Oamenii îndrăgostiți fac tot ce le stă în putere să mulțumească pe cel iubit. Este o reacție naturală direct din inima celor ce iubesc. Nu este deloc văzută ca pe o datorie, ci mai degrabă ca pe o bucurie și un privilegiu! Același lucru semnifică Sabatul adevărat pentru toți cei ce-L iubesc pe Făcătorul lor și doresc să-L onoreze. Încă de la începutul lumi, ziua a șaptea a fost pusă deoparte ca zi de odihnă și de închinare pentru Creator. Cei care apreciază grija Sa revărsată peste ei de iubitorul Tată Ceresc, vor să-L asculte și să I se închine în adevărata zi de Sabat.
Întrebarea care se ridică: "În care zi este Sabatul biblic?Care zi reprezintă adevăratul Sabat de ziua a șaptea al Scripturii?" Există o mulțme de crezuri cu privire la ziua de închinare. Trei dintre acesta vedere le vom prezenta acum:
În timp ce este adevărat că noi trebuie să-I aducem închinare în fiecare zi, Suveranul Universului, Însuși, a poruncit în mod expres ca în ziua a șaptea să încetăm lucrul și să petrecem un timp special cu El. Sabatul nu este doar zi de închinare. Este specificat, deasemenea a fi o zi nelucrătoare. Yahuwah chiar a proclamat că Sabatul este un semn între El Însuși și copii Săi pe vecie. Acest articol va analiza dacă aceste dovezi arată că Sabatul adevărat este ”Sâbăta” sau ceea ce numim ”Sabatul lunar”.
| Nu există nicio scuză pentru aceia care iau poziția că nu mai există adevăr de descoperit, și că toată interpretarea noastră asupra Scripturii este fără eroare. Faptul că anumite doctrine au fost considerate ca adevăr mulți ani. . . nu este o dovadă că ideile noastre sunt infailibile. Timpul nu transformă eroarea în adevăr, iar adevărul își permte să fie corect. Nici o doctrina adevărată nu pierde nimic dacă este cercetată mai amănunțit”. Sfaturi pentru Scriitori și Editori, p.35 |
Pentru toți cei ce vor să cunoască adevărul, vine un timp când calea se desparte. Prejudicii personale, idei tradiționale și prejudecăți nu au ce căuta în mintea celui ce vrea să afle ”Adevărul, doar Adevărul și nimic altceva decât Adevărul. ” Dacă cercetătorul adevărului va studia cu mintea deschisă, gata să asculte ce îi este descoperit și dacă va fi convins de adevăr, atunci adevărul I se va releva minții sale și nu are nevoie să mai rămână în eroare. Acest lucru este cerut celor care vor studia subiectul adevăratului Sabat biblic.
Scriptura descoperă că întregul conflict dintre Creator și Satana este pe domeniul închinării. Este un război pentru mintea oricărui bărbat, oricărei femei și a oricărui copil ce trăiesc azi. De aceea este o dovadă de înțelepciune ca fiecare să studieze subiectul pentru sine. Toți trebuie să studiem și să cunoaștem cu siguranță dacă ziua de închinare este Sâmbăta sau un Sabat Lunar.
Dacă este important să ne închinăm într-o zi specifică ( Sabatul) atunci este de-o împortanță vitală să cunoaștem metoda corectă de socotire pentru a afla acea zi. În alte cuvinte, trebuie folosit calendarul corect. Timpul poate fi măsurat doar de deplasare. Exstă trei tipuri principale de calendar:
Istoria și arheologia descoperă că toate civilizațiile antice foloseau calendare luni-solare. Deși egiptenii au fost primii care au adoptat calendarul solar, calendarul lor originar a fost tot calendar luni-solar. Această metodă antică, foarte exactă de măsurare a lunii calendaristice lunare în cadru anului solar prin anumite momente observabile din natură.
| Mișcarea soarelui, a lunii și a stelelor este singura matodă exactă de măsurare a timpului. Chiar și în vremea cesurilor atomice, întregul timp este măsurat de ciclurile corpurilor cerești. Zilele și anii sunt măsurați de rotația luminii văzută de pe pământ. |
Un an solar durează 365 de zile. Anul lunar este cu 11 zile mai scurt decât anul solar. Astfel, datele unui calendar lunar strict ar trece prin anotimpurile anului solar. Culturi variate care au folosit calendarul luni-solar, au ancorat lunile calendaristice lunare de diferite momente ale anului solar. Unii, asemenea egiptenilor, foloseau răsăritul stelei Sirius ca timp al solstițiului de vară. Alții, cum sunt aztecii și maiașii, foloseau solstițiul de iarnă ca început al noului an. Mult mai recent, când Franța adoptase un calendar diferit în timpul Revoluției franceze, anul nou începea pe scurt la echinocțiul de toamnă. (Pentru mai multe informații despre calendarele francez și sovietic vezi Săptămâna modernă de șapte zile.)
Dovezile istorice arată că, de departe, majoritatea calendarelor antice începeau anul primăvara, sau în preajma echinocțiului de primăvară(vernal). Israeliții, deasemenea, au folosit un calendar luni-solar și începeau anul primăvare. Atât sărbătorile anuale cât și Sabatul zilei a șaptea erau calculate pe calendarul luni-solar care a fost stabilit de Creator la începutul lumii.
Calendarul Creator este un instrument important și vital în aflarea Sabatului zilei a șaptea, care conține "sigiliul lui Yahuwah": declarția loialității omului față de Creator. Scriptura descoperă că la Creațiune, atât soarele cât și luna au fost făcute ca să dea lumină și ca semne prin care se observa trecerea timpului. Calendarul modern solar nu folosește luna pentru măsurarea timpului. Cum nici hindușii și musulmani care au calendar lunar nu folosesc soarele. Doar la calendarul antic lunar-solar se întânește criteriul de folosire a celor două astre, luna și soarele, în sistemul lui de măsurarea timpului.
Mulți oameni care păzesc zilele de sărbătoare enumerate în Levitic 23 observă încă Sâmbăta ca Sabat. Ei cred că doar sărbătorile anuale au fost socotite pe calendarul luni-solar, dar Sâmbăta din calendarul modern solar vine într-un ciclu săptămânal continuu de la Creațiune. Dar aceste sunt două metode diferite de socotirea timpului! Nicăieri în Scriptură nu există menționate două sisteme separate de măsurare a timpului. La Creațiune, un singur calendar a fost stabilit și el cerea ca atât soarele cât și luna să fie folosite.
Yahuwah a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. Yahuwah a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. Yahuwah i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Yahuwah a văzut că acest lucru era bun. (Geneza 1:14-18)
 |
|
Sistemul de măsurare a timpului dezvoltat de Creator folosește atât
soarele cât și luna în socotirea timpului. |
Chiar în acest pasaj, în primul capitol al primei cărți a Bibliei, este stabilit principiul prin care ambii luminători mari erau folosiți pentru a marca timpul de închinare și ca semne a loialității față de Creator.. Cuvântul trandus "semne" vine din cuvântul evreiesc ôwth, care înseamnă semn sau sigiliu. "Acest cuvânt reprezintă ceva prin care cineva sau un grup este sigilat caracteristic. . . . Cuvântul înseamnă 'semn' care să amintească de o anumită datorie." (Vezi #226, The New Strong's Expanded Dictionary of Bible Words.)
Sabatul este semnul prin care poporul Creatorului sunt sigilaț și puși deoparte dintre ceilalți de pe pământ. Cuvântul evreiesc care este tradus cu "anotimpuri" este si mai revelator. Este cuvântul mo'ed. Folosirea acestui cuvânt descoperă Sabatul adevărat al Creatorului socotit după lună. Mo'ed este cuvântul folosit ca referință specială la sărbătorile anuale.
Deoarece sărbătorile iudaice aveau loc la intervale regulate de timp, acest cuvânt s-a identificat tot mai mult cu ele. . . Mo'ed este folosit în sens mai larg pentru toate adunările religioase. A fost asociat foarte tare cu tabernacolul însuși. . . [Yahuwah] se întâlnea cu Israel acolo la timpuri specifice cu scopul de a le descoperi voința Sa. Este un termen comun pentru adunarea de închinare a . . . poporului lui[Yahuwah]. (See #4150, "Lexical Aids to the Old Testament," Hebrew-Greek Key Word Study Bible, KJV.)
În loc să prezinte două sisteme diferite de măsurare a timpului, Scriptura prezintă doar unul singur:calendarul luni-solar prin care erau calculate sărbătorile anuale și, totodată. Sabatele zilei a șaptea. Levitic 23 este o listă a sărbătorilor sfinte ale lui Yahuwah. De la Aniversările Primăverii la Sărbătorile Toamnei, Levitic 23 le enumeră pe toate. Dar prima” sărbătoare”listată este sărbătoarea săptămânală: Sabatul zilei a șaptea.
[Yahuwah] i-a zis lui Moise: „Vorbeşte israeliţilor şi spune-le: «Acestea sunt sărbătorile lui [Yahuwah] cu ocazia cărora veţi vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele. Să se lucreze şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoţită de o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare în această zi: să fie Sabatul lui [Yahuwah] în toate locuinţele voastre." (Levitic 23:1-3)
De aici, Yahuwah continuă cu lista sărbătorilor anuale (sau mo'edim) dar prima sărbătoare pe care El a dispus-o a fost Sabatul zilei a șaptea.
| Sabat Lunar: O zi de odihnă sfântă, este a șaptea și ultima zi a fiecarei săptămâni dintr-o lunație. Ciclul săptămânal repornește cu fiecare Lună Nouă. Patru săptămâni complete urmează Zilei de Lună Nouă. |
Psalm 104:19 este un alt martor din Scriptură care arată că Sabatul urmează să fie calculat după lună.
"El a hotărât [creat] luna pentru anotimpuri/sezoane." (Psalm 104:19)
Cuvântul tradus aici "seazoane" este,din nou, mo'edim. Raportul biblic este consecvent: există doar o singură metodă de măsurare a timpului prezentat în scriptură. Acesta este calendarul lunar-solar stabilit de Yahuwah Însuși la Creațiune. Acest calendar stabilește toate timpurile hotărâte pentru închinare, mo'edim.
Prima zi a lunii calendaristice pe calendarul luni-solar este Ziua Lunii Noi. (Pentru folosirea "Lunii Noi" în Scriptură, vez: I Samuel 20:5, 18 & 24; 2 Împărați 4:23; Psalm 81:3; Isaia 66:23; Ezechiel 46:1; și Amos 8:5.)
 |
| Pe calendarul antic, Sabatul zilei a șaptea cade întotdeauna pe aceleași date ale fiecărei luni. |
Pe calendarul biblic, lunar-solar, fiecare lunație (sau lună calendaristică lunară) începe întotdeauna cu ziua Lunii Noi, care este ea însăși o zi de închinare. Șase zile de lucru urmează, din ziua a doua până în ziua a șaptea a lunii calendaristice. Sabatul zilei a șaptea cade întotdeauna în a 8-a; a 15-a; a 22-a și a 29-a zi a fiecărei luni calendaristice lunare.
Scripture suuține ea însăși această configurație a calendarului. De fiecare dată când este ziua Sabatului este pusă o dată numerică, care cade, întotdeauna, pe a 8-a; a 15-a; a 22-a și a 29-a zi a lunii calendaristice. Fie data propriu-zisă este atribuită, fie datele contextuale și alte detalii permit în mod constant această extrapolare. De exemplu, istoria exodului din Egipt conține date specifice și detalii pentru trei luni calendaristice consecutive ,toate trei au zilele de Sabat de ziua a șaptea pe aceleași date: a 8-a; a 15-a; a 22-a și a 29-a zi a fiecărei luni calendaristice lunare! Aceste detalii calendaristice au fost confirmate 40 de ani mai târziu pe timpul lui Iosua și din nou la crucificarea Mântuitorului la Paște.
Așa cum am menționat mai înainte, anul lunar este mai scurt decât anul solar, și fără mijloacele de acorare ale luni calendaristice lunare în anul solar, anotimpurile ar pluti prin calendar. Adevăratul An Nou este ancorat la echnocțiul vernal. Astfel, la fiecare doi ani, apare o lună în plus,a treisprăzecea lună intercalată în cadrul anului. Acesta a fost numit an embolismic, deoarece o întreagă lună calendaristică este adăugată ca lunația să fie aliniată cu sezonul. Ezechiel oferă dovezi scripturale despre cea de a treisprăzecea lună folosită în anii embolismici. (Vezi: A treisprezeceza lună din Ezechiel.)
Calendarul lunar-solar al Creațiunii este cea mai exacă metodă de măsurare a timpului. Este elegant, precis. Urmează modelul divin de măsurare a timpului. Jeremia 31:35 se referă la Yahuwah ca la cel ce a dat "orânduieli" (sau legi de funcționare) lunii. Orânduielile divine de măsurare a timpului sunt atât de simple încât păstorii le puteau observa exact de dealuri, la fel ca și astronomul prin calcule. Chiar și calcularea Cincizecimii, care a creat multă confuzie oamenilor deoarece cele două feluri de socotire par contradictorii, poate fi fixată exact dor pe calendarul lunar-solar.
 |
| Savanții iudei admit că, acum, ei folosesc un calendar nescripturistic. |
Char dacă Iudeii, azi, se închină Sâmbăta, asta nu dovedește că este Sabatul adevărat. Ei nu s-au închinat din totdeauna Sâmbăta. Învățații Iudei fac o distincție clară între metoda originară de calcul al calendarului și cea modernă, când datorită persecuțiilor din secolul al patrulea DH, au renunțat la calendarul lor originar luni-solar.
Declararea lunii noi calendaristice prin observarea lunii noi pe cer și a anului nou prin sosirea prmăverii, poate fi făcută doar Sinedriu. În timpul lui Hillell II [secolul 4 A.D.], ultimul Președinte al Sinedriului, romanii au interzis această practică. Hillel II a fost forțat să institue calendarul său fix, și efectiv a dat aprobarea Sinedriului în avans pentru toți anii viitori. ("The Jewish Calendar and Holidays (incl. Sabat)": Calendarul Iudeu; Schimbarea Calendarului, www.torah.org, emphasis supplied.)
The New Moon is still, and the Sabbath originally was, dependent upon the lunar cycle. (Universal Jewish Encyclopedia, p. 410)
Odată ce calendarul antic lunar-solar a fost îndepărtat și cunoștința despre adevăratul Sabat a fost pierdută prin acceptarea calendarului păgân iulian.
 |
| Aceste fragmente de piatră ale unui calendar iulian timpuriu arată clar o săptămână de opt zile. Israeliții nu au folosit calendarul iulian pentru a afla Sabatul zilei a șaptea. Ei foloseau calendarul lunar-solar al Creatorului. |
Calendarul Republicii Romane, asemenea calendarului evreiesc, era, deasemenea, calendar lunar-solar. În 45-46 B.C., Julius Cæsar a reformat calendarul roman și, cu ajutorul astronomului alexandrian Sosigenes, a creat un calendar solar nou, având ciclu săptămânal continuu: calendarul iulian. Deși calendarul iulian era folosit pe timpul lui Mesia, israeliții nu-l foloseau deoarece săptămâna iuliană avea opt zile! Israeliții,încă, foloseau scalendarul lor original lunar-solar și se închinau în ziua a șaptea a fiecărei săptămâni.
Începând din acel moment, până în secolul al patrulea, israeliții și creștinii apostolici au continuat să folosească calendarul biblic pentru adunările religioase. Odată cu ridicarea la putere a creștinismului păgânizat în Roma, acesta a condus lunga bătălie cu privire la comemorarea morții și învierii Mântuitorului. Creștinii din Roma doreau să celebreze învierea lui Mesia în timpul Sărbătorii de Paști păganești -Iștar. Iar creștinii apostolici, pe de altă parte, doreau să comemoreze moartea lui Yahushua în timpul Paștelui Evreiesc-Trecerea.
Punctul contecios era înșelător de simplu: Trecerea versus Iștar. Consecințele erau imense. Singura cale de a determina ziua Paștelui Evreiesc-Trecerea se afla folosind calendarul biblic luni-solar. . .
Calendarele socotesc timpul și la Counciliul de la Nicæa s-a decis să fie dat la o parte calculul iudaic și să adopte calendarul iulian păgân. Acest lucru a distrus cunoașterea adevăratului Sabat și a dus la substituirea lui cu Sâmbăta ca Sabat. Învățații iudei recunosc aceste fapte, deasemenea.
Heinrich Graetz, savant iudeu, face o descriere vie a Counciliului de la Nicæa:
La Counciliul de la Nice [sic] ultimul fir de ață care ținea conectată mlădița creștinismului de butucul ei a fost tăiată. Sărbătoarea de Paști-Iștar până acum fiind celebrată în cea mai mare parte în același timp cu Paștele Evreiesc-Trecerea, care într-adevăr erau calculat și fixat de Sinedriu în Iudæa pentru celebrarea lui; dar în viitor observarea lui urma să fie independentă de calendarul evreiesc . . . . (History of the Jews, published by the Jewish Publication Society of America, 1893, Vol. II, see pp. 563-564.)
Counciliul de la Nicæa a avut cel mai profund efect, de departe, asupra adevăratului Sabat. Savanții catolici își bazează autoritatea Bisericii Catolice pe acest act al schimbării Sabatului de la adevăratul Sabat de pe calendarul luni-solar la Duminica ciclului săptmânal continuu al calendarului iulian. Calendarul Iulian păgân, a legiferat în schimb, un întreg sistem religios contrafăcut. Astfel adevăratul Sabat a fost îngropat sub secole de tradiție și presupunere că ciclul săptămânal continuu vine de la Creațiune.
Isaia 58 conține o frumoasă profeție a lucrării ce va fi făcută în ultima generație. "Și ei care vor fi ai tăi, vor zidi pe dărâmături: vei ridica temeliile pentru multe generații; și vei fi numit , Dregător de spărturi, cel ce face cărarea bună de mers pe ea." (Isaia 58:12)
|
Mesajul celor trei îngeri ai Apocalipsei 14 conține o chemare la închinare în adevăratul Sabat al Scripturii.
|
Aceasta este lucrarea celor care s-au dedicat Creatorului, închinându-se Lui în adevărata lui zi de închinare, adevăratul Sabat biblic. Să repari gaura în legea lui Yahuwah, să dai la o parte gunoiul erorii și tradiției, acumulată în secole de presupuneri, este o lucrare măreață, adresată ultimei generații. Apocalipsa conține trei avertizări, chemând pe toți să se "Teamă de . . . [Yahuwah], și să-I dea slavă. . . și să se închine Celui ce a făcut cerurile, și pământul, și marea, și izvoarele apelor.." (Vezi Apocalipsa 14:6-10.)
Acest subiect este de o maximă importanță pentru toți cei care trăiesc. Adevăratul Sabat este sigiliul loialității care îi distinge pe cei care doresc să-L asculte față de cei care se agață de tradiții și presupuneri. Cu toții trebuie să studieze subiectul Sabatului lunar, istoria calendarului și pasajele pertinente din Biblie. Batălia Armaghedonului, ca orice lucru din îndelungatul război dintre Yahuwah și Lucifer se desfășăară pe câmpul de bătaie al închinării.
Toți cei ce doresc să onoreze pe Creator vor alege să I se închine în ziua pe care El a binecuvântat-o și pe care a pus-o deoparte: ziua a șaptea a săptămâni de pe calendarul luni-solar, Sabatul lunar adevărat.
Pentru mai multe subiecte importante din Cuprinsul WLC: