupt picioarele. (Ioan 19:31-33).
Moartea prin crucificare dura, deobicei , câteva zile.Motivul complet pentru care a fost grăbită moartea victimelor era ca să poată fi date de pe cruce până la începerea Sabatului, în zorii următoarei zile.
La sosirea serii, a venit un om bogat din Arimateea,pe nume Iosif, care, el însuși era un ucenic al lui Yahushua. Acest om a mers la Pilat și i-a cerut trupul lui Yahushua. Atunci Pilat a poruncit să I se dea trupul. Și când Iosif a luat trupul, el l-a înfășurat în fășii curate de bumbac, și l-a așezat în mormântul său nou, și a plecat. (Matei 27:57-60).
Acest lucru a luat mult timp!
 |
|
O zi biblică începe în zori, cu primele raze solare (înainte de răsărit). |
Procesul a fost îndelungat și a durat întreaga noapte. Sabatul nu a început "seara" deoarece a existat o perioadă de timp până când Iosif din Arimateea a mers mai întâi la Pilat să-I ceară trupul!
Acum când a venit seara, deoarece era Ziua Pregătirii, care este ziua dinaintea Sabatului, Iosif din Arimateea , un proeminent membru al consiliului, care aștepta și el, împărăția lui Dumnezeu, și-a luat curaj și a venit la Pirat să ceară trupul lui Yahushua. (Marcu 15:42-43).
Înmormântarea Mântuitorului s-a finalizat tocmai când începe Sabatul, în zori.
"Și el [Iosif din Arimateea]l-a dat jos și l-a înfășurat în fâșii și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus niciun om. Și era ziua pregătirii, iar ziua Sabatului s-a ivit." (Luca 23:53, 54)
"Fraza tradusă 's-a ivit' în acest text, este cuvântul grec, . . . (epiphosko). Definiția lui este a pornit: 'a începe să crească lumina: – apariția zorilor.'Este o formă a #2017, . . . (epiphauo), care înseamnă 'să lumineze . . . să dea lumină.' Fiindcaă ei au așteptat până seara ca să ceară permisiunea de a lua trupul, de a-l da jos de pe cruce, de a-l curăța și îmbălsăma, etc…tot acest process a durat întreaga noapte. Ei nu au putut finaliza până în zorii zilei Sabatului…" (eLaine Vornholt and L. L. Vornholt-Jones, The Great Calendar Controversy, p. 40.)
Primul lucru pe care Yahuwah l-a făcut după ce a creat lumina a fost să despartă lumina de întuneric. El a denumit, atunci, cele două părți diferite pe care le separase. Partea luminoasă a denumit-o "Zi" și partea întunecoasă a numit-o "Noapte." Este un principiu al Scripturii care spune că ce a unit Yahuwah, omul să nu despartă. (Marcu10:9.) Tot astfel, ce a despărțit Yahuwah, omul să nu unească. Pretenția că ziua începe la miezul nopții sau la apus unește ceea ce Creatorul a despărțit.
Lucifer s-a lăudat că va boasted “schimba legea și timpul.” (Daniel 7:25) Prin schimbarea zilei de închinare, a calendarului folosit la calcularea zilei acestea, și chiar a momentului când începe ziua, el a furat închinarea ce aparține Creatorului.
Eliberează-te de eroare și tradiție. Alătură-te numărului în creștere al căutătorilor adevărului din lumea întreagă care restaurează adevăratul Sabat.
Să păziți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, din generație în generație,
ca să știți că Eu sunt Yahuwah care vă sfințește. (Exod 31:13).