Este O Mai Mare Binecuvântare Să Dai . . .

Ce ai putea să dai persoanei care deţine totul?

Claudia era descumpănită.¹ Cea mai mare sărbătoare anuală venise şi ea nu avea nici un cadou pe care să-l ofere familiei la care locuia. Pentru studenta venită din Europa care încă se mai lupta să se reconstruiască după cel de al Doilea Război Mondial, familia prosperă în care locuia părea să nu ducă lipsă de nimic din ceea ce şi-ar fi dorit.

Ce poti oferi persoanei care are deja tot?

Familia-gazdă a fost atât de generoasă şi bună cu ea. Ştia că în timpul sărbătorii urma să primească cadouri aşa cum primeau şi proprii lor copii. Ce ar putea să le ofere celor care nu au nevoie şi care puteau cumpăra orice fantezie?

Marea zi se apropia. Mai erau doar două zile până atunci, Claudia ştia ce ar putea face. A luat autobuzul spre oraş şi a mers într-un magazin frumos unde a cumpărat cea mai drăguţă rochiţă pentru bebeluşi pe care şi-a permis-o şi a ambalat-o. Părăsind magazinul, s-a apropiat de paznic şi l-a întrebat ,”Mă scuzaţi, îmi puteţi spune unde locuieşte cea mai săracă familie?”

El s-a uitat la ea chiorâş şi s-a întors. S-a apropiat de un poliţist.

“O familie săracă? Nu ţi-ai dori să mergi acolo, domnişoară. Acea parte a oraşului nu prezintă siguranţă. Mergi acasă şi ‘ sărbatori fericite’!”

New York City este un oraş, mereu, aglomerat iar cu două zile înaintea celei mai mari sărbători nu face excepţie. Claudia s-a simţit singură în mijlocul cumpărătorilor grăbiţi. A început să meargă fără a şti ce să facă în împlinirea planului ei,îngrijorată că ar putea greşi.

După un timp, a ajus pe străzi nu atât de aglomerate ca acelea pe care le folosea de când venise în America. Casele erau mai joase şi oamenii nu mai erau îmbrăcaţi aşa frumos. A auzit un clopoţel şi, eliberată de tensiune, a văzut un om îmbrăcat uniformă roşie sunând din clopoţel chiar lângă cutia pentru donaţii a Armatei Salvării. Cunoştea Armata Salvării. Exista şi în Europa.

Cu ezitare, timidă şi fiindu-I teamă să nu fie refuzată din nou, Claudia s-a apropiat de om. “Scuzaţi, ştiţi , cumva, unde aş putea găsi o familie săracă”?

Omul, un bunicuţ blând, a simţit că se afla mai mult dincolo de întrebare. L-a încurajarea lui, cuvintele ei, într-o engleză nesigură, au aflat simpatia acelor urechi.

Ofiţerul de la Armata Salvării a înţeles. “Da, cunosc o familie săracă. Prea multe , de fapt. Programul meu este pe terminate. Dacă aştepţi puţin…, te voi duce la una.”

Chemând un taxi, puţin mai târziu, omul i-a dat direcţii către o clădire înaltă închiriată. Cu siguranţă, săracă. Claudia nu mai văzuse aşa sărăcie de când venise în America. Ofiţerul Armatei Salvării a coborât şi a lăsat uşa deschisă pentru Claudia. Ea a dat din cap.

“Nu, mulţumesc, duceţi-le dvs cadoul. Vă rog, spuneţi-le că este cadoul de la cineva care are totul.”

Taximetristul a dus-o în siguranţă acasă dar nu a lăsat-o să plătească tariful. Ascultase conversaţia lor şi înţelesese.

Ziua Sărbătorii a sosit. Mormanul de cadouri nu a dezamăgit. Claudia , după cum se aştepta a primit o mulţime de cadouri generoase. Când au fost deschise, ea a încercat timid, ezitant într-o engleză greoaie, să explice de ce nu exista nici un cadou din partea ei.

“Vă rog să mă înţelegeţi. Am vrut să vă ofer un cadou special. Dar aveţi aşa de multe, deja. Nimic din ce aş fi cumpărat nu poate arăta recunoştinţa care o am pentru ce aţi făcut pentru mine. Aşa că am cumpărat cea mai frumoasă rochiţă de bebeluş şi am dat-o unei familii sărace. Ei aveau nevoie mai mare. Le-am dat-o ca venind din partea dumnevoastră.”

Recunoştinţa acelei familii sărace a fost pentru ei şi nu pentru ea, a explicat Claudia. Acesta era cadoul ei pentru ei, care aveau de toate.

Tăcerea a cuprins camera. Lacrimi curgeau din ochii familiei gazdă. Frumuseţea cadoului ei de dragoste a rămas în amintire mult timp după plecarea Claudiei acasă şi continua să îi inspire în “du-te şi fă şi tu la fel”în anii ce au urmat.

Inima care iubeşte, vrea să dăruiască. Recunoştinţa pentru dragostea primită îşi găseşte exprimarea prin a da în schimb.

Dar cei oferi celui ce are totul? Cadou de aur.

Yahuwah are totul. De fapt El este sursa tuturor lucrurilor! Ce poate oferi un om Creatorului său când toate încep cu El?

Yahuwah Însuşi ne spus ce fel de cadou apreciază cel mai mult:

Religia curată şi ne-ntinată înaintea lui Yahuwah Elohim este: să cercetezi pe văduve şi pe orfani în necazurile lor, şi să te păstrezi neîntinat de lume. (Iacov 1:27)

Yahuwah nu are nevoie de o cămaşă nouă. Nu are nevoie de o carte, un ceas sau de cele mai noi dispozitive electronice computerizate. Darurile iubite ale lui Yahuwah sunt acele daruri oferite pe pământ: dragostea, faptele blândeţii, cuvintele vesele şi de încurajare; hrană şi îmbrăcăminte pentru nevoiaşi, adevărurile veşnice pentru cei cu sufletul flămând.”Adevărat, vă spun că orice aţi fi făcut unuia dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, mie mi-aţi făcut.” (Matei 25:40)

Orice lucru făcut pentru a uşura suferinţa sau ignoranţa altuia este acceptat de Yahuwah ca un dar personal oferit Lui. Yahuwah asigură : “Căci oricine va da o cană de apă de băut în numele Meu, deoarece sunteţi ai Mei, adevărat, vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Marcu 9:41) Chiar şi potolirea setei cuiva este acceptată ca un gest făcut pentru Yahuwah!

Motivul este simplu: Yahuwah şi Yahushua sunt plini de compasiune faţă de nevoile copiilor Săi. “Căci noi nu avem un mare preot care să nu aibe milă de slăbiciunile noastre , dar a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă. (Evrei 4:15) De aceea, dacă cineva este flămând, Yahuwah, deasemenea, simte chinurile foamei.Un dar de mâncare oferă eliberare de durerile simţite de persoana înfometată care, în schimb , eliberează şi pe Yahuwah de durerea fometei resimţită.

Cuvinte de speranţă şi credinţă spuse pentru a încuraja un suflet rănit , tulburat, calmează durerea emoţională simţită de Yahuwah când unul dintre copii Lui este trist şi descurajat. Probabil că cel mai mare dar dintre toate este cunoaşterea adevărului. Mulţi trăiesc în amărăciunea şi orbirea erorii şi superstiţiei. Oferindu-le darul adevărului ca ei să se poată bucura de mântuirea lui Yahuwah şi să fie salvaţi în Împarăţia Lui veşnică, este un dar tezaurizat de Tatăl Ceresc.

Este important pentru poporul care se închină în ekklesia (biserica) de acasă şi care nu au o structură organizată să ştie cui să ofere banii lor şi să înţeleagă principiile returnării zecimilor şi darurilor. WLC nu acceptă zecimi şi daruri şi dacă o persoană nu este afiliată nici unei biserici, poate fi destul de greu să ştie ce poate face cu aceste fonduri. Există o mulţime de căi prin care să putem întoarece lui Yahuwah ceea ce-I aparţine—chiar şi atunci când frecventăm biserica de acasă.

Există o diferenţă dintre zecimi şi jertfe. Zecimile sunt oferite lui Yahuwah, în mod expres, pentru înaintarea lucrării Sale pe pământ, fie în susţinerea slujitorilor Săi, fie în răspândirea evanghelia. Jertfele, pe de altă parte, sunt daruri oferite lui Yahuwah din dragoste şi recunoştinţă. Aceste daruri din dragoste pot avea o varietate de forme şi includ mult mai mult decît bani.

Jertfe

Yahushua nu a fost doar un răscumpărător. El era, deasemenea, exemplu nostru cum să trăim, dar mai înainte să îi înveţe pe oameni calea adevărurilor salvatoare, El venea în întâmpinarea nevoilor lor fizice. El a vindecat bolile lor, a dat vedere orbilor, auz celor surzi, eliberare celor demonizaţi şi curaj celor descurajaţi. La nevoie le-a oferit chiar şi hrană! Odată ce inimile lor erau încălzite de gratitudine, oamenii erau mult mai deschişi să audă cuvintele adevărului divin pe care El dorea să-l împărtăşească.

În continuarea exemplului Lui, este perfect din partea credincioşilor să folosească darurile lor pentru atenuarea suferinţei din jurul lor. Scriptura est plină de îndemnuri de a arăta milă şi compasiune celor aflaţi în nevoi.

Iată ce zice Yahuwah al Oştirilor: Faceţi judecată dreaptă, fiecare să arate milă şi compasiune fratelui său. Să asupreşti văduva şi orfanul, străinul şi săracul. (Zaharia 7:9,10)

Dacă cunoşti un om bătrân care nu are suficientă hrană , un dar de mâncare care-l va ajuta în suferinţa lui, reprezintă darul de iubire pe care Yahuwah doreşte să-L primească. Exista un obicei la israeliţii credincioşi să aducă hrană cerceşătorilor în ziua a şasea a săptămânii astfel ca nevoile lor să fie satisfăcute şi să nu fie nevoie să cerşească în orele sfinte ale Sabatului.

Dacă există o femeie care luptă singură pentru întreţinerea copiilor ei, daruri cum ar fi haine călduroase şi cizmuliţe pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice reprezintă daruri acceptabile pentru Yahuwah, pentru că atunci când suferinţa copiilor săi pământeşti este uşurată, propriile Sale nevoi sunt împlinte, mama şi fiica fiind îmbrăcate pentru iarnă.

Inima plină de dragoste este întotdeauna atinsă de suferinţa oricui şi oriunde. Atenţia se îndreaptă spre cei în suferinţă şi oricine se căzneşte să atenueze această suferinţă, lucrează împreună cu Yahuwah iar darurile oferite sunt oferite Lui.

Cel ce arată milă faţă de sărac împrumută pe Yahuwah; şi orice îi va da El îi va plăti înapoi. (Proverbe 19:17)

Un dar este diferit faţă de un împrumut. Darul este oferit fără a aştepta întoarcerea lui. Un împrumut, pe de altă parte, este doar oferit pentru o perioadă specifică de timp după care urmează să fie returnat proprietarului la o dată anume. Este imposibil să fi mai darnic decît Yahuwah. El reprezintă sursa întregii generozităţi. Darurile oferite săracilor sunt considerate împrumut de către Yahuwah. El va asigura pe dătător că nu va rămâne în lipsă, dar cu atât mai mult că va reface ceva dat pentru ajutorarea altora. Yahuwah chiar ţine o socoteală a hranei şi ospitalităţii oferite pentru a binecuvânta pe sfinţi, şi îl asigură pe dătător că îşi va primi răsplata. „Cel cu ochiul generos va fi răsplătit ; pentru că a dat din pâinea sa celui sărac.”(Proverbe 22:9)

“Să nu uitaţi să primiţi cum se cuvine pe străini căci unii au primit astfel pe îngeri fără să cunoască.”² Aceste cuvinte nu şi-au pierdut puterea cu trecerea timpului. Tatăl Nostru Ceresc continuă, încă să presare pe calea copiilor săi oportunităţi care sunt de fapt binecuvântări deghizate; iar cei care iau în seamă aceste ocazii favorabile află o mare bucurie. “Dacă îţi vei abate sufletul către cei flămânzi şi vei satisfice sufletul rănit; atunci lumina ta va lumina în întuneric iar întunericul tău va fi ca lumina în amiaza mare:..[Yahuwa] te va călăuzi continuu, şi-ţi va umple sufletul însetat, vei prospera şi vei fi ca o grădină bine udată, ca nişte izvoare de apă care nu seacă niciodată.”³

În lumea noastră modernă, este uşor să îţi faci o vedere limitată la ceea ce se constitue a fi “zecimile şi darurile”. Este uşor să crezi că poţi socoti ca zecime şi dar doar banii pe care îi dai în susţinerea unei organizaţii. Totuşi, acest lucru nu este în conformitate cu Scriptura.

Israelul antic era o societate agrară: oamenii erau , în mare parte fermieri, crescători de animale şi ciobani. Zecimea putea fi plătită în animale, carafe cu ulei, coşuri cu fructe, saci cu grâne sau butoaie cu făină. Darurile puteau fi orice lucru pe care cineva dorea să-L ofere lui Yahuwah.

O femeie bună la cusut, putea broda o piesă fină de îmbrăcăminte, sau să ţeasă ceva la războiul de ţesut. Când călătorea cu familia ei la templu la Sărbătorile Anuale de la Templu, soţul său poate aducea sarcini cu grâne ca zecime din venitul fermei sale, dar ea putea să aducă şi un dar personal: un dar de dragoste pentru a-şi arăta recunoştinţa lui Yahuwah pentru binecuvântările Sale de-a lungul anului.

Deoarece nu toţi puteau călători în fiecare an la Ierusalim pentru sărbători, o permisiune era data, deasemenea, celor care , din motive diferite, nu puteau face călătoria. A doua zecime era strânsă cu scopul expres de a găzdui săracii în propria casă la sărbătorile anuale. Lui Yahuwah îi pasă de săraci, de bolnavi şi bătrâni. El a făcut provizii pentru ca toţi să fie binecuvântaţi la sărbători.

Cei care erau prea săraci ca să-şi permită cheltuiala călătoriei la Ierusalim se puteau, încă, bucura de binecuvântările recoltei abundente şi de sărbătoarea spirituală, acceptând invitaţia celor ce aveau mai mult. Astfel, întreaga economie evreiască era bazată pe sistemul generozităţii şi ajutărării săracului şi celor în nevoi. Astfel de de daruri, de altfel fără bani, erau considerate jertfe şi erau acceptate de Yahuwah ca daruri oferite Lui.

Cel ce dă săracului nu va duce lipsă: dar cel ce-şi întoarce capul va cădea în cursă. (Proverbe 28:27)

Zecimi

Diferită de daruri, zecimea nu este un dar oferit de cineva lui Yahuwah. Zecimile deja, aparţin Lui! De fapt, totul aparţine Creatorului. El este proprietarul tuturor lucrurilor pentru că El le-a făcut!

Întoarceţi-vă la Mine, şi Eu Mă voi întoarce la voi, zice [Yahuwah] al Oştirilor. Dar voi ziceţi , Unde să ne ăntoarcem?

Poate un om. . . jefui pe [Yahuwah]? Totuşi, voi m-aţi jefuit . Cu ce Te-am jefuit? Cu zecimile şi darurile. (Maleahi 3:7,8)

Yahuwah, mărinimos, ne permite să folosim 9 zecimi din tot ceea ce El ne oferă. Singura Lui cerinţă este să-I înapoiem 1/10 . În timp ce darurile pot fi orice lucru oferit cu dragoste lui Yahuwah, prin persoana Sfinţilor Săi, zecimea este dată cu scopul expres de înaintare a adevărului Său pe pământ

Aceasta poate fi făcută sprijinind pe slujitorii Săi în mod direct; fie cu bani, mâncare sau orice altceva este necesar pentru a-l susţine în lucrarea de răspândire a evangheliei. Zecimea poate fi înapoiată prin multe alte căi. Orice cheltuieli care susţin răspândirea adevărului sunt considerate zecime. Aceasta include cumpărarea de Biblii şi de alte material spirituale pentru a fi împartăşite cu cei ce folosesc computerul şi altele.

Cei ce nu au propria imprimantă, pot folosi zecimea pentru a printa într-un Internet Café sau într-un centru de copiere, pentru a obţine copiile . Acestea apoi pot fi împărţite altora. WLC deţine un Magazin Gratuit care are un departament cu Instrumente pentru Răspândirea Adevărului care pot fi folositoare în acest scop. Lucrarea de mântuire ar avansa foarte mult dacă toţi cei ce dau zecime ar investi-o direct în propriul cerc de influenţă.

Yahuwah a promis că îi va binecuvânta abundent pe cei ce restitue zecimile ce-I aparţin Lui.

Aduceţi toate zecimile la casa visteriei, ca să fie hrană în casa Mea, şi puneţi-Mă la încercare zice…[ Yahuwah] al oştirilor. Dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi vă voi turna potop de binecuvântări, că nu veţi mai avea camere unde să le puneţi.

Şi voi îndepărta pe devorator de dragul vostru, şi nu va mai distruge fructele din livezile voastre; mici nici viţa de vie nu-şi va mai pierde fructul înainte de coacere, zice…[Yahuwah] al oştirilor

Şi toate naţiunile vă vor numi binecuvântaţi : pentru că ţara ta va fi plăcută, zice . . .[Yahuwh] al oştirilor. (Malachi 3:10-12, KJV)

Yahuwah a promis binecuvântare supranaturală celor ce au suficientă încredere în El ca să returneze către El zecimile şi darurile. Nimeni nu trebuie să creadă că zecimea lui este prea mică, sau că darul ei nu va fi remarcat. Yahuwah este cel ce sporeşte! (1 Corinteni 3: 6,7)

Fără a face deosebire in ceea ce priveşte munca depusă sau cantitatea zecimilor şi darurilor returnate, Yahuwah priveşte în inimă şi în funcţie de dorinţa dătătorului, El dă prosperitatea.

Un dar mic oferit dintr-o inimă plină de iubire şi dintr-o credinţă umilă, va afla mai multă răsplată decât mii de dolari oferiţi din motiv auto-interesat sau mândrie.

Yahushua a vrut să asigure pe toţi în înţelegerea acestui aspect. Într-o zi , pe când se afla la Templu împreună cu ucenicii,

El a ridicat ochii şi a privit la darurilor celor bogaţi puse în tezaur, dar a cercetat deasemenea şi o biată văduvă care pusese doi bănuţi.

Aşa că a spus, “Adevărat vă spun că această văduvă a pus mai mult decât toţi ; pentru că toţi au dat jertfe pentru [Yahuwah] din surplusul lor, dar ea a dat din sărăcia ei tot ce mai avea ca să trăiască .” (Luca 21:1-4)

Cei bogaţi care oferiseră o mulţime de bani, aveau mult mai multi rămaşi acasă. Vaduva săracă avea doar doi bănuţi . Totuşi, ea dat mai mult decât toate darurilor puse la un loc, pentru că ea a dat “tot ce mai avea ca să trăiască.” În alte cuvinte, mica sumă pe care o dăduse reprezenta susţirea ei în ziua respectivă, ea dat totul.

În consecinţă, răsplata ei va fi mai mare decât a tuturor celor bogaţi, care aveau mult mai mult lăsat acasă. Într-o zi în Ceruri, Mântuitorul îi va descoperi care a fost rezultatul darului ei generos: misionari şi doctori a fost trimişi în toată lumea, spitale, şcoli şi orfelinate construite şi susţinute. Ceea ce a început ca un strop de ploaie măruntă –doi bănuţi, s-a transformat într-un ocean puternic de binefacere şi generozitate , tot inspirat şi făcut posibil datorită exemplului ei de dăruire şi de uitare de sine.

Ce ai în mână? Ce este în puterea ta să oferi lui Yahuwah? Forma darului din dragoste nu contează. Suma zecimi nu face diferenţa. Tot ce contează este dragostea care însoţeşte darul. Tot ce contează este dorinţa de a lucra cu Yahuwah în răspândirea adevărului.

Nici chiar cel mai mic dar nu va rămâne fără răsplată. Cel mai mult vor fi răsplătiţi cei care vor da tot ce au Stăpânului.

Articole şi videoclipuri la subiect:

• Ce a Fost Rastignit pe Cruce? Înţelegerea Epistolei Coloseni 2
• Cele Zece Porunci
• Legămintele Dragostei

¹ Numele a fost schimbat pentru protejarea intimităţii.

² Evrei 13:2

³ Vezi Isaia 58.