Viața După Moarte—Comform Martei și lui Yahushua

Capitolul 11 din evanghelia după Ioan m-a intrigat de multe ori datorită adevărurilor lui puternice cu privire la moarte. Adesea m-am gândit că dacă mult mai mulți oameni ar fi examinat cu adevărat ce este spus și arătat în puținele detalii ale acestui capitol cea mai puternică credință într-un suflet nemuritor înnăscut, platonic, ar putea renunța de bună voie în favoarea adevărului real al Scripturii. Se pot găsi câteva revelații surprinzătoare în povestea familiei fraților din Betania, dacă suntem dispuși pur și simplu să deschidem ochii asupra ei.

Cu siguranță, mulți cercetători ai Noului Testament sunt conștienți de cadrul evenimentelor din Ioan capitolul 11. Ioan spune povestea a ceea ce este probabil cea mai mare minune pe care Yahushua a făcut-o. Este povestea învierii din morți a prietenului lui Yahushua, Lazăr. Înainte de aceasta, Yahushua îi adusese înapoi la viață pe alții care muriseră – fiul văduvei (Luca 7) și fiica lui Iair (Marcu 5), dar aceștia erau indivizi care au murit foarte recent. Când Yahushua a venit în cele din urmă să-l ajute pe Lazăr, acesta fusese mort și îngropat timp de patru zile. Un astfel de miracol nu ar lăsa nicio îndoială că Yahushua a fost Mesia, pentru că oamenii pur și simplu nu se întorc după ce ajung morți și sunt îngropați. O persoană care tocmai murise ar putea fi văzută de sceptici ca fiind posibil diagnosticată greșit - nu era cu adevărat moartă și apoi au fost cumva vindecate/reînviate de Yahushua. Dar un simplu „vindecător” nu ar putea aduce la viață pe cineva care a fost total și absolut mort timp de 4 zile întregi – ca să nu mai vorbim de trupul înfășurat/pregătit pentru mormânt și apoi plasat în mormânt. Nu, un astfel de eveniment ar putea fi doar un miracol autentic - puterea lui Yahuwah a făcut ca „imposibilul” să apară. Și tocmai acesta este motivul pentru care Yahushua nu s-a grăbit să-l „vindece” pe Lazăr odată ce a auzit că este foarte bolnav. Yahushua a așteptat încă două zile înainte de a merge să-l vadă. El știa că Lazăr va muri înainte de a ajunge oricum acolo. Prin urmare, ar mări miracolul dacă ar fi mort, indiscutabil. Ar dovedi că Yahushua a fost într-adevăr Fiul lui Yahuwah - Mesia ales/trimis de Yahuwah. Cu toate acestea, mulți încă nu cred.

Toată lumea este familiarizată cu rezultatele povestirii. După ce și-a întârziat plecarea, Yahushua merge în Betania, le vizitează pe surorile lui Lazăr, este cuprins de durerea lor și este mișcat până la lacrimi (prin aceasta ne oferă cel mai scurt verset din Biblie: „Yahushua plângea”, Ioan 11:35). Apoi, în cele din urmă, Yahushua face miracolul înfricoșător de a-l chema pe Lazăr, decedat anterior, să „iasă” – însemnând ca Lazăr să se întoarcă la viață și să iasă din locul său de înmormântare, legat, încă în hainele sale funerare.

Deși, aproape toată lumea este familiarizată, există mai multe pepite de adevăr care se află în detaliile acestei povești. Aceste adevăruri simple pot fi recunoscute atunci când cineva examinează cu o minte deschisă ceea ce Yahushua însuși spune despre Lazăr, ceea ce Yahushua și Marta, sora lui Lazăr, își spun unul altuia în conversație și, în final, „tăcerea” totală care are loc odată ce Lazăr a înviat.

Mai întâi să ne uităm la ce spune Yahushua despre starea lui Lazăr ucenicilor. Când Yahushua era gata să se întoarcă în Iudeea, le-a spus motivul călătoriei: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu îl voi trezi din somn” (Ioan 11:11). Ucenicii trebuie să fi auzit mesajul pe care l-a primit Yahushua: „Doamne, cel pe care îl iubești este bolnav” (Ioan 11:3), pentru că în mod firesc credeau că somnul îi va face bine unui bolnav: „Doamne, dacă a adormit, se va vindeca.” Cu toate acestea, la fel ca mulți oameni de astăzi, discipolii nu înțelegeau că Yahushua folosea metafora biblică a somnului pentru a descrie moartea. Yahushua a trebuit să le explice, spunând clar: „Lazăr a murit” (Ioan 11:14).

De ce ar folosi Yahushua o astfel de metaforă despre moarte? Răspunsul este destul de simplu. Pentru că asta este exact ceea ce întreaga Biblie ebraică spune despre moarte de multe ori. Ambele cărți ale 1 și 2 Împărați vorbesc în mod repetat despre rege după rege care, după moarte, „a adormit cu părinții săi”. Iov însuși a spus: „Omul se culcă și nu se mai ridică. Până când cerurile nu vor mai fi, el nu se va trezi și nu se va trezi din somn” (Iov 14:12). Și, desigur, profetul Daniel a prezentat acest adevăr vital al învierii: „Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, aceștia la viața veșnică, iar ceilalți la ocară și dispreț veșnic” (Dan. 12:2). Yahushua a folosit tocmai această limbă – aproape aceleași cuvinte ca Iov, rostite cu secole înainte: „Mă duc ca să-l trezesc din somn”. Observ că Yahushua nu a menționat niciodată trupul sau sufletul lui Lazăr. Yahushua tocmai a vorbit despre persoana lui Lazăr. El a vrut să meargă să-l trezească pe Lazăr din moarte – nu să reunească un suflet cu trupul său. Adevărul este tocmai ceea ce este prezentat. Yahushua a vrut să-l trezească pe Lazăr din somnul morții. Acesta este adevărul simplu otrăvit atât de oribil de filozofia platoniciană de mai târziu.

Urmează o conversație extrem de importantă între Yahushua și Marta, sora lui Lazăr. Acest lucru se întâmplă când Marta aude că Yahushua se apropie de Betania. Ea iese în întâmpinarea lui, în timp ce sora ei Maria stă acasă cu ceilalți îndoliați care veniseră să-i consoleze de pierderea fratelui lor. Când Marta vine la Yahushua, primul lucru pe care i-a spus este: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Marta știa că Yahushua avea puterea să-l vindece. Următoarea ei declarație mărturisește credința ei plină de speranță: „Chiar și acum știu că orice vei cere lui Yahuwah, Yahuwah îți va da.”

Acum, aici lucrurile devin foarte interesante. Yahushua îi răspunde spunând „Fratele tău va învia” (Ioan 11:23). Acest lucru este semnificativ. Primele cuvinte ale lui Yahushua către Marta devastată sunt că fratele ei va învia din nou. Yahushua nu spune că fratele ei este mai viu ca oricând ca un suflet neîntrupat sus în ceruri (cum am auzit recent la o înmormântare baptistă bună!), El spune pur și simplu că fratele ei va „învia” din nou. Acum fiți foarte atenți la răspunsul Martei. Ea spune: „Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă” (Ioan 11:24). Marta nu este o studentă la filozofie greacă. Ea nu oferă nimic cufundat în dualismul platonic. Ea nu spune că îl va întâlni din nou ca spirit conștient, fără trup în rai. Nu, a înțeles și ea Scripturile ebraice și știe că la sfârșitul veacului – în ziua de pe urmă – fratele ei va învia din morți. Aceasta a fost așteptarea ebraică, împărtășită desigur de rabinul nostru Yahushua.

Ar trebui să adăugăm că, dacă acest lucru a fost greșit sau nu este complet corect, aici era ocazia perfectă pentru Yahushua să o corecteze dacă într-adevăr sufletul fratelui ei ar fi continuat să trăiască imediat în altă parte. Dacă sufletul conștient al lui Lazăr ar fi fost transportat în „locul mai bun” sau chiar în locul rău, Yahushua ar fi trebuit cel puțin să atașeze declarația ei că „trupul lui va învia într-o zi viitoare, dar sufletul lui este viu și sănătos. .” Atunci Yahushua ar fi putut să o consoleze cu ceva de genul „dar înainte de acea zi, vei fi reunită cu el sus în cer”. Acest lucru s-ar potrivi cu ceea ce se aude în mod obișnuit astăzi, când cineva oferă consolare altuia care a pierdut recent o persoană iubită. În acest sens, ar trebui să fie: „Lazăr este acum fericit reunit cu părinții săi”. (Bănuiesc că sunt morți în acel moment, deoarece nu sunt menționați în poveste.)

Dar Yahushua nu face nimic de acest fel. Yahushua nu ajustează, corectează și nu adaugă la afirmația ei despre fratele ei că va reveni la viață în învierea din ultima zi. El o verifică doar pentru a vedea dacă înțelege pe deplin cine este el și legătura lui cu acea înviere viitoare. Yahushua îi spune: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă va muri, și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi asta?” Și fără să săriți o bătaie, Marta spune instantaneu: „Da, Doamne; Am crezut că tu ești Hristosul, Fiul lui Yahuwah, chiar Cel ce vine în lume.” Marta a înțeles că Yahushua era Mesia. Ea știa că el va fi cel care va învia morții în acea ultimă zi. Cu siguranță, Marta nu a subscris mult mai târziu la opiniile că Yahushua a fost un arhanghel venit pe pământ, cu atât mai puțin că el era Yahuwah!

În sfârșit, să examinăm în detaliu concluzia poveștii. Ce se întâmplă după ce Yahushua (prin puterea lui Yahuwah, Tatăl său) îl aduce pe Lazăr înapoi la viață? Ei bine, ni se spune că Lazăr a ieșit din mormânt și Yahushua le spune tuturor : „Dezlegați-l și lăsați-l să plece”. Dar ce are de spus Lazăr despre călătoria sa prin lumea de jos? Ce raportează Scriptura despre primul om care a fost readus la viață după ce a murit timp de patru zile? Nimic, zici? Ei bine, asta nu ar trebui să provoace o pauză? Nu se spune nimic despre Lazăr după acel moment. De ce nu? Dacă Lazăr tocmai fusese tras din rai, de ce nu a fost puțin supărat pe Yahushua pentru că l-a scos dintr-un loc al fericirii veșnice? Și dacă Lazăr tocmai petrecuse patru zile în iad suferind chinuri (și acum avea o amânare, o șansă de a-și remedia), de ce nu cădea la picioarele lui Yahushua, mulțumindu-i din plin pentru că l-a scos de acolo și i-a dat o altă șansă? Aceasta ar fi fost ocazia ca cineva să ofere detalii de primă mână despre cum era raiul sau iadul. Experiențele lui Lazăr de ambele părți ar oferi mărturia ideală „în persoană” despre acele locuri. Ce martor ar fi făcut Lazăr! Ce mare oportunitate în Scriptură de a înregistra toate detaliile celor patru zile în care sufletul său trăiește dincolo de moartea trupului său. Lazăr ar fi fost capabil să detalieze fie ce să aștepte cu nerăbdare – fie ce să evite cu orice preț. Dar ce ni se spune în Scriptură? Nimic. Întrebarea „De ce este asta?” este mare. De ce nu se raportează nimic despre cele patru zile de moarte ale lui Lazăr?

Pentru mine răspunsul este evident. Raționamentul deductiv simplu ar trebui să ne spună că, deoarece Scriptura folosește metafora somnului pentru moarte, atunci o înviere din moarte este pur și simplu o „trezire” (după cum indică Iov, David și Yahushua). Tot ceea ce Lazăr știa când Yahushua l-a trezit a fost următorul moment conștient pentru el, de când a intrat în inconștiență la moarte. Nu avea nimic de raportat pentru că nu avea nimic de raportat. El nu știa nimic despre experiența lui, pentru că tocmai asta descrie Scriptura: „morții nu știu nimic” (Ec. 9:5); „nu există activitate sau plan sau înțelepciune în mormântul unde mergi” (Ec. 9:10); „Cei morți nu laudă pe Domnul, nici cei ce coboară în tăcere” (Ps. 115:17). Lazăr era exact ca un bec care a fost aprins din nou după ce era stins. El nu a mers nicăieri, așa cum lumina nu merge nicăieri. Pur și simplu nu există până când alimentarea este restabilită. Yahushua a restabilit lui Lazăr puterea energiei vitale animatoare a lui Yahuwah, iar Lazăr a trăit/a existat din nou.

Acest adevăr simplu este adevărata speranță pe care o prezintă Scriptura. Acesta este motivul pentru care se folosește metafora somnului pentru moarte. Când murim, creierul nostru moare. Creierul nostru este centrul conștiinței noastre. Fără un creier viu, nu avem conștiință. Trebuie să fim reînviați la viață pentru a avea o existență conștientă din nou. Acesta este motivul glorios al unei viitoare învieri din morți. A aduce suflete fără trup din cer pentru a fi puse înapoi într-un trup înviat la a doua venire a lui Yahushua este (la dreptate) o prostie. Scriptura nu descrie niciodată așa ceva. Conceptul că sufletele sunt reintroduse în trupuri proaspăt înviate pur și simplu nu se găsește nicăieri în Scriptură. Metafora somnului nu funcționează deloc într-un astfel de scenariu. Gandeste-te la asta. Ființele umane în somn literal nu sunt „mai treji și mai activi ca niciodată”! O astfel de afirmație ar fi absurdă. A fi adormit înseamnă că nu ești conștient. Nu ești conștient de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Așa este și în moarte. Becul tău este stins. Lumina ta nu există.

Morții trebuie să aștepte ca Yahushua să se întoarcă și să repornească electricitatea. El trebuie să ne învie ca ființe ce dețin corpul/creierul/spiritul întreg pentru ca noi să trăim din nou. Acesta este mesajul incomparabil prezentat în Biblie ca întreg.

Detaliile din Ioan 11 ilustrează o imagine mult diferită de viziunea prea populară a vieții imediate nemuritoare după moarte. Utilizarea de către Yahushua a metaforei somnului, înțelegerea Martei despre când fratele ei va exista din nou și tăcerea totală a experienței lui Lazăr în timp ce a murit timp de patru zile nu oferă o imagine a unui suflet separabil care scăpa imediat de moartea corpului pentru a trăi. Dimpotrivă, ei oferă dovezi solide că moartea este o perioadă de inactivitate – morții „nu știu nimic” (Ec. 9:5) și „dorm în țărâna pământului” (Daniel 12:2). Și această perioadă de inactivitate asemănătoare somnului continuă până în ziua în care Yahushua se întoarce și îi scoate din acea stare de somn. Acesta este adevărul puternic și frumos confirmat de Yahushua însuși în Ioan 5:25, 28-29:

„Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morții vor auzi glasul Fiului lui Yahuwah și cei ce au auzit vor trăi. Nu te mira de asta; căci vine ceasul în care toţi cei ce sunt în morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi; cei care au făcut faptele bune pentru o înviere de viață, cei care au făcut faptele rele spre o înviere de judecată.” Fie ca Yahushua să triumfe asupra platonismului care i-a otrăvit atât de mult pe credincioși.

Acesta este un articol non-WLC scris de Ron Shockley.

Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu prenumele originale. În plus, am restaurat în Scripturi citate numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. - Echipa WLC