Locotenent-colonelul John Patterson a avut ceva de muncă. Cursa pentru a finalizarea Căilor Ferate Ugşia-Mombasa era în plină desfășurare. Misiunea lui John era să construiască un pod peste râul Tsavo. Ca un bărbat care se bucură de o partidă de vânătoare, John era nerăbdător să împacheteze unele trofee care le-ar fi găsit eventual acolo. În timp ce el studia noua sa casă, în acea seară plăcută din martie în 1898, știa prea puțin că în apropiere se afla o prezență sinistră, o inteligență malefică, ascunsă în întunericul dens.
La câteva zile după sosirea lui, doi dintre cei mai buni lucrători ai săi au dispărut. Ei au fost însă doar primii din mulți alții. Trei săptămâni mai târziu, John a fost trezit la vestea că unul dintre ofițerii săi indieni, Ungan Singh, a fost ucis. În timpul nopții un leu a fost văzut împingând capul prin ușa cortului lui Singh. L-a apucat pe Singh de gât, l-a târât afară și l-a mâncat. John se angajă rapid să vâneze bestia, pentru că o dată ce un leu prinde gustul sângelui uman, acesta devine de nesăturat. Cu toate acestea, oricât a încercat, nu a reușit. Tot mai mulți oameni au fost târâți în țipete afară din corturile lor pe toiul nopții pentru a deveni mese pentru un leu.
Spre oroarea tuturor, a devenit repede evident că nu era doar un leu, ci doi lei care lucrau în cooperare! Pe parcursul a nouă luni de zile acești lei au fost o amenințare constantă pentru toți cei care lucrau la calea ferată. Cu timpul, leii au devenit tot mai îndrăzneți.1 Muncitorii indieni au început să se teamă că aceștia nu erau în totalitate animale, ci demonii. Într-adevăr, capacitatea lor stranie, de a evita ambuscadele și capcanele, penetrarea barierelor groase fără zgomot, ignorarea celorlalte animalele vii și refuzul momelilor otrăvite pentru ei, au venit în sprijinul acestei idei.2
La început, ei [leii] nu au avut întotdeauna succes în efortul de a scoate o victimă, dar pe măsură ce timpul a trecut nu puteau fi opriți de nimic și în ciuda oricărui pericol aveau curajul de a obține hrana lor preferată. Metodele lor au devenit apoi atât de stranii, și modul în care vânau oamenii era așa de sigur și plin de succes, încât muncitorii credeau cu tărie că ei nu erau animale reale ca toate celelalte, ci demoni în formă de lei. . . Ar fi fost prea de tot ca niște animale să aibe o capacitate atât de extraordinară și stranie de a afla planurile noastre mai dinainte, astfel încât, indiferent în ce mod și unde am fi așezat o momeală pentru ei, ei evitau în mod invariabil acel loc special, și prădau victima lor de noapte din altă tabără. . . nicio neliniște sau teamă nu aveau, și cu excepția faptului că se hrăneau cu ele, arătau un dispreț total pentru ființele umane. După ce au țintit o victimă, nimic nu i-ar fi descurajat de la capturarea acesteia, chiar dacă aceasta ar fi fost protejată de un gard gros, sau ar fi fost în interiorul unui cort închis, sau stând în jurul unui foc aprins. Focurile de armă, strigătele sau tăciuni erau luate de asemenea în derâdere.3
Leii au devenit atât de îndrăzneți încât au renunțat să își mai târască victimele lor departe, mâncându-le în rază vizuală a supraviețuitorilor. Acest regim de teroare a culminat în cele din urmă, în Decembrie, când munca la calea ferată a fost suspendată timp de trei săptămâni.
Unul dintre devoratorii de oameni din Tsavo. |
Un vânător cu mare experiență a fost angajat să ucidă leii, însă a fost el însuși ucis de animalele care pierduseră în totalitate frica de oameni. În cele din urmă, după ce și-a riscat aproape propria viață în acest proces, John Patterson a ucis primul devorator de oameni. "Prada a fost într-adevăr o mândrie; lungimea sa de la vârful nasului până la vârful cozii era de 9 picioare și 8 inchi (aproape 3 metri), era înaltă de aproape 3 picioare și 9 inchi (aproximativ 1 metru și 20 cm), și a fost nevoie de opt bărbați să-l ducă înapoi în tabără." 4 Câteva săptămâni mai târziu, și cel de al doilea leul a fost ucis. "El măsura 9 picioare și 6 inchi (aproximativ 2,90 m) de la vârful nasului până la vârful cozii, și avea o înălțime de 3 picioare și 11 inchi( aproximativ 1 metru și 20 de centimetrii)." 5 Astfel s-a încheiat coșmarul de violență care a curmat viața a nu mai puțin de 35 de persoane.6
Este ceva inerent terifiant să știi că o prezență sinistră, puternică, inteligent și malefică, pândește chiar dincolo de câmpul tău vizual. Nu puteți să o priviți, dar știți că este acolo: o idee trecătoare, o simplă impresie, un sentiment că sunteți în pericol. Aceasta a fost experiența constructorilor căii ferate din Tsavo care s-au confruntat cu devoratorii de oameni. Se poate doar imagina intensitatea emoțiilor și stresul, cunoașterii faptul că un astfel de pericol colindă în apropiere, inteligent, fiind în așteptare să prindă oportunitatea de a ucide din nou.
Doar de dragul imaginației, lăsați-ne să lungim povestirea. Să presupunem că Lt. Colonel Patterson, în încercarea sa disperată de a prăda devoratorii de oamenii și de a-și proteja oamenii, a contactat un băstinaș renumit pentru dresarea leilor: lei care ar fi fost instruiți pentru a vâna și a ucide alți lei. Să presupunem că Patterson ar fi angajat un băștinaș să domesticească pentru tabără lei lui, bine pregătiți. După teama și surpriza inițială, muncitorii ar începe să se relaxeze atunci când vor vedea cât de blânzi și prietenoși sunt leii de companie. Muncitorii s-ar împrietenii cu leii i-ar mângâia, le-ar aduce alimente la ora mesei, acceptându-i ca o parte importantă a vieții din tabără. Leii domestici însă nu au succesul sperat-în depistarea bestiilor devoratoare de oameni, dar ei par să le sperie și să le țină la distanță.
Cu toate acestea, după câteva săptămâni de liniște, devoratorii de oameni loviră din nou, iarăși și iarăși; întotdeauna cu o cunoaștere stranie a locurilor unde sunt plasate capcanele. Cu stupoare ar realiza în cele din urmă că prietenii lor animalele "bine pregătite, blânde", leii, sunt de fapt responsabili pentru moartea oribilă a lucrători. Concentrându-se pe pericol, ar fi adus de fapt, amenințarea de moarte direct în tabără.
În ce moment au fost mai în pericol cei de cale ferată? Atunci când au trăit pe muchie de cuțit stresați, înghesuiți în corturi, tremurând în spatele baricadelor, știind că erau pândiți în tabără de către devoratorii de oameni ? Sau atunci când i-au poftit pe devoratorii de oameni în tabără, acceptându-i ca fiind siguri, i-au mângâiat și i-au hrănit, în tot acest timp, neștiind că şi-au relaxat vigilenţa chiar în fața devoratorilor de oameni ? Acest lucru nu este o simplă speculație nemaivăzută. Mai degrabă acest lucru a avut loc deja la o scară uriașă, nimeni nu a văzut vreodată suficient de departe nici nu a studiat suficient de adânc ca să-l recunoască..
Leii babilonieni care amenință pe față tabăra creștinătății au fost leii închinării în Ziua Soarelui- Duminica. Sabbatarienii de Sâmbătă, convinși de conștiință să se închine în a șaptea zi a săptămânii, s-au concentrat spre partea vizibilă; și există pericolul să se creadă că orice persoană, papa sau oricine altcineva, are puterea de a schimba legea eternă a adevăratului Eloah. Din această cauză este bine ca pericolul aceastei minciuni să fie arătat. Dincolo de acestea, există un alt pericol mult mai mare. Este mult mai sinistru, mai eficace pentru că nu este recunoscut ca pericol. Acesta este ascuns sub nasul nostru. "Leii de companie", care au fost acceptați ca fiind siguri, reprezintă sâmbăta- inima tainelor babiloniene.
Precum muncitorii de la calea ferată Ugşia-Mombasa din povestea modificată care s-au axat pe leii din afară, ignorând total între timp pericolul leilor "îmblânziţi" din mijlocul lor, zeul Zilei lui Saturn-Sâmbăta a fost ascuns. Când Nimrod / Saturn a fost ucis pentru idolatrie, aceasta i-a șocat profund pe toți aceia care l-au venerat pentru puterea lui ieșită din comun.Că un astfel de colos a putut fi ucis int-o manieră atât de înspăimântătoare a determinat ca idolatria să fie practicată in ascuns.7
Acum, când Sem a lucrat atât de puternic asupra minților oamenilor pentru a îi determina să ia seama la exemplu teribil al marelui Apostat, și când mădularele disecate ale Apostatului au fost trimise principalelor orașe, unde a fost stabilit fără îndoială sistemul său, este ușor de înțeles că, în aceste condiții, în cazul în care idolatria ar fi continuat – dacă mai presus de toate doreau să continue, era indispensabil ca această idolatrie să funcționeze în secret. Groaza de a suferii execuția, ca cea aplicată atât de crud lui Nimrod, au făcut necesar ca cel puțin pentru un timp, să se folosească o prudență extremă. În aceste condiții, a început , atunci, ,. . . acest sistem de "Taine", care, având centrul său în Babilon, s-a răspândit în întreaga lume. În aceste mistere, sub pecetluirea secretului și sancțiunea printr-un jurământ, și prin intermediul tuturor resurselor fertile ale magiei, treptat oamenii au fost conduși înapoi la întreaga idolatrie ce fusese suprimată în mod public, cu timpul noi caracteristici au fost adăugate acesteia făcînd-o încă și mai mult blasfemiatoare decât fusese.8
Cei câțiva oameni neprihăniți nu au reușit să oprească în totalitate fluxul apostazie și al răzvrătirii. Executarea lui Nimrod doar a trimis în subteran păgânismul până ce cu prima ocazie,a izbucnit ca un torent puternic, în continuă creștere în mai mare putere și influență, contaminând fiecare cultură peste care s-a revărsat.
Creștinismul timpuriu și-a pierdut evlavia sa specifică de la început, astfel că păgânismul a fost acceptat și a infectat creștinismul. Aceast nou, sincretism babilonian-creștin, cu Saturn așezat ascunsîn adâncul inimi sale, a început să câștige popularitate peste formele mai tradiționale de păgânism în secolul al patrulea imediat ce capitala Imperiului Roman a fost mutată de la Roma la Constantinopol.
Foarte devreme, într-adevăr, episcopii Romei au manifestat un spirit mândru și ambițios; dar, pentru primele trei secole, pretenția lor de superioară onoare era fondată pur și simplu pe demnitatea cu care erau priviți, ca fiind din orașul imperial, capitala lumii romane. Când, însă, sediul imperiului a fost mutat la est, și Constantinopol a amenințat că va eclipsa Roma, trebuia să fie găsită un nou teren pentru menținerea demnității episcopului Romei. Aceast nou teren a fost găsit atunci când, în jurul anului 378, Papa a devenitt moștenitorul cheilor care erau simbolurile a două divinități păgâne bine cunoscute la Roma. Janus a purtat o cheie, 9 și Cybele a născut o cheie, 10 si acestea sunt cele două chei pe care Papa le are inscriptionate pe brațe ca însemne ale autorității sale spirituale. 11
A fost o mutare genială. Prin prezentarea sa în fața păgânilor ca reprezentant al lui Janus și al lui Cybele, și, astfel, moștenitorul lor de drept al "cheilor", Papa și-a asigurat o poziție de putere între ei. Urmatorul pas a fost pur și simplu să-i convingă pe creștini că el a fost succesorul de drept al lui Petru apostolul și posesorul de drept al "cheilor" lui.
Stema orașului Vatican prezintă cheile lui Janus și Cybele, ce sunt pretinse acum de papa. Această emblemă apare, de asemenea, pe fundal alb și auriu pe steagul Vaticanului. |
Astfel, deși demnitatea temporală a Romei ca oraș a trebuit să putrezească, propria demnitate a episcopului Romei a fost stabilită mai sigură ca niciodată. Este evident că s-a folosit de această politică . A fost lăsat să treacă ceva timp, și apoi, când lucrarea secretă a Tainei fărădelegii a pregătit calea pentru el, pentru prima dată, Papa a afirmat public preeminența lui, ca ca fiind întemeiată pe cheile date de Petru. În jurul anului 378 el a fost ridicat la poziția pe care i-au dat-o puterea cheilor menționate, în estimarea păgână. În 431, și nu mai înainte, a expus el în mod public pretenția că posedă cheile lui Petru.12
Profitând de credulitatea creștinilor, Papa și-a asigurat cea mai proeminentă funcție de putere ca șef atât al Bisericii Creștine cât și al religiei păgâne.
Nu este greu de a vedea cum păgânii au roit în jurul papei cu atât mai ușor când au auzit că și-a fundamentat puterea în deținerea cheii lui Petru. Cheile pe care Papa le poseda erau cheile unui "Petru" bine cunoscut păgânilor inițiați în tainele caldeenilor . . . A existat un "Petru", la Roma, care a ocupat locul cel mai înalt în cadrul preoţiei păgâne. Preotul care a explicat Misterele inițiaților era uneori numit printr-un termen grecesc, Hierofantul; dar în caldeeana antică, limbajul real al Tainelor, titulatura sa, pronunțată, la fel, fără puncte, era "Peter" - adică "interpretul". 13, 14
Marele preot al tainelor păgâne, Marele interpret care i-a învățat pe inițiați secretele ascunse la cele mai înalte niveluri a fost decorat în mod natural cu cheile Janus și Cybele, pentru că el era cel prin care au fost descoperite aceste mistere.
Astfel, putem vedea modul în care cheile Janus și Cybele au devenit cunoscute sub numele de cheile lui Petru, "interpretul" Misterelor. Da, avem cele mai puternice dovezi că, în țări îndepărtate una de alta, și la mare distanță de Roma aceste chei erau cunoscute de Paganii inițiați nu numai ca fiind "cheile lui Petru", ci reprezentând cheile unei Petru identificat cu Roma . . . . Existența unui astfel de titlu era prea valoros ca să fie trecut cu vederea de către papalitate; și, în conformitate cu politica sa obișnuită, în mod sigur, dacă ar fi avut ocazia, l-ar fi transferat în contul propriei înălțări. Și a avut această ocazie. Când a devenit Papa, așa cum a devenit, într-o strânsă legătură cu preoția Păgână; când au ajuns în cele din urmă. . . sub controlul său, ce ar fi fost mai natural decât să caute nu doar să reconcilieze păgânismul și creștinismul, ci să facă să pară că păgânul "Peter-Roma," cu cheile, ar însemna "Petru din Roma," și că "Petru de la Roma "a fost adevăratul apostol căruia . . . [Maestrul Yahushua Unsul] i-a dat "cheile Împărăției cerurilor"? Prin urmare, de la simpla inversare de cuvinte, persoane și lucruri diferite în mod esențial au fost confundate;și astfel păgânismul și creștinismul au fost amestecate, pentru ca ambiția de mărire a unui preot profan să poată fi satisfăcută; și așa pentru creștinii orbiți de apostazie, [sic] Papa a fost reprezentantul apostolului Petru, în timp ce pentru păgânii inițiați, el a fost doar reprezentantul lui Petru, interpretul bine-cunoscut al Misterelor.15
Titlul pe care papa îl poartă este foarte descriptiv. Cuvântul "catolic" înseamnă "universal". Ca șef al Bisericii Catolice, el este, defapt capul Bisericii Romano-Catolice. Secretul păstrat cu grijă în esența unui labirint interconectat de rituri, simboluri, ceremonii și ritualuri este identitatea zeului ascuns. Prin asumarea puterii derivată din moștenirea cheilor lui Janus și Cybele, papa este unicul cap legitim al tainelor babiloniene. Numele adevărat al acestui sistem amalgamat de religie, așa cum figurează în Biblie este "Taina Babilonului." 16
Rămâne acum doar să cercetăm sub ce nume a fost cunoscut Nimrod ca zeu al Misterelor caldeene. Acest nume. . . a fost Saturn. Saturn și Taină sunt ambele cuvinte caldeene, și sunt termeni corelativi. Așa cum Taina reprezintă sistemul Ascuns, Saturn semnifică zeul Ascuns.17 Pentru cei inițiați zeul era descoperit; pentru toți ceilalți era ascuns. Acum, numele Saturn în caldeeană se pronunță Satur; dar, așa cum știe orice savant caldeean, conține doar patru litere, astfel - Stur.
Acest nume conține exact numărul Apocalyptic 666:
S = 60
T = 400
U = 6
R = 200
666
Dacă Papa, după cum am văzut, este reprezentantul legitim al lui Saturn, numărul Papei, în calitate de șef al tainei fărădelegii, nu poate fi decât 666. Mai mult, se pare,. . . că numele original al Romei însăși a fost Saturnia, "orașul lui Saturn." Acest lucru este garantat de asemenea de Ovidiu, 18 de Pliniu, 19 și de Aurelius Victor.20 Astfel, înseamnă că, Papa. . . este singurul reprezentant legitim al originalului Saturn care există astăzi, și el domnește chiar în orașul celor șapte coline în care Saturn din Roma a domnit mai înainte; și din reședința sa, în care, întreaga Italie a fost "mult timp după aceea cunoscută sub nume său," era numită în mod obișnuit "țara Saturnia" 21
Stema Papei Benedict al XVI-lea |
Secretul adanc ingropat de tainele babiloniene este că toată închinarea adusă după un calendar contrafăcut este adusă de fapt zeului ascuns, Saturn, a.k.a. the archi-rebelul, Nimrod. În timp ce parada exterioară de rituri și ceremonii se realizează în primul rând duminica, zeul ascuns la rădăcina tuturor acestora rămâne Saturn. Stema actualului papă, Papa Benedict al XVI-lea, simbolizează în mod clar acest lucru. Fiecare papă începând din secolul al 12-lea a avut propria stemă. Fiecare a încorporat în mod similar "cheile lui Petru" în imagine.
Site-ul Vaticanului explică simbolurile inscriptionate pe propria lui stemă ca fiind "un cap de maur în culori naturale... Aceasta este o emblemă veche a Arhiepiscopiei din Freising [Bavaria],... Capul de maur nu este rar în heraldica europeană .... aceasta este comun în tradiția bavareză "22Carcasa scoicii Saint-Jacques din partea de jos este explicată:".... Învelișul scoici Saint-Jacques a fost folosit de secole pentru a distinge pelerinii, Papa Benedict al XVI-lea a dorit să păstreze viu acest simbolism.... . "Animalul este descris: "Un urs brun, de culoare naturală, este sumar interpretat: ursul imblanzit prin harul lui Dumnezeu este însuși episcopul de Freising, samarul este povara Episcopiei sale...." 23
Acest lucru poate fi o mușamalizare simplă, o explicație politică pentru mase dar nu reprezintă semnificaţia mai profundă, secretă. Stema Papei a fost creată special pentru el de către Arhiepiscopul Şirea Cordero Lanza di Montezemolo (mai târziu devenit Cardinal). Cineva, care este familiarizat cu heraldica astfel încât să i se încredinţeze desenarea stemei noului Papă este, de asemenea, bine familiarizat şi cu înţelesul său heraldic tradițional. Un urs simbolizeaza "puterea, viclenie, ferocitate în protejarea unei rude."24
Sf. Iacov cel Vânătorul de Mauri. Aceasta celebră statuie se află pe fațada Catedralei din Santiago de Compostela. În timp ce un musulman este călcat în picioare pentru ca să moară sub copitele calului său, alți doi mauri morți îl înconjoară pe fiecare parte. Chiar în fața este un cap de maur de separat de corpul său, ce se holbează la ucigașul său. |
Simbolistica capului unui maur "datează din Evul Mediu, când era considerată o onoare de a lua capul unui maur ." 25 Un astfel de simbolism nu este doar o insultă rasială, ci este, de asemenea, un afront la adresa oricărui musulman ca maur ,ce erau fără excepție, de credință islamică. Cruciadele au sacrificat fără milă musulmani, evrei și creștini apostolici deopotrivă. Aceasta a fost în timpul cruciadelor când se considera o onoare să decapitezi un maur din cauza religiei sale.
Acest sens este subliniat de învelișul de scoică. În timp ce poate fi adevărat că învelișul scoicii "a fost folosit de secole pentru a distinge pelerini", aceasta îl simbolizează în mod special pe Sf. Iacob, patronul spiritual al Spaniei. Altarul lui este în Santiago de Compostela, unul din cele trei orașe catolice "sfinte." 26 Pentru că Santiago de Compostela este aproape de coasta Spaniei, învelișul scoici a devenit un simbol al sfântului al cărui altar se afla acolo. Sf Iacov este mult mai cunoscut sub numele de Santiago Mantamoros: Sf. Iacov vânătorul de mauri! Conform tradiției, "Sfântul Apostol Iacov a apărut călare înarmat cu o sabie războinică feroce pentru a ajuta armatele creștine în luptele împotriva maurilor din timpul Recuceririi (războaie purtate împotriva musulmanilor din Peninsula Iberică pentru a recreștina acest teritoriu. Nota traducătorului). În virtutea sfințenie sale, luptele în care Sfântul Iacov ucigașul de mauri au luat parte au avut întotdeauna ca rezultat victorii creștine împotriva dușmanilor lor musulmani. "27
These appalling symbols were carefully selected. They were used in a different arrangement by Cardinal Ratzinger before becoming Pope Benedict. In 1981, Ratzinger was appointed Perfect of the Congregation for the Doctrine of the Faith, formerly known as the Holy Office of the Inquisition. This made him the successor to the Grşi Inquisitor. Even before being selected pope, Benedict was a prominent şi knowledgeable theologian. His decision to include a bear, a scallop şi a Moor's head was a purposeful choice, as the Vatican concurs, "Cardinal Joseph Ratzinger, elected Pope şi taking the name Benedict XVI, has chosen a coat of arms rich in symbolism şi meaningthat transmits to history his personality şi Pontificate."28
Aceste îngrozitoare simboluri au fost atent selecționate. Acestea au fost utilizate într-un aranjament diferit de Cardinalul Ratzinger înainte de a deveni Papa Benedict. În 1981, Ratzinger a fost numit Superior al Congregației pentru Doctrina Credinței, anterior cunoscut sub numele de Sfântul Oficiu al Inchiziției. Aceasta-l face să fie succesorul Marei Inchiziții.Chiar înainte de a fi ales Papă Benedict a fost un proeminent și cunoscut teolog. Decizia sa de a include un urs, o scoică și un cap de maur a fost o alegere intenționată, ca este în acord cu Vaticanul, "Cardinalul Joseph Ratzinger, ales Papă și luând numele de Benedict al XVI-lea, a ales un blazon cu simbolistică bogată și sensuri care să marcheze în istorie personalitatea și Pontificatul său. "28
În septembrie 2006, Papa Benedict i-a înfuriat pe musulmanii din întreaga lume, atunci când a citat dintr-un text medieval obscur, afirmând: "Aratăţi-mi doar ce a adus Mohamed nou, și veți găsi numai lucruri rele și inumane, precum porunca sa de a răspândi cu sabia, credinţa pe care a predicat-o. "Musulmanii s-au revoltat și au cerut să li se aducă scuze.
"Salih Kapusuz, șeful adjunct al partidului turc de guvernământ AKP, a declarat că remărcile Papei Benedict au fost fie rezultatul ignoranței jalnice fie o denaturare intenționată a realităţii." El are o mentalitate întunecată, ce vine din întunericul Evului Mediu. “a spus el. "El poate fi aşezat în istorie în aceeași categorie de lideri, cu Hitler și Mussolini." "29 Papa nu a oferit scuze, optând în schimb să exprime pur și simplu mâhnire că unii oameni au fost deranjaţi.
Faptul că Papa a ales în mod deliberat să includă astfel de simboluri instigatoare în "blazonul bogat în simbolism și semnificație" cu motivul specific de a marca în istorie "personalitatea și Pontificatul său" conduce la întrebarea: Ce anume a planificat Benedict pentru Pontificatului său?
În afară de conotațiile sinistre, barbare care însoțesc folosirea unui cap de maur pe stema cuiva, există încă un nivel mult mai profund de simbolism ce trebuie să fie înțeles. Un cap cu caracteristicile şi culoarea unui om din rasa neagră este o dezvăluire dacă este revelator când în care era reprezentat Nimrod.
Am observat deja faptul că Nimrod, ca fiu al lui Cuș, a fost negru. Acum, exista o tradiţie în Egipt, înregistrată de Plutarh, potrivit căreia "Osiris era negru", această afirmaţie, într-o țară în care culoarea tenului în mod general este închisă, trebuie să fi implicat ceva mai mult decât obișnuitul ten închis. Plutarh afirmă de asemenea că Horus, fiul lui Osiris, "avea o culoare mai deschisă a tenului", în acest fel, a fost Osiris reprezentat în cea mai mare parte. Dar avem dovezi fără echivoc că Osiris, fiul și soțul marei-zeițe-regine a Egiptului, a fost, de asemenea, reprezentat ca un negru veritabil. În Wilkinson poate fi găsit o reprezentare a lui cu caracteristicile inconfundabile ale Etiopianul autentic sau a negrilor.30
Această ilustrație a Obiceiurilor şi Moravurilor Egiptenilor antici 31 îl leagă în mod direct pe Osiris de Nimrod. Numele de "Nimrod" vine de la Nimr, "leopardul", și rada sau rad de la " a subjuga." Prin urmare, numele înseamnă "subjugaţi de leopard." Astfel, pielea de leopard este identificată în mod sigur cu Nimrod și mari preoții ai lui Osiris ce purtau piei de leopard atunci când erau chemați să oficieze o ceremonie mare. "Veşmintele îl leagă în mod direct pe [Osiris] de Nimrod. Acest Osiris este îmbrăcat din cap până în picioare într-o mantie pestriţă cu imprimeuri negre, partea superioară fiind o piele de leopard, partea inferioară fiind de asemenea, pestriţă pentru a corespunde cu ea." 32
O altă imagine cu Osiris33 îi arată cu pielea mai inchisa decat o aveau deja egiptenii de culoare și, în plus, îl descrie ca fiind un gigant. Observați preotul ce stă în fața lui Osiris. Acesta nu este un copil; el are o barbă. Preotul poartă o piele de leopard, care indică faptul că el este un preot al lui Osiris. Pictorul nu căuta să folosească o " licență artistică," portretizând personajele în mod disproporționat. Mai degrabă, această imagine este în concordanță cu mulţimea de surse ce pretind că Nimrod era de statură gigantică.
În alte părţi, de asemenea, Nimrod a fost reprezentat ca fiind negru. "În India, copilul Crishna (categoric zeul negru), în brațele zeiței Devaki, este reprezentat cu parul creţ și cu caracteristici ale negrilor sau ale rasei africane." 34 Mai multe reprezentări moderne îl arată, de asemenea pe Crishna / Krishna ca având o culoare a pieli diferită de cea a mama sale.
Acestă gravură de pe Pantheon Hindus, îl prezintă pe Nimrod Hindus, Krishna cu părul şi caracteristicile unui African (Edward maur, Londra: T. Bensley, 1810). | Lucrare de artă modernă ce îl înfățișează încă pe Krishna cu pielea inchisă la culoare. |
Greutatea dovezilor arată faptul că Nimrod a avut într-adevăr, caracteristicile fizice ale rasei negroide. Aşa cum Nimrod / Saturn era zeul sâmbetei și el era reprezentat cu trăsături africane, un cap de maur este un simbol adecvat al zeului ascuns, Saturn și al zilei lui de închinare, sâmbăta. "Saturn, zeul ascuns, - zeul Tainelor, care este reprezentat de Papa, ale cărui secrete au fost descoperite doar inițiaţilor" 35 este simbolizat pe stema Papei Benedict printr-un cap de maur. Afișarea în mod vizibil a unui simbol înțeleas doar de către inițiați indică poziția Papei ca Marele Interpret al Tainelor.
În profeție, ursul simbolizează Medo-Persia.36 Înălțarea duminicii ca zi sfântă provine din tainele religiilor persane, în special Mithraismul. Un urs, prin urmare, simbolizează în mod asemănător înălţarea duminicii. "Scopul funcțional al [stemei] este de identificare." 37 Prin urmare,în cele două embleme inscripţionate pe stema personală a Papei Benedict sunt adanc ingropate simboluri atât ale Duminicii cât și ale Sâmbetei, scopul lor este de a identifica proprietarul lor, iniţiaţilor , în calitate de șef ce are autoritate peste ambele zile de cult. Pentru cei neinițiați, acest lucru este pus în practică de către principiul că pot participa la lituirghia de Duminică, Sâmbătă după ora 16 și ar putea fi numit ca serviciul divin de week-end. 38
Dar există încă o ultimă taină de descoperit: identitatea supremă a zeului ascuns. Pe cine a reprezentat Nimrod? Apostolul Pavel a răspuns la această întrebare: "Dar Eu vă spun, că lucrurile pe care neamurile[păgânii] le sacrifică, le jertfesc dracilor, și nu la Yahuwah:. Și eu nu vreau ca voi să aveți părtășie cu dracii" 39 Puterea care l-a inspirat pe Nimrod și pe toţi închinători lui nu este alta decât a lui Satan, răzvrătitul.
Acum, dacă vreţi, poate fi constatat faptul că în timp ce Saturn este numele capului vizibil, Teitan a fost numele şefului invizibil al fiarei [din Apocalipsa 13]. Teitan este doar forma caldeeană a lui Sheitan, adevăratul nume prin care Satana a fost invocat din timpurile imemoriale de către închinătorii diavolului din Kurdistan; și din Armenia sau Kurdistan, 40 acest cult al diavolului cuprins în Tainele caldeene a venit dinspre vest în Asia Mică, și de acolo în Etruria și Roma. Este incontestabil. . . că Teitan, în credința păgână, era identic cu Dragon, sau Satan.41
Poate fi dificil pentru cititorii moderni să observe legătura dintre "Satan" și "Teitan." Cu toate acestea, legătura etimologică există. Caldeeana antică transformă frecvent Sh sau S în T. Luați în considerare următoarele exemple:
Ebraică Chaldeeană
Shekel (a cântări) Tekel
Shabar (a sparge) Tabar
Seraphim Teraphim
Asar (a fi bogat) Atar
Daţi la o parte toate înșelăciunile, simbolurile, ritualurile păgâne și numele creștine; ceea ce rămâne în centrul este identitatea Zeului Ascuns în spatele toate religiile false antice si moderne: Satana. Aceasta nu este o ofensă adresată romano-catolicilor. Mai degrabă, aceasta este o recunoaștere a faptului că "taina fărădelegii" 42 despre care a vorbit apostolul Pavel în primul secol a afectat întreaga lume, inclusiv pe evrei și protestanți. Secolele trecute au îngropat adevărul despre tainele babiloniene atât de profund încât nimeni, afară de inițiații moderni, nu cunoaşte adevărul: toți cei care se închină în ziua lui Saturn se închină fără să ştie lui Saturn / Sheitan / Satana. În Scriptură, Babilonul este un simbol al confuziei și al religie false. Cu toate acestea, oamenii de știință sunt de acord că cele mai multe nume însemna de fapt "Poarta zeilor."
Ziua în care cineva se închină îl conduce la venerarea Divinităţii / Divinitatea acelei zile.. Închinarea după un calendar contrafăcut devine astfel o poartă către zei falși (demonii). Acest a fost un principiu recunoscut de însuşi Hristos atunci când a spus, "Căci Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului." 43 Domnul duminicii este Solis Invicti (soarele invincibil). Domnul sâmbetei este Saturn / Sheitan / Satana. Domnul adevăratei zile de Sabat este Creatorul. Pentru a direcționa închinarea cuiva către divinitatea corectă, trebuie să se închine la Divinitate /în ziua divinităţii lui, calculată prin calendarul Acestuia / acesteia. A se abţine de la muncă și a respecta o zi sfântă de odihnă, este un act de recunoaștere a credinței față de divinitatea care revendică acea zi.
Să nu fiţi ispitiţi să credeţi că închinarea în ziua duminicii este de o mai mică gravitate dintre cele două rele. Închinarea în ziua Sâmbetei conduce la adorarea unui Zeu ascuns, Saturn / Sheitan / Satana. Cu toate acestea, cele două zile de cult sunt legate în mod inseparabil. Închinarea în ziua de duminică, "prima" zi a săptămânii, perpetuează minciuna potrivit căreia sâmbăta, "a șaptea" zi a săptămânii, trebuie să fie adevăratul Sabat. Toți cei care se închină folosind un calendar creat de păgâni / papa, perpetuate și susținute de aceste Taine Babiloniene care a realizat deghizarea creștinismului în secolul 4 d. Hr. se alătură în adorarea lui Nimrod. În acest sens, ei adoră puterea care l-au inspirat: Satana.
Protestanții care serbează Duminica, și Sabbatarienii de Sâmbăta nu sunt corecţi atunci când se cred superiori din punct de vedere moral romano-catolicilor. Sir George Sinclair din Ulbster a declarat: "romanismul este un sistem rafinat de păgânism creștinat, și mai ales diferă de prototip în faptul că este mai înşelător, mai crud, mai periculos, mai intolerant." 44 Această denunțare puternică cuprinde toată creștinătatea într-adevăr, întreaga lume, care este unită în utilizarea calendarului contrafăcut de către tainele babiloniene/ romane.
Bătălia pentru închinare, a început atunci când Lucifer a căutat să uzurpe mai întâi adorarea datorată adevăratului Eloah, va lucra cu intensitate crescută la încheierea timpului. Aceasta este problema luptei finale, în marea controversă dintre Creator și Lucifer. Însuși faptul că tainele Babilonului sunt acum arătate pe faţă, că zeul ascuns, Saturn, este acum expus pentru cultul –diavolului, ne dezvăluie aşa cum nimic altceva nu ar putea să o facă, că timpul despre care se vorbește în Apocalipsa ca se petrec aceste lucruri chiar înainte de revenirea lui Hristos a sosit.
În viziunile apocaliptice, chiar înainte de începerea judecăţii, pentru prima dată, Ioan vede Biserica Apostată ce are "scris pe frunte" numele Babilonul cel mare (Apocalipsa 17: 5). Ce reprezintă scrierea acestui nume "pe frunte"? Oare nu indică în mod natural, faptul că tocmai înainte de începerea judecatăţii ei, adevăratul său caracter este atât de bine dezăluit, încât toată lumea care are ochi să vadă, cine are discernământ spiritual, va fi obligat, așa cum s-a întâmplat,. . . să recunoască uimitoarea potrivire a titlului pe care Duhul lui. . . [Yahuwah] l-a dat acesteia. Judecata ei este acum în mod evident grăbită; și cu cât se apropie, Providența lui. . . [Yahuwah], în concordanţă cu Cuvântul lui. . . [Yahuwah], lumina se revarsă din toate părţile, făcând tot mai evident faptul că Roma este în adevăratul sens Babilonul din Apocalipsa; că esența caracterului sistemului ei, aspectele importante ale acestei religii, sărbătorile ei, doctrina și disciplina ei, ritualurile și ceremoniile, preoția și regulile lor, toate au fost preluate din vechiul Babilon.45
Conflictul este mult mai profund decât catolici contra protestanți sau păzitorii duminicii contra sabatarienilor de Sâmbăta. Cerul dezvăluie acum minţilor ce au fost mult timp întunecate de aroganţă și tradiții erorile închinării conform tainelor păgâne, în contrast cu adevărata închinare adusă Creatorului. Pentru a se închina unui zeu păgân cineva are nevoie pur și simplu să calculeze ziua de închinare adusă acestuia printr- un calendar păgân. Pentru a arăta loialitate față de Creator, calendar Său luni-solar trebuie să fie utilizat pentru a stabilii Sabatul Său cel sfânt. Aceasta este problema, decizia cu care întreaga lume de pe pământ se confruntă: Cui îi vom sluji?
1 Președintele american, Theodore Roosevelt, într-un comentariu al întâmplării, a declarat: "Cred că incidentul din Ugşia cu leii devoratori de oameni este cel mai remarcabil eveniment despre care nu avem nicio înregistrare.... "(Scrisoare personală adresată ca răspuns lui FC Selous, Devoratorii de oameni din Tsavo, de John H. Patterson.)
2 Scriptura însăşi face referire la demoni posedând animale. Vezi Matei 8:31-32.
3 Patterson, Devoratorii de oameni din Tsavo, "Primele apariţii ale devoratorilor de oameni” Capitolul 2.
4 Patterson, op. cit., "Moartea primului devorator de oameni," Capitolul 8.
5 Patterson, op. cit., “Moartea celui de-al doilea devorator de oameni," Capitolul 9.
6 Un film din 1996 a poveștii, Duhul și întunericul, a susținut că au fost pierdute 135 de vieți. Acest număr s-a bazat pe o declarație făcută de Patterson în 1925. În cartea lui publicată în 1907,Patterson, a declarat că 28 de muncitori indieni au murit "în afară de zeci de nefericiţi băştinaşi din Africa despre care nu s-a păstrat nici o înregistrare oficială." Rezultatele unui studiu de criminalistică recent, publicat in Procedurile Academiei Naţionale de Ştiinţe, a stabilit numărul de 35 de persoane devorateşi mai mult de 75 de persoane ucise, dar care nu au fost mâncate. Vezi de asemenea, Leii din Tsavo: Explorarea Moştenirii din Africa a Renumiţilor Devoratori de Oameni, (New York: McGraw-Hill, 2004), de Dr. Bruce Patterson.
7. Homer, îl descrie pe Nimrod „ca un foarte bun vânător; şi de o înălţime exagerat de mare .... Poetul sties him Pelorian; care prevesteşte ceva măreţ, şi se aplică oricărui personaj falnic...” (William Holwell, Un dicţionar Mitologic, Etimologic şi Istoric (Londra: C. Dilly, 1793) p. 308.
8 Alexandru Hislop, Cele două Babiloane, (New Jersey: Loizeaux Brothers, Inc., 1959) pp. 66 şi 67.
9 Ovid, Fasti, lib. I. II. 95, 99, Vol. III, p. 18.
10 "Cybele," Pantheon Tooke a zeilor păgâni și eroilor iluştrii, tr. Andrew Tooke, (Londra, 1806), inițial Pantheum Mythicum Seu Fabulosa Deorum Historia de savantul iezuit François Pomey, p. 153.
11 Hislop, op. cit., p. 207.
12 "Ca dovadă a faptului că această afirmație a fost făcută pentru prima dată în 431, Vezi Elliot's Horæ, Vol. III, p. 139. În 429 el a făcut doar o referire la ea, dar numai în 431 această afirmație a fost făcută în mod explicit și distinct. "(Hislop, ibid., Atât citatul câtși nota de subsol, subliniere originală.)
13 Vezi John Parkhurst, Un Dicţionar Ebraică -Engleză, Fără Puncte , (Londra, 1799), p. 602.
14 Hislop, op. cit., p. 208.
15 Hislop, ibid., pp. 208-210, emphasis original; see also Jacob Bryant, A New System or an Analysis of Ancient Mythology, (London: J. Walker, 1807) Vol. I, pp. 308-311, 356, 359-362.
15 Hislop, ibid., pp. 208-210, subliniere originală; Vezi de asemenea Jacob Bryant, Un Nou Sistem sau o Analiză a Mitologiei Antice, (Londra: J. Walker, 1807) Vol. I, pp. 308-311, 356, 359-362.
16 Revelation 17:5
16Apocalipsa 17:5
17 "În Litania Liturghiei, credincioșii sunt învățați să se roage astfel:" Dumnezeule ascuns, si Mântuitorul meu, ai milă de noi. "- (M'Gavin'sProtestant, vol II, 79, 1837. p...) De unde poate venii această invocare a " Dumnezeului ascuns", decât din vechiul cult al lui Saturn, "Zeul ascuns"? Că papalitatea a canonizat zeul babilonian sub numele de Sf. Dionisie, şi Sf. Bacchus, martirizaţi", astfel de către adevăratul nume al lui " Satur "este de asemenea înscris în calendarul: pe 29 martie este sărbătoarea de" St . Satur, "martirul -. (Chambers's Cartea zilelor, p 435)." Hislop, op. cit., p. 269, nota de subsol.
18 Fasti, lib. VI. II. 31-34, Vol. III, p. 342.
19 Historia Naturalis, lib. III. 5, p. 55.
20 Origo Gentis Romanæ, cap. III.
21 Hislop, op. cit., pp. 269-270, italic original, bold adăugat.
22 Vezi www.vatican.va/holy_father/benedict_svi/elezione/stemma-benedict-svi_en.html. În timp ce acesta poate fi "comun în tradiția bavareză," nimeni nu știe cum a început tradiția.
23 Ibid.
24 Vezi www.heraldry.ws/info/article05.html; de asemenea, www.fleurdelis.com/meanings.htm
25 Ibid.
26 Celelalte două sunt Roma şi Ierusalimul.
27 Vezi www.crusades-encylopedia.com, Sf. Iacov vânătorul de mauri, subliniere adăugată.
28 Vezi www.vatican.va/holy_father/benedict_svi/elezione/stemma-benedict-svi_en.html, subliniere adăugată.
29 www.telegraph.co.uk/news/worldnews/1529021/Muslims-condemn-Pope-for-insulting-Prophet.html
30 Hislop, op. cit., p. 43, subliniere adăugată.
31 Sir John Gardner Wilkinson, op. cit., Vol. VI, Plate 33.
32 Vezi Hislop, op. cit., pp. 44 şi 45; Wilkinson, op. cit., Vol. IV, pp. 341 şi 353.
33 33 Osiris a fost în mod tipic portretizat purtând un giulgiul alb a unei mumii deoarece el era zeul vieţii de apoi.
34 Hislop, op. cit., notă de subsol, p. 238, subliniere originală.
35 Hislop, ibid., p. 271.
36 Vezi Daniel 7; compară cu Daniel 2:38-40.
37 www.stedmundsbury.gov.uk/seb/live/arms.cfm
38 Biroul Episcopului Skylstad, al Arhiepiscopiei Catolice din Spokane, Washington. Într-un interviu, asistentul episcopului a declarat, "Orice serviciu divin realizat sâmbăta după ora 4, poate fi considerată liturghia de weekend. Aceasta binecuvintează tot weekend-ul. Nu trebuie să se meargă din nou (la liturghie)duminică."
39 1 Corinteni 10:20
40 Frederick Walpole, Asasinii, (Londra: Richard Bentley, 1851) p. 397. Vezi de asemenea, Sir Austen Layard H., Ninive şi Rămășițele ei, (Londra: John Murray, 1853), Vol. I, pp. 287-288. Turcii, care au venit dinspre Eufrat, fac acelaşi lucru. În Dicționarul Turc Casele Roşiii, pronunția cuvântului "Satan", este randat ca shèyt n (JW Redhouse, Londra:. Bernard Quaritch, 1880, p 277.)
41 Hislop, op. cit., p. 276, subliniere originală.
422 Tesaloniceni 2:7
43 Matei 12:8
44 Scrisori către Protestanții din Scoția, Prima Serie, (Edinburgh, 1852), p. 121, citat în Hislop, op. cit., p. 285.
45 Hislop, op. cit., pp. 2-3.