„Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Yahuwah, care vă sfinţesc. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt...ca un legământ necurmat. (Vezi Exodul 31:13, 14, 16.)
Sabatul este un „legământ veșnic,” un acord veșnic între Yahuwah și poporul Său. |
Sabatul este un „legământ veșnic,” un acord veșnic între Yahuwah și poporul Său. Este semnul care îi distinge pe urmașii credincioși ai lui Yahuwah de restul lumii. Nu orice zi este Sabatul biblic, „ dar ziua a șaptea este Sabatul lui Yahuwah Elohim al tău.” (Vezi Exodul 20:8).
Mulți creștini se închină duminica în cinstea învierii. Ei numesc duminica „Ziua Domnului” și cred că Sabatul zilei a șaptea a fost "răstignit pe cruce." Legea divină a lui Yahuwah este perpetuă. Yahushua a păzit Sabatul, când a fost pe pământ, și așa au făcut toți apostolii și primii creștini. Yahushua a susținut că este proprietar al Sabatului zilei a șaptea când a spus: „Căci Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.” (Matei 12:8) Adevărata „Zi a Domnului,” amintită de Scriptură, este Sabatul zilei a șaptea!
Deoarece adevăratul Sabat este o zi specifică, este extrem de important ca metoda corectă de măsurare a timpului să fie utilizată pentru calcularea acelei zile. De-a lungul istoriei au fost utilizate diferite metode de măsurare a timpului. În Africa și America de Sud, săptămânile erau de trei și cinci zile. Egiptenii și Republica Franceză au folosit calendare solare în care săptămâna avea zece zile. Calendarul islamic modern este un calendar lunar bazat exclusiv pe mișcările lunii. Anul lunar este mai scurt decât anul solar, astfel încât Ramadan pare a fi undeva în urmă în anul calendaristic gregorian. Calendarul gregorian se bazează pe durata de timp necesară soarelui pentru a finaliza un circuit în întinderea cerului, de la un echinocțiu la același echinocțiu. Este un calendar solar.
Nu este nimic greșit în a măsura timpul după aceste metode. Toate măsoară timpul, doar că în moduri diferite. Tot așa, sistemul metric utilizează metri și sistemul imperial folosește așa numiții „yards.” Ambele sisteme măsoară lungimea. Măsurarea timpului poate fi realizată prin diferite metode. Cu toate acestea, adevăratul Sabat al zilei a șaptea este o zi precisă. Pentru a calcula acea zi precisă, trebuie utilizată o metodă specifică de calculare a timpului. Un om care este trimis la „casa a șaptea de pe partea dreaptă” nu va putea găsi adresa corectă dacă se află pe strada greșită. El trebuie să fie mai întâi pe strada corectă, înainte de a putea începe să numere până la a șaptea casă. Singura metodă de măsurare a timpului, care dezvăluie adevăratul Sabat al zilei a șaptea, este calendarul lunar-solar al Creației. Numai calendarul biblic poate calcula cu exactitate ziua precisă, care este semnul între Yahuwah și poporul Său.
Este adevărat că sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii din zilele noastre. Totuși, acest lucru nu înseamnă că sâmbăta este Sabatul zilei a șaptea, al Scripturii. Săptămâna așa cum este ea azi vine din săptămâna planetară păgână. Atunci când a fost adoptată de calendarul iulian, săptămâna planetară de șapte zile începea sâmbătă! Calendarul gregorian modern nu poate fi folosit pentru a calcula adevăratul Sabat al zilei a șaptea, deoarece îi lipsește o trăsătură foarte vitală a metodei de calcul biblice: lunile selenare. Calendarul Creatorului începe în fiecare lună cu Luna Nouă. Prima zi a fiecărei luni noi este Ziua Lunii Noi:
Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul;
Ionatan i-a zis: „Mâine este luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.
David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce... dar locul lui David a rămas gol. (1 Samuel 20:5, 18, 24-25, VDC)
Cuvântul ebraic pentru „lună” chodesh, înseamnă de fapt:
„lună nouă; lună (calendaristică).” Chodesh se poate referi la o „lună (calendaristică)” sau perioada cuprinsă între o Lună nouă și alta. (Chodesh,#2320, The New Strong’s Expanded Dictionary of Bible Words.)
Din moment ce luna biblică începe cu Luna Nouă, Sabatele săptămânale sunt intrinsec legate de Lună. Ziua Lunii Noi reîncepe ciclul săptămânal. Yahuwah a creat luminile din ceruri cu scopul exact de a calcula timpul.
„Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;” (Geneza 1:14 VDC)
Cuvântul „vremuri” (sau anotimpuri, din varianta engl. a textului biblic- n.tr.) provine de la cuvântul mo'ed.
Mō'ĕd sau mō'ādāh; adunare, adunare de sărbătoare; întâlnire, semn. . . Având în vedere că festivalurile evreiești aveau loc la intervale regulate, acest cuvânt este strâns identificat cu ele. Mō'ĕdeste utilizat într-un sens larg pentru toate adunările religioase. Acesta a fost asociat îndeaproape cu cortul însuși. . . [Yahuwah] se întâlnea cu Israel acolo la momente specifice, cu scopul de a-Și descoperi voia. Este un termen comun pentru adunarea de închinare a. . . poporului [lui Yahuwah]. (#4150, Hebrew-Greek Key Word Study Bible)
„El a făcut luna, ca să arate vremurile [mo'ed].” (Psalmul 104:19, VDC) |
Cartea Psalmilor întărește faptul că luna a fost creată cu scopul precis de a calcula „vremuri” sau mo'ed.
„El a făcut luna, ca să arate vremurile [mo'ed].” (Psalmul 104:19, VDC)
Lunile Noi sunt legate de Sabatele zilei a șaptea în toată Scriptura. Fac parte dintr-o categorie specială de zile de închinare, toate de sine stătătoare.
Aşa vorbeşte Yahuwah Elohim: „Poarta curţii dinăuntru, dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi. (Vezi Ezechiel 46:1).
Sărbătorile anuale sunt, de asemenea, legate în mod inseparabil de Lunile Noi, deoarece este imposibil să le calculăm altfel decât în funcție de luna calendaristică selenară.
Sunaţi din trâmbiţă la Luna Nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Elohimului lui Iacov. (Vezi Psalmul 81:3 și 4.)
Ziua Lunii Noi era un timp de rededicare față de Yahuwah. De sărbătorile Lunii Noi nu se făcea niciun fel de comerț. Israeliții apostați erau adesea neliniștiți din cauza restricțiilor pe care preceptele religioase le impuneau asupra activităților lor de afaceri.
„Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul, ca să deschidem grânarele?” (Amos 8:5, VDC)
Deoarece fiecare lună calendaristică selenară începe cu ziua Lunii Noi, datele din fiecare lună calendaristică lunară cad întotdeauna în aceleași zile ale săptămânii. Ziua Lunii Noi este prima zi a fiecărei luni calendaristice. Este urmată de prima zi a săptămânii de lucru în ziua a doua a fiecărei luni. Sabatul zilei a șaptea cade în zilele a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a a fiecărei luni selenare. Acest lucru este ilustrat în Scriptură.
Deoarece ciclul săptămânal se reia la fiecare Lună Nouă, se pare că Sabatul lunar „plutește” prin săptămâna gregoriană. În realitate, lunile gregoriene plutesc prin structura foarte consistentă a lunilor selenare. Atunci când Creatorul a proiectat metoda Sa perfectă de măsurare a timpului, El a folosit atât soarele cât și luna pentru a structura un calendar precis și frumos: calendarul lunar-solar. Luna controlează lunile; soarele controlează anii.
Sâmbăta este o contrafacere a adevăratului Sabat al zilei a șaptea. Calendarul gregorian este un calendar solar. Folosește numai soarele ca bază de măsurare a timpului. Lunile Noi nici măcar nu sunt observate în calendarul gregorian. Cu siguranță că ele nu sunt utilizate pentru a stabili Sabatul zilei a șaptea. În timp ce orice calendar poate fi folosit pentru măsurarea timpului, numai activitatea combinată atât a lunii cât și a soarelui, din calendarul lunar-solar al Creației poate fi utilizată pentru stabilirea mo'ed-ului sfânt al cerului: Sabatul săptămânal al zilei a șaptea și sărbătorile anuale.
Satana a declarat că va schimba „vremurile și legile.” (Vezi Daniel 7:25.) El a făcut acest lucru conducând lumea să se unească în folosirea unui sistem contrafăcut de măsurare a timpului: calendarul solar gregorian.
Yahuwah afirmă: „ Căci Eu sunt Yahuwah, Eu nu Mă schimb.” (Vezi Maleahi 3:6). Sabatul este la fel de obligatoriu astăzi ca la sfârșitul săptămânii Creației, atunci când Yahuwah „a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care. . . [Elohim] o zidise și o făcuse.” (Geneza 2:3, VDC) Pe parcursul întregii eternități viitoare, toți cei loiali Împărăției cerurilor vor continua să se închine Creatorului după calendarul Lui. Calendarul care va fi folosit atunci pentru a calcula Sabatul va fi calendarul lunar-solar. Lunile Noi și Sabatele de ziua a șaptea vor fi din nou un timp de bucurie și mulțumire atunci când un râu armonios de iubire și recunoștință va curge dintr-o Creație unită înapoi la sursa a toată iubirea, toată bucuria și toată fericirea: Yahuwah Creatorul.
„Căci, după cum cerurile cele noi şi pământul
cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va
dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în
fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice
Yahuwah. (Vezi Isaia 66:22 și 23.)