Iubiți Frați și surori,
Noi, Echipa World’s Last Chance, dorim nespus de mult să împărtășim ceea ce credem cu sinceritate că reprezintă o mai mare lumină asupra calendarului Creatorului nostru. În marea Sa milă și răbdare, Yahuwah a așteptat mult timp ca noi să ne debarasăm de convingerile pe care, acum, le vedem a fi o eroare. Lăudați Numele Lui! Odată ce am acceptat glorioasa lumină a calendarului luni-solar al lui Yahuwah și rolul său divin în determinarea tuturor zilelor de sărbătoare, inclusiv ziua a șaptea a Sabatului, am declarat, în ignoranța noastră, că Ziua Lunii Noi era determinată de primul crescent vizibil. Acum, după multă rugăciune și studiu, ne pare rău că am avut această înțelegere eronată și am dori să împărtășim cu umilință convingerea noastră că Ziua Lunii Noi trebuie să fie celebrată începând cu zorii zilei ce urmează conjuncție lunii - solare (și nu în ziua de după prima semiluna vizibilă).
Mărturisim de asemenea, că ne-am debarasat cu greu de eroarea de a determina data de 1 Abib (Anul Nou Biblic) bazându-ne pe semnul orzului copt. Unii dintre membri WLC au văzut, devreme, această eroare și au încercat să ne-o arate, însă nu au fost prea convingători în explicațiile lor. Ne-am fi dorit să fi fost mai receptivi la momentul respectiv, însă aceasta nu ne împiedică să lăudăm Numele lui Yahuwah pentru că ne-a făcut să vedem, acum, această eroare. Pentru acei membri care au fost deranjați de poziția noastră eronată cu privire la orz și alte erori legate de acestea ne cerem sincer și umil scuze și căutăm cu sinceritate iertare atât din partea lui Yahuwah cât și din partea dumnealor.
Noi, World's Last Chance, am hotărât a urma cu orice preț, Mielul lui Yahuwah, oriunde ar merge. Ne angajăm să continuăm să îmbrățișăm lumina Adevărului Său invariabil la fiecare pas, și rugăciunea noastră este ca dumneavoastră să priviți, de asemenea, întotdeauna la greutatea dovezilor. Fie ca iubitorul nostru Tată ceresc să ne conducă în tot adevărul spre slava Sa! Mai jos veți găsi argumentele pe care noi le considerăm destul de multe și convingătoare astfel încât am lăsat la o parte prima noastră metodologie de calculare a zilei Lunii Noi în funcție de prima semiluna vizibilă în favoarea zorilor de după conjuncție. Fie ca Yahuwah să vă binecuvânteze și să vă călăuzească pe măsură ce vă veți dedica tot mai deplin în grija Lui.
La dispoziția lui Yahuwah,
Echipa WLC
Din păcate, noi nu găsim în Scriptură o explicație clară a modului în care trebuie să fie determinată Ziua Lunii Noi. Înțelegând acest fapt, înainte de a trage concluzii trebuie să sortăm cu atenție și rugăciune fiecare piesă a dovezilor ce ne sunt disponibile. Chiar și în absența a ceea ce este perceput ca fiind o dovadă copleșitoare, noi trebuie să credem dovezile ce ne sunt puse la dispoziție; și trebuie să fim dispuși întotdeauna să urmăm greutatea dovezilor, oriunde ne-ar conduce.
Luna începe să lumineze imediat după conjuncție. Însă noi nu o putem vedea pe timpul zilei când soarele strălucește, deoarece luna este acoperită de lumina soarelui care este mai mare. Chiar dacă nu putem vedea luna imediat după conjuncție, cu toate acestea, nu putem nega faptul că a început deja o nouă revoluție cu o nouă iluminare. De multe ori, primul crescent vizibil va fi observat în seara zilei de Lună Nouă, descoperind, privitorului, noua ei lumină.
 |
|
Luna începe să lumineze din nou imediat după ce trece prin conjuncție cu soarele. |
Motivul pentru care Ziua Lunii Noi se socotește ca fiind prima zi de după conjuncție, și nu data efectivă în care are loc conjuncția, se datorează faptului că o zi nu poate fi în același timp parte a lunii vechi și parte a lunii noi. Prin urmare, în zori primei zile de după conjuncție are loc începutul noii luni. Există două argumente principale, care ne-au obligat să renunțăm la credința că ziua începe odată cu primul crescent vizibil și să îmbrățișăm convingerea că aceasta începe în zori după conjuncție:
Acestea sunt sărbătorile lui Yahuwah, adunări sfinte, pe care să le proclamați la timpurile lor. [timpurile hotărâte]. (Vezi Leviticul 23: 4).
Porunca divină de a păstra zilele sfinte ale lui Yahuwah la timpul hotărât nu poate fi cu adevărat îndeplinită și ascultată decât prin folosirea metodei zorii de după conjuncție. Noi credem cu tărie că există o zi de Sabat ce trebuie să fie păstrată de toată lumea, și că toată lumea trebuie să păstreze sărbătorile lui Yahuwah în ziua specificată, și nu la câteva zile distanță. Metoda de stabilire a zilei Lunii Noi în funcție de Primii Zori de După Conjuncție unește, în mod unic și miraculos, întreaga lume,în aceași revoluție solară. Iată cum funcționează:
Atunci când Ziua Lunii Noi se socotește ca începând în zori primei zile de după conjuncție, întreaga lume va fi unită în observarea acesteia în aceeași zi. Deși ar putea părea că sunt două zile diferite, atunci când sunt stabilite datele prin calendarul gregorian, în realitate, toată lumea de pe pământ va respecta ziua Lunii Noi, sabatul și zilele de sărbătoare, în timpul aceleiași revoluții solare, fiecare începând ziua lor, în același perioadă de 24 de ore. Cu alte cuvinte, toate țările lumii vor experimenta sosirea Sabatului și a zilelor de sărbătoare într-o revoluție solară de 24 de ore pe zi. Astfel, întreaga lume este unită cu adevărat în începerea zilelor sfinte într-o perioadă de 24 de ore. Folosind această metodă, Linia Datei este stabilită la nivel mondial în fiecare lună de către Creator.
Metoda de socotire a Zilei Lunii Noi în funcție de primului crescent vizibil, nu poate uni în mod constant lumea în celebrarea sărbătorilor astfel încât acestea să înceapă în aceeași revoluție de 24 de ore ale unei zi. Scriptura ne poruncește să observămSabatul, nu un Sabat. Ce sens ar avea atunci dacă ar exista mai multe Sabate în aceeași săptămână? Ce sens are dacă Sabatul se celebrează în diferite locații la o distanță de până la 48 de ore diferență? Doar prin socotirea zilei de după conjuncţie ca Zi a Lunii Noi poate oricine de pe pământ să observe consecvent o singură Zi de Sabat.
Această metodă permite întregii lumi să înceapă Ziua Lunii Noi, Sabatele și Sărbătorile pe parcursul aceleiași Revoluții Solare ce durează 24 de ore.
Linia Internațională a Datei...
Linia Internațională a Datei (LID) este pur și
simplu o linie imaginară care a fost concepută de către Conferința
Internațională Meridian din Washington, DC, în octombrie 1884 CE. Conferința a
fost compusă din astronomi și reprezentanți din 25 de țări.1
Participanții au creat prima LID, fără să ia prea mult în calcul națiunile
insulare care erau despărțite de aceasta. Astăzi, LID realizează un drum în
zig-zag prin Oceanul Pacific, în jurul valorii de 180 ° longitudine, împărțind
practic lumea în două date calendaristice (calculate pe calendarul Gregorian).
Nu există nici un fenomen natural, care să se întâmplă acolo; cu alte cuvinte, este
complet arbitrară. Amplasarea în acea poziție a LID a fost aleasă datorită
faptului că se situează chiar vizavi de Primul Meridian (un alt concept creat
de om care este complet arbitrar) și de punctul de timp universal coordonat
(UTC) sau Greenwich Mean Time (GMT). De asemenea, aceasta traversează, în cea
mai mare parte oceanul. Timpul și datele sunt conectate împreună în ceea ce
pare a fi un mod ordonat și previzibil, complet detașate de semnificanții din
natură, asemenea unei mașinuţe careia îi răsuceşti cheiţa şi îi dai drumul să
meargă . După cum se poate vedea din imaginea din stânga, LID și fusurile orare
ulterioare sunt foarte complexe.2 Ele au fost proiectate relativ
recent de către oameni, și locațiile lor sunt în întregime aleatorii. Acesta este
modul în care Iubitorul nostru Creator a lăsat să fie împărțit timpul? Ce spune
Scriptura despre calendar?
Și Elohim a zis: "Să fie luminători în întinderea cerului, pentru a despărți ziua de noapte; și ei să fie pentru semne și pentru anotimpuri și pentru zile și ani ... (Gen 1,14)
Atunci când se folosește calendarul Creatorului și ordinea Sa divină a luminătorilor cerești, nimic nu este arbitrar sau nesemnificativ. Fazele lunii, răsăritul și apusul soarelui, și chiar poziția stelelor sunt toate relevante.3 Când se utilizează Calendarul Creatorului, primii zori de după conjuncția Luni-Solară marchează începutul liniei datei. Zorii se mișcă apoi înainte din acel punct aducând cu ei întregii lumi Ziua Lunii Noi. Această metodă unește întreaga lume într-o revoluție solară de 24 de ore, ceea ce nu este posibilă cu orice altă metodă ce s-ar pute folosi pentru socotirea Lunii Noi. Această metodă le redă soarelui și lunii guvernarea lor asupra anotimpurilor, sau mô'ēd <H4150 Strong>, lunilor, sabatelor și sărbătorilor. Dacă metoda "Zorilor de După Conjunctie" ar fi fost păstrată de-a lungul secolelor de la creațiune, nu ar fi existat nici un motiv pentru ca omul să creeze o LID. Cu toate ca linia datei lui Yahuwah (care ar putea fi, de asemenea numită "linia zorilor"), se schimbă geografic de la o lună la alta, Zorii de după Conjuncție este o metoda de determinare a Lunii noi ce unește în mod miraculos întreaga lume, într-o revoluție solară de 24 de ore. (Acesta va fi discutat mai târziu, de ce Luna Plină nu poate servi la determinarea Lunii Noi. Consultați secțiunea intitulată "Problemele ce apar la folosirea primei zile de după Luna Plină".)
Nu doar că această metodă unește întreaga lume în observarea Sărbătorilor pe parcursul unei revoluții solare de 24 de ore, dar nimeni nu va începe Ziua Lunii Noi la mai mult de 24 de ore după ce are loc efectiv conjuncția. Remarcabil, este faptul că există doar 24 de ore de la momentul conjuncției până când zorii Zilei de Lună Nouă apar în ultima regiune geografică. Aceasta este o uimitoare mărturie pentru unicitatea și coerența liniei datei a lui Yahuwah la nivel mondial.
1
http://www.staff.science.uu.nl/~gent0113/idl/idl_imc1884.htm
2
http://en.wikipedia.org/wiki/File:International_Date_Line.png
3 Poziția
stelelor în raport cu Soarele și Luna în ceea ce privește calendarul biblic reprezintă
un aspect pe care echipa WLC continuă să-l studieze.
O zi biblică începe în zori, odată cu prima rază de lumină, și se termină la amurg, odată cu absența completă a luminii. Într-un model consistent, luna începe odată cu primi zori, imediat ce luna începe să lumineze și se termină la conjuncție, atunci când luna este complet lipsită de lumină. (Imposibilitatea de a observa iluminarea inițială a lunii nu schimbă realitatea începerii unei noi luni. Primul crescent vizibil este doar dovada a ceea ce a început să existe imediat după conjuncția lunii cu soarele.)
Cuvântul ebraic pentru "Luna Nouă" este Chodesh (H2320), care se traduce, de asemenea, prin cuvântul "lună calendaristică." Chodesh apare în Scriptură de mai mult de 270 de ori, dar acesta nu este folosit nici măcar o dată pentru a indica vizibilitatea ei (adică luna vizibilă, semiluna, etc.). Mai degrabă, cuvântul ebraic care semnifică observarea fizică a lunii, observabilă este yerach (H3391, H3393, & H3394). Yerach este tradus de 28 de ori ca "luna" și de 13 ori ca "lunii", dar niciodată nu este folosit pentru a desemna Luna Nouă.
Notă: Există un cuvânt ebraic pentru "semilună" - śaharōnîm (H7720). Cu toate acestea, este utilizat exclusiv în legătură cu idolatria păgână (Judecători 08:21 & 26; Isaia 3:18), și nu este niciodată asociat cu "Luna Nouă" și nici chiar cu "luna." Mai multe despre acest lucru mai târziu. Vezi secțiunea de mai jos, intitulată "Probleme în utilizarea primului Crescent Vizibil.”
"Sufla trâmbița la luna plina, în timpul rânduit [H3677], în ziua solemnei noastre sărbători[H2282]." (Psalmul 81: 3, Biblia Fidela)
H3677 (keh'-SEH) - Se pare că vine de la H3680; adică plinătate sau lună plină, adică, sărbătoare: - (timp) hotărât. (dicționarul Grec -Ebraic Strong) 1
H2282 (khag) -Acest cuvânt se referă în special la o "sărbătoare ce se celebrează printr-un pelerinaj." (Noul Dicționarul de cuvinte biblice Strong Extins)
Psalmul 81: 3, atunci, ne spune două lucruri:
1. O trompetă (Shofar), urma să fie sunată la
Luna Noua.
2. O trompetă (Shofar), urma să fie sunată la
luna plină, în momentul unei sărbători de pelerinaj.
În context, Psalmul 81 vorbește despre exodul lui Israel din țara Egiptului. De aceea pare rezonabil să se concluzioneze că, sărbătoarea de pelerinaj la care se face referire aici este Sărbătoarea Azimilor, care începe în a 15-a zi a primei luni (în aceeași zi în care copiii lui Israel au fost conduși afară din Egipt). Unii au sugerat că Psalmul 81: 3 se referă la Sărbătoarea Trâmbițelor (Ziua Lunii Noi) și Sărbătoarea Corturilor (ce începe în luna a șaptea pe 15). Acest lucru pare puțin probabil având în vedere contextul întregului capitol. Cu toate acestea, chiar și această interpretare plasează luna plină la sfârșitul celei de a doua săptămână la data de 15 a lunii. Nu există nici o modalitate de a împăca cu sinceritate acest verset cu prima metodă de socotire a Zilei Lunii Noi în funcție de primului crescent vizibil, prima metodă a primului crescent vizibil plasează, în general, luna plină pe data de 13/14 ale lunii. Recunoscând a doua zi după conjuncție ca fiind Ziua Lunii Noi plasează, cu toate acestea, luna plină pe data de 14/15 a lunii, care este în armonie cu Psalmul 81: 3. Acest lucru este, de asemenea, în armonie cu scrierile lui Philo. A se vedea "Argumentul istoric" de mai jos. (Trebuie notat aici faptul că există anomalii ocazionale în comportamentul Lunii, ceea ce înseamnă că sunt momente când luna nu va deveni 100% completă până în ziua a 16-a lunii calendaristice lunare. Faceți clic aici pentru mai multe.)
Vă rugăm să rețineți: Aceasta este o reprezentare ideală a lunii calendaristice lunare, atunci când este socotită în funcție de prima semiluna vizibilă sau de primi Zori de după Conjuncție. Deoarece Luna poate atinge primul pătrar, faza de lună plină, ultimul pătrar și faza conjuncției în orice moment pe parcursul unei perioade de 24 de ore, și din moment ce majoritatea (dacă nu toate) calendarele folosesc miezul nopții pentru delimitarea zilelor, veți vedea uneori faze perfecte aratate o zi mai devreme sau o zi mai târziu, făcându-le să nu se alinieze întotdeauna exact. Atunci când se folosește metoda primei semiluni vizibile, există de fapt mai multe variații (de la o lună calendaristică la alta) decât cele prezentate în descrierea de mai sus, deoarece există mai multe variabile implicate în determinarea vizibilității precoce a lunii. Metoda zorilor de după conjuncţie stabilește un model de faze mult mai consistent.
1 Unii au sugerat despre keh'seh, bazându-se pe cuvântul de rădăcină (H3680, kâsâh), că ar trebui să fie tradus ca "luna ascunsă", spre deosebire de "lună plină", ceea ce înseamnă că ar trebui să fie - sunaţi din trâmbiţă atunci când luna este întuneric (de exemplu, la conjuncţie) pentru a semnala Ziua Lunii Noi. Chiar și această interpretare este în armonie cu metoda ce ia în considerare primi zori de după conjuncție.
Întunericul (un segment de timp real) a precedat prima zi a săptămânii creațiunii. Altfel spus prima zi a primei luni din istoria Pământului a fost precedată de întuneric; nici un fel de lumină nu a precedat acea zi. De ce ar trebui să ne așteptăm ca lunile ulterioare să fie diferite?
"La început Elohim a creat cerul și pământul; Și pământul era fără formă și gol şi întuneric era peste suprafața adâncului. Și Duhul lui Elohim se mișca pe deasupra apelor. Şi Elohim a spus: să fie lumină și a fost lumină ". (Geneza 1: 1-3)
Ezekiel 46: 1 stabilește că există trei tipuri diferite de zile: (1) Ziua Lunii Noi; (2) Zilele de lucru; (3) Zilele de Sabat.
Astfel, spune Yahuwah Elohim: "Poarta curții interioare care dă spre est să fie închisă în cele șase zile lucrătoare, dar, în ziua Sabatului acesta va fi deschisă, şi în ziua de Lună Nouă se va deschide." (Vezi Ezechiel 46: 1).
Este de la sine înțeles că în natură (creaţie) au fost delimitate diferitele clase de zile. Atunci când se determină Ziua Lunii Noi ca începând în zorii de după conjuncţie, descoperim că fiecare tip de zi este marcată, în general, prin fazele specifice ale lunii: (1) Ziua Lunii Noi este precedată de întuneric (conjuncția); (2) zilele lucrătoare sunt precedate de fazele luminoase (excluzând cele patru faze perfecte).1 (3) Zilele de Sabat sunt precedate de fazele pătrare(primul şi ultimul pătrat, luna plină şi luna întunecată). Astfel, această metodă permite identificarea Sabatelor în mod constant, mult mai ușor și mai practic, în funcţie de iluminarea Lunii. Se pare că însăși Creația mărturisește această metodă de calculare a Zilei Lunii Noi.
1 Semiluna poate fi de multe ori vizibilă cu ochiul liber în Ziua de Lună Nouă (în seara de dinaintea primei zile de lucru a saptamanii), dar acest lucru nu va fi întotdeauna valabil.
Tranzacţia de la calendarul păgân la cel creştin a fost păstrată pe diferite inscripţii funerare. Una dintre cele mai vechi inscripții funerare creștine datate care a fost descoperită la Roma se referă la dies Veneris (ziua lui Venus). Ceea ce face ca această inscripție să fie specială este faptul că oferă atât data din Calendarul Julian cât și cea din calendarul luni-solar. Datată în jurul anului 269 d. Hr. ea afirmă:
În consulatul lui Claudiu și Paternus, în Nonele lui Noiembrie, în ziua lui Venus, şi în ziua a 24-a lunii lunare, Leuces a aşezat [acest memorial] pentru draga ei fiică, Severa și Duhului Tău cel Sfânt. Ea a murit [la vârsta] de 55 de ani, și 11 luni [şi] 10 zile. (E. Dichl, Inscriptiones Latinae Christianae Veteres, vol. 2, p. 193, # 3391. A se vedea, de asemenea, J. B. de Rossi, Inscriptiones Christianae Urbis Romae, vol. 1, partea 1, p. 18, # 11.)
"Nonele" lui Noiembrie reprezintă 5 noiembrie, care a căzut în acel an în ziua lui Venus, vineri. În această lunație, acest lucru corespunde cu ziua a 24-a lunii lunare, sau "Ziua a doua", a săptămânii biblice. Examinând datele de aici cu software-ul de astronomie, descoperim că Ziua Lunii Noi (prima zi a lunii calendaristice lunare) a fost socotită ca fiind ziua de după conjuncție.
*Vă rugăm să reţineţi: De fapt conjuncţia în Roma a avut loc la ora 02:05 (pe 13 octombrie), cu mult înaintea zorilor. Acesta este motivul pentru care ziua conjuncției pare a fi ziua 1 și nu ziua 29 sau 30 a lunii calendaristice precedente (lunație).
Filo (un filosof grec de origine evreu din Alexandria) a trăit înainte, în timpul și după încheierea lucrării pământeşti a Mântuitorului. Acesta este motivul pentru care credem că el a expus o înțelegere corectă a calendarului biblic.
 |
|
Filon din Alexandria (20 î. Hr.-50 d.Hr.), |
În citatul de mai jos, Filon spune că Sărbătoarea Lunii Noi are loc atunci când Luna începe să lumineze. După cum s-a menționat anterior, Luna începe să lumineze imediat după conjuncție. Însă noi nu o putem vedea pe timpul zilei când soarele strălucește, deoarece luna este acoperită de lumina soarelui care este mai mare. Chiar dacă nu putem vedea luna imediat după conjuncție, cu toate acestea, nu putem nega faptul că a început deja o nouă revoluție cu o nouă iluminare. De multe ori, primul crescent vizibil va fi observat în seara zilei de Lună Nouă, descoperind, privitorului, noua ei lumină.
"Urmând obiceiul pe care noi l-am adoptat, vom continua să vorbim despre al treilea festival, cel al lunii noi. În primul rând, pentru că acesta este începutul lunii, şi începutul numărării timpului este onorabil. În al doilea rând, pentru că în acest moment nu există nimic în întreg cerul lipsit de lumină. În al treilea rând, pentru că în acest timp corpul ceres cel mai puternic și mai important oferă o parte din asistența sa, necesară, corpului ceresc ce este mai puțin important și mai slab; pentru că, la momentul lunii noi, soarele începe să lumineze luna, cu o lumină care este vizibilă pentru simțurile exterioare, iar apoi ea afișează propria sa frumusețe privitorilor ... "(Philo, Legi Speciale II, secțiunea XXVI (140 -142), subliniere originală)
In urmatoarele citate, Philo afirmă în mod clar că Ziua Lunii Noi urmează conjuncţiei și că lunile sunt calculate de la o conjuncţie la alta.
"Al treilea [festival] este cel care vine după conjuncție, şi are loc în fiecare lună în Ziua Lunii Noi." (Philo, Legi Speciale II, secțiunea XI (41))
"Aceasta este Luna Noua, sau începutul lunii calendaristice lunare, și anume perioada cuprinsă între o conjuncție și alta, a cărei lungime a fost calculată cu exactitate în școlile astronomice." (Philo, Legi Speciale II, secțiunea XXVI (140)) Notă: Hendrickson Publishers Ediția (1993) 1854 traducere C. D. Jonge nu are aceleași informații ca traducerea oferită de Colson. Indiciile arată că conjuncțiile erau hotărâtoare în desemnarea primei zi a lunii.
Declarațiile lui Philo de mai jos indică faptul că luna completează configurațiile sale perfecte (adică jumătate lunii crescânde, lună plină, jumătate lunii în scădere, conjuncţia), la sfârșitul fiecărei săptămâni. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când se socotesc Zorii după Conjuncţie ca începutul Zilei Lunii Noi
"Din nou, modificările periodice ale lunii, steaua care are cea mai mare afinitate cu lucrurile de pe pământ, sunt în conformitate cu numărul șapte. Iar schimbările care le face luna în aer, se desăvârșesc în principal, în conformitate cu propriile sale configurații în fiecare a șaptea zi. În orice caz, toate lucrurile muritoare, așa cum am mai spus, care îşi trag natura divină din cer, se deplasează într-o manieră ce tinde să le păstreze în conformitate cu acest număr șapte. ... Prin urmare, în a șaptea zi, Elohim a început să se odihnească de toată lucrarea Sa pe care a făcut-o. "(Philo, interpretare alegorică, 1, secțiunea IV (8-9), secțiunea VI (16))
"... Există un principiu rațional pentru care luna se schimbă la intervale egale, atât când lumina ei crește cât și atunci când scade, șapte miei pentru că își desăvârșește forma într-o perioadă de șapte zile, primul pătrar la șapte zile de la conjuncție; luna plină după următoarele șapte zile, iar apoi începe să descrească spre al treilea pătrar, urmând apoi conjuncția cu soarele când luna este întunecată. "(Philo, Legi Speciale I, (178)
Vă rugăm să rețineți: Aceasta este o reprezentare ideală a lunii calendaristice lunare, atunci când este socotită în funcție de primii Zori de după Conjuncție. Deoarece Luna poate atinge primul pătrar, faza de lună plină, ultimul pătrar și faza conjuncției în orice moment pe parcursul unei perioade de 24 de ore, și din moment ce majoritatea (dacă nu toate) calendarele folosesc miezul nopții pentru delimitarea zilelor, veți vedea uneori faze perfecte ce se arată o zi mai devreme sau o zi mai târziu, făcându-le să nu se alinieze întotdeauna exact. Astfel, aveţi nevoie să verificaţi timpul conjuncţiei corelat pentru zona în care locuiţi.
Mai jos, este confirmată interpretarea noastră de declarațiile anterioare ale lui Philo. Aici, Filon afirmă că luna ar trebui să fie plină, la sfârșitul celei de a doua săptămână (adică în a 15-a zi a lunii lunare). Notă: Atunci când Ziua Lunii Noi se socotește ca fiind prima zi de după conjuncție, Luna va fi plină pe 14 sau 15 a lunii.
"Căci se spune în Scriptură: În ziua a zecea a acestei luni fiecare dintre ei să ia o oaie în conformitate cu casa lui; cu scopul ca din a zecea zi să se consacre lui [Elohim] sacrificiile, păstrate în suflet; a zecea zi este iluminată în proporţie de două treimi, până când este schimbată în întregime în fiecare parte, și va căpăta o strălucire cerească ca strălucirea lunii pline, căci ajunge la deplina sa strălucire la sfârșitul celei de a doua săptămânii. . . " (On Mating with the Preliminary Studies, Section XIX, (106))
"Și această sărbătoare este începută în a cincisprezecea zi a lunii, în mijlocul lunii, în ziua în care luna este plină de lumină, în consecință, în providența Sa Elohim având grijă să nu existe nici un întuneric în aceea zi. "(Philo, Legile speciale II, Festivalul al cincilea, secțiunea XXVIII (155))
Acest lucru este în armonie perfectă cu Psalmul 81: 3. (A se vedea "Argumentul biblic" de mai sus.)
_______________________________________________________
Unii păzitori ai Sabatului lunar consideră că Ziua Lunii Noi este chiar ziua în care are loc conjuncţia, şi nu prima zi de după conjuncție. Problema acestei metode este faptul că noua lună începe înainte ca luna veche să se termine. Luna nu începe să lumineze cu adevărat până când nu are loc conjuncţia lunii cu soarele, după care luna devine iar luminată începând o nouă revoluție. Motivul pentru care se consideră că Ziua Lunii Noi este prima zi de după conjuncție, şi nu data efectivă în care are loc conjuncţia, este aceia că o zi nu poate fi în același timp parte a lunii vechi și parte a lunii noi. Prin urmare, mai întâi are loc conjuncţia iar zori zilei ce urmează acesteia marchează începutul noii luni.
Unii păzitori ai Sabatului lunar consideră că Ziua Lunii Noi este ziua de după Conjunctie, doar dacă prima semilună vizibilă se poate observa în acea seară. Acest lucru, spun ei, se datorează faptului că prima semiluna vizibilă este semnul începerii săptămânii de lucru. Această metodă presupune că a doua zi după ultimul Sabat (cel de pe 29) să fie întotdeauna respectată ca Ziua Lunii Noi. Dacă prima semiluna vizibilă este observată în acea seară, atunci acea zi a fost Ziua Lunii Noi. Dacă prima semiluna vizibilă nu este observată, atunci acea zi a fost a 30-a, iar următoarea zi va fi Ziua Lunii Noi. Această metodă ridică două probleme peste care nu se poate trece:
1. Folosind această metodă, este imposibil să se unească în mod constant lumea în începerea sărbătorilor în aceeași perioadă de 24 de ore. Doar când se consideră că Ziua Lunii Noi este ziua de după conjuncţie pot toţi oamenii de pe Pământ să fie uniți în observarea lunilor noi, a sabatelor şi a sărbătorilor anuale.
2. Cei care aderă la această metodă nu pot ști
sigur când este Ziua Lunii Noi pana când aceasta nu este aproape de finele ei,
deoarece această metodă presupune că trebuie să aștepte să vadă dacă după
apusul soarelui, semiluna va fi vizibilă în acea seară. Acest lucru este în mod
clar o problemă, mai ales atunci când se analizează Sărbătoarea Trâmbițelor
(care coincide cu Ziua Lunii Noi în a
șaptea lună), precum și importanța extraordinară de a oferi sacrificii
prescrise tocmai în Ziua Lunii Noi, la începutul fiecărei luni (Numeri 28 :
11-15). Preoții știau cu siguranță când sosea Ziua Lunii Noi. Ei nu trebuiau să
aștepte până când ziua era pe sfârşite pentru a afla dacă au oferit sacrificii
în ziua corectă. Un semn care este retroactiv nu poate fi cu adevărat un semn.
Unii au sugerat că Ziua Lunii Noi urmează zilei în care, înainte de răsăritul soarelui, semiluna în scădere nu mai poate fi văzută. Acest lucru se datorează faptului că se presupune că dispariția lunii indică faptul că conjuncţia va avea loc pe parcursul acelei zile, făcând din ziua următoare Ziua Lunii Noi.
Metoda propusă: "Prin măsurarea Lunii în descreştere; în fiecare dimineață o semilună din ce în ce mai mică este văzută mai aproape și mai aproape de orizontul estic. Ziua conjuncţiei este ziua în care înainte de răsăritul soarelui luna nu mai poate fi văzută. Ziua următoare este Ziua Lunii Noi, așa cum ar fi prima zi de după conjuncţie. Dacă semiluna în scădere poate fi văzută în dimineața ultimului Sabat (ziua a 29-a a lunii lunare), atunci acesta va fi o lună de 30 de zile . Dacă semiluna în scădere nu poate fi văzută în dimineața ultimului Sabat, aceasta va fi o lună de 29 de zile. "
Deși această metodă are ca scop identificarea corectă a Zilei Lunii Noi (adică zorii de după conjuncție), nu este fiabilă și nu poate fi folosită pentru a identifica in mod constant şi corect ziua conjuncţiei. Prin urmare, această metodă nu poate fi folosită pentru a determina Ziua Lunii Noi.
De exemplu: În New Delhi, India, în dimineața zilei din 13 noiembrie, 2012, semiluna în scădere a putut fi încă văzută pe cer spre est. (13 noiembrie a fost ultimul Sabat al lunatie, în ziua a 29-a a lunii lunare.)
New Delhi, India - 13 noiembrie 2012, chiar înainte de răsăritul soarelui
Cu ajutorul metodei în discuție, s-ar fi presupus că 14 noiembrie ar fi fost a 30-a zi a lunii, și că 15 noiembrie ar fi fost Ziua Lunii Noi. Cu toate acestea, pentru că conjuncția a avut loc în 14 noiembrie chiar înainte de răsăritul soarelui, 14 noiembrie a fost de fapt Ziua Lunii Noi.1 Folosind metoda propusă aici, Ziua Lunii Noi ar fi fost declarată cu o zi întârziere. În timp ce scopul este bun, metoda este greşită.
Unii păzitori ai Sabatului lunar consideră că Ziua Lunii Noi urmează zilei în care semiluna nu mai poate fi văzută înainte de răsăritul soarelui - indiferent când are loc conjuncția. Această metodă, totuși, împarte lumea în același mod în care prima semiluna vizibilă o face.
Deoarece reperarea ultimei semilunii vizibile este specifică unei persoane în funcţie de locație geografică, lumea nu va fi unită pe aceleași 24 de ore de revoluție solară, în începerea Sabatelor și a Zilelor de Sărbătoarea.Unii păzitori ai Sabatului lunar învaţă că Ziua Lunii Noi începe odată cu primul apus de soare de după Conjuncţie. Acest lucru, desigur, nu poate fi astfel. Scriptura ne învață în mod clar că o zi începe în ZORI, nu la apusul soarelui. Practica tradițională de a observa toate zilele de la apusul soarelui până la apusul soarelui (de seara până seara) este un obicei babilonian, care a fost adoptat de către evrei după primul secol creştin.
O zi biblică începe în zori și se termină în amurg1:
___________________________________________________________
1 Este foarte ușor să lăsăm ca presupunerile noastre să ne modeleze modul în care interpretăm Scriptura. Această greşeală este făcută de mulţi lucrători şi multe persoane sincere care susțin că ziua începe la apus şi se sfârşeşte la apus. Noi îi îndemnăm cu umilință pe toți cei care se agață de doctrina greșită conform căreia o zi începe la apusul soarelui, să pună toate ideile preconcepute la ușa investigaţiei, și să studieze onest și cu rugăciune toate pasajele referitoare la acest important subiect. "Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, rând pe rând, rând pe rând, puţin aici, puţin acolo." (Isaia 28:10)
"Luna babiloniană începea cu prima semilună vizibilă, iar in secolul al 8-lea î.e.n. astronomii au raportat că exista încă această practică importantă pentru regii asirieni. . . . Denumirile lunilor la babilonieni erau Nisanu, Ayaru, Simanu, Du'uzu, Abu, Ululu, Tashritu, Arakhsamna, Kislimu, Tebetu, Shabatu, Adaru. Luna Adaru II a fost intercalată de șase ori în ciclul de 19 ani, dar niciodată în al 17-lea an al ciclului, când era introdus Ululu II. Astfel, calendarul babilonian, până la sfârșit a păstrat un vestigiu al bipartiției originale a anului în două sezoane, la fel cum lunile babilonienilor au rămas cu adevărat lunare și începeau în seara când Luna Nouă devenea vizibilă la primul crescent. Ziua începea la apusul soarelui " (Http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-ancient.html)
Trebuie recunoscut faptul că un lucru devenit obicei în Babilon, nu înseamnă că este greșit. Cu toate acestea, este cu siguranță demn de remarcat faptul că obiceiul babilonian socotea luna nouă imediat după prima semilună vizibilă. Nu este deloc puțin probabil ca evreii, cândva după primul secol, să fi adoptat această metodă în locul calculelor biblice, la fel cum au adoptat practica babiloniană, nebiblică de a începe ziua la apusul soarelui, precum și preluarea numelor babiloniene ale lunilor.
Pasajele de mai jos condamnă în mod clar cinstire semilunii, care era în mod evident un obicei printre națiunile păgâne. Pentru a fi corect, acest lucru nu descalifică în mod automat metoda primei semiluni vizibile de calculare a Zilei Lunii Noi, dar trebuie să fie luat în considerare atunci când sunt cântărite dovezile în mod onest.
Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis* pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul* va domni peste voi.” Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci* erau ismaeliţi.) Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară delunişoare, de cerceii de aur şi de hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului şi afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. (Judecatori 8: 21-26)
 |
|
Cercei semilunari, 2500-2400 î. Hr.; Descoperite la " Săpăturile arheologice de la Marea Groapă a Moarţilor," Ur, Mesopotamia |
"Dovezile arheologice relevă utilizarea comună a ornamentelor în formă de disc sau de soare, semilună inversată ca un simbol al zeiței Ishtar-Astarteea, purtate de femei sau de animale pentru a creste fertilitatea lor (Judecători. 8:21)." (New Bible Dictionary, Article "Amulets," p.34)
În ziua aceea, יהוה va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii, şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi maramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierele descântate; inelele şi verigile de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. (Isaia 3: 18-23)
Cuvântul ebraic (H7720 - śaharōnîm), tradus aici ca "semilună", se găsește doar de trei ori în Scriptură și este folosit numai în legătură cu idolatria păgână (Judecători 08:21 & 26; Isaia 3:18). Acest cuvânt nu este asociat cu "Luna Nouă" și nici chiar cu "luna". Nici unul dintre autorii inspirați ai Scripturii nu au folosit cuvântul śaharōnîm când au scris despre sărbătorile hotărâte prin Lege sau despre lunile anului.
"Semiluna era o amuletă favorită printre multe popoare din Asia de Vest, și aceasta reprezenta pentru ei forța și protecția lunii în creştere și nu a lunii în scădere." (Amulets and Superstitions, E. A. Wallis Budge, p.213)
"Înainte ca Iacov să meargă la Betel să se înfățișeze înaintea lui Yahweh a cerut întregului său popor să îi predea " dumnezeii străini "și cerceii (adică amuletele în formă de semilună), și el le-a ascuns sub stejarul care era în Sihem [ Genesa 35: 4] ". (Idem, pag. 214)
Este demn de remarcat faptul că Sin, unul dintre principalii zei ai Babilonului, este reprezentat printr-o semilună.
"Pe sigilii cilindrice, el [Sin] este reprezentat ca un om bătrân cu o barbă care curge și simbolul semilunii.... Cultul zeului-lună a fost răspândit în alte centre, astfel încât templele lui se găsesc în toate orașe mari din Babilonia și Asiria." (http://en.wikipedia.org/wiki/Sin_(mythology))
Închinarea la zeul Sin a fost de asemenea, răspândită în Arabia zilelor lui Mohamed. În consecință, în ziua de azi, Islamul venerează semiluna. Multe religii cu rădăcini babiloniene venerează semiluna (adică romano-catolicismul, hinduismul, budismul, etc.).
Practicile idolatre ale religiilor păgâne, înrădăcinate din Babilon, vin în opoziție totală cu avertizările date de Yahuwah poporului Său.
Luați seama, ca nu cumva ridicându-vă ochii spre cer, și văzând soarele, luna și stelele, adică toată oștirea cerului, să vă simțiți conduși să vă închinați înaintea lor și să le serviți, celor pe care Yahuwah Eloahul tău, le-a dat tuturor popoarele de sub întreg cer ca moștenire. (Vezi Deuteronom 04:19).
Aproximativ cu 600 de ani înainte de nașterea Mântuitorului nostru, Yahuwah i-a certat pe locuitorilor lui Iuda prin profetul Ieremia pentru comportamentul lor idolatru, care includea facerea de prăjituri în formă de semilună ca ofrandă pentru "regina cerului." Din păcate, bărbații lui Iuda, nu au ascultat avertizarea lui Ieremia, crezând că practicile lor idolatre erau sursa prosperității lor.
"Dar, de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerului, și să îi turnăm jertfe de băutură, ne-au lipsit toate lucrurile, și au fost nimiciți de sabie și de foamete. Și oare când ardeam tămâie împărătesei cerului și îi turnam jertfe de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, și îi turnam jertfe de băutură, era fără bărbații noștri?" (Ieremia 44: 18-19)
"Pentru închinarea adusă ei – decât, doar o simplă reprezentare a imaginii ei. Prăjiturile erau făcute în formă de semilună pentru a reprezenta luna. ." (Barnes Commentary)
Prăjiturile în formă semilunară erau daruite lunii". (Jamieson-Fausset-Brown Commentary)
De-a lungul Scripturii, venerația semilunii este menționată în mod exclusiv în legătură cu idolatria și adoptarea de către Israel a practicilor păgâne.
Nu există nici o singură fărâmă de dovadă care să susțină că Luna Plina este un indiciu pentru Ziua Lunii Noi. Cei care învață că Luna Plină este Lună Nouă fac acest lucru, bazându-se în principal pe patru ipoteze / interpretări. Vom face o scurtă trecere în revistă a fiecăreia dintre aceste ipoteze:
Potrivit celor care susțin că Ziua Lunii Noi este determinată de Luna Plină ...
(1) Prima Ipoteză: " În ziua răstignirii lui Yahushua (în ziua a 14-a a lunii lunare), la prânz, a avut loc o eclipsa totală de soare (și a durat trei ore – Matei 27: 45). O eclipsă solară poate avea loc doar în timpul conjuncției; de aceea, luna trebuie să fi început cu luna plină. "
Problema / Presupunerea: Deși este adevărat că o eclipsa de soare poate avea loc numai atunci când luna este în conjuncție (chiar între pământ și soare), o problemă foarte clară cu această afirmație se găsește în faptul că în primăvara anului 31 D Hr., în Ierusalim, nu a existat nicio eclipsă totală de soare. 1 (http://eclipse.gsfc.nasa.gov/phase/phases0001.html)2 de fapt, de-a lungul primului secol în Ierusalim, nu a avut loc nicio eclipsă de soare nici parţială nici totală. O altă lovitură zdrobitoare pentru această presupunere este faptul că eclipsele, în general, durează doar aproximativ 7-8 minute, nu 3 ore. "Cea mai lungă eclipsă totală de soare în timpul perioadei de 8000 de ani de la 3000 î.Hr. până la 5000 d. Hr va avea loc la data de 16 iulie 2186, atunci când va dura în total 7 min şi 29 s." http://en.wikipedia.org/wiki/Solar_eclipse) Întunericul care a căzut peste pământ la Crucificare a fost un miracol, și nu poate fi explicat printr-un fenomen natural. A susţine că, la momentul crucificării lui Yahushua, a existat o eclipsă totală de soare, cu o durată de trei ore, este scandalos și nu poate fi dovedit prin niciun argument.
1 Profeția celor 70 de săptămâni (Daniel 9) identifică
cu certitudine anul Răstignirea lui Yahushua.
2 Pentru a fi mai specific, metoda propusă
pentru socotirea Anului Nou ce va fi examinată la punctul # 2 (de mai jos),
cere ca în Ierusalim, în anul 31 D. Hr., la data de 10 aprilie, la prânz, să fi
avut loc o eclipsă totală de soare. Nu a existat însă nici un astfel de
eveniment. Această afirmație nu poate fi susţinută prin nici un fel de dovadă.
(2) A doua Ipoteză: "Un studiu atent al cuvântului grecesc tradus ca" întunecat" din relatarea lui Luca despre Răstignire relevă că soarele a fost eclipsat de lună, ceea ce se poate întâmpla doar la conjuncţie."
"Și soarele s-a întunecat, și perdeaua templului s-a rupt în două." (Luca 23:45, KJV)
Unii, care susțin această teorie cu Luna Plină, au presupus că etimologia cuvântului modern "eclipsă" provine din cuvântul grecesc ekleipō, care este tradus în acest pasaj cu "întunecat" [G1587 Strong]. Ei spun că acest lucru dovedește că la răstignire a avut loc o eclipsa de soare care a produs acel întuneric. Așa cum s-a discutat în punctul anterior (# 1), aceasta este absolut imposibil. Întunericul care a cuprins țara la crucificare a fost o manifestare supranaturală, o mărturie a lui Yahuwah. Cu toate acestea, să examinăm problemele pe care le ridică această afirmație.
Problema / Presupunerea: Cuvântul tradus în acest pasaj ca "întunecat" este [G4654 Strong] skotizō, nu ekleipō [G1587 Strong].
"Și [G2532] sau [G3588] soarele [G2246] a fost întunecat [G4654] și [G2532] sau [G3588] perdeaua [G2665] [G3588] templului [G3485] a fost sfâşiată [G4977] pe mijloc. [ G3319] "(Luca 23:45, KJV)Skotizō înseamnă pur și simplu ", a acoperi cu întuneric, a întuneca, să fie acoperit cu întuneric..." Se poate referi la întuneric în mod metaforic(de exemplu, Efeseni 4:18.) sau literal (de exemplu, corpurile cerești; Apoc. 8:12). În timp ce ekleipō, este c rădăcina cuvântului pentru termenul modern "eclipsă" și se poate referi la o eclipsă de soare, în general înseamnă "a pierde, a ieși afară, a omitere, a trece " Nimic despre acest cuvânt nu este specific soarelui sau corpurilor cerești.
Ekleipō se găsește doar în trei pasaje din Scriptură, însă în niciunul dintre acestea nu sunt specificate mișcările Lunii în raport cu soarele:
"Și eu vă spun: Faceți-vă prieteni din mamona nedreptății, pentru ca, atunci când eșuați [G1587 - ekleipō], ei să vă primească în locuințe veșnice." (Luca 16: 9, Biblia Fidelă)
"Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze[G1587 - ekleipō]: și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi." (Luca 22:32, Biblia Fidelă)
"Și ca pe un veșmânt le vei face sul și vor fi schimbate; dar tu ești același și anii tăi nu vor eșua [G1587 - ekleipō] [G1587 - ekleipō]." (Evrei 01:12, Biblia Fidelă)
Chiar și în lumina înțelesului comun pe care îl are acest (ekleipō), se neagă în mod irefutabil această presupunere, întrucât trebuie să reamintim că acest cuvânt, în ciuda a ceea ce pretind unii, nu se găsește în textul original al versetului despre care se presupune că ar sprijinii ideea de a socoti Luna Plină ca fiind prima zi a lunii lunare.
(3) A treia Ipoteză: "Femeia din Apocalipsa 12, îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei, și stelele deasupra capului ei este un semn al Zilei Anului Nou. În fiecare an, într-o zi de primăvară, constelația Fecioarei este văzută crescând în est, cu luna plină sub picioare. Ea este, de asemenea, "îmbrăcată în soare", în sensul că, atunci când acest fenomen are loc, afară nu este complet întuneric. Ea are 12 stele pe cap, ceea ce înseamnă că ea este șefa anului. Prin urmare, luna plină sub picioarele Fecioarei este semnul Zilei Lunii Noi, și a începutului anului. "
"Și s-a arătat o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu soarele, și luna sub picioarele ei, și pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele." (Apocalipsa 12: 1 Biblia Fidelă)
Problema / Presupunerea: Nicăieri în acest text nu se specifică că acest fenomen este semnul Zilei Lunii Noi sau a începutului anului. Acest text nu spune nici faptul că femeia stă pe o "lună plină". Dacă vom evalua onest fiecare detaliu al descrierii femeii, atunci trebuie să recunoaștem că, în plus față de faptul că stă pe lună, ea este îmbrăcată cu soarele. În loc să interpretăm vag ", îmbrăcat în soare" ca însemnând că atunci când se produce acest fenomen nu este încă întuneric complet, ar trebui poate să căutăm un moment în care constelația Virgo ( "fecioara") este literalmente învăluită în soare (când soarele strălucește chiar în mijlocul constelației), și are luna sub picioarele ei. Există un astfel de fenomen? Da, se întâmplă de multe ori (dar nu întotdeauna), în fiecare toamnă și coincide cu începutul Lunii a Şaptea.
Virgo (Fecioara): Acest fenomen se întâmplă în fiecare toamnă într-o singură lunație. Cu toate acestea, nimic din text nu indică faptul că acest lucru are de a face cu Ziua Lunii Noi sau cu Anul Nou. Aceia care apără ipoteza, consideră Luna Pină ca fiind prima zi a lunii, bazându-se pe îndeplinirea parțială a acestei descrieri (din Apocalipsa 12: 1), în primăvara anului, construiesc exclusiv pe presupuneri nefondate.
În timp ce Apocalipsa 12: 1 este o confirmare divină că de-a lungul istoriei, adevărata ekklesia, s-a bazat pe Soare, Lună și stelele pentru determinarea zilelor de Sabat și a zilelor sfinte, nicăieri în text nu este sugerat că descrierea femeii are de face cu Ziua Lunii Noi sau cu începutul anului.1 Cei care încearcă să folosească Apocalipsa 12 ca o dovadă pentru luarea în considerare a Lunii Pline, deși ei s-ar putea să aibă intenții bune, adăugă textului înțelegerea lor, și își bazează interpretarea exclusiv pe speculații.
1 O altă problemă cu presupunerea că Luna Plină de sub picioarele lui Virgos este semnul pentru începutul anului este poziția diferită a soarelui în raport cu stelele de la un echinocțiu la altul. Întrucât echinocțiile, față de stele- care sunt fixe, se mută spre vest de-a lungul eclipticii, calendarul acestui fenomen (luna plină de sub picioarele Fecioarei) este ușor instabil. Astăzi, acest fenomen are loc, în general, la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai. Cu toate acestea, în urmă cu doar 2.000 de ani, același eveniment avea loc cu câteva săptămâni mai devreme, la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. În viitor, folosind rata actuală de schimbare la 2000 ani, acest fenomen nu se va întâmpla mai devreme de sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie.
(4) Ipoteza: "Psalmul 81: 3 spune că trompeta urma să fie sunată la Luna Plina, deoarece este Luna Noua."
"Sufla trâmbița în luna nouă, în timpul hotărât [H3677], în zilele noastre de sărbătoare solemnă [H2282]." (Psalmul 81: 3, KJV)
H3677 (keh'-SEH) – Aparent provine de la H3680; în plinătate completă sau lună plină, adică, festivalul său: - (timp) hotărât. (Strong greacă & Ebraică dicționar) 1
H2282 (khag) -Acest cuvânt se referă în special la o "sărbătoare observată prin pelerinaj." (Noul Dicționarul Strong Extins de cuvinte biblice)
Problema / Ipoteza: Ziua Lunii Noi nu se numește nicăieri khag în Scriptură. Unii dintre cei care susțin această metodă ar argumenta că acest lucru nu este adevărat, arătând spre Osea 2:11 și Ezechiel 45:17, dar "lunile noi" în aceste texte sunt menționate în afară de Sabatele și khag (uri). Chiar dacă New Moon Zilele au fost denumite khag (e), există un al doilea obstacol, în acest pasaj, care nu pot fi rezolvate de către cei care învață că Psalms 81: 3 dovedește că trompeta urma să fie sunată la Luna Plină, deoarece era Lună Nouă: În context, Psalmul 81 vorbește despre exodul lui Israel din Egipt. Interpretarea cea mai rezonabilă din versetul 3 este că acesta se referă la luna plină care coincide cu Paștele și Sărbătoarea Azimelor. (Israel a fost scos afară din Egipt, noaptea (Deut.16: 1) în prima zi a Azimelor (Num.33:. 3) - pe 15)
O dovadă puternică împotriva Lunii Pline ca fiind semnul pentru Ziua Lunii Noi este de remarcat atunci când se studiază calendarul sărbătorilor. Două sărbători importante de pelerinaj avea loc în data de 15 a lunii. Ele sunt Sărbătoarea Azimilor și Sărbătoarea Corturilor. În providența Sa divină, Yahuwah a rânduit ca momentul acestor două sărbători coincide cu Luna Plină, pentru a ușura sarcinile de călătorie ale poporului Său. Tatăl nostru iubitor este un Eloah de detalii, și nimic nu scapă atenției Sale. Când El cere un pelerinaj, El orchestrează momentul când este cel mai convenabil pentru popor.2 Lucrul aceasta îl vedem, de asemenea, în faptul că nu există pelerinaje necesare în timpul iernii. Astfel, dacă El a avut grijă să se evite pelerinajul din timpul iernii, El ar avea aceiaşi grijă , de asemenea, cu dragoste, să evite fixarea unei sărbători de pelerinaj atunci când luna este aproape complet întunecată.
1 Unii au
sugerat că keh'seh, bazată pe rădăcina
cuvântului (H3680, kâsâh), ar trebui să fie tradus ca "luna ascunsă",
spre deosebire de "lună plină", ceea ce înseamnă că ar trebui să
sune trompeta atunci când luna este
întunecată(la conjuncţie) pentru a semnala Ziua Lunii Noi. Chiar și această
interpretare este în armonie cu metoda
de calculare a zorilor de după
conjuncția.
2 Folosind în
calculare Lunii Pline, al doilea Sabat al fiecărei luni, inclusiv Sabatele Mari
ale Sărbătorii Azimilor și ale
Sărbătoarii Corturilor, vor avea loc în întuneric total.
Luna
Nouă: Chodesh (H2320)
Cuvântul ebraic care este tradus în Scriptură ca "lună nouă" este Chodesh [H2320]. Rădăcina lui chodesh este chadash [H2318], ceea ce înseamnă "să fie noi, să reînnoiască, reparații."
Un aspect foarte clar este prezentat atunci când Luna Plină este considerată a fi Ziua Lunii Noi, încă din următoarea, primă-zi, luna se micşorează ( îşi pierde din lumină), şi nu se reînnoieşte. Imediat după ce luna devine plină, ea începe să scadă în luminozitate. Acest lucru înseamnă că din seara când este declarată Luna Nouă și până a doua zi, când se recunoscunoaşte ca fiind "Ziua Lunii Noi," luna, deja, şi-a pierdut din lumină, și va continua să piardă din lumină până la mijlocul lunii, după care va începe din nou, să se reconstruiască.Calcularea Lunii Pline sfidează orice logică și nu reprezintă adevărata semnificația cuvântului - chodesh / chadash.
Diferențierea
Zilelor după aspectul Lunii
Un alt lucru demn de remarcat aici, este că vor exista una sau două zile întunecate în mijlocul lunii calendaristice, atunci când se utilizează socoteala Lunii Pline, pătrarele lunii nu vor mai anunța în mod regulat Sabatele. Atunci când se socotește Ziua Lunii Noi prin metoda Lunii Pline, 1 fazele ulterioare ale lunii devin inconsistente și imprevizibile, jefuind luna de rolul său divin ca far, și face identificarea fiabilă a zilelor, după forma Lunii, foarte dificilă, dacă nu imposibilă.
1 Este demn de remarcat faptul că în fiecare lună calendaristică, luna plină poate apărea mai multe zile. Acest lucru ar face păzirea acesteia foarte dificilă pentru observatorii ei.
Un lucru este sigur; metoda folosită în timpul lui Yahushua, pentru a socoti Ziua Lunii Noi era cea corectă. Nu există nici un indiciu în Noul Testament că a existat vreodată o dispută cu privire la momentul în care au loc Sabatele sau Zilele de Sărbătoare. În mod evident, metoda folosită era corectă, astfel încât a fost aprobată de Yahushua.
Mulți păzitori sinceri ai Sabatului lunar citeaza de multe ori tradiția orală evreiască (adică Talmudul Babilonian), ca dovadă că în zilele lui Yahushua era folosită prima semiluna vizibilă ca timp de calculare a Zilei Lunii Noi. Dar, este, oare, Talmudul de încredere? Putem noi, să avem binecuvântarea cerului, în a înlătura toate dovezile contrare în favoarea construirii în principal pe tradițiile orale ale celor care își trag rădăcinile din Fariseism?
Talmudul constă în principal din două părți: (1) Mishna: prima mare publicare a tradițiilor orale evreiești, 220 d. Hr; (2) Gemara: analiza rabinică și comentarii asupra Mișnei, c. 500 d. Hr. În Mișna, găsim multe reguli, regulamente și referințele referitoare la rolul instanței rabinice în examinarea martorilor pentru a stabili dacă luna nouă a fost văzută. De exemplu:
"Următoarele sunt considerate incompetent de a fi martori:. Jucători cu zaruri, cămătari, crescători de porumbei, cei care nu păzesc anului sabatic, și sclavii. Aceasta este regula: Toate probele care nu pot fi primite de la o femeie sau de la oricare dintre cei de mai sus.... de fiecare dată când (martori) sunt într-o călătorie ce durează o zi și o noapte, pot să încalce Sabatul să călătorind pentru a își da mărturia despre apariția lunii. " (Babylonian Talmud, Section Moed, Rosh Hashana, Chapter I, http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/rh1.html)
Notă: De fapt, citatul de mai sus nu are nici un sens în contextul calendarului biblic Luni-solar. Cea mai recentă semilună ce ar putea fi văzută ar fi după apusul ultimului Sabat (29). Astfel nu are niciun sens ca cineva să se deplaseze în Sabat pentru a depune mărturie că au zărit luna înainte ca toți să o poată vedea. Talmudul, însă, nu susține calendarul biblic; el promovează mai degrabă, principiile babiloniene (de exemplu, ziua de la un apus la altul) și calendarul păgân (de exemplu, sâmbăta drept Sabatul).
"Exista în Ierusalim o curte mare, numită Beth Ya'azeq, unde se întălneau toți martorii, și erau examinați de către Beth-Din. Petreceri mari erau date ( pentru martori) cu scopul de a-i face să participe în mod frecvent... Cum erau examinate mărturiile? Prima pereche era examinată mai întâi. Batrânul era introdus primul, și i s-a zis: Spune-ne, sub ce formă ai văzut luna, era în fața sau în spatele soarelui, acesta a fost spre nord sau sud (a soarelui)? Care a fost cota sa la orizont? Spre ce parte era înclinația sa? Care a fost lățimea discului său? Dacă el răspundea: în fața soarelui, dovezile lui era fără valoare. După aceasta, ei introduceau pe cel tînăr (martor) și îl examinau; în cazul în care mărturia lor era găsită în de acord, aceasta era acceptată ca valabilă; perechile rămase (de martori) erau înterogate, nu pentru că mărturia lor era necesară, ci numai pentru a preveni îndepărtarea lor, dezamăgirea lor. .. "(Talmudul babilonian, secțiunea Moed, Roș Hașana, Capitolul II, http: //www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/rh2.html)
"R. Gamaliel avea un tabel, pe un perete al camerei sale de sus, cu ilustrații ale diferitelor faze ale lunii, pe care obijnuia să le arate oamenilor de rând, spunând:" Ai văzut luna având forma aceasta sau aceasta? ' "(Ibid.)
Talmudul, susține multe doctrine nebiblice. De exemplu:
Patru începuturi ale anului - "Sunt patru zile de Anul Nou, și anume: Prima zi din luna Nissan este Anul Nou pentru (încoronarea) Regilor și pentru rotația regulată a sărbătorilor; prima zi din luna Elul este Anul Nou pentru străngerea zeciuieli vitelor, dar care, în conformitate cu R. Eliezer și R. Simeon, este în prima zi din luna Tishri. Prima zi a lunii Tishri este ziua de Anul nou, civil, pentru anii de rând, şi pentru anii sabatici și jubileele; precum și pentru plantarea pomilor și a plante aromate. Prima zi a lunii Shebhat este Anul nou pentru copaci, în conformitate cu școala lui Șamai; dar școala lui Hillel spune că este în a cincisprezecea zi a aceleiași luni ". [Notă:. Denumirile babiloniene ale lunilor] (http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/rh1.html)
Sâmbăta ca Sabat (socotit de la apus la apus) - "Rabinii învățau: Nu trebuie să trimită o scrisoare printr-un păgân Vinerea decât dacă a dat o anumită sumă pentru livrare. În cazul în care nu a fost plătită o astfel sumă, Beth Shamai spune că trebuie să nu fie livrată, cu excepția cazului în mesagerul are timp pentru a ajunge la casa în care urmează să fie livrat (înainte de apusul soarelui), Beth Hillel, cu toate acestea, susține: El poate face acest lucru în cazul în care mesagerul are timp pentru a ajunge la casa cea mai apropiată de zidul cetăţii în care scrisoarea urmează să fie livrată. " (Talmudul babilonian, secțiunea Moed, Șabat, capitolul II, http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/shabbat1.html)
Credincioţii lui Yahuwah din timpul lucrării pământeşti a lui Yahushua au observat, ei, Sâmbăta ca Sabat(de Vineri seara până Sâmbătă la apus)? Nu, absolut nu. Calendarul Yahuwah este Luni-solar,iar Scriptura descoperă acest lucru în mod clar și că o zi biblică începe în zori, nu la apus. Nebiblicul Sabat de Sâmbătă a fost adoptat în mod clar de autorii Talmudului după primul secol, 1 deoarece era o practică babiloniană să începi ziua la asfinţit. Acest lucru nu poate fi supra-accentuat. Ştim, cu certitudine, că aceste practici nebiblice au fost adoptate după perioada pământească a lui Yahushua, totuși, iată-le acolo, alături de mărturia acelorași autori că Luna Noua era socotită de prima semilună vizibilă. Aceasta nu înseamnă că este rezonabil şi responsabil să acceptăm sugestia de a îmbrăţişa metoda primului creşcent vizibil (şi istoria presupusă) expusă de autorii Talmudului, atunci când avem depline informaţii că același grup de indivizi au promovat doctrine în antiteză cu asamblul învăţaturilor Scripturii. În mod clar, Talmudul nu reflectă fidel iconomiei evreiască din timpul lucrării pământești a Yahushua.
| Talmudul Babilonian, în opinia rabinilor care l-au scris, merită o ascultare mai mare decât Biblia! ... "Este scris [ Eclesiastul xii 12]: Aceasta înseamnă:" Fiul meu, fii atent la respectarea poruncilor rabinice (chiar mai mult decât cele biblice), căci în timp ce poruncile biblice sunt în cea mai mare parte pozitive și negative... dacă ai călcat poruncile rabinilor, poți avea parte de pedeapsa capitală. " (Talmudul Babilonian, secțiunea Moed, Erubin 21b, capitolul II, http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/eruvin2.html) |
De asemenea, în Talmud este inclusă o listă incredibil de mare a lucrurilor care, potrivit rabinilor, sunt sau nu sunt permise a fi făcute în ziua de Sabat. Acestea vizează aproape fiecare act imaginabil, care este permis sau care este interzis în ziua Sabatului. - Talmudul este, în esență, o compilare a pretenţiilor exagerate și a tradițiilor stabilite de farisei. Cât de multă credibilitate putem oferii unei cărți care nu se bazează pe nimic altceva mai mult decât pe tradițiile orale ale celor care au respins pe Mielul lui Yahuwah și s-au indepărtat de Lumina lumii?
"Atunci au venit la Yahushua cărturari și fariseii, care erau din Ierusalim, spunând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Fiindcă nu își spală mâinile când mănâncă pâine. Iar el a răspuns și le-a zis, dar voi de ce, încălcați porunca lui Elohim prin tradiția voastră? " (Matei 15: 1-3)
Noi nu trebuie să acordăm tradiției mai multă importanță decât merită. În timp ce toate informaţiile trebuiesc luate în consideraţie atunci când se efectuează o investigație onestă, întotdeauna trebuie să supunem principiului –greutatea dovezilor, toate sursele şi credinţele noaste, chiar dacă concluziile nu vin în acord cu convingerile noastre preconcepute.
In timp ce mulți istoricii, multe enciclopedii și dicționare biblice depun mărturie că luna biblică începea cu prima semiluna vizibilă, nimeni nu oferă nicio dovadă reală în sprijinul afirmațiilor lor. Se pare că acestea se bazează în mare măsură pe tradiție, așa cum recunosc autorii Enciclopediei Universale Evreiești.
"Se cunosc prea puține lucruri despre modul de determinare a calendarului până în al 2-lea secol, când a fost prezentată o descriere a practicii tradiționale, după cum urmează: În cea de a treizecea zi a lunii avea loc un consiliu pentru a primi mărturia celor care au văzut luna nouă. Dacă doi martori demni de încredere depuneau mărturie în acest sens cu privire la acea zi, consiliul proclama că luna a început în acea zi ... Dacă nu existau martori, luna nouă era, cu toate acestea, considerată ca începând în ziua ce urma după a treizecea. " (Enciclopedia Evreiască Universală, p.632)
Prin toate acestea vrem să spunem în modul cel mai simplu că în calitate de cercetători responsabili ai Bibliei noi nu putem, să ne construim convingerile doar pe baza tradițiilor orale ale evreilor, înlăturând toate celelalte probe. Noi trebuie ca întotdeauna să analizăm cu rugăciune dovezile și să urmăm greutatea probelor, oriunde ne-ar putea conduce.
1 Unii au sugerat că practica babiloniană de a observa o Sâmbăta ca Sabat și a începe ziua la apusul soarelui a fost preluată de evrei în timpul captivității babiloniene. Sigur că acest lucru este posibil. Cu toate acestea, putem fi siguri că Yahushua nu a aprobat aceasta sau alte practici nebiblice. Ceea ce vrem să transmitem aici este că doctrinele aprobate de către Talmud nu sunt o reflectare a practicilor evreiești din timpul lucrării pământești a lui Yahushua. Acestea fiind stabilite, nu putem folosi în mod responsabil Talmudul pentru a justifica utilizarea metodei primei semiluni vizibile.
În cele din urmă dragi frați,
"Ci cercetați toate lucrurile, și
păstrați ce este bun."
(1 Tes. 5:21, KJV)
Continut Asemanator: