Print

Sabatul Zilei a Șaptea: Repararea Spărturii

Reforma calendarului este necesară. Cu toate acestea, mai degrabă decât schimbarea calendarului papal (Gregorian) într-o formă nouă, adevăratul calendar al Creatorului trebuie să fie redat celor care doresc să I se închine. Scriptura declară:

Păziți Sabatele Mele: căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri un semn; ca să știți că Eu sunt Yahuwah care vă sfințește. Să țineți Sabatul, prin urmare; căci este sfânt. . . Șase zile să se facă muncă; dar a șaptea este Sabatul de odihnă, închinat lui Yahuwah: Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, să fie pedepsit cu moartea.1

Este absolut necesar ca toți să aibă o cunoaștere inteligentă a acestor probleme vitale. Închinarea contrafăcută cere un calendar contrafăcut, iar Satana este bine pregătit ca să deruteze mințile cu o serie de metode false de administrare a timpului. Săptămâna modernă în folosință astăzi, care ar fi reportată în calendarul mondial, se bazează pe păgânism:

zeii planetari

Septem Planatæ: Cei șapte zei planetari de la care provin denumirile moderne pentru zilele săptămânii. Luna, zeița lună, era cea mai apropiată de pământ. Cea mai îndepărtată era Saturnus. Saturnus / Saturn, ca cel mai important zeu a fost repartizat la prima oră în prima zi a săptămânii, făcându-l dumnezeul acelei zile: Sâmbăta. Cea de a doua oră a primei zile a aparținut lui Jupiter și așa mai departe. Chiar și ultima oră din prima zi a săptămânii a aparținut lui Marte, astfel încât prima oră de-a doua zi a fost dedicată lui Sol, zeul soarelui. Acesta a fost făcut zeu al celei de a doua zi a săptămânii: Duminica. Restul zilelor săptămânii au fost în mod similar, zilele lor. Venus, zeita iubirii, a avut prima ora din ultima zi a săptămânii, dies Veneris, sau Vineri.

În această săptămână planetară, păgânismul a contrafăcut adevărul săptămânii Biblice, instituită de Creator la începutul istoriei Pământului . . . La fel cum adevăratul Sabat este indisolubil legat de săptămâna Biblică, Sabatul fals de origine păgână avea nevoie de un ciclu săptămânal. Astfel, am constatat că cele două instituții falsificate au fost legate între ele. . . Punerea în executare [la Conciliul de la Niceea, A. D. 321-325] a respectării săptămânale a Duminicii, a conferit recunoașterea oficială  săptămânei de șapte zile și a avut ca rezultat introducerea ei în calendarul civil oficial a Romei. Romanii s-au folosit de acel calendar până la noi, și în el încă avem vechile titluri planetare ale zilelor săptămânii.2

Reforma calendarului, necesară astăzi, este o revenire la adevăratul timp Biblic de odihnă. Reforma Sabatului necesită reforma calendarului.

Lucrarea de reformă a Sabatului care urmează să fie realizată în zilele din urmă, este prezisă în profeția lui Isaia: "Așa vorbește [Yahuwah], Păziți ce este drept și faceți dreptate, căci mântuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea să fie descoperită. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului, care rămâne statornic în el; păzând Sabatul ca să nu-l pângărească, și își stăpânește mâna ca să nu facă nici un rău." "Fiii străinului, care se alipesc de [Yahuwah], să-l slujească, și să iubească numele lui [Yahuwah], ca să fie slujitorii lui, toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, și-i voi umple de veselie în casa mea de rugăciune." [Isaia 56: 1, 2, 6,]

Aceste cuvinte se aplică erei creștine, așa cum este arătat de context: "Așa vorbește [Suveranul Yahuwah], care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: Voi mai strânge și pe alții, la cei strânși acum din el." [Isaia 56: 8.] Aici se prefigurează strângerea neamurilor prin Evanghelie. Iar asupra acelora care, cinstesc apoi Sabatul, o binecuvântare este pronunțată. Astfel, obligația poruncii a patra se extinde dincolo de răstignirea, învierea și înălțarea lui Hristos, la vremea când slujitorii săi ar trebui să predice tuturor neamurilor mesajul veștilor bune.

[Yahuwah] poruncește prin același profet, "Leagă această mărturie, pecetluiește legea între ucenicii Mei." [Isaia 08:16.] Sigiliul legii lui [Yahuwah] se găsește în porunca a patra. Numai aceasta, din toate cele zece, lasă să se vadă atât numele cât și titlul Legiuitorului. Ea îl declară a fi Creatorul cerurilor și al pământului, și astfel arată pretențiile de respect și închinare mai presus de orice. În afară de acest precept, nu există nimic în Decalog care să arăte prin a cui autoritate este dată legea. Când Sabatul a fost schimbat de puterea papală, sigiliul a fost luat din lege. Ucenicii lui Yahushua sunt chemați să-l restaureze, prin înălțarea Sabatul poruncii a patra la poziția sa de drept ca memorial al Creatorului și semn al autorității sale.

"La lege și la mărturie." În timp ce doctrinele și teoriile contradictorii abundă, legea lui [Yahuwah] este o regulă care nu dă greș, prin care toate părerile, doctrinele și teoriile sunt testate. Profetul spune: "Dacă ei nu vorbesc după acest cuvânt, este pentru că nu există nici o lumină în ei. [Isaia 8:20.]

Din nou, porunca este dată, "Strigă tare, nu te opri. Înalță-ți glasul ca o trâmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lor, și casei lui Iacov păcatele ei." Nu cei răi, ci cei pe care [Yahuwah] îi numește ca fiind "poporul meu", urmează să fie mustrați pentru fărădelegile lor. El spune mai departe: "În toate zilele mă întreabă și caută să afle căile Mele, ca un neam care a făcut dreptate și nu a părăsit rânduiala [Eloah]-ului lor." [Isaia 58:1, 2] Aici este adus pentru a vedea o clasă de oameni care se socotesc drepți, și par să manifeste un mare interes în serviciul lui [Yahuwah]; dar mustrarea aspră și solemnă a căutătorului inimilor se dovedește a fi călcarea în picioare a preceptelor divine.

Astfel, profetul amintește orânduiala care a fost părăsită: "Vei ridica temeliile multor generații, și vei fi numit, Dregător de spărturi, cel care repară drumurile și face țara bună de locuit. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci plăcerea ta în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe [Yahuwah], slăvindu-l, și dacă-l cinstești neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu propriile plăceri, nevorbind flecării, atunci te vei putea desfăta în [Yahuwah]." [Isaia 58:12,13]  Această profeție se aplică și timpului nostru. Spărtura a fost făcută în legea lui [Yahuwah], când Sabatul a fost schimbat de puterea romană. Dar a venit timpul ca acea instituție divină să fie restabilită. Încălcarea trebuie să fie reparată, iar temelia multor generații care urmează, să fie ridicată.

Sfințit de odihna și binecuvântarea Creatorului, Sabatul a fost ținut de Adam cel nevinovat în Edenul sfânt; de Adam, cel căzut și pocăit, când a fost alungat din averea lui fericită. Acesta a fost ținut de toți patriarhii, de la Abel până la neprihănitul Noe, la Avraam, la Iacov. Când poporul ales se afla în robie în Egipt, mulți, în mijlocul dominantei idolatrii, au pierdut cunoșterea lor despre [Yahuwah]; dar atunci când [Yahuwah] l-a eliberat pe Israel, El a proclamat legea Sa, în măreție înfricoșătoare, mulțimii adunate, ca să cunoască voia Lui, să se teamă și să-L asculte pentru totdeauna.

Din acea zi, până în prezent, cunoașterea legii lui [Yahuwah] a fost păstrată pe pământ, și Sabatul poruncii a patra a fost ținut. Cu toate că "omul păcatului", a reușit să calce în picioare ziua sfântă a lui [Yahuwah], chiar și în perioada supremației sale au existat, ascunse în locuri secrete, suflete credincioase care l-au onorat. De la Reformă încoace, au existat câțiva, în fiecare generație, care să mențină respectarea acestuia. Chiar dacă de multe ori în mijlocul batjocurii și persecuției, o mărturie constantă a fost adusă în perpetuitatea legii lui [Yahuwah], precum și obligația sacră a creării Sabatului.

Aceste adevăruri, așa cum sunt prezentate în Apocalipsa 14, în legătură cu "Evanghelia veșnică", vor deosebi biserica lui Hristos la momentul arătării Lui. După cum rezultă din întreita solie anunțată, "Aici sunt cei care păzesc poruncile lui [Yahuwah], și credința lui [Yahushua]." Iar acest mesaj este ultimul care urmează să fie dat înainte să vină [Stăpânul]. Imediat după proclamarea ei, Fiul omului este văzut de prooroc, venind în slavă, ca să culeagă recolta pământului.3

Acesta este un subiect, care este la fel de nepopular pentru toată lumea. Este un adevăr incomod. Reforma protestantă a început un proces de restaurare a adevărurilor pierdute pentru cei cu inima sinceră. Primul pas în reforma Sabatului a fost să descopere că Duminica nu a fost Sabatul biblic așa cum  au crezut mulți.

Pe măsură ce atenția oamenilor a fost îndreptată către subiectul reformei Sabatului, misionari cunoscuți au denaturat Cuvântul lui [Yahuwah], punând acel gen de interpretări asupra mărturiei sale, ca astfel, mintea iscoditoare să fie liniștită. Iar cei care nu au căutat Scripturile pentru ei înșiși, s-au mulțumit să accepte concluziile care erau în conformitate cu dorințele lor. Prin argumente sofisticate, prin Tradițiile Părinților și Autoritatea Bisericii, mulți s-au străduit să răstoarne adevărul. Apărătorii lui au fost conduși la Biblie pentru a apăra validitatea poruncii a patra.

În lipsa mărturiei Bibliei în favoarea lor, mulți au insistat cu persistență eroică,- - uitând cum același raționament a fost angajat împotriva lui Hristos și a apostolilor săi,- "De ce marii oameni nu înțeleg această chestiune despre Sabat? Doar puțini cred ca tine. Nu poate însemna că ai dreptate, și că toți oamenii învățați din lume sunt greșiți."

Pentru a respinge astfel de argumente, era necesar doar să se citeze învățăturile Scripturilor și istoria felului în care [Yahuwah] a comunicat cu poporul său din toate generațiile. [Yahuwah] lucrează prin cei ce aud și ascultă de glasul Lui, cei care vor, dacă este nevoie, să vorbească adevăruri neplăcute, cei care nu se tem să mustre păcatele cunoscute. Motivul pentru care El nu alege, de multe ori oameni învățați și de pe poziție înaltă, care să conducă la mișcările de reformă, este că ei au încredere în crezurile, teoriile și sistemele lor teologice, și nu simt nevoia să fie învățați de [Yahuwah]. Numai cei care au o legătură personală cu Izvorul înțelepciunii sunt capabili să înțeleagă sau să explice Scripturile. Barbații care au parte prea puțin de învățătura școlilor, sunt uneori chemați să declare adevărul, nu pentru că ei sunt neînvățați, ci pentru că nu sunt prea auto-suficienți pentru a fi învățați de [Yahuwah]. Ei învață în școala lui Hristos, și umilința și ascultarea lor îi face grozavi. Prin angajarea lor în cunoașterea adevărului Său, [Yahuwah] le conferă o onoare care, prin comparație, face ca onoarea pământească și măreția umană să-și piardă importanța.4

Următorul pas în restaurarea adevărului este cunoașterea faptului că, atât Sâmbăta cât și Duminica nu reprezintă Sabatul. Pentru închinarea în Sabat, ca să se poată găsi acea zi, trebuie utilizat calendarul biblic. Acest adevăr trebuie să fie împărtășit cu lumea, astfel încât toți cei care doresc o cunoaștere a adevărului să nu fie lăsați în ignoranță.

Acum, la fel ca în veacurile trecute, prezentarea unui adevăr care mustră păcatele și erorile vremurilor, va stârni opoziție. „Oricine face rău urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie condamnate. “ [Ioan 3:20] Dacă oamenii văd că nu-și pot menține poziția lor, conform cu Scriptura, mulți aleg să păstreze toate erorile, și cu un spirit rău intenționat, ei asaltează caracterul și motivele celor care stau în apărarea adevărului nepopular. Aceasta este aceeași politică, care a fost urmărită în toate veacurile. Ilie a fost declarat a fi acela care nenorocește pe Israel, Ieremia un trădător, Pavel un pângăritor al templului. Din acele zile și până astăzi, cei loiali adevărului au fost denunțați ca răzvrătiți, eretici sau schismatici. Mulțimile care sunt, mult prea necredincioase ca să accepte cuvântul sigur al profeției, vor primi cu credulitate, fără să pună întrebări, o acuzație împotriva celor care îndrăznesc să mustre păcatele la modă. Acest spirit va crește, mai mult și mai mult. Iar Biblia învață clar că se apropie timpul când legile Statului trebuie să intre în conflict cu legea lui [Yahuwah] și că oricine va asculta de toate preceptele divine trebuie să înfrunte batjocura și pedeapsa ca un făcător de rele.

Și, având în vedere acest lucru, care este datoria mesagerului adevărului? Ar trage el concluzia că adevărul nu trebui să fie prezentat, deoarece singurul său efect este acela de a-i încuraja pe oameni să se sustragă sau să reziste pretențiilor sale? Nu, el nu are nici un motiv în plus ca să rețină marturia Cuvântului lui [Yahuwah], deoarece stârnește opoziție, asemenea reformatorilor anteriori. Mărturisirea de credință făcută de sfinți și martiri a fost înregistrată spre beneficiul generațiilor următoare. Aceia care au fost exemple vii de sfințire și integritate inspiră curaj  în cei ce sunt chemați să fie martori pentru Yahuwah. Ei primesc har și adevăr, nu doar pentru ei, dar ca prin ei, cunoștința lui Yahuwah să lumineze pământul. Oferă, Yahuwah, lumină Slujitorilor Săi din această ultimă generație? Atunci s-o lase să strălucească în lume.

În vremurile de demult [Yahuwah] a spus celui care a vorbit în numele său, „Casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte. “ Cu toate acestea El a spus: „Să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta. “[Ezechiel 3: 7; 2:7]. În timpul acesta, pentru slujitorul lui [Yahuwah] este adresată porunca, „Ridică-ți glasul ca o trâmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lor, și casei lui Iacov păcatele ei. “

În măsura în care oportunitățile sale se extind, fiecare dintre cei care au primit lumina adevărului, se află sub aceeași responsabilitate solemnă și înfricoșătoare, așa cum a fost profetul lui Israel, la care a venit cuvântul lui [Yahuwah], zicând: „Fiul omului, te-am pus ca străjer peste casa lui Israel, astfel că vei auzi cuvântul care iese din gura Mea și îi avertizezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule vei muri negreșit! si nu-i spui ca să-l avertizezi cu privire la calea sa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, el va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul." [Ezechiel 33: 7-9.]

Marele obstacol, atât pentru acceptarea cât și penru promulgarea adevărului, este faptul că aceasta implică neplăceri și batjocură. Acesta este singurul argument împotriva adevărului pe care susținătorii săi nu au fost niciodată în stare să-l respingă. Dar acest lucru nu-i descurajează pe adevărații urmași ai lui Hristos. Aceștia nu așteaptă ca adevărul să devină popular. Fiind convinși de datoria lor, ei acceptă în mod deliberat crucea, împreună cu apostolul Pavel socotind că: „întristările noastre ușoare și de o clipă, lucrează pentru noi, mai presus de orice, o greutate veșnică de slavă;“ [2 Corinteni 4:17] ca unul dintre cei vechi, „socotea batjocura pentru Hristos, mai mare bogăție decât comorile Egiptului.“ [Evrei 11:26.]

Oricare ar fi profesia lor, doar aceia care servesc lumii cu inima, actionează, mai degramă, cu tact, decât conform lucrurilor religioase. Ar trebui să alegem dreptul, deoarece este drept, și să lasăm consecințele lui [Yahuwah]. Oamenilor cu principiu, credință, și îndrăzneți, lumea le este îndatorată pentru marile lor reforme. Prin astfel de oameni, lucrarea de reformă pentru acest timp, trebuie să fie dusă mai departe.

Așa vorbește [Yahuwah]: „Ascultați-Mă, voi care cunoașteți dreptatea, poporul în a cărui inimă este legea Mea, nu vă temeți de batjocura oamenilor, și nu vă temeți de ocările lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină, iar viermele îi va roade cum roade lâna, dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna și mântuirea mea din generație în generație." [Isaia 51: 7, 8]5

Marea luptă dintre Hristos și Satana, este, în totalitate, asupra închinării. Acesta este un subiect care îi preocupă pe toți cei care trăiesc pe fața pământului. Deoarece Creatorul are dreptul de a decide când să ne închinăm Lui, ziua în care alegeți să vă închinați, este un semn de loialitate față de Eloah/eloah-ul vostru. Ziua voastră de închinare dezvăluie dacă vă închinați lui Yahuwah Creatorul, sau acelei puteri care a fost descoperită în Daniel 7:25, și care dorește să se poziționeze în opoziție cu Yahuwah, gândind să „schimbe calendarul și orânduiala.“ (Daniel 7:25, traducere Knox.)

Creatorul restaurează, din nou, pentru poporul Său, adevărul asupra modului în care să fie calculate Sabatele Sale. Sigiliul se găsește în Sabat, deoarece, porunca a patra este singura dintre toate cele zece care conține numele și poziția Sa în calitate de Creator. Sigiliul lui Yahuwah a fost prezentat de Ioan vizionarul, ca fiind chiar numele lui Yahuwah Însuși, scris pe frunțile sfinților: „Și m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru mii, având numele Tatălui Său scris pe frunțile lor."6 „Toți cei care intră în [Cer] vor avea asupra lor haina neprihănirii lui Hristos, iar numele lui Yahuwah va fi văzut în fruntea lor. Acest nume este simbolul pe care l-a văzut apostolul în viziune și semnifică supunerea inteligentă a minții și o ascultare loială față de toate poruncile lui [Yahuwah]."7

Există o nevoie de reforma a calendarului. Cei care-L iubesc pe Creatorul lor ar trebui să restabilească calendarul Lui și să-L onoreze prin închinarea în adevăratul Sabat al zilei a șaptea a calendarului Biblic. Aceasta implică supunerea minții cuiva în „ascultare inteligentă și loială față de toate poruncile lui Yahuwah. “

Tu ce vei alege?

______________________________________________________________

Continut Asemănător:


Exodus 31:13-15

Robert L. Odom, Sunday in Roman Paganism, (New York: TEACH Services, Inc., 2005, pp. 243-244.

E. G. White, The Great Controversy, (Oakland, California: Pacific Press, 1888), pp. 451-454.

White, op cit., pp. 455-456, emphasis supplied.

5 White, op cit., pp. 458-460, emphasis supplied.

6 Revelation 14:1

E. G. White, Sons and Daughters of God, p. 370.

1 Exodul 31: 13-15

2 Robert L. Odom, Duminica la Păgânismul Roman, (New York: TEACH Services, Inc., 2005, pp 243-244..

3 E. G. White, Tragedia veacurilor, (Oakland, California: Pacific Press, 1888), pp 451-454..

4 White op cit., Pp. 455-456, subliniere.

5 White op cit., Pp. 458-460, subliniere.

6 Apocalipsa 14: 1

7 E. G. White, Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 370.