Cum ne-a influențat Plato viziunea noastră despre Yahuwah

Mulți creștini de top cred că viziunea lor despre Yahuwah, ba chiar părerea ortodoxiei, este inspirată doar din Biblie. Ei nu ar suspecta niciodată că rădăcinile credinței lor într-un Dumnezeu triunitar provin, nu din Scriptură, ci din filosofia greacă. De asemenea nu și-ar putea imagina că respectații, primii Părinți ai Bisericii au fost de vină pentru sintetizarea filozofiei păgâne, cum ar fi Platon, cu textele sacre. În timp ce creștinul de rând nu este conștient de aceste lucruri, pentru cercetătorii bibliei, acestea sunt informații învechite. Pentru a fi siguri, subiectul influenței filozofiei grecești asupra creștinității este foarte bine cercetat și documentat în cercurile academice. Un astfel de academician, William Inge, profesor de teologie la universitatea Cambridge, făcea observația:

“Platonismul face parte din structura vitală a teologiei creștine . . . . [Daca oamenii l-ar citi pe Plotinius, cel care a ajutat la reconcilierea Platonismului cu Scriptura,] aceștia ar înțelege mai bine adevărata continuitate între cultura veche și noua religie și de asemenea ar putea realiza cât de imposibil este ca să existe Platonism în creștinism fără ca acesta să fie complet distrus. Evanghelia Galileană, după cum o spune Isus, a fost cu siguranță neafectată de filozofia greacă . . . . Însă, [creștinismul timpuriu] chiar de la începutul lui, s-a format din idei religioase evreiești și grecești.”[1]” (Accentuare a fost adăugată)

Mai mult de atât, James Strong, savant biblic și autor al celebrului Strong's Concordance, a luat notă și de influența lui Platon asupra creștinismului:

Spre sfârșitul secolului I și în timpul celui de-al doilea, mulți oameni învățați au trecut atât de la iudaism, cât și de la păgânism la creștinism. Aceștia au adus cu ei în școlile creștine de teologie ideile și frazeologia lor platonică. [2] (Accentuare adăugată)

Platon este recunoscut ca fiind printre cei mai proeminenți filozofi care au influențat felul în care se gândește în vest. Cine a fost Platon, și în ce credea? Cum gândirea lui i-a influențat pe părinții fondatori și implicit modul în care noi îl vedem pe Yahuwah astazi? Cum diferă viziuniile lui față de cele ale Scripturii și chiar contează? Din fericire, atât istoria cât si Biblia ne dau răspunsuri la aceste întrebări.

Cine a fost Platon?

Platon (c.428-347 B.C.), pe numele lui real Aristocle, s-a născut întro familie influentă de aristrocrați din Grecia clasică. Credința în dumnezeii păgâni era bine întemeiată în viața lui. Însuși tatăl său se spunea că este un urmaș al lui Poseidon, zeul grec al mării.[4] Părerile păgâne ale lui Platon au fost influențate de filozofi precum Heracle (c. 600 BC) și Pitagorienii (c. 500 BC). Însă filozoful care l-a influențat cel mai mult a fost Scorate.[5] La ceva timp după moartea lui Socrate, Platon a înființat o societate în Atena cunoscută sub numele de “Academia”. Era compusă din oameni întelectuali care studiau subiecte de învățătură precum filozofia, matematica și astronomia.[6] Cel mai faimos dintre membrii a fost Aristotel care la rândul său a devenit un filozof foarte recunoscut.

Convingerile lui Plato

Platon este recunoscut cel mai mult pentru viziunea lui duală asupra lumii în care partea de sus era formată din idei si forme iar cea de jos din simplă materie. Cunoscută sub numele de teoria formelor, atenianul ne spunea că în partea de sus totul fie el un obiect sau o idee, exista intr-o formă ideală în timp ce lumea de jos era compusă din copii imperfecte ale unor idei sau forme. Pentru Platon, forma ideală era o forță impersonală numită “binele”.

Se crede că Heraclit a fost primul care a aplicat cuvântul logos pentru rațiunea divină sau înțelepciunea despre care credea că este un fel de putere sau influență care coordonează universul. Platon a expus ideea învățând că logos-ul era o parte a unei triade divine formată din Binele, Ideile (Logos) și Spiritul Lumii. [7] Nu credea că Logos (înțelepciune, rațiune etc.) este o persoană literală, ci mai degrabă un principiu sau o forță de guvernare. Aristotel, deși nu a susținut pe deplin Teoria formelor lui Platon, a crezut și într-o triadă. El scria:

Pentru că, așa cum spun Pitagorenii, lumea și cu tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, de vreme ce începutul, mijlocul și sfârșitul compun un “tot,” numărul destinat este triada. Așadar, descoperind aceste legi din natură (ca să zicem așa), folosim numărul trei mai departe în închinarea la dumnezei.[8] (accent adăugat)

De-a lungul timpului, această triadă divină v-a promova ideea unui Dumnezeu triunic. Părinții bisericești, mulți dintre ei fuseseră educați în filozofie greacă, interpretau Scriptura prin viziunea lor grecească asupra lumii și nu prin cea evreiască prin care Scriptura a fost scrisă. Ei identificau binele lui Platon cu Yahuwah, ideeile cu Logos-ul din Ioan 1:1 și Spiritul Lumii cu Spiritul Sfânt, așadar formând o versiune creștinească a filozofiei triadei divine. Atât istorici cât și teologii Împreună garantează pentru impactul triadei lui Platon asupra creștinătății. De exemplu, omul de istorie Edward Gibbon în lucrarea sa “Istoria Creștinătății” face un rezumat al influenței grecești asupra adoptării doctrinei trinității spunând:

Dacă păgânismul a fost cucerit de către creștinism, este la fel de adevărat că și creștinismul a fost alterat de către păgânism. Deismul pur [religia normală în acest context] al primilor creștini … a fost schimbată de către biserica romană în dogma de neînțeles a trinității. Multe dintre doctrinele păgâne inventate de egipteni și idealizate de către Platon, au fost păstrate ca fiind bune de crezut [9] (accent adăugat).

Pe de altă parte, Scriptura nu ne învață nicăieri că Yahuwah este o trinitate. Chiar și cărturarii trinitarieni ar recunoaște asta. De exemplu, teologul baptist William N. Clarke, scria:

Cuvântul trinitate nu este folosit niciodată și nu există nici un semn că ideea trinității a fost folosită în scriptură. Mult timp a fost o practică obișnuită să citim Noul Testament ca și cum ideile unei epoci trecute asupra acestui subiect ar fi fost în el, dar asta este departe de adevăr. În zilele apostolilor, doctrina trinității încă urma să fie formată … după trecerea a trei sau patru secole, a existat o doctrină a Trinității ... Această doctrină istorică a diferit mult față de simplitatea credinței de la început. [10] (accent adăugat)

Shema, Deuteronom 6:4

Biblia nu ne învață că Yahuwah că Yahuwah reprezintă trei persoane într-o singură esență. Dar ce ne învață în mod clar și repetat este că, Yahuwah este unul.

Shema, Deuteronom 6:4 “Ascultă Israele!” Yahuwah este Elohimul nostru, Yahuwah este UNUL! (Accent adăugat)

Marcu 12:32: Și Cărturarul i-a zis: Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El; (accent adăugat)

Alături de viziunea lui Platon asupra triadei divine și asupra Logosului, credința sa în nemurirea sufletului a influențat viziunea crestină, a generațiilor post biblice. Platon credea că toate sufletele sunt veșnice și au pre-existat în mod literal înainte de naștere,[11] înainte de încarnare. [12] Această credința a servit ca filtru prin care Părinții Bisericești elenizanți au analizat rapoartele evangheliei.[13] Concluzia fiind că Yahushua a pre-existat literal înainte de încarnarea în pântecul Mariei așa cum se spunea că toate sufletele trec prin această experiență. Totuși, evreii tradiționali, învățau că nu cred în pre-existența literală a sufletului. Ci mai de grabă, ei învățau că lucrurile mai întâi au pre-existat cu Yahuwah în planul Sau sau în atotcunoașterea Sa.

De exemplu, în locul pre-existenței în cer înainte de a ne naște, Scriptura ne învață că noi suntem cunoscuți de Yahuwah și facem parte din planul Său:

Psalmi 139:15-16 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. ¹⁶Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte ca să existe vreuna din ele. (accent adăugat)

Scriptura deasemenea, vorbește de acest tip de pre-existență figurativă, spunând că lucrurile erau în mintea lui Yahuwah sau în atotcunoasterea Lui înainte de ”temelia lumii”. Această vedere clasică evreiască a pre-existenței este ceea ce spune Scriptura despre Yahushua. El nu a existat literal în ceruri înainte de începerea lumii, așa cum au înțeles adepții lui Platon, ci îl cunoaștem, mai degrabă ca făcând parte din planul profetizat de Yahuwah.

1 Petru 1:20 1 Peter 1:20 Pentru că El [Yahushua] a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi. (accent adăugat)

Fapte 2:22-23 “Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, ²³ pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege! (accent adăugat)

Petru ar fi putut să spună și cu siguranță ar fi făcut-o daca era adevărat, faptul că, Yahushua a existat în ceruri de dinainte ca și, Yahuwah–Cuvântul. Însă, textul lui ne spune că Yahuwah îl cunoștea de dinainte pe Yahushua, lucru pe care îl spune și profetul Ieremia.

Ieremia 1:5 “Mai înainte să te fi creat în pântecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte să fi ieşit din pântecele ei, te pusesem deoparte şi te făcusem profet al neamurilor.” (accent adăugat)

Platon și părinții bisericii

Faptul că Platon a influențat părinții bisericii nu poate fi mai adevărat de atât. Istoricul bisericii Philip Schaff ne oferă un rezumat bun al influenței lui Platon asupra părinților bisericii:

"Straniu, și mulți dintre primii creștini, la rândul lor, au fost atrași de doctrinele lui Platon și le-au folosit ca arme pentru apărarea și extinderea creștinismului, sau să arunce adevărurile creștinismului într-o matriță platonică. Doctrinele logosului și ale trinității și-au primit forma de la părinții greci, care, dacă nu au fost neapărat instruiți în școli, cu siguranță au fost mult influențați, direct sau indirect, de filozofia platonică, în special în forma sa evreico-alexandriană. Posibilitatea că erori și corupție au apărut în Biserică din această sursă nu pote fi negată ... Printre cei mai ilustri dintre părinții care au fost mai mult sau mai puțin platonici, pot fi numiți Iustin Martir, Athenagoras, Teofil, Ireneus, Hipolit, Clementul Alexandriei, Origen, Minutius Felix, Eusebiu, Metodiu, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa și Sfântul Augustin. ” [14] (accent adăugat)

Athenagores din Atena

Hai să ne uităm puțin asupra unora dintre părinții bisericii despre care se spune ca erau “platoniști.”

Athenagoras din Atena, a fost un apologet din secolul II A.D despre care Encyclopaedia Britannica spune: „Teologia lui este puternic influențată de platonism ...” (accentul dăugat). [15] Și Encyclopedia Americana de asemenea ne afirmă:

“Athenagoras a combinat în mod repetat credințele poeților și filozofilor greci, în special Platon, cu doctrinele creștinismului.” [16] (accentuare adăugată)

Augustin de Hippo

Augustin de Hippo (354 - 430 d.Hr.), poate cel mai influent dintre părinții bisericii, și-a exprimat stima pentru Platon când a spus: „Cuvântarea lui Platon, cea mai pură și strălucitoare din toată filozofia, împrăștie norii de eroare…. "[17] Richard Tarnas, autorul "apreciatului", "pasiunea minții occidentale," a scris despre admirația lui Augustin pentru Platon:

“… Formularea lui Augustin asupra platonismului creștin a fost cea care a influențat aproape toată gândirea creștină medievală din occident. Atât de entuziastă a fost integrarea în creștinătate a spiritului grec, încât Socrate și Platon erau deseori priviți ca sfinții de dinaintea creștinismului, ca inspirați divin ... ”(accent adăugat) [18]

Clement de Alexandria

Clement din Alexandria (150 - 215 d.Hr.) a predat la celebra instituție de studii superioare din Alexandria. Albert Outler scria în Journal of Religion că filosoful:

Clement credea că filozofia greacă a fost calea precursoare care a pregătit acceptarea lui Hristos de către greci. [20] Problema este că, în loc să abandoneze gândirea platoniană și alte expresii filozofice păgâne în favoarea Scripturii evreiești, Clement din Alexandria, asemenea altor părinți bisericești și-a justificat integrarea lor în creștinism.

Grigorie de Nyssa

Grigore de Nyssa (335 – 395 AD), “Unul dintre cântecele instrumentale ale bisericii părințiilor care a contribuit la dezvoltarea doctrinei trinității la consiliul de la Constantinopol (381 AD) se spune că ilustra lucrarea de salvare a lui Hristos prin metode și forme platonice.” [21 Harry Wolfson, în Filozofia Părinților Bisericii, ne vorbește despre compromisul care s-a făcut atunci când Grigore a încercat să armonizeze monoteismul evreiesc în filozofia greacă:

“Este o soluție de armonizare, o încercare de a combina, așa cum Gregorie de Nyssa o caracteriza, monoteismul evreiesc și polyteismul grecesc. Metoda de armonizare folosită de ei era să minimalizeze monoteismul evreiesc ca o concesie adusă filozofiei grecești.” [22] (accentuare adăugată)

De ce contează că Platon a influențat pe Părinții Bisericești

Unii ar putea întreba de ce contează că Platon a influențat pe Părinții Bisericești și înțelegerea noastă cu privire la Yahuwah. Este sinteza gânderii grecești opusă cu adevărat Scripturii evreiești? Răspunsul este un răsunător: da! Schimbând cadrul cultural al Scripturii în favoarea celui grecesc, o viziune lumească post-biblică, s-a indepărtat și ascuns intenția și sensul original al textelor sacre. Mai mult, mulți dintre Părinții bisericești cu mare influență, au crezut că omul poate crește cunoașterea sa cu privire la Yahuwah prin intermediul filosofiei grecești oreover, (philo + sophia = dragoste de înțelepciune), dar Pavel a spus că omul nu poate cunoaște pe Yahuwah prin înțelepciune lumească.

1 Corinteni 1:20-21 Unde este omul înțelept? Unde este cărturarul? Unde este filozoful acestei lumi? N-a făcut Yahuwah, de rușine înțelepciunea acestei lumi?^{21 1}Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Yahuwah prin înţelepciune, Yahuwah a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. (accentuare adăugată)

De fapt,Pavel avertizează Biserica ca să nu cadă în capcana filosofiei:

Coloseni 2:8 Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile acestei lumi, şi nu de Cristos. (accentuare adăugată)

Tragic, Părinții elenizanți ai Bisericii au ignorat intenționat această poruncă. Drept consecință, aceasta a dus la credința într-un dumnezeu străin de adevărul momoteist al Bibliei. Cercetătorul Vechiului Testament , N.H. Snaith,a concluzionat:

Poziția noastră este că reinterpretarea teologiei biblice în termenii ideologici ai filozofiilor grecești s-a răspăndit de-a lungul veacurilor și a distruns pretutindeni esența credinței creștine…Creștinismul însuși a tins să se transfere de la Profeți la Platon.[23] (accentuare adăugată)

Trebuie să ne reamintim că Platon a fost un necredincios, un păgân, pierdut și lipsit de adevăratul Dumnezeu al Bibliei. Creștinii nu au legături cu necredincioșii:

2 Corinteni 6:14-15 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? ¹⁵ Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios?

Scriptura este revelația lui Yahuwah atotsuficientă pentru omenire.[24] Ne oferă tot ce avem nevoie să știm despre El și despre planul Său măreț de salvare prin Yahushua în împărăția ce va veni. Iuda, fratele Domnului, scria că voi urmează să”să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” (accentuare adăugată) [25] Notați că nu am primit o credință creștină parțială sau incompletă. Scriitorii Noului Testament nu le cere creștinilor să aștepte trei sute de ani până când Părinții Bisericești le-a putea oferi limbajul sau înțelegerea ce i-ar putea ajuta să înțeleagă ceea ce Yahuwah nu a putut să le explice în cuvântul Său. Ci mai de grabă, credința a fost dată complet.

În plus, Pavel a spus că atunci când propăvăduia credincioșilor pe Yahuwah și pe Domnul Yahushua Hristos, că nu a adăugat nimic de la el pentru vreun câștig.[26] Totuși, Pavel nu a spus niciodată despre Yahuwah că reprezintă trei persoane într-o singură esență. Din contră, el a învățat că există un singur Dumnezeu, Tatăl și Yahushua nu este Dumnezeu, ci Hristos (Messiah) pe care Yahuwah l-a făcut Domn.[27]

1 Corinthians 8:6 totuşi pentru noi există, din Care sunt toate şi pentru Care suntem şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin Care sunt toate şi prin Care suntem şi noi.

Trebuie să ne hotărâm dacă vrem să luăm în considerare Scriptura și mărturia lui Yahushua care a predicat“Tată…Tu [esti] singurul Dumnezeu adevărat,”[28] și cine spune ea că este Yahuwah, sau să acceptăm Dumnezeul Triunic cu prețul ignorării raportului istoric care descoperă că rărdăcinile acestui crez este în Platon.

[1] W.R. Inge, The Philosophy of Plotinus (London: Longmans, 1918), p. 12, 14.

[2] James Strong, John McClintock, “Trinity” in Cyclopaedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature, Vol. 10, (New York: Harper, 1891), p. 553.)

[3] “Top Ten Ancient Greek Philosophers,” Ancient History Lists, accessed 8-11-19, https://www.ancienthistorylists.com/greek-history/top-10-ancient-greek-philosophers/

[4] “Plato,” Encyclopaedia Britannica, accessed 8-8-19, https://www.britannica.com/biography/Plato

[5] “Plato,” Internet Encyclopedia of Philosophy, accessed 8-8-19, https://www.iep.utm.edu/plato/

[6] “All About Plato’s Famous Academy,” ThoughtCo., accessed 8-8-19, https://www.thoughtco.com/all-about-platos-famous-academy-112520

[7] Charles Bigg, Christian Platonists of Alexandria, 1886, p. 249.

[9] Edward Gibbon, History of Christianity (1883, p. xvi). As quoted in Is God a Trinity? (United Church of God, 2012).

[10] William Newton Clarke, The Christian Doctrine of God, (Edinburgh: T&T Clark, 1909), p. 230-231.

[11] Plato, Timaeus

[12] Robert G. Olson, A Short Introduction to Philosophy, (Mineola, NY: Dover Publications, Inc., 2003), p. 62.

[13] Termenul Părinții Bisericii, ar putea include, în acest scop, pe Părinții Apostolici cum este Iustin Martirul.

[14] “Platonism and Christianity,” The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, 1957, Vol. IX, p. 91

[15] “Athenagoras,” Encyclopaedia Britannica, 11th edition, p. 831. Online edition accessed 8-8-19, https://theodora.com/encyclopedia/a2/athenagoras.html

[16] “Athenagoras,” Encyclopedia Americana, s.v. (2001), Vol. 2, 605.

[17] David Davidson, Take it From the Church Fathers: You Should Read Plato, accessed 8-7-19, https://blog.logos.com/2013/11/plato-christianity-church-fathers/?fbclid=IwAR2uplDdR9Nj4JFzokKuW3iDtn8hj28NWP4b6g579l4Qy6AMQ3HMRoiN6O8

[18] Richard Tarnas, The Passion of the Western Mind, (Ballantine Books, 1991), p. 103.

[19] Albert C. Outler, (1940). “The “Platonism” of Clement of Alexandria”. The Journal of Religion (1940), Vol. 20 (3), p. 217–240.

[20] David Davidson, Take it From the Church Fathers: You Should Read Plato, accessed 8-7-19, https://blog.logos.com/2013/11/plato-christianity-church-fathers/?fbclid=IwAR2uplDdR9Nj4JFzokKuW3iDtn8hj28NWP4b6g579l4Qy6AMQ3HMRoiN6O8

[21] Gregory of Nyssa, The Great Catechism 16 [52], 32 [80 – 81].

[22] Harry Austryn Wolfson, The Philiospohy of the Church Fathers (Cambridge: Harvard University Press, 1970), p. 578-579.

[23] Norman H. Snaith, The Distinctive Ideas of the Old Testament, (London: Epworth Press, 1955), p. 187, 188.

[24] 2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:20-21

[25] Iuda 1:3

[26] Fapte 20:20

[27] Fapte 2:36

[28] Ioan 17:1 and 3.

Acesta este un articol non-WLC de la https://onegodworship.com/.

Am scos din articol toate numele păgâne și toate titlurile referitoare la Tatăl și Fiul Său, și le-am înlocuit cu numele originale . Mai mult, am restaurat în citatele din Scriptură numele Tatălui și al Fiului, așa cum au fost scrise în original de autorii inspirați ai Bibliei. –Echipa WLC